Page 23 - 1898-12

N. 268 -1898. GrAZETA TRANSILVANIEI Pagina 3.

streinii hărgaţl, numai în sec întin tâiu, trebue să câştigăm âră ce am partea guvernului român, astfel că ca să pomenâscă numele ostaşilor din pa*
gem, pentru ca cu fruptul nostru se pierdut. Lucruri perdute numai prin cu ocasiunea aniversărei de Sâm­ rochiile lor la sfintele slujbe bisericesc!.
îndulcesc streinii. luptă se pot dobândi. bătă, în tâte bisericele din ţâră a In tabelă, ostaşii sunt trecuţi după
Se nasce acum întrebarea: Cum Deci la luptă, fraţilor Români, fost sărbătorită memoria vitejilor regimentele din cari au făcut parte, ară-
trebue se luptăm noi? — „Cu puteri pentru dobândirea dreptului limbei luptători în faţa rudelor, a tinerimei tâodu-le şi comuna de nasoere. Numărul
11
unite , a cjis Prea Luminatul şi Prea române, şi Dumnecjeu sfântul ne-a şcolare, a autorităţilor şi trupelor lor se ridică la 4274.
înălţatul nostru împărat Francisc ajuta şi ni-a ocroti sub aripele sale, din localitate.
Iosif I., când a luat la anul 1848 pentru-că avem să ne luptăm pen­ Etă, după „Voinţa Naţională"
frânele marei împărăţii austro-ungare tru lucru tare sfânt, pentru limba măsurile luate de guvern în privinţa Pagini alese.
în mânî, căci „unde i unul nu-i pu­ română! acâsta: Din luptele I t a l i e n i l o r pentru
tere la nevoi şi la durere; unde-s Ministerul cultelor şi instrueţiunei pu­ libertate.
doi puterea cresce şi duşmanul nu
sporesoe", cţiee eră marele nostru |In amintirea luptătorilor pentru blice a întocmit o tabelă a ostaşilor morţi VI.
poet Vasile Alexandri. „Cu puteri independenţă din 1877—78. în răsboiul pentru independenţă, din anul încredinţat în sufletul seu, că
1877 — 78. Tabela a apărut într’un frumos
11
unite , adecă nu numai unul, nu nu­ volum; ea cuprinde numele acelora, cari poporul italian e pe drumul de a-se
mai doi, trei seu vr’o câţî-va, ci cu Sâmbătă, în 28 Novembre st. v., au murit, fiă pe câmpul de luptă, fiă prin uni, Mazzini, inima şi creerul mişcă­
toţii, cu mic cu mare, tinâr şi bă s’a serbat în Bucurescî aniversarea ambulanţe şi spitale în timpul răsboiului, rii dela 1830 încâce, vecju, că cee-ce
trân, dela vlădică pănă la opincă, luărei Plevnei. fiă pe la casele lor, puţin în urmă după e mai de lipsă între împrejurările
cu toţii să luptăm într’o luptă sfântă Pentru părinţii, rudeniile, amicii date, schiţate de noi în spicuirile de
pentru dreptul ce i-se cuvine limbei ro­ şi pentru toţi cărora li-e scumpă me­ răsboiQ, din causa rănilor său a degeratu­ pănă aci, este: organisarea unui mare
rilor.
mâne, căci acesta este cel mai de moria vitejilor că(juţî în răsboiul cu
Turcii din 1877—78, serbarea acâsta Adunarea numelor acestor ostaşi s’a răsboiu de neatârnare!
căpeteniă între t6te drepturile unui făcut într’un timp de aprope un an de (file Pentru a-ae putâ mai mult a-
popor. a fost do astă-dată mai mângăitâre prin revisorii şcolari şi prin învăţătorii să­ propia de întruparea acestei idei,
Şi limbei române i-se cuvine în ca pănă acum, de-âre ce în timpul
ţâra nâstră mare dreptate. Toţi sluj­ din urmă s’au luat din partea gu­ teşti, cari au fost ajutaţi în cercetările lor Mazzini îşî puse în gând se conto-
de primari, de preoţi, de âmenl mai în pâscă într’una mai întâiu tâte socie­
başii împărătesei, dela cel mai mare vernului român nisce măsuri fârte vîrstă de prin sate, de familiile şi rudele tăţile secrete şi revoluţionare, ce e-
pănă la cel mai mic, trebue să scie frumâse, pentru a eternisa memoria celor căcjuţl în răsboiă. sistau resfirate pe pământul patriei
bine scrie şi vorbi românesce. Şco­ vitejilor luptători.
lile din ţâra ndstră, pe unde sunt Cu un an înainte de asta, d l In stabilirea numelui s’a căutat a se sale. De va putâ uni el pe aceste
Români, tâte trebue să fia românesc!, Aug. Laurian într’o scrisâre deschisă pune, ca prenume, numele pe care l’a avut societăţi, cari cuprind în şirurile lor
în cari se învăţăm noi numai ro­ adresată ministrului român de răs mai mult timp familia din care ostaşul a tâte elementele mai hotărîte, mai
mânesce şi nu şi alte limbi. Nu trăim boiu a făcut următârea propunere: făcut parte, său porecla care s’a transmis gata de sărit în foc, atunci şi res-
noi 6re în ţâra strămoşilor noştri, „Puneţi, domnule ministru, să se în- mai mult timp din tată în fiiu. Acâsta, ca boiul mare, general, unitar condus,
să se cunâscă şi să se distingă mai bine îi părea mult mai posibil şi mult
cari şi-au vărsat sângele, pentru-ca tocmâscă lista tuturor soldaţilor morţi în
ostaşul, şi ca numele lui să devie âre-eum mai tăgăduitor de isbândă.
se o apere de duşmani? Şi acuma acest răsboiu.
legendar în micul cerc de omeni, în care Punendu-se în legături cu socie­
după ce avem noi ţâră şi limbă ca „Faceţi să se tipărâscă între dâuă ra­
moştenire dela străbuni, să ne chi­ muri, una de stejar şi alta de laur, pentru şi-a trăit tinereţea înainte de a pleca la tăţile secrete şi dobândind învoirea
răsboiu. lor la o unire într’o singură socie­
nuim cu învăţarea unei limbi străine, fiă-care comună, numele bravilor din acea
Cu numele ostaşilor din fiă-care co­ tate estinsă peste tâtă ţâra, Mazzini
pe care strămoşii noştri păte nici comună, morţi pentru patrie, înconjurate
mună s’a tipărir câte un tablou în mai formulă Statutele nouei societăţi, pe
după nume n’au cunoscut’o?! De ce de aceste cuvinte:
multe esemplare. Aceste tablouri s’au aşe­ care o numi „Juna Italie*. Comitetul
nu învaţă străinii limba nâstră asta
Intru pomenirea lui zat în tote şcâlele şi bisericele comunei diriguitor sta în Marsilia, (deci afară
românâscă? De c e ? . . .
Dâcă le place străinilor să dom- respective. Tabloul, tipărit pe hârtie şi lipit de patrie) formându-1 însu-şî Mazzini
pe oarton gros, cuprinde pe margini, pe cu refugiaţii principali concentraţi
nâscă şi să poruncâscă în ţâra nâs­
de-o parte şi de alta, în formă de coronă acolo.
tră, înveţe şi limba nâstră. Dâcă le Morţi îi» resftoiul dela
place a trăi în ţâra nostră, placale şi în culori naturale, două ghirlande, una In cel dintâiu articol al Statu­
şi limba nâstră, care ni-i scumpă, Patria recunoscetOre. în laur şi alta de stejar. Corâna este le­ telor societăţii se (jLea, că ea este
gată în partea de jos cu o panglică trico­
de o mie de ori mai scumpă, decât „Luaţi înţelegere cu ministrul şcole- formată „pentru sdrobirea, neapărat
loră, âr în partea de sus, la îmbinarea ce­
toţi străinii, ce umblă cu diavoles­ lor şi cel de internp, ca aceste inscripţiunl de lipsă, a tuturor guvernelor peninsulei,
cul gând să ne stingă din dulcea înoadrate să se atârne în şcdla, în biserica, lor dâuă ghirlande, sunt aşe4ate două stâ- şi concentrarea tuturor părţilor în­
Bucovină. în primăria comunei. gurî naţionale, prinse în ghiare de vultu­ tr’un singur stat".
Noi trebue să ne luptăm aşa-dâră „Preotul să fiă dator a pomeni, la rul românesc, care îşi ia avântul. Toţi câţi întrau în societate, de­
din tâte puterile nâstre şi cu „pu­ eşirea cu darurile, numele fiă-căruia, spre In mijlocul coronei sunt tipărite cu puneau deja la intrare un jurământ
teri unite“, pentru dobândirea drep­ mângâierea fatnilielor şi mândria satului. litere mari şi compacte numele ostaşilor cu mare şi sărbătoresc, în care între
tului şi cinstei, ce i-se cuvine lim­ — învăţătorul să faqă în fiă-care an, la gradul şi cu regimentele său bataliânele altele tot insul jura, c ă : . . . . „In nu­
bei române în ţâra nâstră. Cât timp aniversarea căderei Plevnei, o lecţiune în­ din cari au făcut parte. mele lui Dumnecjeu şi al Patriei, el
nu ne vom apuca de lucru cu bună tru slăvirea oştenilor, cari s’au luptat pen­ S’au dat ordine învăţătorilor să caute îşî va jertfi tâte silinţele sale şi fotă
chibzuinţă, cât timp nu ne vom apuca tru ţâră. în t6te ocasiunile să întipărâscă în mintea vieţa sa Italiei; jura de-a lupta pen­
la luptă drâptă pentru tot ce e al „Lucrul n’ar fi greu. Astfel de amin­ şi inima şcolarilor numele ostaşilor din co­ tru ridicarea naţiunii italiene la na­
nostru, atâta vreme vom fi ghion­ tiri vorbesc adânc inimei şi gândirii tine­ muna lor, arătându-le vitejia ce au desfă­ ţiune liberă; de-a lupta cu tâte mij-
tiţi, batjocoriţi şi nebăgaţi în sâmă retului şi hrănesc iubirea de ţâră"_______ şurat întru apărarea patriei. Numele aces­ lâcele ce-i vor sta la îndemână:
ca cei mai de pe urmă. In ţâra nos- Acâstă propuaere, care cu căl­ tea să le fiă scumpe şi să £â mândria co­ prin cuvânt, prin condeiu şi prin faptă,
tră noi însă nu avem se fim cei de dură a fost îmbrăţişată de tâtă pressa munei lor. la cultivarea fraţilor săi italieni în
pe urmă, noi trebue să fim cei din- română, a şi fost, cum spune „Cons- Preoţilor s’au dat de asemenea ordine direcţiunea, ca se se alăture la sco­
tâiu. Pentru-ca să fim inse cei din- tituţionalul“ luată în considerare din de Prea Sfinţiţii Mitropoliţî şi Episcop!, purile urmărite de „Juna Italie";

vine domnişâra plângând, cu o epistolă mai înainte, că nu voii! avea nici o bân- rea lui şi a arestaţilor, nici o scire. Ce să eşti preotul din Ohirileu?" — „Da, eu sunt!"
în mână dela conducâtorul espediţiunii tuialâ. facem? Lucrurile erau tare dubie. Mai şed „Să vii cu mine la căpitanul, m’a trimis fra­
Tarsal. Epistola era de acest cuprins: In acea di, mai cătră apunerea sore- Duminecă şi Luni, Marţi însă de cătră sâră tele D-Tale, D-l Prefect Moldovan". Mi-am
„Onorată Domnişoră! Acea armă, pe lui, Popa din Nandra îmi arătă un volum mi-am cerut pardon dela domna şi d-şora luat rămas bun dela preotul şi la căpitanul
care tatăl D-tale a mărturisit a fi proprie­ ca de 10 — 15 câle în folio, scrise de frate- Agi ţa. Acâsta era fiica lui Galfi din mumă Găvrilă (cantor) m’am întâlnit cu fratele
tatea sa şi prin noi, în urmarea acâsta, nu meu, pâte ceva însemnări din revoluţie. română, consoţa unui deregător. Murindu-i meu. Am povestit mult timp, el era cu
fu confiscată, cât vei primi aceste şire nu­ Eu nu le-am desfăcut, şi-mi pare rău. Am măsa, de mică a fost luată de Galfi şi vre-o 12 tribuni de ai săi şi nu scia nimic
mai decât sâ-ţl ţii de strînsă datoriă a mi-o mers în grădina cea mare şi în losniţa, unde crescută sub nume de adoptată. despre întâmplarea din Bichiş. I-am ena-
trimite la Turda, căci ori că n’o vei tri­ uscau prune şi alte pâme, am aşeejat hâr­ Pe lângă protestări şi plângeri, dân- rat’o şi s’a bucurat, că am scăpat. El nu
mite, ori trimiţându-o nu mi-se va inma- tiile într’o grâpă ca de un stînjin lungă, du-mî 6 fi. m. c. şi umplând o faţă de pe­ mai avea lagăr, se ţinea prin Feisa, Boian
nua, sârtea tatălui D-tale o vei îngreuna, umplându o cu paie şi frunde uscate, apoi rină cu merindea, pe oare o a luat bătrâ­ şi tjriia priu păduri. „Soii ce frate?" ’ml
u
Tarsal . Arma de sub întrebare era a frate- coperindu-le cu paie şi pământ uscat, cât nul Răduţ, luându-ml puşca din podul ourţii cjise. „Am doi cai de reservă, i-am luat dela
m6u, o puşcă cu două ţevi. El a fost luat’o se puteau păstra şi 10 ani, fără să se mu- şi straiţa de vânat, apoi luându ml rămas nisce husari unguri, cari n’au să se mai
dela Matefi din Hususeu. „Oe să facem ?“ oecjâscă. Popa Ananie, după ce m’am de­ bun, am plecat în lumea largă. Popa Ana- întorcă în Ungaria? ’Ţl pun unul la dis-
’ml (lise d-şora, „că de nu o trimitem, e părtat din Bichiş, precum am înţeles, le-a niă ne-au petrecut printr’o pădure, pănă posiţie să vii cu noi". — Diminâţa însă
rău, dâcă o trimitem, când vine D-l Mol- nimicit. Rău a făcut. ne-au scos la un loc deschis. Era lună plină ş’a revocat otărîrea, cjLându-ml: „Te-am
dovan ne omâră pe toţi. — „N’avea grijă", In sâra aceea am mers cu omul meu plutind pe ceriul azur. fost cbiămat să vii cu noi, şi noi încă sun­
i am 4i „stau eu bun, că nu e frate-meu în grădină, şi peste gard am întrat în cur­ Omul meu după acestea s’a reîntors tem pribegi; îţi cjic dâră, să rămâi să-ţi fe-
s
aşa violent. Numai decât capătă-mi un om, tea preotului reformat cu numele Moore, în Ohirileu şi mai prin satele vecine, nu rescl capul cum ţ’a ajuta Dumne4eu. Tu
să o espedăm". Pănă a sosit omul, am în- pretin fiind şi umblător la casa lui Gfalfi. prea espuse, a scăpat şi el. Am sosit în sa­ ai familie, noi suntem juni, şi de vom peri
fâşurat’o în nisce ştergare, legându-o cu L’am rugat să ml dea adăpost sub acope­ tul Chinciş. Copiii se jucau pe uliţe, i-am tot una, n’are cine să ne plângă. Tatăl
sforă şi la capăt făcând un laţ, am dat’o rământul său, însă mi-a refusat, scusându-se, întrebat: „Măi copii, fost’au în satul vos­ nostru să va mângâia, că aşa au fost tim­
omului în spate şi l’am espedat, sosind cu că se teme. Bine a făcut, că şi dela el tru Unguri?" Ni-au răspuns în naivitatea purile".
ea la destinaţie. m’ar fi putut prinde, ca şi din curtea lui lor: „Au fost erl doi Unguri cu un car cu Diminâţa ei au încălecat şi s’au dus
Acestea s’au petrecut într'o di de Vi­ Galfi. Am reîntors dâr, şi ârăşî am dormit ole". Am întrat la preotul unit Grigorie cătră pădurea Ozdului, eu cu Răduţ am
neţi. Catastrofa a fost Marţi noptea. Eram în vârful stogului. Gerasim. El era voios, ne-a primit ca omul rămas în Chinciş la fratele căpitanului Onu,
nesiguri. Popa din Nandra Ananiâ mai ve- Sâmbătă reîntorce trimisul cu puşca, pe care nu-1 ajunsese valul revoluţiuuei, a în podul poieţii, unde am şecjuţ 10 dile.
nia cjiua în curte, noptea mergea acasă, eu cu o scrisâre de următorul cuprins: — dat cină, a adus vin, căci în 1848 s’a făcut
(Va urma).
pribâg încoce şi încolo. Dâmnele mă tot „Arma demandată să o trimiteţi, am pri- vin forte bun. Petrecând între povescl, âtă
zoriau să mă oulo în casa, care o avusem mit’o. Tarsal, căpitan". Despre Galfi şi sta­ că sosesce un om cu întrebarea: „D-Ta