Page 49 - 1898-12

REDACŢIOTEA, „gazeta* ţese jn fliicare ţi.
AdmMstrattoM şi Tipografia. Abonamente neutru Anstro-Ungaria:
BHAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fI., pe şăse luni
6 fi-, pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate nu N-rii de Duminecă 2 fl. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet.
Pe un an 40 franci, pe şăse
INSERATE se primesc la AD- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
HINISTRAŢIUNE în Braşov şi la N-rii de Duminecă 8 franol.
nrmătdrele Birouri do snunolurl: Se pronumeră la tdto ofi-
In Viena: M. Dukns Naohf. oiele poştale din întru şi din
Kax. Augenfeld &. Emerloh Losner, afară şi la d-nii colectori.
Halnrloh Sohalek. Rudolf Bosse.
A. Oppellks Naclif. Anton Oppellk. Abonamentul pentru Braşov
InBudapesta: A. V. Qoldber- Aiminixtraţiunca. Piaţa mare,
ger, Ekstoln Bernat. In Ham- Târgul Inului Nr. 30, etagiu
burg.- Marolyl 4, Llobmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şăse
PREŢUL IHSERŢIUNILOR : o se­ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl 50 or.
ria garmond pe o colină 6 or. Cu dusul în casă: Pe un an
şi 30 or. timbru pentru o pu­ de 50) 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei
blicare. — Publicări mai dese luni 3 fl. — Un esemplar 5 or.
după tariiă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atât abo­
RECLAME pe pagina a 3.a o namentele cât şi inserţiunile
seria 10 or. său 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 274.—Anul LXI. Braşov, Duminecă 13 (25) Decemvre. 1898.

Influinta cetirei foilor române. toţi acei preoţi români, car! au căl­ îa care se găsesce poporul român putere asupra guvernului, în deosebi
cat solidaritatea naţională, lăcomind din acele părţi, o atribue mai ales asupra ministrului-preşedinte Banffy,
Cine a urmărit ani de-arândul la blidul cu tocană al adversarilor durerosului fapt, că mulţi chiar şi dela care cer sus şi tare să pără-
şi cu băgare de semă soirile bune noştri, şi a constatat în acelaşi timp, dintre preoţi nu abonâză nic! o fâiă sescă scaunul de prim-ministru al
şi rele, ce se publică prin gazetele că toţî, der absolut toţ! acei preoţi românâscă, ci cetesc foi unguresc!, ţării. Le vin în ajutor stângacilor
nâstre cu privire la starea Români­ nu erau abonaţi la nici o gazetă ro­ pe car! le capătă „în cinste“. Cu acum şi acei deputaţi, car! au eşit
lor din Ardei, Bănat şi Ţâra ungu- mânâscă şi nic! habar nu aveau de drept cuvânt 4'«©! că „dela unii ca din partida liberală a guvernului, şi
vescă, şi la mişcările ivite în sînul cele ce se scriau prin cjiareîe nâstre aceştia nic! nu ne putem aştepta se rând pe rând ei îşi ridică glasurile
lor, a putut se observe un lucru, naţionale vină cu vre-un îndemn, or! cu vre-o în potriva lui Banffy. Au vorbit săp­
după noi de mare însemnătate, pe E lucru firesc, ca celor ce au propunere pentru îmbunătăţirea sor­ tămâna acâsta şi âmenî însemnaţi
care n’ar trebui se-1 perdem din ve­ în ca9a lor o gazetă bună româ­ ţii poporului, căci necetind gazete de ai Maghiarilor, cum este fostul
dere nici un moment. nescă se li-se dea prin cetire oca- românesc!, nu au ocasiunea să cn- ministru Csaky, apoi ârăş! ministrul
S’a vecjut adecă şi se pâte vede siunea de-a afla şi de-a cunosce cum nâscă şi se se însufleţâscă de esem- de odiniâră la trebile dinăuntru Hie-
în fiă-care cji, că locuitorii acelor într’un loc unii, în alt loc alţii din plele altora . ronymi, şi alţii — toţî osândind de­
14
comune românesc!, car! mai mult fraţii lor luptă pentru înaintare, cum Bărbaţii mai aleşi ai poporului opotrivă procederea volnică a stă­
seu mai puţin stau sub influinţa po- înfiinţeză ic! un magazin de bucate, nostru, din cler ca şi dintre mireni, pânire) şi toţî cerând, oa Banffy să-şî
veţelor sincere şi binevoitâre, a lu- colo un institut de economii, şi mai au o datorinţă naţională forte se- ia catrafusele.
minei şi îmbărbătării naţionale, ce dincolo o reuniune de consum, îu riâsă să stărue a curma odată acestă Situaţiunea guvernului o îngreu-
li-se dau prin gazetele nostre, se alte pârţî bibliotecî, câte-o reuniune tristă şi ruşinâsă stare de lucruri, nâză peste măsură agitaţiunile, ce
găsesc într’o stare sufletâscă mai agronomică, de înmormântare şi al­ făcând, ca să nu mai esiste comună se fac în lungul şi latul ţării înpo-
ridicată, decât ceilalţi. Sunt mai tele. Vrând nevrând se deşteptă în locuită de Români, fără a ave mă­ trivă-i. Curg plâie scrisorile deschise
mândri pe numele lor, mai doritori ei dorul şi ambiţia de-a face aseme­ car o fâiă românescă. cătră alegători, date de cei ce au
de a-se distinge prin fapte bune şi nea, căci 68emplul îi atrage şi văd Cei ehiămaţi a sfătui poporul eşit din partida liberală; deputaţii
mai primitor! pentru orî-ce sfat şi ei înşi-şî, că acele lucruri sunt nu­ în privinţa acâsta vor sci la rândul din oposiţie arangâză adunări de po­
propunere, care are de scop binele mai pentru binele şi uşurarea lor şi lor, ce fel de foi şi scrieri periodice por, în care le desfăşură păcatele
şi folosul lor. pentru înaintarea naţiunei nostre. românesc! pot fi folositâre poporu­ stăpânirei şi prin resoluţiunî votate
Despre acesta ni-se dă (ţilnic Uode poporul este astfel pre­ lui nostru ţăran, căcî nu tot ce e unanim cer cu toţii retragerea lui
ocasiune de-a ne convinge. Avem gătit, nu rămâne, decât se ’i-se dea scris în limba românâscă dă un nu- Banffy. Nu-i vorbă, acâsta o face şi
chiar noi numeroşî cetitor! în mij­ din partea unui seu altui bărbat de tremânt bun naţional poporului. Sunt stăpânirea prin âmenii săi, cum a
locul poporului plugar, car! ne gră­ inimă semnul şi el va pleca cu paşi şi ciuperci veninâse, de cari trebue făcut de pildă Marţ! Coloman Tisza
mădesc, aşa cjic.end, cu articul! şi co­ sigur! şi plin! de încredere pe ca­ se fie ferit. Sunt foi şi scrieri, ce le la Oradea-mare. Aici viclânul şi ma­
respondenţe, ce-i drept în cele mai lea ce duce la înaintare. lăţesc contrarii noştri şi în limba rele meşter Tisza a cam păţit’o. El
multe casurî defectuâse şi nepubli­ Nu tot aşa stau însă lucrurile română. Acestea nu sunt cu nimic a fost huiduit şi batjocorit de cete
cabile, câte-odată chiar nedescifra­ acolo, unde în sate întreg! nu se mai puţin periculose, decât foile un­ de demonstranţi, cari iau strigat
bile, dâr fârte preţiâse prin dovecjile, găsesce unul* nic! măcar preotul ori guresc!, ce se dau în mare parte trădător! adecă om, care vinde ţâra
ce ni-le dau despre entusiasmul scrii­ învăţătorul, care se aibă la casa sa gratuit. şi drepturile „naţiei maghiare. Tisza
44
torilor şi despre dorul lor arcjetor, gazetă românescă. Durere, că şi ac}! Aşa-der îndemnaţî pe popor să însă totuşî a vorbit, apărându-ş! fătul
de-a merge înainte şi de-a nu se mai avem sate de aceste şi încă cetâscă tot ce se scrie la noi în fo­ său, proiectul acela de lege subscris
lăsa înapoia altor fraţî ai lor. fârte multe, mai multe chiar de cum losul lui cu sinceritate adevărat ro­ de majoritate, care a făcut atâta
Cu deosebire în vremuri de grea s’ar crede. Sunt chiar ţinuturi în­ mânâscă şi cu desintereeare în lupta sânge rău la Ungur! şi din pricina
ispită, cum e de esemplu pe timpul tregi, unde abia străbate câte-o fâiă pentru apărarea şi înaintarea nâstră căruia Banffy şi a atras într’o mă­
alegerilor dietale or! municipale, a românâscă. naţională. sură ne mai' pomenită ura şi duş­
putut or! cine se observe, că poporul Prin aceste părţi păraginite mănia partidelor din oposiţie. Ascul­
nostru din acele comune, în car! se arare-orî vedem vre-o pornire îmbu- Revista politică. tătorii lui Tisza la Oradea-mare au
cetesc gazete naţionale românesc!, curătâre. Locuitorii lipsiţi de con­ fost jidan! şi amploiaţi duş! acolo
rare-orî ni-a făcut ruşine prin pur­ tactul cu fraţii lor cad pradă tutu­ Săptămâna acâsta a fost dâr’ şi cu sila şi la poruncă : după cum
tarea lui şi decă totuşî s’a întâmplat ror uneltirilor duşmane, 6r lumea mai agitată înăuntrul ţării pentru ni-se împărtăşesce printre gură casnă
se schidpete unii seu alţii dintre ei, mare românâscă nic! nu cunâsce Crisa, ce bântue acum mai bine de se afla şi apostatul vicar Gfoldiş, care
aceştia mai nicî-odată n’au fost din suferinţele lor. două Iun! de (Ţie. Nu numai în dietă, a intrat ca deputat în dietă cu pro­
şirul celor car! cetesc gazetele nâstre. Acestă tristă stare se reoglin- ci şi afară de dietă luptele înverşu­ gram guvernamental.
Ne aducem aminte, că cu oca- dâză şi în corespondenţa din Ţâra nate dintre partidele maghiare se Vorbirea lui Tisza a făcut sânge
siunea unor alegeri dietale, un co­ Oaşului, pe care o publicăm mai măresc din ce în ce mai mult. In şi mai rău la Maghiar!, căci el a
respondent al nostru din comitatul jos. Are mare dreptate coresponden­ dietă stângacii nu vor se pună arma ameninţat din nou cu măsuri aspre
Cojocnei ni-a arătat cu numele pe tul, când starea tristă şi înapoiată, jos. Ei năvălesc tot cu mai multă pe cei din stânga dietei.

FOILETONUL „GAZ. TRANS . Lasă-i, me, că-ş! fac putere Şi-au sărit cei lei de Turc!
44
Dinţilor, să musce ’n noi. Care cum putea mai iute — A ş a - i d u r e r e a .
Vin Românii spre redute,

Cântecul redutei. Şi ’ntr’o <Ţ — se ve4î acu — Şi să stai se-i mai încurci? Durerea amar cumplit
Osman porunci să-i puie Căpitanii-şî pierd şalvarii, Tot mereu m’a chinuit ;
în redută numai lei; Tălpilor la cisme cuie, Pac mătănii ghinărarii, Acjl nu sciu oum i-a venit,
Uite-i, mă, Başibuzucii, Şi-apoi, ce-o fi fost, ce nu, Că-i la deal, şi-i greu se-1 urci. Ea de chin s’a obosit
Eu de-aicî le-aud papucii! Că sări pe băţ călare Şi d’odată’a adormit.
Der mai mare peste ei Şi-alergând în fuga mare Noi strigam atunci din tun:
Cine-mî e? Vr’un strîmbă-lemne? Drept la Vadin s’abătu. „Ce fugiţi, ca ’n groza furcii ? Gât mă simt de uşurat,
Ci-că, şi mai şi, pe semne, Nu ve vin din urma Turcii! Şi cu tâte împăoat,
44
Unul, Ciaca-Paca-Bei. Strig’Osman: „Păsat vă fac! Staţi, şi daţi-ne tutun . Când durerea m’a lăsat.
încurcaţi pe-aicea trâba, Ei de stat n’au stat nic! unul, Ac}I sunt domn adevărat;
Câte cinci pe-un ban să-i vinflî, Şi-mî mâncaţi pilaf de gâba — Dâr ne-au asvîrlit tutunul, Tot mă mir, cum s’a ’ntemplat?!
Că sunt tot oşteni pe-alesul, Vă taiîi ciorba, ve desbrac! C’aşa-i Turcul, suflet bun_____
De viteji le saltă fesul, Ahmet, Mabmet, cum te cbiamă, ţ)iua-n6ptea străjuit
Pitulaţi pe după grinc}!. Tu cam tremuri, bag de sâmă, Acest cântec îl făcui De ea eram necontenit;
Se ’ntind, nene, de căldura Sări curând, că-ţ! viu de hac!“ Eu căprarul Păvălâe, Ori şi cât m’am ostenit
De le-ajung genunchii ’n gură, Stând de strajă nâptea ’n ploie, Nici un loc nu mi-am găsit,
Maşalâ, cu ei te prmc}î? Turcii, toţî, gândeau: „poftim! Şi gândeam: Tu rî4î şi spui, Ca de ea să fiu scutit.
Să desbrac! p’un gol ca napul — Şi tu n’ai cămaşă ’n spate!
Ce te uiţi tu, că sunt goi? Cu ce-ş! bate Osman capul!“ Las’ că prind pe Osman, frate, Dară stăi: să umblu ’ncet
Aşa-i Turcu ’n vitejie, Şi-i strigară: cioc selim! Şi-am se ’rnbrac cămaşa lui! Oa nu oum-va s’o deştept
Svîrle haina, ca să fie Dâr temându-se de vorba, C’apoi sciu la ce *
Sprinten-foc, când e ’n resboiu. Că le face Osman ciorba, G. Coşbuc. Ca o fe* -ml P'
Dîrdăesc din dinţi, mă, vere — Au mai <^is: sărim, sărim! şl>-'