Page 58 - 1898-12
P. 58

pn agina 2.                                                           GAZETA TRANSILVANIEI                                           ___________________ ţL !       .!   ^
                                                                                                                                                                              1 275 1898

                       Luptă la infinit.                       In  lupta  acâsta  esacerbată  fiă-care  efi   cu  neputinţă  orl-ce  desbaterl,  şi  săptămâni  poporală  şi  cu  partida  „naţională"  (appo-
                                                         aduce  momente  şi  incidente  nouă.  Cercu­  întregi  discusiunea  s’a  învârtit  în  jurul  în­  nyistă);  se  miră,  că  partida  „naţională",
                 Situaţiunea  dintre  partidele  maghiare   rile  politice  sunt  adene  agitate  tocmai   trebării,  că  pe  care  efi  să  se  pună  în  des-  care  rjice,  că  stă  pe  basa  dela  67,  ba  nu
            se  oaracterisâză  pe  c}i  ce  merge  prin  se-   acum  de  o  afacere  de  onâre  între  Banffy   batere  proiectul  de  indemnitate.  In  chipul  este  adversară  necondiţionată  nici  a  teri­
            riâsele  lor  intenţiunî  de  a  duce  lupta  între   şi Horanszky. Etă despre ce e vorba :  acesta  —  (fise  —  am  ajuns  la  data  de  1  toriului  vamal  comtm,  se  aliază  cu  aceia,
            sine la infinit.                                   In  discursul  său  amintit,  Horanszky   Deoemvre.  Atunci  fie-care  se  îndoia,  oă  ore  cari  vor  să  derime  acâsta  basă,  cari  pretind
                 In  cât  privesce  intenţiunile  oposiţiei,   a  desvălit  o  scenă  dintre  el  şi  Banffy  pe­  fi-va  posibil,  ca  pănă  la  anul  nou  să  se  vo­  ridicarea  barierelor  vamale,  şi  se  mai  aliază
            remarcăm  discursul  ce  l’a  ţinut  în  şedinţa   trecută  îu  Ianuarie  1896.  Contele  Apponyi   teze  proiectul  de  indemnitate  atât  de  ne­  cu  cine?  —  cu  partida  poporală,  pe  când
            de  Vineri  a  dietei  corifeul  apponyist  Ho-   publicase  din  incidentul  sărbătorilor  din   cesar?  Intre  astfel  de  împrejurări,  preocu­  ei  deşi  n’au  luat  parte  în  formarea  legii,
            ranszlcy.  Pâte  nici  un  discurs  din  câte  s’au   1896  un  articul,  în  care  provoca  la  pace   pat  serios  cu  acesta  afacere,  mi-s’a  inspi­  ci  o  parte  a  lor  au  combâtut’o,  totuşi  au
            pronunţat  în  dietă  de  două  luni  îno6ce,  de   şi  înţelegere  în  interesul  serbării  mileniu­  rat  o  ideiă  pentru  care  iau  întrâga  răs­  accentuat,  că  ceea-ce  este  odată  lege,  tre­
            când  bântue  crisa,  n’a  fost  atât  de  energic   lui.  Banffy  a  rugat  pe  Horanszky,  ca  în-   pundere,  ideia  de  a  căuta  un  mijloc,  prin  bue  ţinut.  S’au  aliat  —  dice  -  cu  partida
            şi  de  necruţător  la  adresa  guvernului  şi  a   tr’o  convenire  confidenţială  să-l  lămurescă   oare  pe  de  oparte  să  admoniăm  încă  odată  poporală,  pe  al  cărei  stindard  stă  scris:
            sistemului  păcătos  de  adl,  ca  discursul  lui   asupra  intenţiunilor,  ce  le-a  avut  Apponyi   pe  toţi  membrii  camerei,  că  ar  fi  timpul,  legea  acâsta  nu  e  lege,  ci  este  iertat  şi  o
            Horanszky.  Vom  ave  pote  ocasiune  să  re­  prin  publicarea  articulului.  Au  şi  avut  o   ca  cel  puţin  proiectul  de  indemnitate  să-l  datorie  a  i-se  sustrage.  Dâcă  vor  secera
            venim  la  acest  discurs.  Pentru  afil  ne  res-   convenire  la  casa  lui  Horanszky,  la  care  a   lăsăm  a  deveni  lege;  âr  dâcă  acesta  n’ar  succese,  ale  cui  vor  fi  succesele?  Eu  cred,
            trîngem  la  declaraţia,  ce  a  făcut’o  el  cătră   participat  şi  Apponyi.  In  acea  conferenţă   succede,  să  constatăm  de  altă  parte,  că  nu  că  fie-care  ar  crede  că  sunt  ale  lui,  că  el
            sfîrşitul  vorbirei.  „Eu  —  cjise  Horanszky   privată  s’a  decis,  ca  Apponyi  să  înainteze   din  vina  majorităţii  camerei  urmâză  —  e mai dextru şi că ceilalţi îi servesc.
            între  aplausele  stângei  şi  stângei  estreme   dietei  un  proiect  asupra  judicaturei  curiale   dâcă  urmâză  —  ca  afară  de  ordinea  proce­  „Mărturisesc,  că  mi-ar  servi  spre  bu­
            —  fără  de  şovăire  declar,  că  dâcă  este   în  afaceri  electorale  şi  în  legătură  cu   durii constituţionale, să salvăm interesele pa­  curie,  dâcă  aşi  vedâ,  că  acest  proiect  se
            cineva,  care  ţine  cu  mine,  îmi  ofer  tâte   acesta  asupra  revisuirei  legii  electorale.   triei.  Acâsta  a  fost  causa  de  căpetenie,  pen-  înaintâză  dietei;  nu  cjic  însă,  că  s’ar  des-
            puterile  şi  facultăţile  mele  pentru  pustiirea   Banffy,  cu  puţine  escepţiunl,  a  primit  pro­  tru-care  am  înaintat  proieotul  în  conferenţă  bate,  deâre-ce  nimeni  n’a  crecţiit,  că  îl  vom
            acestui  sistem...  Simt,  că  decă  din  viaţa   iectul.  Mai  târdiu  la  intervenţia  lui  Col.   majorităţii.                       desbate.  Dâcă  s’ar  înainta  camerei,  ar  fi  o
            ţării  nu  va  fi  prăpădit  sistemul  acesta,  ţâra   Szâll,  Horanszky  a  cercetat  pe  ministrul-                                   dovadă  pentru  cei  viitori,  că  cine  sunt
            trebuc să se prâbnşască atât în privinţa mate­  preşedinte,  care  i-a  declarat,  că  dâcă  în   Tisza  desfăşura  apoi  cestiunea,  că   aceia,  cari  au  provocat  necesitatea  proce­
            rială şi morală, cât şi în privinţa politică*. ..  anul  acela  (1896)  nu  se  va  face  pactul   proiectul  său  nu  cuprinde  o  împuternicire,
                                                                                                       ci  numai  numai  o  admoniere  referitor  la   durii  afară  de  const'tuţiune.  Dâcă  ei  vor
                 Horanszky  a  spus  multe  lucruri  de   prin  dietă,  el  va  împiedeca  din  tote  pu­                                           să  încunjure  acâsta,  dâcă  desaprobă  atât
            interes.  Intraltele  a  spus,  că  sub  sistemul   terile,  ca  un  proiect  de  revisuire  a  legii   aceea,  că  prin  împuternicirea  ce  se  dă  gu­  de  mult  starea  acâsta,  —  au  în  mâna  lor
           inaugurat  de  Tisza  s’a  creat  instituţia  fişpă-   electorale  să  ajungă  a  deveni  lege  —  adecă,   vernului  în  proiectul  său,  guvernul  pote  să   cheia  resolvării.  Să  primâscă  ceea-ce  au
            nescă,  care  „nare  păreche  nici  în  Asia,  nul   cum diee vorba, a lins, ce a scuipat.  mârgă  pănă  aici,  şi  mai  departe  nu.  De   putut  şi  pănă  acum,  să  primâscă  proiec­
           în  Africa;  guvernul  ereâză  pe  fişpanl;  fiş-   Din  causa  acestor  destăinuiri,  Banffy   altmintrelea  —  cfice  oratorul  —  vă  întreb   tul  de  indemuitate,  er  dâcă  nu-1  primesc,
            panii  pe  funcţionari,  aceştia  liferâză  depu­  a  fost  vehement  atacat,  ba  ohiar  insultat  în   în  ce  zace  învinuirea,  că  un  club  voesce   să  lase  cel  puţin  a  l  primi  majoritatea.  Să
           taţi,  deputaţii  liferâză  voturi  de  încredere...   onârea  lui,  şi  în  urma  acesta  ministru-pre-   să  usurpeze  prin  decisiunea  sa  drepturile   lase  a  se  putâ  desbate  asupra  afacerilor
           Libertatea publică este pusă în câtuşi, ţâra în-   şedinte a adresat cu data de 24 Decern vre o   parlamentului  şi  a  tăia  în  sfera  lui  de   pactului  cu  Austria,  şi  atunci  totul  se  va
           trâgâ  e  un  cadavru,  pe  oare  pote  ,  să  pună   scrisâre  cătră  Horanszky,  în  care  dice,  că  a   drept.  Ori  unde  în  lume  sunt  partide,  un   sfîrşi,  şi  nimănui  dintre  noi  nu-j  va  mai
           mâna  tot  escrocul.  Statul  se  îngrâpă  în  da­  mistificat  faptele  şi  şl-a  esercitat  critica   membru  al  acelora,  vrând  să  înainteze  par­  trăsni  prin  minte  să  vorbâscă  vr’odată  des­
           torii,  tot  aşa  comitatele,  oraşele,  comunele   parlamentară  pe  basă  mincinosă  şi  cu  in-   lamentului  un  proiect,  pe  acesta  îl  face  cu­  pre  acâsta.  Domnii  aceştia  însă  (oposiţia)
           şi întregă societatea." . . .                 tenţiune  fals.  Din  pricina  acesta  numesce   noscut  prima  dată  în  clubul,  al  cărui  mem­  mai  bine  vor  să  facă  faţă  cu  partida  libe­
                 Banffy  fu  descris  cu  atâta  putere  aţi-   pe  Horanszky  drept  un  om,  „care  numai   bru  este,  pentru-ca  partida  să  aibă  cunos-   rală  pe  mântuitorii  patriei  şi  constituţiu-
           ţătâre  de  Horanszky,  încât  deputaţii  din   închipuindu  se  salvat  de  pedepsire,  pote   cinţă  despre  el,  să-l  sprijinâscă,  ori  să-l   nei,  şi  dâcă  e  să  mărturisim  adevărul:
           stânga  l’au  tractat  cu  oele  mai  grave  vătă­  comite astfel de laşitate“.            respingă.                                     acâsta  nu  e  problemă  grea,  fiind-că  a  salva
           mări.  Bartha  M.  i-a  e}is,  [că  este  un  mişel   Pentru  constatările  vătămătâre  ale      „Mărturisesc,  că  n’aşl  voi  să  folosesc   patria  şi  constituţiunea,  când  nimeni  nu  le
           ordinar,  Justh  striga:  Ministrul  preşedinte   ministrului-preşedinte,  Horanszky  după  —   cuvinte  aspre,  nici  nu  voiQ.  folosi,  a  suspi-   atacă, cjăn, nu este lucru greu.
           tot-dâuna minţcscel Ruşine să-i fie!          cum anunţă tote (fiarele din Peşta — va pro­  ţiona  intenţiunî  cu  atât  mai  puţin,  şi  acesta   „Scie  fiecine,  că  în  viâţa  mea  întrâgă
                 Faţă  cu  păşirea  oposiţiei,  putem  privi   voca la duel pe Banffy.                nu  pentru-că  dâr’  n’ar  merita  membrii  par   am  fost  adversarul  cloturei  şi  n’o  doresc  nici
           ca  semn  de  luptă  neîmpăcată  din  partea                                               tidei,  ci  fiind-că  ţin  de  nedemn  pentru   adl;  dâr  dâcă  am  ajuns  acolo,  că  trebue  să
           majorităţii  un  articul  din  oficiosul  „Nem-                                            mine.  Insă  nu  văd  acei  domni  (oposiţio-   alegem  între  constituţiuue  parlamentară  şi
              w
           zet ,  în  care  se  cjice:  „Nu  este  permis  a-se   Enunciaţiunile lui Coloman Tisza.   nalii)  câte  pagube  au  pricinuit  şi  pănă   între  clotură,  atunci  fie-care  trebue  să>cum-
           face  concesiuni  revoluţiunei  parlamentare.                                              acum  ţării?  —  deşi,  cutez  a  declara,  au­  pănâscă îndoit, pe care dintre două să alâgă.
           Lozinca  nâstră  faţă  cu  ea  să  fie:  capitulare   Dintre  multele  enunciaţiunî,  ce  toritatea  ţării  atât  în  interiorul  monarchiei,   „Se  cjice,  că  ar  fi  trebuit  să  ne  îuţe-
           necondiţionată*....                           s’au  făcut  în  (filele  acestea  de  cătră  cât  si  înaintea  străinătăţii  n’a  fost  nici
                                                         deputaţii  fruntaşi  unguri,  cele  mai  odată  atât  de  mare,  ca  acum,  când  ochii  lu­  gem  cu  obstrueţioniştii.  Asta-i  fârte  frumos,
                 Dâr  prospectele  luptei  înverşunate  le
                                                         remarcabile  sunt  vorbirea  bătrânu­        mii  sunt  aţintiţi  asupra  statului,  care  for-   ba  eu  cred,  că  la  singuraticele  proiecte,  la
           măresc  în  grad  şi  mai  potenţat  cele  două                                                                                          unele  cestiunî  trebue  să  ne  consultăm,  ba
           proiecte  de  lege  înaintate  deja  camerei  de   lui  Tisza  dela  Oradea-mare  şi  seri-  mâză  basa  sigură  a  monarchiei  austro-un-
                                                         sărea,  ce  a  adresat’o  fostul  preşe­                                                   să  facem  chiar  concesiuni  oposiţiunei,  oare
           cătră  ministrul  de  finanţe  asupra  proviso-                                            gare;  nu  observă  ei,  că  prin  aceea,  că
                                                         dinte  al  camerei,  Desideriu  Szilagyi,  tâte  raporturile  devin  nesigure  în  privinţa   stă  între  marginile  ei.  Dâr  care  este  con­
           riului  pactului  şi  asupra  cuotei.  Este  adevă­
                                                         alegătorilor săi din Pojun.                  materială,  câtă  pagubă  pricinueso  fie-cărui   cesiunea,  care  o  cer,  şi  ce  pun  în  prospect
           rat,  că  în  aceste  momente  de  paroxism,  gu­                                                                                        peDtru  ea?  Ei  cer,  ca  majoritatea  să  capi­
           vernul  nu  avea  încătrău,  trebuia  să  înain­   Avend  aceşti  doi  corifei  libe­      cetâţân,  care  trăesce  după  munca  lui,  fie   tuleze  înaintea  minorităţii.  Ungaria  —  n’am
           teze  proiectele.  Cine  crede,  că  el  ar  pute   rali,  cari  sunt  de  opiniunî  opuse,  un  agricultor,  fie  comerciant  sâu  industriaş,  şi   uitat  încă  —  a  fost  sute  de  ani  sub  gu­
           să  fie  trecute  pănă  la  1  Ianuarie  măcar   rol  atât  de  însemnat  în  luptele  ac­  ce  pagube  materiale  se  fac  creditului  ţării.   verne  din  minoritate.  Atunci  constituţiunea
           prin  desbaterile  comisiunilor?  Oposiţiunea   tuale,  voim  să  împărtăşim  cetitori­    Ungaria  nu  este  un  stat  atât  de  bogat  în   ordinelor  permitea  aşa  ceva.  Dâr  de  30  de
           le  va  combate  fără  cruţare  pe  tema,  că   lor  noştri  mai  pe  larg  cuprinsul  bani,  încât  ea  să  nu  fie  avisată  la  spriji­  ani  de  când  domnesce  majoritatea,  ţâra  a
           artic.  I.  din  1898  lâgă  mânile  guvernului   enunciaţiunilor  lor.  locepem  cu  vor­  nul  capitalului  din  străinătate.  Acest  capi­  progresat  mult.  Repet  dâr,  că  eu  şi  acll
                                                                                                                                                                                     t
           faţă  c’un  nou  provisoriu.  Lupta  în  contra   birea  dela  Oradea  mare  a  lui  Colo­  tal  îl  capătă  eftin,  dâcă  raporturile  sunt   doresc  să  nu  ne  luăm  refugiu  la  dotară,
           proiectului  de  provisoriu  ar  fi  şi  început’o   man Tisza.                            consolidate,  din  potrivă  nu-1  capătă,  dâcă   însă  dâcă  va  sosi  acel  trist  moment,  fiă-
           oposiţia  deja  în  şedinţa  de  Vieveri,  dâcă    Tisza  a  spus  la  început,  că  de  luni  nu sunt consolidate".                     care  să-şi  gândâscă,  că  dâcă  colegii  noştri
           Banffy  ar  fi  fost  acasă.  O  va  începe  însă  de  (file  nu  se  mai  pote  discuta  în  cameră   Vorbesce  de  oposiţie  şi  se  minunâză,   din minoritate au luat învăţătură dela domnii
           de  sigur  adl  seu  mâne  afară  de  ordinea  nici  un  lucru  serios;  cu  ajutorul  tuturor  că  48-tiştii,  cari  stau  pe  cea  mai  estremă   din  „Reichsrath"-ul  vienes,  cari  au  nimicit
           cfilei.                                       m’jlâcelor  posibile,  obstrucţiunea  a  făcut  margine a liberalismului, se aliază cu partida
                                 *                                                                                                                  autoritatea  acestuia,  ne  va  fi  dâr’  şi  nouă
                                                                                                                                                    iertat  a  învăţa  dela  cel  mai  liberal  şi  cel
                                                                                                                                                    mai mare bărbat de staţ al Angliei.
           văcjum,  cum  tâte  limbile  au  şi  influresce  âr  de  pe  alta  Sicriul  de  aur,  Sas-Sebeş   „Oă  popa  Ioan  din  Vinţ  a  urmat
                                                                                                                                                         „Puteţi  să  esercitaţî  cea  mai  aspră
           într’u  cuvintele  slăvite  a  lu  Dumnezeu,  nu­  (1683) de popa Ioan din Vinţ.           ârăşl  întru  tote  Noului  Testament,  e  des­
                                                                                                                                                    critică  faţă  cu  cele  ce  le-am  c}is.  La  una
           mai  noi  Rumânii  pre  limbă  nu  avem;  pen­     Citez  numai  câte  un  pasagiu  din  am­  tul de clar.
                                                                                                                                                    însă  n’are  nimeni  drept  —  adecă  de-a  ca­
           tru  acea  cu  mare  muncă  scâsem  den  limba  bele  cărţi  spre  ilustrarea  celor  cjise.  In  pre­  Din  esemplele  din  urmă  resultâ  cu
                                                                                                                                                    lomnia  intenţiunile  mele.  Dâcă  judecata
           jidovescă  şi  grecească  şi  srăbească  pre  doslovia  (precuvântarea)  Noului  testament,  evidenţă  servila  dependenţă  a  scriitorilor
                                                                                                                                                    d-vostră  va  fi  o.sânditâre  pentru  mine,  o  să
           limba  rumânească...  şi  Ie  dăruim  voo  fra­  cfice între altele:                       noştri  bisericescl,  chiar  şi  acolo,  unde  s’ar
                                                                                                                                                    mă  dâră.  Voiii  suporta  însă  şi  acâsta  mai
           ţilor  Rumâni,  şi  cetiţi  şi  nu  judecaţi  nece­  „Acesta  încă  vă  rugăm  să  luaţi  a-  pretinde  cât  de  puţină  originalitate,  în
                                                                                                                                                    bine,  decât  să  nu  fac  ceea  ce-mi  şoptesce
           tind  mai  înainte,  că  veţi  cu  adevăr  afla  minte,  că  Rumânii  nu  grăesc  în  tote  părţile  precuvântări   sâu   epilâge.   Aici   n’avem
                                                                                                                                                    inima".
           mare vistiiar sufletesc"'                     într’un  chip,  încă  nici  într’o  ţâră  toţi  în-  de-a  face  cu  plagiate  în  sensul  modern  al
                                                         tr’un  chip  ;  pentru  aceaea  cu  nevoe  pote  cuvântului  :  scriitorii  se  copiâză  unii  pe
                 Asemănarea  e  frapantă,  şi  ne  ofere
                                                         să  scrie  cine-va  să  înţelegă  toţi,  grăind  un  alţii,  căci  principiul,  sâu  mai  bine  (fis  pre-   SOIRILE DILEI.
           un  elocuent  esemplu,  cum  pentru  scriitorul
                                                         lucru  unii  într’un  chip,  alţii  într’alt  chip,  judiţiul  bisericii  a  fost  totdâuna  acest  con­
           român  bisericesc,  oeea-ce  s’a  scris  de  un                                                                                                                 •- 14 (26) Decern vre.
           antecesor  al  său,  pentru  el  e  deja  sfânt,  e   au  veşmânt,  au  vase,  au  altele  multe  nu  le  servatism  aprope  radical  pe  tote  terenele
                                                         numesc într’un chip".                        posibile.                                          Congregaţia comitatului Bistriţa-Năsăud.
           autoritate,  e  model  sacru,  ce  cu  greu  se
           pote  schimba;  trebue  deci  conservat,  său      Pasagiul  corăspuncjător  din  precuvân­      Drept  aceea  ideia  posesiunei  literare  la   Primim  următorul  avis:  „Toţi  membrii  ro­
           cel puţin imitat.                             tarea Sicriului de aur sună astfel :         aceşti  scriitori  bisericescl  ai  noştri  înzadar   mâni  ai  Congregaţiunii  Bistriţa-Năsăud,
                                                              „Afla-vei  cuvinte,  —  pentru-că  Ru­  o  căutăm.  Oonsoii  au  fost  vechii  noştri   sunt  rugaţi  a-se  presenta  la  congregaţia,
                                                                                                                                                                      v
                 Alt  esemplu  analog  ne  ofere  pe  de-o-   mânii  nu  grăim  toţi  într’uu  chip,  —  cum  scriitori  bisericescl  numai  de  ceea  ce  Quin-   ce  se  va  ţinâ  în  30  Decemvre  1898  la  10
           parte Noul Testament de Belgrad (1648),
                                                         iaste:  oca,  pricină  au  adeverinţă;  hasna  —  tilian  a  exprimat  prin  cuvintele  puse  în  âre,  fiind  obiecte  de  representat.  Clubul
                                                         folosul;  etc....  şi  altele,  cari  le-am  pus   fruntea acestui tractat :               comilatens român*.
           şi  precum  cuvintele  lui  Hrăjilă  Lucaciu  (Lukas   după  obiceiul,  cum  grăesc  pre  aciaste  lo­  „Mutări vetat religio, et consecratis uten-   t  George  Cantacuzino.  M.  S.  Regele
           Hirscher) in precuvântarea Evangheliei cu învăţă­  curi" *).                               dum  est",  sâu  românesce:  „Religiunea  nu   Carol,  fiind  încunosciinţat  despre  mârtea
           tură  (1680),  că  el  J„f6rte  cu  inimă  fierbinte  şi  cu                               permite  nici  o  schimbare,  drept  aceea  se   fostului  ministru  de  finance,  Gr.  Cantacu­
           jale  aprinsă  de  mult  jeluia  la  acâstă  luminată   *)  Asupra  principiilor  de  traducere  espuse  va  folosi  numai  ceea  ce  s’a  consacrat  deja
                                                                                                                                                    zino,  a  adresat  soţiei  răposatului,  d-nei
               1
           carte *;  6r  în  post  cuvântarea  Tâlcului  Evanghe­  în aceste cărţi bisericescl, sâ se vadă studiul mâu:   prin us“.
                                                                                    u
           liilor  asemenea  se  elice  :  „dâcă  am  văcjut  jelania  „Cum  vom  traduce  pe  classicl?   în  „Gaz.  Trans“.         (Va urma).    Elena  Cantaouzino,  următârea  telegramă  de
           a mulţi preoţi  (Apud Cipariu. Analecte p. 16;  Nrii 82—38 din 1898.                                                                     condolenţă :
                      11
   53   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63