Page 65 - 1898-12

REDACŢIUNEA, „gazeta“ iese în flăcare iji.
Almiaistraţiiiiea şi Tipografia. AUonamente pentru Austro-Ungaria:
BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fI., pe săse luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate na N-rii de Duminecă 2 fl. pe an.
ae primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet. Pe un an 40 franol, pe şăse
INSERATE se primesc la AD- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
BINISTRAŢIUNE în Braşov şi la N-rii de Duminecă 8 franol.
ormătdrele Birouri de anunolurl: Se prenumeră la tdte ofi-
In Viena: M. Dukes Nachf. ciele poştale din întru şi din
Max. Auşonfeld 1 Emerloh Lesner. afară şi la d-nii oolectorî.
Helnrloh Sohalek. Rudolf Mosse. Abonamentul pentru Braşov
A. Oppellks Nachf. Anton Oppelik.
In Bndape st'a : A. V. Qoldbor- Âdmtnintrafiunea, Piaţa mare,
ner, Ekstoln Bornat. In Ham- Târgul Inului Nr. 30, etagiu
bnrg: Marolyl 4. Llebmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şâse
PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se- luni 5 fl.. po trei luni 2 fl. 50 or.
ri5 garmond pe o colână 6 or. Cu dusul în casă: Pe un an
şi 30 or. timbru pentru o pu­ 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei
blicare. — Publicări mai dese luni 3 fl. — Un esemplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atăt abo­
RECLAME pe pagina a 8.a o namentele căt şi inserţiunile
seria 10 or. său 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 277. Braşov, Joi 17 (29) Decemvre. 1898.

86
Congresul electoral. Mitropolia se pbte semnala un ade­ — Zi fericitul Metropolit Şaguna au declarat din partea amândurora afacerea
vărat progres. In multe părţi ale ei în vorbirea, prin care a deschis pri­ ca terminată.
Mâne se va întruni în Sibiiu lucrurile au stagnat, deci mai mult mul congres naţional bisericesc în Cetitorii noştri cunosc causa, oare a
congresul naţional bisericesc extra­ au regresat, decât au progresat. Ad­ tdmna anului 1868 — ,.şi de astăZi dat nascere conflictului dintre Banffy şi
ordinar al provinciei metropolitane ministraţia bisericescă prin aceste încolo depun şi responsabilitatea pen­ Horanszky. Ca lămurire împărtăşim astăcjî
române gr. or. pentru alegerea Me- regiuni firesce, că a rămas fdrte în­ tru ulteridra sdrte a bisericei în ma­ şi cuprinsul scrisorii lui Banffy, în urma
tropolitului. dărătul cerinţelor timpului şi a pos­ nile acestui congres şi a celor vii- căreia Horanszky s’a simţit constrîns a-1
Este acesta un important eve­ tulatelor, ce le reclamă binele şi t6re“. provoca la duel.
niment în vieţa bisericescă naţio­ bunăstarea obştei bisericesc!. Der în Cum au sciut congresele pană In scrisorea acâsta, dela 24 Decem-
nală a Românilor din Ardeal, Bă­ genere câte nu sunt scăderile şi acum să satisfacă marei lor îndato­ vre, Banffy reamintesc© mai întâiă o de­
nat şi Ţera ungurescă, căci după lacunele, ce se ivesc în viaţa admi­ riri şi cum vor sci ele să răspundă clarare, ce a făcut’o în cameră încă la 8
doue cjecî şi patru de ani vine se fie nistrativă! Şi cum stăm cu disciplina înaintea viitorelor generaţiunî, nu Octomvre a. e., după-care densul în posiţia
din nou ocupat scaunul metropolitan, în sinul clerului şi cu corectitatea este timpul şi locul de-a judeca aici. sa, ce ocupă în interesul ţării, este în drept
care dela reînfiinţarea metropoliei şi sfinţenia, ce trebue se conducă Judecata despre acăsta este reser- a ignora observările aspre, ba şi ofensele
şi dela intrarea în vigore a statutu­ tdtă activitatea şi t6te intreprinde- vată istoriei. personale, ce i-se aruncă în faţă din par­
lui organic este a treia-dră, că a de­ rile preoţimei ndstre, menită a fi Dăr decă a avut şi are vre-o tea oposiţiei, şi a-le considera ca aparţi­
venit vacant. condacătbrea şi sfătuitdrea poporului răspundere congresul naţional bise­ nând sistemului luptei personale, cu care
Cel ce va fi chiămat prin vo­ nostru în vremuri atât de seriose şi ricesc, atunci cea mai mare este agită oposiţia. După acesta br. Banffy con­
tul şi încrederea congresului de faţă grele? fără îndoelă aceea, ce o ia asuprâ-şi tinuă aşa:
electoral de a lua cârja archipăsto- Ar însemna, că voim să ne în momentul, când ’i se cere să a- „Şi cu tote acestea D-Ta în şedinţa
îâscă, ca se guverneze Metropolia amăgim noi pe noi, dăcă am ad­ legă pe căpetenia bisericei, pe acela, de erl a camerei, cu cunoscinţă despre
Românilor gr. or. din Transilvania mite, că în privinţa celor amintite care înainte de toţi este dator să acest punct de vedere principiar al meu,
şi Ungaria, nu va avă o problemă n’ar mai fi mult de dorit şi că după conducă biserica şi să fie un bun şi sâu doră tocmai pentru asta, ce de astă-
uşdră de împlinit, căcî deşi va găsi ce de trei decenii organismul con- credincios poveţuitor al ei şi al nă- dată nu cercetez, ţi-ai basat critica activi­
o cărare umblată timp de peste un stituţiunei bisericesc! funcţioneză ne­ mului în timpuri senine, ca şi în tăţii mele de ministru-preşedinte pe temeiu
pătrar de secol de antecesorii sei, întrerupt şi în regulă, t6te celelalte timpuri vijelidse şi furtundse. mincinos şi neadevărat, cu scop intenţio­
totuşi va trebui curend se se con­ au mers şi au să mărgă neted şi Este der forte mare răspunde­ nat mistificator, pentru a înfiera în mod
vingă, că multe şi grele pedecî cum se cuvine. rea, ce-o au în momentul de faţă nejustificabil integritarea mea personală.
mai sunt încă de-a se delâtura, mulţi Nu vom întră însă în acăstă membrii congresului electoral. Ei „Iţî aduc prin urmare la cunosoinţă,
spini şi mărăcini sunt a se smulge, greşălă pe câtă vreme vom avă îna­ trebue să fie de-opotrivă pătrunşi că procedura acâsta a D-Tale n’a fost nici
multe ogaşe şi gropi a se astupa, intea ochilor adevăratele interese de de însemnătatea votului lor şi de îndreptăţită, nici cinstită, şi nici bărbă-
pentru ca se devină oblu şi uşor de propăşire ale bisericei şi neamului aceea, că vaZa şi interesul bisericei tescă.
percurs drumul, pe caie se se pdtă nostru. pretind ca actul cel mare, ce-1 să- „N’a fost îndreptăţită, fiind-câ ai fo­
apropia fiii credincioşi ai bisericei Mult este încă de lucrat şi de vîrşesc, să nu-i găsescă divisaţi. losit întrevederea dintre noi unilateral, cu
de ţinta măreţă, ce li-a arătat’o ne­ îndreptat, multă înţelepciune, ener- Fiă, ca congresul să îndepli- colorit arbitrar. N’a fost cinstită, deâre*ce
uitatul întemeiător al aşezăminte­ giă şi abnegaţiune se cere dela cel nescă actul alegerei de Metropolit consultările dintre noi nu le-ai predat în
lor ei. ce chiămat va fi să conducă desti­ cu totă demnitatea şi conscienţiosi- tote amănuntele lor, aşa cum s’au întâm­
In ceşti trei Zeci de ani din nele acestei Metropolii, aşa, ca să tatea, spre binele bisericei şi al na- plat.
urmă, de când a intrat în vigdre se traducă în fapte vii nobilele do­ ţiunei ! „Er critica combinată la acestea n’a
statutul organic, abia s’a putut face rinţe şi aspiraţiuni, cu cari s’a fost nici bărbătâscă, fiind-că pentru o vă­
începutul consolidărei acestor aşeZă- pus temelia organisaţiunei bisericei tămare înainte cumpănită şi făcută cu in­
minte. Multe s’au iniţiat şi s’au dus naţionale române greco-orientale. Afacerea Banffy-Horanszky. trigi viclene — tocmai după declararea ce
în împlinire, dâr şi mai multe au Der nu ne este permis a trece Am relatat pe scurt în numărul pre­ am făcut’o la începutul scrisorii mele faţă
rămas neisprăvite şi nedesevîrşite. cu vederea nici aceea, că acesta or- mergător al fâiei nostre, că afacerea de cu D-Ta — numai un om laş, ce se închi-
S’au făcut cu deosebire în unele ganisaţiă are lipsă de un sprijin cu onore între deputatul apponyist Horanszky puesce liber de orl-ce retorsiune, este ca­
părţi ale Metropoliei remarcabile atât mai tare, mai hotărît şi mai şi ministrul-preşedinte Banffy, s’a terminat pabil".
progrese, averea bisericei a crescut desinteresat, cu cât în împrejurările cu declararea din partea martorilor lui Aceste atacuri personale ale minis-
şi institutele de cultură, scdlele de de aZî ea este mai ameninţată de Banffy, că ei nu pot primi declararea mar­ trului-preşedinte, au făcut pe Horanszky
u
sub ocrotirea ei, s’au înmulţit din curente duşmăndse desvdltărei ndstre torilor contrari, că Horanszky consideră să-i trimită martorii în cfi a de Crăciun, şi
an în an. Dăr câte n’au mai rămas culturale naţionale. Şi acesta este satisfacţia cavalerâscă „numai ca o retor­ atunci s’au luat procesele verbale mai sus
de împlinit şi de întregit? partea cea mai grea a problemelor, siune prin arme , ei ei pretind satisfacţie amintite.
0
De altă parte cine nu va re- ce i-se impun noului ales. prin arme „necondiţionată După-ce n’au îndată după acesta Horanszky şl-au
cundsce, că nu pretutindeni în vasta „Eu am făcut tot ce am putut" vrut să cedeze nici unul, nici altul, martorii şi început acţiunea de a desvăli celea ce

FOILETONUL „GAZ. TRANS". cărţilor lor bisericesci din grecesce. Influ- omite pe „pre al său, nefiind acesta pro­ deşi apropierea şi asămănarea e deja mai
0
inţa originalului grecesc e şi aici frapantă. priu limbei slave, din oare traducea. mare. Limba românâscă, aşa precum o a-
Oa să aduc un caracteristic exemplu, tex­ Fenomene neromânescl de felul acesta flăm în cele mai vechi monumente de lite­
Limba vechilor ndstre cărţi tele slave se silesc să redâ adese-orl arti­ se transmit prin copiare, graţie conserva­ ratură bisericescă, nicl-odată nu s’a vorbit;
colul grecesc, ce-i lipsia limbei veobl bul­ tismului religios, şi în redacţiunile ulteri­ elementele ei însă, formele singuratice s’au
bisericesci.
gare, prin pronumele demonstrativ antepus or©; şi aşa se explică apoi apariţiunea lor aplicat odată, fără îndoială în usul graiului
(Fiinţa şi cronologia ei). „ije". Grecul asemenea traducând din limba în primele nostre monumente de limbă, cu­ Zilnic, şi anume în epoca, în care s’a fă­
De ebraică urmâză aceeaşi cale. Aquila d. e., noscute pănâ aZî. In curând însă intrând cut pentru prima-âră traducerea, deci an-
teriâră vâcului al 16-lea, din care de obi-
un traducător al vechiului testament, redă în drepturile sale şi spiritul genuin al lim­
JVicolae Sulică.
consecuent preposiţiunea ebraică „e^A" — bei românesc!, se eliminâză pentru tot- ceih se data pănă acum acâstă limbă.
(8) (Urinar e).
care întocmai ca şi românescul „pre" ser- dâuna din imperiul limbei române acâle
Aplicarea preposiţiunei pre, ca semn Etă deci resultatul studiului de faţă:
vesce şi ca semn de funcţiune al acusati­ buruenî exotice, cari tindeau numai să su­
distinctiv al acusativului pentru numele Trebue să se facă odată pentru tot-
vului — şi acolo unde are acâstă funcţiune, foce puterea de manifestare independentă
proprii şi pronume*), întrebuinţarea pleonas­ dâuna cea mai strică distincţiune între
cu 6vv, precum : 5 &e6s inoîr\0E 0-bv %'ov a graiului românesc.
tică a pronumelor atât de caracteristică limba scrisă bisericâscă din sutele trecute
oxiqccvov nul 6bv rpv yrjv. (Oreavit deus
pentru limbile romanice, tâte aceste feno­ VIII. şi între graiul viu vorbit contimporan. Por­
coelum et terram, Genesis I, 1), cum am
mene cu totul străine limbei slave sâu nind din acâstă premisă fundamentală,
Zice noi românesce, dâcă am voi să tra­ Aşa s’a născut sâu mai bine Zis s’a
gresescl bisericesc!, se eschid cu desăvîr- putem constata drept fapte incontestabile:
ducem ad litteram: „Dumnezeu a făcut făcut limba nâstră bisericâscă în timpuri
şire din limba primelor traduceri româ-
pre cer şi pre pământ". Avem aşa-dâră a- străvechi, sub influinţa magnetică a limbei a) că limba celor mai vechi monu­
nescl**). E aceeaşi procedură, care au ur- celaşî cas, ca şi cel relevat mai sus ou slave bisericesci. Limba primelor scrieri mente literare cunoscute, ca timp nu e
mat’o şi Slavii la rândul lor în traducerea
preposiţiunea nâstră „pre", ca semn distinc­ bisericesci române conservate, e departe de proprietatea vâcului al 16-lea, ci aparţine
tiv al acusativului, numai cât raportul e a fi reflexul graiului viu din epoca, din unei epoce mult mai îndepărtate, din care
*) D. e. eu îl văd pre Petru, pre el.
invers: grecul redă în traducere pe eth care ni-s’au păstrat, întocmai precum limba s’a transmis apoi pănă în suta a 16-a în
**) Coresi (fice d. e. în psaltire. (9!), 2).
prin 0vv, fiind-că acesta e o proprietate aceloraşi cărţi eolesiastice din suta 17—18 fondul său intact, graţie numai conserva­
„El feace noi“, ceea-ce după. usul de adl numaj
a se pote exprima: „El ne făcu pire noi“. linquistică a originalului ebraic; Românul nu coincide cu limba vorbită contimporană, tismului religios al traducătorilor noştri bi-