Page 78 - 1898-12

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 280-1698.

cisc Iosif I., a cărui recunoscinţă Congresul nici n’a întârcjiat a-şî turor factorilor ei, dăr dintre aceş bisericei, — aici vedem tbte aceste
eternă va rămână vecînică în sufletul împlini trista, der sacra datorinţă a tia, fără îndoială, factorul principal principii şi direcţiuni, la aparenţă
clerului şi poporului nostru. sa, când el la părintescul îndemn al este totdeuna capul bisericei. El dă atât de contrare, într’o legătură atât
De altă parte ărăşî se nu per- P. S. Tale, încă în decursul acestei aşa dicând întregei desvoltărl a vie- de fericită, cum ea mai fericită nici
dem din vedere, d-lor deputaţi, că cuvântări de deschidere a manifestat ţei bisericesc! directiva ei, indivi­ că s’ar mai pută închipui, şi cum ea,
pe cât este de măreţ şi de preţios şi din a sa parte doliul profund în dualitatea sa determină în mare parte de fapt, nu se p6te găsi la nici o
acel drept, pe atât este şi răspun­ care fu îmbrăcată întrâgă metropo- caracterul general al acestei desvol- altă biserică.
derea întrebuinţărei lui de mare şi lia prin trecerea la cele eterne a tărî şi spiritul lui devine spiritul do­ In acest admirabil, ^armonios
gravă şi înaintea lui Dumnezeu şi mult iubitului şi neuitatului nostru minant în biserică. organism al autonomiei, se razimă
înaintea bmenilor. De aceea şi pri­ cap bisericesc. înalta importanţă a acestei ale­ deci înalta potenţă culturală a bi­
virea tutoror alor noştri, din t6te Nobila şi simpatica iconă a a- geri ni-se presentă însă într’un grad sericei.
părţile estinsei n63tre metropolii, este cestui archipăstor distins trăesce potenţat, dăcă luăm în considerare Şi decă la contemplarea acestei
îndreptată spre noi şi mai ales spre încă viu în inimile nbstre ale tutu­ ceea-ce P. S. Ta cu tot dreptul ai autonomii, de-o parte involuntar ni-se
d-vbstră, d-ior deputaţi, ca spre cei ror: spirit superior, caracter nobil intonat, că biserica este cel mai în­ îmbulzesc cuvinte de gratitudine pe
învestiţi cu dreptul de alegere, do­ şi desinteresat, fiiu devotat cu tbtă semnat şi cel mai puternic factor buzele nbstre, cuvinte de gratitudine,
rind se afle cum vă împliniţi acea fiinţa sa naţiunei şi bisericei sale, cultural al poporului nostru. Ei cum le auZirăm de pe buzele P. S.
mare şi frumbsă chemare. credincios tronului şi patriei, el a aparţine cultura celor mai înalte in­ Tale, cuvinte de gratitudine pentru
Deşi înţelepciunea d-vbstră este cârmuit, între împrejurări grele, a- terese ideale ale poporului nostru, imortalul şi genialul reîntemeietor
destulă garanţă pentru o înţelăptă prbpe un pătrar de secol biserica cultura intereselor sale religibse, al străvechei nbstre metropolie şi a
resolvire a problemei, ce ve stă îna­ sa, cu multă înţelepciune, cu o seru- morale, naţionale şi patriotice, şi nu autonomiei ei, — cuvinte de grati­
inte: totuşi locul ce-1 ocup şi eu în pulosă iubire de dreptate, cu tbtă esistă putere pământescă, care ar fi tudine şi încă îu locul prim pentru
1
acest moment, mă îndămnă a ve blândeţa şi abnegaţiuuea creştină'scă', în stare să desvblte în serviciul aoes- preagraţiosul nostru Monarch, care,
ruga, ca pe nisce fii şi fraţi iubiţi ăr în apărarea intereselor mult pe­ tor bunuri ideale ale vieţei, asupra în cunoscuta Sa preîngrijire părin-
în Domnul, ca având în vedere nu­ riclitate ale bisericei, el a dovedit întregei gândiri şi simţiri a poporu­ tâscă pentru pururea credinciosul
mai interesul cel mare al bisericei, tot dăuna, şi în momentele critice, lui nostru, asupra întregei sale vieţi Seu popor român drept mărturisi­
importantul act electoral se 1 sevîr- bătbăţie, demnitate şi tact. Ast-fel o influenţă atât de adâncă, atât de tor, a ordonat preagraţios reînfiin­
şiţă în dragoste şi bună înţelegere, spre fericitul în Domnul şi-a asigurat un puternică, atât de binecuvântată — ţarea acestei metropolii şi a sanc­
mărirea lui Dumnezeu şi salutea bi- loc distins în inimile nbstre, der nu ca şi biserica. ţionat preagraţios statutul ei orga­
sencei străbune. numai în inimile nbstre, ci el şi a Acăstă înaltă potenţă culturală nic, în fine cuvinte de gratitu­
Dăr fiind-că la o asemenea lu­ asigurat un loc distins, binemeritat, a bisericei constitue dec! propria- dine şi penttu acei bărbaţi de stat,
crare măreţă, pe lângă nisuinţa şi şi îu istoria bisericei. minte valorea nepreţuibilă, ce o are conduşi de un patriotism luminat,
voinţa nbstră, se mai. cere şi darul Er noi par-că am fi erăşî mai autonomia ei pentru popor şi stat; la al căror îndemn s’a înarticulat în
şi ajutorul cel puternic a lui Dum­ viu cuprinşi de sentimentele nbstre căci biserica numai în deplina ei li­ legea ţerei restabilirea şi autonomia
nezeu, rugând şi din acest loc pe de durere chiar în momentul, când bertate, în deplina posesiune a au­ metropoliei nbstre; atunci de altă
bunul Dumnecjeu, se ne binecuvinte ue-am întrunit la acest cougres ex- tonomiei sale este în stare se îm- parte ni-se impune tot aşa de invo­
şi cu acel dar şi ajutor ceresc, ins- tra-or dinar electoral, ca să întregim plinâscă în deplină măsură divina Ba luntar tot-odată. şi marele adevăr,
pirându-ne duhul înţelepciunei, al scaunul vacant al metropoliei. Lucru misiune culturală, spre fericirea po­ care nicăirî.şi nicî-când n’ar trebui
bunei înţelegeri şi al dragostei, ca de-altmiutralea firesc. porului şi a patriei. să se părdă din vedere: adevărul, că
se lucrăm numai cele bune şi folo- Perderea mare, ce am suferit-o Şi într’adevăr, fericiţi ne putem nimenea nu pbte păcătui în contra
siţore sfintei sale biserici: declar se­ o simţim ârăşî mai viu, o seim s’o numi putând constata faptul, că bisericei şi în contra aşezămintelor
siunea congresului nostru naţional- apreţiăm mai bine, în t6tă mărimea principiile fundamentale ale acestei sale nestrămutavere, în contra li­
bisericesc electoral, convocată aici, ei, chiar în acele momente, când autonomii sunt pe deplin, în modul bertăţilor şi drepturilor autonome
pe astăcjî — de deschisă. stăm preocupaţi d9 gândul şi dorul, cel mai perfect acomodate înaltei garantate prin lege, fără a păcătui
ca se găsim pe cel mai chemat, pe misiuni culturale a bisericei. tot-odată şi în contra adevăratelor
îndată după cuvântarea Episcopului
cel mai demn succesor în acesta Ca şi o piramidă puternică pe interese culturale ale poporului, fără
I. Meţianu, care fu salutată de vii aplause,
cea mai înaltă demnitate a bisericei. base largi, aşa se ridică organismul a păcătui tot-odată şi în contra in­
se ridica d-1 Dr. Alexandru Mocsonyi spre
Sub impresiunea acestor preo- acestei autonomii pe basele cele tereselor vitale însă şi ale patriei.
a-i răspunde.
cupaţiunî ni-se presantă tot-odată şi mai late ale sinodalităţei în treptata Astfel pătruns de sublima, ce-
Cuventarea d. Al. Mocsonyi. însemnătatea, gravitatea actului elec­ sa clădire, şi un spirit blând, spiritul resca misiune culturală a bisericei,
toral, ce ne stă înainte. vechiu creştinesc, spiritul patriarchal astfel pătruns de nepreţuibilă impor­
Preasfinţia Ta!
P. S. Ta nici n’ai omis a deş­ încălZesce întregul acest organism tanţă a autonomiei pentru biserică,
Părinte Episcope! tepta atenţiunea nbstră în acestă de jos pănă sus, în culmea sa. Cle­ congresul nu pbte lipsi a sta la înăl­

Din încrederea ştim. mei colegi direcţiune, n’ai întrelăsat a releva rul şi poporul, preoţi şi mireni, stau ţimea cbiămărei sale, când vorba e
mie mi-s’a reservat onbrea a răs­ şi întona importanţa acestui act, 6r pe tbte punctele în contactul cel de eserciarea unui drept cardinal al
punde, în numele congresului, la cu­ eu cred a fi sigur de consimţămân­ mai intim unii cu alţii, şi prin ne­ acestei autonomii, când vorba e de
vântarea de deschidere a P. S. Tale. tul general al congresului, când Te contenita cooperare a acestor două alegerea archiepiscopului şi metro-
In îndeplinirea acestei încredin asigur pe P. S. Ta, că noi toţi sun­ elemente constitutive ale bisericei, litului Românilor drept credincioşi
ţări onorifice îmî servesce spre bu­ tem serios pătrunşi de înalta im­ decurge întregul ei proces vital. In din Ungaria şi Transilvania, când
curie a pute constata mulţumirea portanţă a acestei alegeri. Nici că acestă autonomie vedem spiritul mo­ vorba e de alegerea capului sfintei
generală, ce a produs’o acesta cu­ s’ar putâ alt fel. dern democratic cu spiritul vechiu nbstre biserici.
vântare bine simţită. îndeosebi adânc In viăţa bisericei abia este un creştinesc patriarchal, spiritul liber- Negreşit, între împrejuiărî toc­
impresionaţi am fost de cuvintele act mai momentuos, decât alegerea tăţei cu spiritul autorităţei, spiritul mai un astfel de act electoral pbte
căldurbse, ce le ai dedicat piei me­ capului bisericei. progresului pe t6te tereneîe cu spi­ să deştepte şi unele ambiţiuni per­
morie a mult jelitului nostru archie- Negreşit, prosperarea bisericei ritul unui conservatism înţepenit în sonale, in sine dbr’ şi îndreptăţite,
piscop şi metropolit Miron. depinde de salutara conlucrare a tu­ tote aşeZemintele nestrămutavere ale pbte să ducă în tentaţiune chiar şi

dat. Cu un cuvânt, îi arăta uşa — nicul *. Dăr las’ ca nu şi-l’a mâncat; arete faţă de casa pretinului său din cu toţii? cui întind cu toţii mâna
4
et’aşa, cu tbtă cinstea. nisce ghionturî în coste, apoi................. pruncie ? de binevenire?
Aşa s’a trăgănat asta o vreme afară. Şi a fost vrednic, că de scia D’apoi, mă rog, i s’a răspuns Era Soranu Măriuchii Floarii.
bre-care, der în urmă a sosit şi cel el una, şi mesenii sciau alta; „pe scurtuţ cam atâta, că zo aceea, So­ El însu-şl în tbtă cinstea feţii dum-
44
dorit, şi badea Alexă li-a tras o nuntă la uşe cei cu guşe .... ranu Măriuchii Floarii nu i acasă. nesale, leit poleit, îmbrăcat tot în
numai ca ea, că se împlinea de unde. Atâta tot. Şi apoi întreb, pe înţelegeţi acuma unde era buba nou din crescet pănă în tălpi, cum
Nu pomenesc de mâncări şi beu- cine putea să turbure o nirnică ca şi ce-1 durea pe badea Alexă, încât era cu cuviinţă unui Soranu şi pre­
turî; de acestea erau din gros, —■ asta, său cui putea se tragă ea din se vedea din tbte clătirile şi vorbele cum dumnea-sa ţinea, să-şi arăte
nici la Cana Galilei altfel. Ţiganul veselie? De loc. — Singur badea lui, chiar şi în toiul veseliei, că ore- cinstea şi dragostea faţă de bucuria
de altă parte cu sebrţa lui ţînea iso­ Alexă părea puţin cam îngândurat; ce rode la măruntăile lui, că nu-i prietinului vechiu.
nul şi era o petrecere şi o veselie, nu pentru-că s’a întâmplat astfel, ci cu tbte caprele acasă?! Bucuria stăpânului căsii de-a-
cum nu s’a mai văZut, că numai o pentru altceva. Etă causa : Un prietin să ai, de care te li­ cuma.
fată avea badea Alexă şi nu avea Avea badea Alexă un prietin pesc! cu tbtă inima; o veseliă să Las’ că de-a fost voiă bună păn’
să facă altă nuntă. bun. Numele lui: Nistor Soranu a faci, care sună la şepte hotară; îl aici, acum era în plină voie şi gazda.
Un cuvânt ca o sută: veselia Măriuchii Floarii. Om gazdă şi el; poftesc! de trei-orî una după alta, şi In frunte craii; la laturi nănaşii;
şi voia bună era cât se pote mai birău în mai multe rânduri şi ctitor e l ? . . . el par’câ numai în but. să-ţî drepta Soranu; stânga socrul mare.
mare, şi acăstă bunăvoiănu a împu- îmbătrânit la sfânta biserică. Badea fugă de acasă! Se pbte? — Odată Veseliă şi bucuriă la masa badei
ţinat’o în mărimea ei nici o nerân- Alexă trimise deja a treia bră che­ cu capul, căci badea Alexă fără So­ Alexă. închină — ciocnesc; ciocnesc
duială, bătaie seu alte de acestea, mătorii să-l grăescă. că masa e gata, ranu un chef de dai ddmne nici la — închină. Păhărele umblă ca vîr-
cari umblă cam la olaltă cu nunţile. să ostenescă cu tbtă cinstea la un o mărturie nu putea să tragă, ne­ telniţa.
O mică întâmplare, ce s’a dat scaun de hodină la mai multă voiă cum la nunta singurei sale fete. Soranu închină şi el: cât pen­
înainte, — nici atâta, se o pome­ bună, ia un ţîpouaş de grâu curat, Şi totuşi acuma trebue să dăi- tru craii noi, cât pentru socrii, dâr
nesc!. pe care DumneZeu ni-l’a dat, se cins­ nuescă fără Soranu, îndestulit silit când să bea, beutura acuşi o go-
Nimica totă. l£tă de ce e vorba : tim pe craii cei noi, precum e firea să fie cu desfătarea, ce i venia din lesce într’un buzunar al hainei sale,
un golan, un serăcoiu, ca vai de ca­ din bătrâni. privirea veseliei altora. acuşi în altul. Ospeţii se încruoişbză
pul satului, ca nisce habiţe tbte aţe, Şi acuma faceţi-ve D-vostră cu încă odată deră: se pbte?... şi dau din umere, nesciind la ce s’o
— să veZî numai: buia sărăntocul, toţii cruce. Der pe când badea Alexă se mai socotescă şi asta.
să dee şi el tot înainte, unde nu i Ce i-s’a răspuns badei Alexă la frământa el astfel: ce tâlcuire să Aduc mâncările. Soranu tot aşa.
era locul. Ţinea — se vede — morţiş tbte aceste frumbse cuvinte şi dra­ dăm mişcării dintre nuntaşi?! Cui O lingură într’un buzunar, cealaltă
la Zicala: „obraznicul mâncă praz­ goste mare, ce a ţinut dumnea-sa se fac cale largă cu toţii ? cui căciulesc în celalalt.