Page 81 - 1898-12
P. 81

Nr. 280—1898                                                            GAZETA TRANSILVANIEI                                                                       Pagin * 5.

             fltâgul  libertăţii  şi  unirii  Italiei  în­  cei-ce  se  mişcau.  însuşi  Mazzini  îi               Din S e l a g i u .                 Pentru industria de casă a te-
             tregi.                                       desmântâ  dela  participare,  căci  scia,                                                                                         y
                                                                                                                                — 28 Dec. n. 1898.                rancelor nostre.
                  ÎCr  în  propunerea  ce  i-o  făcea  că  n’are  se  reuşescă,  că  e  numai  o
             Regelui,  de  a-i  sta  la  dieposiţie  cu  „protestare  sângerâsă",  ce  trebue  fă­           Onorată  Redacţiune!  Ca  întregire  la       „Reuniunea  femeilor  române  din
             tbte  puterile  şi  cu  toţi  omenii  eei  cută,  pentru  a  nu  slăbi  însufleţirea       cele  publicate  în  colânele  veohei  nâstre   comitatul  Huned6iei“  este  singura
                                                                                                                u
             credincioşi,  Mazzini  sciţi  ce  loc  înalt,  generală.                                   „G-azete   despre  iubileul  bine  meritatului   reuniune,  care  are  de  scop  spriji­
             ce  rol  important  şi-a  cerut  sie-şi?          Fraţii  Bandiera  înse  nu  primiră      vicariu  al  Sălagiului,  Rvdiss.  Dn.  A.  Bar-   nirea  şi  desvoltarea  industriei  de
             D6ră  rolul  de  prim  sfetnic,  ori  de  sfatul  de-a  nu  se  espune  chiar  aici.       boloviciu,  îmi  iau  voiă  a  vă  ruga  să  adau-   casă  a  femeilor  române  dela  noi.
             general  orî  de  „a  doua  tnână   a  Ei  sciau,  că  merg  la  mârte  sigură,            geţl următârele:                             Ea  şi  luerbză  cu  mult  zel  pentru
                                                   tt
            Regelui?  Nu!  Ci  Imbiându-i  t6te  ser­     şi  o  căutau  anume,  nădăjduind  că              In  decursul  serviciului  divin  cântările   ajungerea  acestui  scop.  In  timpul
             viciile  sale  şi  ale  bmenilor  sei,  el  vor pute îmblâncji încâtva prin acestă        bisericescl  au  fost  esecutate  de  corul  stu­  din  urmă  mai  ales  a  adus  mari  ser­
             însuşi,  Mazzini,  se  îmbiâ  a-l  slugi  pe  jertfire  de  sine  sârtea  cea  atât  de   denţilor  gimnasialî  din  Şimleu  sub  conduce­  vicii  industriei  de  casă  a  ţărancelor
             Rege, ca simplu soldat!                      neîndurată  a  patriei  lor.  In  Iunie      rea  neobositului  şi  bravului  învăţător  Alec-   nostre,  făcendu  o  cunoscută  cu  deo­
                  Câţi  n’ar  pute  inveţa  dela  acest  1844  ajunseră,  venind  din  Corfu  cu       siu  Fedorca  cu  esactitate  rară,  esecutând   sebire  prin  araugiarea  exposiţiei  dela
             luminat  patriot!  In  parantesă  fie  corabia,  pe  malul  Calabriei,  lângă              composiţia  d-lui  Gr.  Dima.  Corul  a  ridicat   Viena,  îa  cele  mai  distinse  şi  largi
             n is,  şi  fără  imputare,  der  la  noi  de  Cretone, deci erăşî pe pământul sfânt       solemnitatea  cultului  divin  la  gradul  su­  cercuri.
             pildă, fiă-care doresce se fie „general“,  şi  iubit  al  patriei  lor.  Cum  puseră       perlativ.                                          Publicul  român  urmăresce  cu
             şi nici uduI soldat în şir!...               piciorul  pe  acest  sfânt  pământ,  ei            Cu  ocasiunea  recepţiunilor,  în  numele   viu interes şi simpatie lucrările acelei
                                                                                                                                               u
                                  *                       transportaţi  de  dorul  măririi  lui,  îl    „Reuniunei  femeilor  Române  Sălăgene   ’i   reuniuni,  a  cărei  avere  s’a  sporit
                                                          sărutară  cu  lacrimi  de  iubire, şi stri­  s’a  predat  încărunţitului  luptător  prin  D-na   din  8  Februarie  a.  c.  şi  pănă  acjl
                  Ca  pilde  de  curagiu,  aflăm  în
             istoria  străinilor  de  cari  vorbim,  că   gară:  „Tu  ne-ai  dat  viaţa,  şi  noi  ni-o   presidentă  Maria  Cosma  o  fârte  frumâsă   dela 2711 fl. aprope la 4000 fl.
             în  Lombardia  şi  Veneţia,  unde  stă-      dăm pentru tine!   w                         cunună  de  lauri,  de  care  atârna  o  pantlică   Din  discursul,  cu  care  zelosa
            pânia  cu  mână  mai  de  fer  Austria,             N’aveau  în  jurul  lor  decât  o  cetă   în trei-eolor român.                       presidentă, d na Elena Hosszu-Longin
             societăţile  secrete  revoluţionare  erau    mică  de  credincioşi,  căci  de-aci  în­          D-l  Vasiliu  Pătcaş,  preot  în  Hotoan,  născ.  Pop,  a  deschis  Dumineca  tre­
                                                          colo  aveau  gând  se  ridice,  pe  unde  a  predat  jubilarului  o  adressă  de  aderenţă  cută  adunarea  generală  a  acestei
             dor’  mai  dese  şi  mai  înrădăcinate!
             Tocmai  fiind-eă  apăsarea  streină  era     vor trece, mulţimea cu dânşii.                din  partea  poporenilor  săi,  dovedind  prin  reuniuni,  lăsăm  se  urmeze  aci  partea
                                                               Işî  luară  drept  călăuz  un  ţeran  aoâsta  stima  şi  iubirea,  de  care  se  bucură  următdre:
             mai  mare.  Şi  în  aceste  părţi  apoi,
             patrioţii  italieni  erau  chiar  fără  pă-   din  partea  locului  şi  îutrară  în  pă­  iubilantul  şi  în  cele  mai  depărtate  părţi     Anul  ce  a  espirat  a  fost  primul,  în
             reche  de  îndrăsneţî.  Având  ei  se  se    durile din apropiere.                         ale Sălagiului.                              care  comitetul  d-vostră  a  făcut  încercări,
             deprindă  în  folosirea  armelor,  înte-          Der  fură  simţiţi.  Deja  a  doua            O  impresiune  deosebit  plăcută  a  fă­  ca  să  pună  în  praxă  adevăratul  scop,  pentru
             meiaseră  şcâle  secrete  anume,  în         c}i  fură  încungiuraţî  de-o  cetă  de  70   cut  deputatiunea  poporului  din  comuna  Bria.   care aeâstă Reuniune s'a înfiinţat.
             care  studenţii  din  şcălele  înalte  cu    de  gendarmî.  Primiră  lupta  cu  ei  şi    Acest  popor,  —  cu  câţl-va  ani  înainte  res-   Precum  bine  vă  este  cunoscut  d-vostre
             munciitorii  simplii  se  întâlneau  şi      fârte  repede  gendarmii  fură  puşi.  pe     vrâtit  şi  desbinat,  acum  însă  în  urma  ze­  ţînta  acestei  BeuniunI  este,  să  adune  ca­
             învăţau  împreună  frăţesce!  £lr  când      fugă, er eroii îşi urmară drumul.            lului  şi  înţelepciunei  tinărului  lor  preot   pitalul  necesar,  pentru-ca  se  pâtă  fi  cu
             credeau,  că  sciu  mănui  binişor  ar­           Peste  o  altă  (fi  înse  se  trecflră   readus  ârăşl  la  cele  bune  —  a  voit  şi  el   timp  un  factor  puternic  întru  desvoltarea
             mele,  dorind  să  se  măsore  cât  mai      faţă  în  faţă  cu  o  adevărată  oştire,     să  dea  espresiune  stimei  şi  alipirei  sale,   industriei de casă a ţărancelor române.
            murând  şi  la  larg  cu  inimicul,  aceşti   mult  mai  numerâsă,  ca  căta  lor.  Fu-     dând  dovadă  prin  acâsta  despre  nobleţă        La  tote  popârele  culte,  vedem  lamura
             tineri vâtemau în public şi fără nici o      sereră  adecă  trădaţi,  de  un  spion  ce  inimei  poporului  nostru  bine  condus.  Spre   inteligenţei,  pănă  la  treptele  cele  mai  înalte
            pricină,  pe ofiţerii  austriacî, numai ca    se  strecurase  printre  ei,  şi  de  aceea   scopul  acesta  din  obolul  său  a  cumpărat   sociale, spriginind industria naţională.
             sâ fie provocaţi la duel, şi acolo se-şipro­  autorităţile  sciau  aşa  de  bine  unde     pentru  iubilant  un  frumos  şi  preţios  dar     Aşa  de  esemplu  în  Belgia,  unde  se
             beze sciinţa de-a trage cu arma în viu!      se le iese ’n cale!                           (o garnitură de scris). Delegaţiunea, în frunte
                                                                Luptară  eroicesce  şi  cu  trupa       cu  preotul  Ioan  Budişan  şi  învăţătorul  llie   ţes  cele  mai  splendide  dantele,  care  în
                                   *                                                                                                                 Europa  întrâgă  sunt  căutate  şi  admirate
                                                          de  oşteni,  der  fură  învinşi,  încun-      Ghilea,  a  constat  din  8  ţărani,  tip  adevărat
                  Der  o  pildă  de  iubire,  de  neam  giuraţl  şi  prinşi  de  vii  cei  mai  mulţi!                                               pentru  rara  lor  frumseţâ  şi  arta  desăvîrşită,
                                                                                                        românesc,  sdraveni  şi  rumeni,  în  frumosul
             şi  de  jertfire  pentru  idealul  lui,  cum  Fură  duşi  la  staţiunea  militară  cea                                                  cu  cari  sunt  lucrate,  ca  industrie  naţională,
                                                                                                        lor  costum  strămoşesc.  Când  doi  dintre
            ■fraţii  Bandiera  au  dat  în  timpul  mai  apropiată,  la  Consenza,  unde                ţărani,  prin  câteva  cuvinte  de  dragoste  au   care  aduce  venite  imense  ţărei,  este  pro­
             acesta,  numai  rar  să  pdte  găsi!  fită  fără  multă  gândire  şi  fără  multă  ju­     predat  iubilantelui  darul,  plăcerea  domni­  movată  de  cele  mai  înalte  dame,  în  frunte
            istoria acestor fraţi:                        decată,  au  fost  osândiţi  la  mârte        lor  de  faţă,  în  frunte  cu  d-l  Gi.  Pop  din   cu înşişi suveranii ţărei.
                  Erau  fii  ai  amiralului  Bandiera,  prin  glonţ,  atât  fraţii  Bandiera,  cât                                                         In  vecina  Românie  vedem  o  altă  re­
                                                                                                        BăsescI,  s’a  manifestat  în  aplause  vii  şi
             şi  serveau  pe  la  1831  încă,  ca  ofiţeri  şi mai mulţi din tovarăşii lor.                                       w                  gină,  îmbrăcată  în  boi’angic  şi  iie  cusută
                                                                                                        aclamărl  de  „Să  trăâscâ .  După  acestea
            •în armata austriacă.                               Locul  de  esecuţie  fu  o  piaţă       preotul  lor  I.  Budişan,  a  salutat  pe  jubi-   cu  fir  şi  împodobită  cu  pui  şi  altiţe,  de
                  Iubirea  lor  de  patrie  şi  naţiune,  publică.  Lumea  fu  lăsată  se  vie  se      lante  în  numele  bisericei  şi  a  poporului  din   mânile măiestre a ţărancelor ei.
             pe  care  tocmai  armata  în  care  ser­     vadă  grâznica  pedepsă,  ca  se  nu  mai     acea  comună.  Venerabilul  vicar,  plăcut  atins   Vedem  pe  poeta  Carmen  Sylva  înăl-
             veau  o  apăsa  mai  greu,  —  îi  făcu  prindă  şi  alţii  poltă  de  a  face  ca                                                      ţând  pitorescul  port  românesc  la  rangul
                                                                                                        de  manifestarea  iubirei  şi  alipirei  acestui
             se  lapede  uniforma  străină,  şi  să  aceia!                                             brav  popor,  a  mulţămit  în  termini  căldu-   de  îmbrăcăminte  de  gală,  pentru  cele  mai
            intre  în  serviciul  fraţilor  patrioţi.           O  mulţime  mare  se  adună  la         roşi  îndemnând  poporul  la  statornicia  în   strălucite festivităţi de curte.
            /Ei  scriseră  lui  Mazzini,  că  vor  să  locul  de  pierzare  a  nobililor  eroi.                                                            Ne  este  cunoscut,  cum  la  dorinţa  ei
                                                                                                        bine  şi  povăţuindu-1  să  primâscă  şi  să  as­
             între  în  şirurile  societăţii  conduse  Fiori  şi  deprimare  cuprinsese  mul­                                                        s’au  înfiinţat  mulţime  de  ateliere  de  ţesut
                                                                                                        culte  şi  în  viitor  sfaturile  binevoitâre  ale
             de el; să dispue dăr de viaţa lor!           ţimea.                                        conducătorilor săi.                          şi  cusut,  unde  sute  de  mâni  sunt  ocupate,
                  La  1843  luară  parte  la  o  cons­          Mândrii  eroi  înse  veniră  pană            Acestea  am  ţinut  a  Vi-le  comunica,   âr  frumâsele  lor  creaţiunl  sunt  exportate
             piraţie  pusă  la  cale  de  Mazzini,  der  la  locul  de  percţare  tot  cântând  cân­    de-6re-ce  cu  mirare  am  vă4ut,  că  în  ra­  în  ţări  străine,  aducând  cinste  şi  folos  in­
             fără  noroc.  Atunci  se  refugiară  în  tecul:  „Cine  a  murit  pentru  patriâ,  a       portul,  ce  Vi-s’a  trimis,  nu  s’a  făcut  amin­  dustriei române.
             Corfu.  La  1844  o  năuă  încercare  se  trăit  bine  şi  destul/“  —  apoi  primiră      tire de ele.                                       De  un  astfel  de  ideal  au  fost  încăl-
             pornea  în  Calabria.  Fraţii  Atillo  şi  voioşi  glânţele  din  armele  soldaţilor                                         Unul.      4ite  inimile  nâstre,  când  înainte  de  asta  cu
            lEmilio Bandiera de loc săriră între          austriac!, strigând: „Trăiască Italia/*                                                    11 ani ne am constituit în aeâstă Reuniune !




                     Să-o scotă, ’n primăvară,                   Din întâmplările vieţii.                    Peste  puţin  a  sosit  şi  gazda,  ni-a  dat  convinseră,  că  suntem  preoţi.  Se  rugară  de
                     Să pască ea la ierbuţă,                                                            de  cină  tăieţei  cu  more,  că  era  postul  Paş­  ertare, şi ne-au dat armele.
                     Să facă câte-o mieluţă.              —  Note şi schiţe, de I s a  i a    M  o l d  o v a  n  .  —  tilor.  Suspiţiunea  cumcă  suntem  Unguri,  tot   Diminâţa  mergând  la  preot  ne-a  pri­
                     Sloboc}i-iie gazdă în casă,                            (Urmare).                   le  rămase  în  cap.  Convorbirăm  multe  de  mit  bine,  ni-a  dat  mâncare  şi  vin  bun,
                     Dumnedeu te dăruiască:                                                             tâte,  le  arâtarăm  paşapârttle,  însă  tâte  în  apoi  am  asistat  la  o  înmormântare  a  unui
                                                                Peste  puţin  am  şi  ajuns  la  o  vale
                     Ou bunu pămâmtului,                                                                zadar.  Ne  aşternurăm  nisce  paie  şi  ne-am  om,  îmbrăcaţi  în  vesminte  bisericescl.  „No
                                                          adâncă,  pe  care  o  sooborîm  de  pe  bolovan
                     Cu spicuţu grâului                                                                 culcat.  Ei  însă,  ca  să  se  asigureze,  alergară  mă!  dâr  totuşi  îs  popi,  şi  nu  înzădar  l’am
                                                          pe  bolovan,  mai  bine  ca  o  jumătate  oră,  în
                                                                                                        la  nisce  soldaţi,  cari  erau  în  sat  spre  a  poreclit  noi  pe  mortul  „Vlădioă ,  că  a  şi
                                                                                                                                                                                      u
                                                          tăcere.  Apoi  întreb,  dâcă  sunt  Unguri  în
                                  *                                                                     procura  nisce  stânjinl  de  lemne  pentru  ce­  avut înmormântare ca un Vlădică .
                                                                                                                                                                                     u
                                                          satul  acesta  şi  dâcă  a  fost  armată  ungu-
                     Tu eşti lumina cea sfântă!           râscă. — „N’a fost pănă acum“, — răspunse.    tate,  şi  aşa  nu  peste  mult  ne  vedem  tre­   După  prân4  oontinuarăm  drumul  că-
                     Precestă blagoslovită!               —  „Dâr D-V6stră sunteţi Unguri ?“ — „Noi     ziţi  de  7  soldaţi  împărătesei,  cari  ne  de-  tră  Vinţul  de  jos  şi  cătră  sâră  am  ajuns
                     Tu eşti cinstea ângerâscă            suntem  preoţi  români,  fugim  dinaintea  alea-   sarmară,  ba  un  soldat  ţigan  afirma  mereu,  în  Vulpăr  (Borberek).  Am  întrat  la  preotul,
                     Şi Slava apostolâscă,                nului“,  am  răspuns.  Se  îndoia  Românaşul,   că  pe  mine  m’a  vă4ut  la  podul  Simeriei  ne-a  primit  amicesce,  ne-a  aşteptat  cu  vin
                     Biruinţa sihastrâscă!                vătfendu-ne  îmbrăcaţi  în  haine  vinete.  ,Vom   luptându-mă  în  şirurile  unguresc!.  Eu  i-am  bun,  că  aici  e  patria  vinului,  ni-a  făcut
                     La toţi sfinţii eşti cunună          căpăta  ore  un  loc  să  odihnim  pănă  dimi-   4is,  per4ându-ml  pacienţa:  „Măi  eiâră,  eu  patul  şi  ne-am  dat  la  odihnă.  încă  nu  adur-
                     Maică cu fiu împreună.               nâţă,  că  suntem  tare  obosiţi  ? .  —  „Soco­  nici  nu  sciu  unde-i  podul  Simeriei“.—„Ba  că  misem  şi  mai  sosiră  alţi  8  emigraţi,  între
                                                                                         K
                                                                                                                                                  ea
                                                                                                                                            u
                     Şi eşti Maică minunată,              tesc,  că  la  Gligor,  care  e  şi  jurat  şi  ţine   te-am  vă4ut  eu  acolo  şi  te  ounosc ,  4i°   cari  şi  Teslovau,  mai  în  urmă  prof.  în  Bla-
                     ■C’ai născut fiu fără tată.          şi  crişmă,  veţi  fi  primiţi  bine“.  —  „Să  fad   ţiganul.                             şiil.  Bravul  preot  i-a  provă4ut  şi  pe  aceş­
                     Mai întâiă fără de smântă,           bine  să  ne  conduci,  însă  bagă  de  sâmă  să   După-ce  s’au  depărtat  soldaţii,  am  ru­  tia  cu  cele  de  lipsă.  Abia  se  stinsese  lu­
                    ■De cât ceriul mai cinstită,          nu  4i°h  că  suntem  Unguri,  să  nu  se  sperie“.  gat  pe  omenii  casei,  sâu  unii  cari  se  adu­  mina,  şi  âtă  că  se  faoe  un  sgomot  mare,  se
                    De cât sorele mai sfântă,             Ne-a  promis,  dâr  intrând  în  casă  a  4>   nase,  să  mârgă  pănă  la  popa  să-l  cheme   deschide  porta  şi  întră  în  casă  doi  tribuni,
                                                                                                     s:
                     De Solomon prorocită.                „Vă  aduc  5  Unguri  într’armaţî".  Intrând  aici,  şi  se  vor  convinge,  că  şi  noi  suntem   unul  era  Korosi,  conşcolar  cu  mine.  Ne
                    Înţeleptul Solomon                    în  casa  unde  erau  şi  vre-o  6  muieri  ou  preoţi.  „Noi  bucuros  v’am  face  acâsta,  dâr   salutăm  amicesce;  ei  venise  să  adune  lagăr,
                    "Ou rostul de G-edeon,                furca,  se  făcu  o  zarvă  mare,  muierile  să  pănă  la  popa  şi  îndărăt  nici  într’o  oră  nu   cu  oare  să  sprijinâscă  de  o  parte  cetatea
                    •Cu toiag de smirn’ ales              ridicară,  strigând:  vai  de  noi!  In  zadar  le  se  pote  ajunge“,  4iseră  ei.  Aşa  şi  era.  Pîolişa   Alba-Iulia, să nu o potă combate Ungurii
                    Aron calea ş’o ales.                  linişteam,  erau  neodihnite  şi  gazda  nu  era  se  întinde  pe  o  vale  lungă  stâncâsă,  cât   Noi  ne  odihniţi  şi  înfricaţî,  am  pornit
                                                                                                     s:
                          Oul. de El. M. Câmpean.         acasă;  apoi  conducătorul  vă4end,  a  4i   te  urăscl.  Ara  cunoscut’o  în  4iua  următore,  ârăşl  la  drum,  pe  o  lună  frumâsă.  Am  mers
                                                          „Am vrut          o glumă . Ele s’au mai      ducându-mă  la  preotul.  Ne  aduseră  âmenii  până  în  Inuri,  un  sătuleţ  pe  ţărmul  drept
                                                                                    u
                                                          liniştit, dâr      ->e tot aveau, că suntem   de  6re  unde  un  Orologeriu  (ciaslov),  am  al  Mureşului.  Pe  o  costă,  între  vii  şi  pru-
                                                          Unguri.                                       cetit mult dintr’ânsul, şi mai în urmă se    net, am întrat la un om, care avea o oă-
   76   77   78   79   80   81   82   83   84   85   86