Page 9 - 1898-12
P. 9
REDACŢIUNEA, „gazeta“ iese în flăcare di.
Administraţiunea şi Tipografia. Abonamente pentru Anstro-Ungaria:
BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fi., pe şăse luni
6 fI., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate nu N-rii de Duminecă 2 fl. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet.
Pe un an 40 franci, pe şăse
INSERATE ie primeso la AD- luni 20 fr., pe trei luni lO fr.
■INISTRAŢIUNE In Braşov şi la N-rii de Duminecă 8 franci.
ormătdrelo Birouri ds anunolurl: Se prenumeră la tdte ofi
In Viena: Dukei Nachf. ciale poştale din Intru şi din
Hax. Augenfeld 4 Emerloh Leanar. afară şi la d-nii colectori.
Holnrlch Sohulak. Rudolf Hoţia.
A. Oppellkt Nachf. Anton Oppellk. Abonamentul pentrn Braşov
In Budapesta: A.V. Qoldber- Admmintrufiunea, Piaţa mare,
ger, Eksteln Bernat. In Ham- Târgul Inului Nr. 80, etagiu
ourg: Marolyl 4 Llebmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şese
PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr.
ria garmond pe o colină 6 or. Cu dusul în casă : Pe un an
şi 30 or. timbru pentru o pu A^TUL L S I . 12 fl., pe 6 luai 6 fl., pe trei
blicare. — Publicări mai dese luni 3 fl. — Un esemplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. sân 15 bani. — Atftt abo
RECLAME pe pagina a 3.a o namentele c&t şi inserţiunile
seria 10 or. seu 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 265. Braşov, Joi 3 (15) Decemvre. 1898.
EnunciaţiunI importante. Mulţi, pdte, vor fi înclinat! a crede, Btilow despre situaţia politică Despre căUtoria în Orient a împăratu
că împăratul a avut de gând, prin generală. lui german Biilow (fise, că ea a dovedit,
In momentele de fată, când, pe presentarea într’o lumină mai peri- că faimele lăţite despre planuri aventuriere,
lângă starea generală încordată în culd9ă a situatiunei esteridre, să facă In şedinţa de Luni a parlamentului au fost cu totul nebasate. Dorinţa împăra
urma necurmatelor înarmări, în cele presiune în favdrea proiectelor pen central german, secretarul de stat de Btilow tului de-a sfinţi însu-şl biserica evangelică
mai multe state se mai ivesc şi ne tru mărirea contingentului armatei a ţinut un lung discurs asupra situaţiei po dela Sântul mormânt, a fost un act de
liniştea şi grijile causate de nemul etc. Dâr nici acăsta nu se pdte ad liticei generale, satisfăcând dorinţei depu pietate faţă cu strămoşii, precum şi un act
ţumirile şi crisele interidre, enunoia- mite mai cu sămă după ce aceste tatului Richter de-a da lămuriri cu privire de simţ religios fără inimiciţie faţă cu cele
tiunea ce a făcut’o împăratul Ger proiecte de lege au fost primite fa la posiţia sa faţă cu mai multe afaceri ale lalte confesiuni. Dovada, că se pot bucura
maniei cu ocasiunea primirei presi- vorabil de cătră pressă şi nu au resortului său de esterne. de călătoria împăratului toţi aceia, cari
diului parlamentului german, a tre dat pănă acum de nici o piedecă. Cestiunea orientală, (fise Btilow, se află stau pe basa creştină, a dat’o împăratul,
buit se producă pretutindeni o adâncă Ceea-ce a c}is împăratul Wilhelm pentru moment într’o faşă pacînică. Nu care e împărat al tuturor Germanilor, prin
impresiune. cătră preşedinţii parlamentului este voiţi să dic, că problema orientală e defi aceea, că a dăruit Dormiţiunea pentru sco
Ceea-ce a retăcut împăratul Wil- prin urmare un fel de avertisment, nitiv resolvată. Nu vom trăi să vedem a- purile religiâse ale supuşilor săi catolici.
helm în discursul tronului, el a 9pus că cu tdtă pacea şi cu tdte bunele câstă resolvare definitivă, ci vor avâ de Şi încercările de-a deştepta neîncredere la
cu ocasia acăsta, vorbind după-cum raporturi de astăcjî şi în mânia ge- lucru încă copiii şi nepoţii noştri. Dâr Ges Sultanul, s’au zădărnicit. Sultanul e prâ cu
îi este obiceiul, cu multă franchetă nerdselor intentiunî pentru prospe- tiunea pare mai puţin ameninţătâre în pa minte, decât ca să fi crecjut şi numai un
despre mersul politicei mari în tote rarea păcii manifestate de tînărul cea lumii ca în epocele de mai ’nainte. moment, oă împăratul Wilhelm voesce, după
f'asele ei mai însemnate de astăcjî. Ţar, Germania trebue să fiă gata de Strict luat situaţia a devenit, pote, mai modul şi chipul cruciaţilor, să răpâscă Tur
Faptul, că împăratul s'a pronunţat răsboiu în orl-ce moment. complicată, decât a fost înainte cu două- ciei Siria şi Palestina (Ilaritate). Călătoria
cu privire la tdte cestiunile mari ale Cu ceva mai iiniştitdre sunt de cjeol şi patru ani. Contrastele sunt atât în împăratului a făcut,'ca raporturile cu Tur
cjilei, nu e ceva neaşteptat. Ceea-ce claraţiile ce le-a făcut ministrul de tre Creştini şi MohamedanI, cât şi între cia să devină şi mai amicabile. Cu ocasia
surprinde însă pe totl este accentu esterne german Btilow în parlament. diferitele popore balcanice, cari nisuesc la ei s’a arătat, cât de mare este stima, de
area sa, că situatiunea esteridră s’a Acesta a dat espresiune speranţei, independenţă. care se bucură împăratul şi imperiul german
scbimbat aşa, că nu se pdte sci ce că se vor putea încunjura încă mult Pe acela, care ar sci să-mi spună, de la MohamedanI.
4
va aduce (jiua de mâne. împăratul timp „conflictele mai seridse dintre pildă, cum s’ar putâ delătura în Macedonia Şi celor-lalte guverne le arată călă
Wilhelm însă a mers şi mai departe, state, dăr a adaus, în mod precaut, abusurile naţionalităţilor şi confesiunilor, toria, că noi nicăirl nu voim să vătămăm
constatând, că în săptămânile din că pacea nu atârnă numai dela o l’aşl declara de un cap forte ager (Ilari interese bine întemeiate şi străine. Noi nu
urmă „s’au făcut schimbări însem singură putere. tate). Dâr cu tâte acestea, n’avem să ne combatem nici în Orient, nici în altă parte
nate în raporturile dintre mai multe Espunerile d-lui de Bulow sunt temem, că vor aduce o conturbare a păcii. interesele fruncese, dâr firesce nu recunos-
4
mari puteri, şi că s’au ivit diver de mare interes pentru apretiarea G-ermania nu nisuesce a avâ în Orient o cem nicăirl protectorat străin asupra su
gente de interese multe şi în aşa directiunei politice germane. Remar influinţă egoistă. Simpatiele turcesc! pentru puşilor germani (Viue aplause). Departe de
măsură, încât trebue să se tină sâmă, cabil este în discursul său pasagiul, noi se basâză pe vederile Germaniei, după noi de-a pretinde protectoratul asupra tu
că aceste divergente ar pute să ducă în care vorbesce de România con care: dreptul ginţilor rămâne drept al turor Creştinilor în Orient. Dâr protecto
lucrurile la o decisiune. statând cu satisfactiune, că ea for- ginţilor şi faţă ou Turcia. De6re-ce noi în ratul asupra supuşilor germani compete nu
Cu alte cuvinte Wilhelm II e mâză în Balcani un element impor Orient voim o paoe reală şi nu punem al mai împăratului german (Viue aplause).
de părere, că situata, deşi în total tant de ordine, de progres şi de cul tor puteri nimic în cale, n’avem să ne te Un ast-fel de protectorat nu s’a înfiinţat
pacînică, pdte să dea nascere de pe tură. mem de nici o gelosiă. numai acuma, ci el există dela 18 Ianuarie
o cji pe alta uuui' răsboiu. împrejurarea, că Bulow n’a a- Cu mulţămire constat, că Homânia for- 1871. (Proclamarea împărăţiei germane),
Limbagiul acesta contrasteză mintit Bulgaria, Serbia etc. cu nici măsă un factor însemnat al ordinei, al pro Representarea imperiului involvă scutul
cu asigurările de pace, ce am fost un cuvânt, ci numai România, se gresului şi al culturei pe Peninsula Bal tuturor Germanilor, fiă ei catolici ori pro
dedaţi să le aucjim pănă acum toc pdte esplica astfel, că prin accen canică. testanţi.
mai din gura suveranului german. tuarea rolului, ce-1 are România în Vorbind de evenimentele pe insula S’au amintit aici şi espulsârile supuşi
Se asigură, că enunciatiunile împă Orient, a vrut să dea espresiune fap Creta, cjice, că Germania urmăresce cu cele lor străini de pe teritoriul prusian. Teme
ratului au fost cu tdtă îngrijirea tului, că ea este tot odată.cea mai mai bune dorinţe acţiunea de acolo a celor rile, că prin aceste espulsărl s’ar pută tur
pregătite, ceea ce pdte contribui nu apropiată de Germania şi de tripla patru puteri (Rusia, Anglia, Francia şi bura raporturile nostre cătră alte state, n’au
mai ale da şi mai mare importantă. alianţă. Italia). temeifi, şi vă pot pe deplin linişti în pri-
FOILETONUL .GAZ. TRANS“. totuşi strict luat nici uneia. A spune cu în sufletul tiă-căruia. Cât de deosebit pri- dâmuă în liniştea, ou care rostesce sfîşie-
botărîre de cari dintre pictorii contimpu- torea noutate? E scârbit de âmenl, cari
mesce fiă-care soirea ! încruntat, cu privi
ranl stă el mai aprope, e şi de aceea atât chiar în nemijlocita lui apropiere sunt atât
rea pierdută în gol stă unul înţelegând
Scrisori din Italia. de greu, pentru-că nu avem decât forte grozava scire. Un bătrân respinge indignat de ticăloşi, e fericit, că i se apropie mar
puţine tablouri de ale lui. E aprope nees- orl-ce vină dela sine. „Eu? întrâbă tînă tirul, că în curând va ajunge ârăşl la tro
4
Nenumitei prietine. plicabil faptul, cum de s’au păstrat atât de rul dela stânga lui Isus, voind prin răs nul tatălui său ? Acâsta nu ni-o spune
Jlaffael şi con timpuranii. puţine chipuri întregi, când au rămas o punsul negativ al Mântuitorului să îşi arate Leonardo, ci lasă imaginaţiunei nostre
mulţime atât de mare de studii de ale lui. câmp liber. Dâr una ni-o spune mai pe
(Urmare). tuturor nevinovăţia. Alţii nu înţeleg, nu
Sâu că Leonardo nu avea stăruinţă la lu sus de orl-ce îndoâlă: Cel ce stă în mij
pot crede cuvintele acestea, alţii să sfă-
Cum pictâză Sarto pe Madona seim cru, seu că multe chipuri s’au nimicit.
tuesc între sine. Numai trei inşi rămân ne locul apostolilor, e un Dumnecjeu, nu
deja: idealisarea lui Rafî'ael dusă pănă la Judecând însă după studiile şi schi mişcaţi. Ioan, blândul, loan, pe care în- un om.
estrem şi lipsită de celelalte însuşiri, pe ţele sale, aflăm printre ele atât feţe ome- grozitârea scire l’a doborît atât de mult, Şi chiar şi acesta, cel mai admirabil
cari le mai aflăm la R. Sunt admirabil de
nescl, cari prin naturalismul esecutării tre încât nu mai e apt de nici o mişcare; Iuda, dintre opurile lui Leonardo, nu va rămânâ
frumâse figurile acestea, eternisate aşa efi-
bue să le numim prerafaelite, cât şi acele care văcjându-şl descoperită trădarea, strînge mult timp păstrat. Pâretele, pe care e zu
când, dâr devin plicticâse dela un timp,
idealisate tipuri de madone, cu cari să convulsiv punga de bani în drâpta. Cu grăvit, e fârte ruinat. Multe dintre feţele
mai ales te supără surîsul acela dulce-
asâmănă forte mult madonele lui Rafael. stânga încârcă să facă un gest al mirării, apostolilor şi mai ales faţa lui Cbristos e
amar, care ne întâmpină ârăşl şi ârăşl în
Schiţe de acâstea de creion am văcjut dâr nu e în stare, consoiinţa teribilei cri aprope ştârsă. Când Napoleon întrâ în Mi
orl-ce iconă.
în trâcăt multe răspândite prin museele me îl mustră, îl cbinuesce, pe el Evreul, lano, a făcut grajd de cai din odaia cu
4
Cu totul independentă e posiţia, ce o din Milano şi Florenţa, dâr neputându-le pe care setea de bani, blăstămul neamului „Cina cea de taină! Mirosul de apă de
ia intre contimpuranii săi Leonardo da Vinci, asămăna şi privi mai temeinic, îmi mai său, l’a tîrît într’o astfel de prăpastie. Şi Colonia, despre care spune Tolstoi în al
4
căruia Milanezii cu mândriă îi cjic numai pot aduce aminte numai de puţine dintre său „Răsboib şi Pace , că îl eradia tot-
dintre toţi, liniştit, ca şi când nu s’ar fi
Leonardo, fala Milanului, lipsit de artişti. ele. Pe veci neuitat îmi va rămânâ însă întâmplat nimic, stă la mijlocul mesii Me dâuna gulerul asudat al marelui împărat,
Când am spus între „contimporanii Cenacolul (Cina cea de taină), fresca dela sia. Mâuile lui au rămas în aceeaşi posi- — o trăsătură atât de maroantă a parve
săi , am înţeles şi pe cei din urmă prera- biserica S. Maria delle Grazie în Milano. ţie, ca în momentul când a rostit cuvin nitului, — să răspândesce şi din faptul a-
4
i eliţî şi pe cei dintâift rafaeliţi, dâcă e Cei dois-spre-cjece apostoli stau la tele. Privirile îi sunt aţintite în jos, ca şi cesta a lui Bonaparte, pe care un Caesar
ertat să întrebuinţez odată numirea aoâsta masă, în mijlocul lor Cbristos. Dâr nici unul când i-ar fi ruşine să comunice cinstiţilor de sigur nu l’ar fi săvîrşit.
u prea potrivită. Acâsta o arată şi cur- nu mâncă. Cât de deosebit în feţele tuturor săi tovărăşl ticăloşia unuia dintre ei, el nu (Va urma).
s 1 vieţii sale 1452—1519. e întipăritâ spaima. Ecoul ouvintelor ros outâză să şi-le ridice să vacjâ indignarea
Intr’adevăr operele lui Leonardo apar tite de Mântuitor: „Printre voi e unul, produsă de vorbele sale. Ce să petrece în
4
ţin amândurora dintre epocile acestea, şi oare mă vinde! răsună uruitor şi teribil sufletul lui, pe când faţa-i rămâne atât de