Page 5 - 1899-01

REDACŢIUNEA,
Administraţiunea şi Tipografia.
BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30.
Scrisori nefrancate nn
se primesc. Manuscripte
nu se retrimet.
IMSERATE 80 primoac la AO-
UIHISTRAŢIUHE In Braşov şi la
nrmătdrelo Birouri de anunolurl:
în Vioria: HL Dukes Nachf.
Kox Augonfold Ji Emsrlch Lesner.
Halm-loh Sohalok. Rudolf Bosse.
A. Oppellks Naohf. Anton Oppelik.
In Budapesta: A. V. Qoldber-
şer, Ekstoln Bornat. In Ham-
bnrş: Marolyl &. Llebmann.
PREŢUL INSERŢIUNILOR : o 80
riă pirmond pe o colină. 6 or.
şi 30 or. timbru pentru o pu­
blicare. — Publicări mai dese
după tarifă şi învoială.
tlECLABIE pe pagina a S.a o
aeriă 10 or. bău 30 bani.
Nr. 2.—Anul LXII.
Anul nou cu bărbăţia.
5 lor. Astăcjî avem cărţî, avem şi ga­
„Sburătorele de sub cer, târîto-
„rele pe pământ se adună, spre a face
„împreună câte n’ar pute face sin-
v „gură nici una din ele“.
„Vă puteţi voi aduna spre a vă
„sfătui împreună asupra binelui vos-
\' , „tru, spre a ve apăra drepturile, a ve
, •• „câştiga o uşurare a sarcinelor vos-
•; „tre ?“
„Şi dâcă nu puteţi, cum sunteţi
„voi liberi ?“
ţ
Aceste cuvinte ale marelui ora­
tor, filosof şi filantrop frances La-
menais, a cărui carte protetică „Pa-
roles d’un croyante" (Cuvintele unui
credincios) a fost tradusă cincî anî
înainte de marea mişcare dela 1848, consulta
în Blaşiu, ca se circule în manus­
crise printre Români, erau citate cu a vă câştiga vre-o uşurare a sarcr pentru viâţă, cum ar pută urmaşii fără sciiDţă rămâne nebăgat în sâmă
predilecţiune în vorbirile înflăcărate nelor vdstre? Şi decă nu puteţi, cum lor de astăcj! să-şî uite într’a.tâta de şi supus omului cu îmeţătură. El e
ale conducătorilor poporului nostru, sunteţi voi liber! ?“
vy. Ele străbătuseră cu puterea fulgeru-
lui pănă în munţii şi în văile Carpa- legile, câte s’au adus de trei-cjecî de
\] ţilor.
' Românii le sorbeau, cum sorbe
£0 cel chinuit de sete picătura de apă,
Vj.. ce i-se dă, căci liber! voiau se fiă
' şi ei, — liber!, ca se potă trăi cu
drepturile, cu învăţătura lor şi să-şî
pdtă câştiga o uşurare a sorţii ne-
mildse, ce-i apăsa de veacuri,
der ® Erau setoşî antecesorii noştri
th generaţia bătrână de lumină şi
•’/j % cultură. Cum puteau ei însă se aibă
\ ..iţ^ţiină, decă nu puneau umăr la
|umer, ca împreună să înfrângă lan-
A ţuicile seculare ale întunerecului ?
Cum puteau ei să aibă învăţătură şi
■’ cultură, decă nu se adunau, ca să
• facă împreună ceea-ce nu putea face
singur nic! unul din ei ? Şi car! sunt
rodele stăruinţelor, cu car! împreună
au lucrat de cincizeci de anî pentru a
ajunge să fiă liber!?
De aceste gânduri am fosf cu­
prinşi, reamintindu-ne în cji ua anu '
lui nou cele petrecute în jumătatea
“de veac, care ne desparte de cţilele
) mar! ale istoriei nostre, când apos-
! tolii Românismului s’au adunat cu
poporul, ca să se sfâtuescă, cum să
. scape de sclăviă şi de întunerec.
> Unde am fost şi unde am
ajuns ?
Ni-s’a înfăţişat înaintea ochilor
noştri sufletesc! şirul măreţ al clă­
dirilor culturei nostre naţionale, ce
ni-le-am ridicat din munca şi din
• sudorea ndstră, din râvna şi zelul,
ce-1 avem pentru înaintarea nostră.
Şi ni-am c]is: odinidră eram opriţi
prin lege de-a umbla la şcolă; as-
tăcţ! avem sute şi mii de şcole me­
nite de a hrăni poporul cu învăţă­
tură. Nu suntem der liber!?
Pe vremurile, când cartea Fran-
cesului Lamenais se cetia cu atâta
1 însufleţire, mergând din mână în
mână, tradusă în manuscris şi bine
învălită şi ascunsă, ca să nu dea de
ea „domnii“, car! nu suferiau ca
Românul să se lirănăscă cu astfel
de idei înaintate şi să-şî cunoscă
starea sa ruşindsă de sclăviă, — nu
aveam, decât prea puţine cărţî ro­
mânesc! şi o singură gazetă, care rătorele pe pământ, pe car! firea le mai vrednice, — pastorala continuă unde 1 va '’repta şi-l va milui
se străduia din răsputeri să deştepte
„gazeta* iese în flecare i}i.
Abonamente pentru Anstro-Dngaria:
Pe un an 12 fI., pe siso luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
N-rii de Dumineca 2 fl. pe an.
Pentru România şi străinătate:
Pe un an 40 franoî. pe ş6se
luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
N-rii de Duminecă 8 franoî.
Se prenumeră la tote ofî-
oiele poştale din întru şi din
afară şi la d-nii colectori.
Abonamentul pentrn Braşov
Administraţiunea, Piaţa mare,
Tfirgul Inului Nr. 30, stagiu
I.: Pe un an 10 fl., pe şăse
luni S fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
Cu dusul în casă : Pe un an
J,
('N u,mei de lD-uL2en.ir^ece 1) 12 fl., pe 6 luni 6 fl.. pe trei
luni 3 fl. — Un esemplar 5 or.
v. a. său 15 bani. — Atftt abo­
namentele cftt şi inserţiunile
sunt a se plăti înainte.
Braşov, Sâmbătă-Duminecă 3 (15) Ianuarie. 1399.
în Român! consciinţa drepturilor peliculelor, ce le ameninţă şi, ca şi Aşa este, iubit cler şi popor.
când ne-am fi ruşinat de gândurile Mai harnic, mai vrednic şi mai pu­
zete de tot felul. Nu suntem der li­ triste, ce ne-au cuprins un moment ternic însă este omul acela, poporul
ber!? în îngrijirea nostră pentru viitor, acela, care se lasă să fie mai mult
Şi aşa au trecut pe dinaintea ne-am ridicat capul sus şi ni-am cjis: povăţuit de racjele strălucitore ale
spiritului nostru tote acele progrese, Nu suntem animale necuvântătore, luminii, pe care dmenii insuflat! de
ce le datorim muncei şi hărniciei ci dmen! suntem, cărora Dumnezeu Duhul sfânt al adevărului ceresc au
nostre. Şi asemănând timpul de acjî li-a dat chipul său, ca să privescă lăsat’o de moştenire omenilor vred­
cu cel de atunci, când nu aveam sus la ceriu şi li-a dat minte, ca s’o nic! de a se numi fii aleşi ai lui
tote acestea, ne-am întrebat din nou, folosescă pentru binele şi apărarea Dumnecjeu.
dăcă nu suntem liberi? lor, li-a dat braţe, ca să p6tă lupta, Dâr, iubiţilor, lumina e sciinţa,
înfruntând tdte peliculele vieţei.
Adencindu-ne astfel tot mai şi sciinţa e putere. Sciinţa îi da
mult în gândire, de-odată ne-am cu­ Ne-am simţit înălţaţi şi încura- omului aripi să sbore cu sufletul
tremurat, căci ni-au venit în minte giaţî în faţa măreţei chiămărî, ce o prin regiuni pământesc! şi ceresc!.
acele cuvinte, car! au frământat are omenirea, ce o au popdrele lu- Sciinţa are darul, de a supune omu­
minţile luptătorilor noştri de acum mei şi pe care trebue s’o aibă şi lui chiar şi elementele naturii Sci­
cincî-c|ecî de anî: poporul nostru. Decă în veacurile inţa îl face pe om se ducă o viâţă
„Vă puteţi voi aduna spre a vă trecute strămoşii noştri erau lăudaţî, veselă, ticnită şi fericită.
împreună asupra binelui de istoricii acelor timpuri, că se Cu haină de mărire se îmbracă
vostru, spre a Vă apăra drepturile, luptă mai mult pentru limbă, decât omul cu sciinţâ, iubiţilor, eră cel
menirea lor, să-şî renege chiar şi orb; el nu vede şi nu cundsce dru­
Atunci ni-au venit în minte tote firea, încât să nu mai simţă şi înţe- mul, pe unde merge, şi trebue să-l
legă, că numai uniţ! pot să ajungă pdrte altul de mână, ca să nu rătă-
anî pentru de-a împedeca desvolta- la ţînta doririlor seculare, că numai cescă pe dramul vieţii. De va merge
rea învăţământului nostru naţional, în unire şi înţelegere pot să-ş! câş­ singur, se va poticni şi se va pri­
pentru a împedeca lăţirea cărţilor tige şi apere drepturile, fără de car! mejdui.
şi a gazetelor menite de a deştepta nu vor fi nicî-odată liber!? Aşa a fost, iubiţilor, tot deuna;
poporul şi a-1 sprijini în nisuinţele Nu! Nu este şi nu pote fi în aşa este acum, şi tot aşa va fi cât
sale de libertate şi de cultură. lumea: omul învăţat are patru ocbî,
firea Românului ceea-ce ni-se arată
Ni-am adus aminte de lungul 'bălţî ic! şi colo ca o decădere a ,el e mai cu minte, el vede mai bine
şir al ordonanţelor stăpânirei, me­ spiritului uostru public naţional. lucrurile şi iese în tdte bine şi cu
folos, — pe când omului fără învă­
nite de-a ne face cu neputinţă să ne Aceste apariţiunî sunt numai nisce
mai întrunim ca cetăţeni liber! pen­ beşic! trecătdre, ce es pe corpul ţătură îi ies tdte pe dos, toţî se fo­
losesc de neseiinţa lui, toţî îl pă­
tru a ne îngriji de binele nostru, de nostru naţional turmentat şi chinuit
apărarea drepturilor şi de uşurarea de asupriri şi prigoniri nesfîrşite. gubesc, toţî îl înşelă, şi el bietul e
sorţii nostre. Corpul însă, organismul nostru, este, fiul peririi.
Cu sute şi mii de pilde, iubi­
Şi ni-am cjis: ce se va face din mulţămită ceriului, încă robust şi
munca nostră, ce se va alege din sănătos şi nu-1 vor răpune nic! lovi­ ţilor, v’aşî putea ilustra acest adevăr.
jertfele şi stăruinţele nostre pentru rile săgeţilor, ce din nou se îndreptă Aşa spre pildă:
binele neamului, decă ne este luata în contra vieţii lui.
Cine au fost aceia, car! i-au în­
putinţa de-a ni-le apăra împreună Multe rele şi desamăgir! am su­ văţat pe dmen! se mărgă pe drum
cu spor şi cu succes? Ce va fi de ferit şi în anul espirat, der ni-a ră­ fără cai la trăsură? Nu cumva dmenii
noi, de drepturile şi de bunurile mas credinţa în puterea de vieţă şi proşti, fără de învăţătură?
scumpe ale naţiunei nostre, decă în viitorul neamului nostru. Ea ne
Cine i-a învăţat pe dmen! să se
nu ne mai putem aduna, decât numai va da putere să lucrăm şi să lup­
întrecă pe apă cu pescii mării, şi pe
atunci şi numai aşa, când şi cum tăm împreună, ca să ne câştigăm uscat cu paserile cerului? Au dâră
vor voi cei ce au răul gând de-a
drepturile, să ne uşurăm sdrtea. şi să tot cei neînvăţaţî?
ni-le nimici? putem cjice şi noi odată, că suntem
Cine i a învăţat pe dmen! se se
In urmă ni-am întors privirile liber!.
sue în înălţimile cerului, în depăr­
în sînul nostru şi am văcjut mise- Pătrunşi de acâstă convingere tări marî, pe unde nu ajunge nic!
riile, slăbiciunile şi patimile, ce rod şi sigur!, că fiă-care Român de ini­ sborul vulturului? Nu cumva şi
nemilos la rădăcina frăţiei nostre
ma va simţi şi va înţelege marea aceştia au fost tot dmen! fără de
naţionale, fără de care tot ce am
datoriă, ce ni-o impune timpul ame­ învăţătură? Nu cumva dmenii măr­
dobândit este şi atunci periclitat,
ninţător, cjicem la mic şi mare: ginit! la minte au născocit astfel de
când n’am ave duşman! ca nisipul
Anul nou cu bărbăţiă! meşteşuguri minunate?
măr ei.
Dâră, iubiţilor, şi din altă parte
Consciinţa, că aceste rele esistă e bine şi de folos să privim lucrul
între noi şi că se lăţesc în mod în­
Folosele înveţăturei. acesta.
grijitor din cji în cji, ne-a înspăimân­ ]£q să ne punem întrebarea:
tat mai mult, decât tote relele, ce Cu ooaeiunea S lor sărbători ale Car! dmen! sunt mai puternic! şi
le vedem venind asupră-ne dela duş­ Nasceiei Domnului, Prea Sânţia Sa mai cu avere? Car! omen! trăesc
man!. părintele episcop al Caransebeşului, mai bine? Car! duc o vieţă mai li­
Ne-a înspăimântat, fiind-că a NicoJae Popea, a adresat clerului şi niştită, şi mai fericită, încât e dat
trebuit să ne întrebăm cu îngrijire, poporului din diecesa sa o pastorală rmului să fie fericit pe pământ?
că decă înainte cu o jumătate de de Crăciun, în care vorbesce mai Cine sunt aceştia? Nu cumva sunt
secul ne-am adunat pe „Câmpul Li­ ales despre însemnătatea învăţăturei,
şi ei tot dmen! fără învăţătură? —
11
bertăţii , ca să legăm sfânta frăţiă dând credincioşilor preţiose poveţe Ore nu vedem noi (jilnic, că omul
între noi, convinşi fiind, că numai în privinţa acesta. ca şi poporul neînveţat, prost cum
prin strînsă unire putem să dobân­ După-ce aiată marile greutăţi, se dice, tot de năcaz a fost? Vine
dim libertate şi drepturi, cum s’ar
ce stau în calea vieţei omenesc!, omul cu învăţătură şi îi ia omului
pute, ca astăcfî să ni-le câştigăm prin
cum şi crâncena luptă pentru eais- prost bucătura din gură, şi el bietul,
certe şi neînţelegeri între noi? tenţă, din care numai acei dmen! şi rămâne sărac, ne mai având alta de
Ni au venit însă din nou în numai acele popore vor eşi învin- făcut, decât se şî ia beţigaşul, soţia
minte sburătorele de sub cer şi tâ- gătore, car! sunt mai harnice şi şi copilaşii ^ se plece în lume,
împreună ca să se apere în contra astfel : D-V - "