Page 17 - 1899-02

REDACŢIUNEA, „gazeta* ie flecare iţi.
Se
Mmliistntiiinea şi Tipografia. Abonamente pentru Anstro-Ungaria:
BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fl., pe şăse luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate nu N-rii de Duminecă 2 fl. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet. Pe un an 40 franol, pe şăse
INSERATE ae primesc la AD- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
MINISTRAŢIUNE în Braşov şi la N-rii de Duminecă 8 franol.
următorele Birouri de anunolurl: Se prenumeră la tdte ofl-
In Yiena: H. Dukes Naohf. oiele poştale din întru şi din
Sax. Auganfeld 4Emerloh Lesner, afară şi la d-nii colectori.
Halnrloh Schalok. Rudolf Mosse. Abonamentul pentru Braşov
A. Oppoliks Nachf. Anton Oppellk.
In Budapesta: A. V. Qoldber- Admmistraţiunca, Piaţa mare
por, Eksteln Bernat. In Ham- Tflrgul Inului Nr. 30, etagit
burg.- tSarolyl 4 Llebmann. I.: Pe un an 10 fl.. pe şese
PREŢUL ASERŢIUNILOR : o se­ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
ria garmond pe o colonii 6 or. ”T\T "TT “T "1® “*><r T" T Ou dusul în casă: Pe un ai
şi 30 or. timbru pentru o pu­ mfatm «ano\J «wiggi ossxsaj wmMB ese» nua 12 fl., pe 6 luni 6 fl., po trei
blicare. — Publicări mai dese luni 3 fl. — Un osemplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atăt abo­
RECLAME pe pagina a 3-a o namentele cât şi inserţiunile
seria 10 or. său 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 31.

Fi-va vre-o schimbare? fusiunî cu partida „naţională" appo­ pul se spargă falanga tiszaistă, cre- Când Banffy a ajuns ministru-preşe­
nyi stă. cjend, că astfel va pute a face se dinte — continuă Pazmandy — mare fu
Tote foile din monarcliiă se o- Vechia gardă a hahamului par­ cadă şi sistemul numit al lui Tisza- spaima între naţionalităţi. Memorandiştii
cupă de desnodămentul, ce a înce­ tidei „liberale", Coloman Tisza, pune Bauffy, care a domnit pănă acum. gândeau, că a sosit ora socotelii; deputaţii
put se-1 ia crisa ungurescă în urma acum tote în mişcare spre a lăţi Este deci, bine înţeles, mare saşi s’au pregătit a eşi din majoritate ; Serbii
dimisiunei cabinetului Banffy. părerea, că membrii cabinetului deosebire între schimbarea de sis­ îşi temeau patriarchatul; Slovacii din Tu-
Toţi se întreba, decă misiunea Banffy îşi vor pestra portofoliurile tem, ce o doresc partidele oposiţio­ roţ-St.-Mărtin se pregăteau a emigra la
încredinţată lui Coloman Szell, de-a şi mai departe sub noul ministru- nale maghiare, şi între ceea, ce ne Praga. Banffy a şi organisat în Buda o
forma noul ministeriu, este numai preşedinte, că nu se va face nici o închipuim noi sub o schimbare a aşa numită secţiâ pentru naţionalităţi, în
un espedient pentru a eşi din im­ schimbare în situaţiunea partidului, sistemului de guvernare. Ore se se fi fruntea căreia a pus un procuror de
pas şi a face cu putinţă reintrarea ci totul se va reduce la faptul, că gândit Szell vre-odată la un astfel stat, care s’a distins în Ardeal, şi ca sfă­
în văgaşele normale parlamentare, Szell, ca unul, care este persbnă de reviriment, care se facă posibilă tuitor pe un brav profesor, care odinioră
prin realisarea compromisului cu o- grată înaintea oposiţiei, va încheia cu timpul introducerea unui regim de a învăţat limba maghiară în Bucuresci.
posiţia, ori că însbmnă mai mult. compromisul cu ea. Numai atunci, dreptate şi de libertate? Amândoi erau omeni de specialitate, buni
spun ei, va sosi momentul, când va patrioţi, cunoscători ex asse ai raporturilor
A doua întrebare este: ce se fi primită dimisiunea cabinetului
pote aştepta în caşul din urmă? In- Banffy şi Szell va fi însărcinat şi Politica naţională a lui Banffy. nostre de naţionalitate ruşinâse. Jeszenszky
semna-va ore debutul lui Coloman formai cu compunerea cabinetului. avea planuri mari, cum ar trebui creat în
Szell ca ministru-preşedinte o schim­ Dorinţa, ca se remână în acest ca­ u In nr. dela 21 1. c. al lui „Magyaror- fine statul naţional maghiar; a şi încercat
bare cel puţin în ce privesce gru­ szăg , faimosul D. Pâzmandy —care numai şi a luat măsuri în direcţia acesta. Insă
binet, afară de Banffy, toţi membrii (filele trecute a cădut la alegerea de depu­ resultatul aprope nimic. Sub Banffy ces-
parea partidelor, cari stau pe basa
pactului dualist dela 1867, ori chiar ceilalţi, e întemeiată pe altă dorinţă, tat din Oluşiîi faţă cu br. Feilitsch, o rudă tiunea naţionalităţilor n’a mers înainte nici
ca adecă printr’asta se se facă impo­
o schimbare a sistemului de gu­ sibilă o tusiune. a lui Banffy — publică sub titlul de mai c’o iotă. Şi astădî suntem departe de statul
vernare ? sus un articul, în care se ocupă cu aşa nu­ naţional, ca Măcăul de Ierusalim.
Etă der de ce se tem „proti- mita „politică naţională" a fostului minis­ Conjuraţiunea română. — dice autorul
Seim, că matadorii oposiţiei
pendaţii" liberali, etă ce oposiţiona- tru preşedinte. articulului — merge ca şi mai înainte, dor’
accentuau mereu la tote ocasiunile, bi stăruesc se împedece cu ori-ce Pâzmandy purcede din formula mai tonul e puţin mai tîmpit momentan, cu­
că ţinta lor este nu numai de-a sili preţ, susţiind, că Szell a primit în­ nouă: „cel mai maghiar şi mai naţional guvern' , prinsul însă a rămas acelaşi. Ce folosesce
1
pe Banffy se se retragă, ci de-a face
sărcinarea, de-a forma cabinetul, re- ce br. Podmaniczky a iscodit’o mai întâifi eliminarea unui domn Boloaş? din scolele
se cadă şi „sistemul" lui. Apponyi
servându-şî mână liberă. De pe acum pentru a caracterisa guvernul lui Banffy. superiore unguresc!, când crescl anual în
a eşplicat odată, ce înţelege sub
foile oposiţionale sciu se spună ca In faţa acestor „magice" cuvinte, Pâzmandy scâlele medii 1700 de BolcaşI? Institu­
acest sistem şi ceea ce a c]is se pote
sigur, că în cabinetul lui Szell nu efice, că decă aşa ar fi, Maghiarii altfel tele românescl de bani se sporesc întruna;
resuma în câte-va cuvinte. E vorba va remâne dintre miniştrii de pănă şi-ar lua rămas bun dela el. Insă nu este proprietarii maghiari din Ardeal sunt sis­
de-a înfrânge puterea consorţiului, acuma, decât cel de honveefi, minis­ tematic expropriaţi; ou capitale din Ro­
care a dirigiat pănă acuma în mod aşa, continuă, căci deşi br. Banffy a accen­
trul a latere şi ministrul croat; sciu tuat adeseori, cât de mare Maghiar este mânia se înfiinţâză prăvălii, din ale căror
absolut partida dela putere şi cu ea se spună, că se va face o mare el şi cum idealul seu este statul naţional, venite grase se acoper cheltuelile agitaţiu­
ţâra întrega. Adecă se cadă prepo-
schimbare în şirurile secretarilor de totuşi n’a lucrat, pe cum a dis. „S’a vestit ne!. Tote acestea i-le-au spus Jeszenszky şi
tenţa elicei Tisza-Banffy, ca se se
stat şi între fişpanî cu acestă oca- ca un mare sdrobitor de naţionalităţi şi a Jancso de sute de ori lui Banlfy — el
potă lărgi consorţiul, Intrând în el siune. promis, că va înghiţi un Valah de dejun şi însă nu făcea, decât să-şi resucâscă musteţa.
şi Apponyi cu ai sei.
Mai susţin foile oposiţionale, şi un Sas de cină. Tote acestea însă n’au fost In fine Pazmandy, după-ce înşiră t6te
Acesta ar fi aşa (ţisa „fusiune", se confirmă şi din partea celorlalte, decât bombasticisme". aceste păcate ale lui Banffy, |(fiice, că to­
de care, se vede, li-e groză celor că Banffy a propus ca succesor al seu Pazmandy înşiră apoi păcatele lui tuşi a făcut ceva: a adus legea despre
din vechia „protipendadă" tiszaistă. numai şi numai pe ministrul de hon- Banffy faţă cu Maghiarii, arătând, că „sta­ maghiarisarea numelor de localităţi. Der
Ei, deşi au veefiit din capul locului vecjî Fejervary. Printr’asta Banffy tul naţional maghiar" a vrut să-l creeze legea aoâsta nu e esecutată. Banffy a
cu ochi rei chiămarea lui Szell în se fi voit a împedeca cu orî-ce preţ prin subminarea constituţiei, prin starea suferit, ca legea sancţionată să fiă pusă la
consiliul Coronei, ca om privat ne­ venirea la cârmă a lui Szell. Tote ex lex, prin umilirea faţă cu Viena etc. o parte. Ministeriul comun de răsboih nu
responsabil, alături cu miniştrii res­ numai pentru a zădărnici planul fu- Spune mai departe, că Banffy şi-a recâşti­ vre, ca din Hermanstadt să fie Nagy-Sze-
ponsabili, sunt gata se-1 ridice acum siunei dintre partide. gat renumele de „mare Maghiar" prin asu­ ben, din Steinamanger Szombathely. Şi
în slavă şi se-1 aclame cu aceeaşi Clica protipendiştilor luptă aşa- prirea Românilor dela Năsăud şi a Saşilor energicul bărbat, eroicul Maghiar, naţionalul
însufleţire, cu care aclamau odini- der pe vieţă pe morte pentru a-şî dela Bistriţă, pe timpul fişpăniei sale. In- Robinetti a făcut frumos „stânga ’mprejur"
oră pe Tisza şi mai în urmă pe susţine influenţa în partid şi a îm­ dată-ce a ajuns ministru-preşedinte, s’a nă­ dinaintea cătanelor austriace. Statua lui
Banffy, numai ca se remână situa- pedeca metamorfosa lui. Oposiţiu- pustit şi asupra Maghiarilor. El a devenit Hentzi a dus’o de pe piaţa sf. George, pen-
ţiunea partidei liberale neschimbată nea, susţinută încât-va şi de disi­ un Hanibal fin de siecle, care totdeuna tre­ tru-oa s’o ridice din nou înaintea scâlei de
şi se se delăture posibilitatea unei denţii liberali, se silesce în tot chi- buia să lovesoă pe cineva. cădeţi din Buda. Aşa a făcut el în tâtă

FOILETONUL „GAZ. TRANS". şi una a fost condiţia celei-lalt.e. Numai De atunci încoce s’au despărţit. Italia îşi prin urmare aici natura a biruit pe om,
după-ce âmenii au simţit ârăşl plăcere pen­ luase artele frumose în totă întinderea lor, I I din contră în artă omul s’a dovedit birui­
tru arta liberă, au devenit şi capabili de-a ca ţintă supremă; pentru Germania elabo­ torul naturei şi a făcut din întrega lui
I t a l i e n i i . pricepe clasicitatea antică, de a-se bucura rarea ideilor a rămas culmea aspirării; Ita­ ţâră un monument măreţ al geniului na­
lia a repudiat mai târdiu libertatea sciinţei ţional.
de ea şi de-a lucra în sensul ei mai de­
— Fin e.*) — parte. Fără de acestă recepţie a vechei germane, Germania a repudiat frumuseţea Pentru-ca aşa ceva să fie cu putinţă,
literaturi elassioe, reformaţiunea ar fi ră­ artei italiane, şi pe când ast-fel sciinţa ger­ nu este de ajuns, oa din poporul italian să
In proporţia, în oare neîndemânarea
mas o simplă schismă bisericâscă, precum mană ameninţa se devie un doctrinarism se fi născut un şir de artişti înzestraţi cu
externă dispare, er omul dispune mai li­
a fost mişcarea Hussiţilor. Dâr când inte­ sarbăd, sec, lipsit de sucul şi de căldura cel mai mare talent, ci a trebuit să existe
ber de materialul pentru încorporarea as-
resul deşteptat pentru totă aspirarea mai vieţii, arta italiană s’a coborît la o jucărie şi în fiă-care individ al acestei DaţiunI o
pirărilor sale intelectuale, consciinţa reli-
liberă a spiritelor s’a putut împreuna şi s’a frivolă, care deştâptă desgustul âmenilor disposiţie pentru plăcerea artistică, facul­
giosă devine şi ea mai liberă şi perfec­
împreunat în fapt cu iniţiativa lui Luther, cuminte şi, înstrăinând-o de religie, o des­ tatea de-a pricepe şi de-a respecta frumo­
ţiunea artistică este tot-odată o desrobire
reformaţiunea a devenit stindardul pentru tină numai la desfătarea sensuală, fără spi­ sul ; căci nici odată nu se va produce o
intelectuală. Artiştii C9i mari din Italia au
progresul cultural de atunci încoee. Prin rit şi fără cuprins mai temeinic. operă de adevărată valore, decă nu va răs­
făcut tot atât pentru desrobirea şi înain­
urmare raportul artelor şi al sciinţei cu re­ Dăr cu tote că este aşa în timpul de punde dorinţei unui cerc întins de âmenl,
tarea lumii, cât şi reformatorii din Germa­
ligia nu era nicl-decum în vremea de a- care se participe ast-fel la înfăptuirea ei.
nia. Până când acele chipuri vechi, po­ faţă (1829), când Italia se află subjugată
tuncl, precum îşi închipuesc unii protes­ sub forma înţepenită a hierarohiei, când Insă un popor nu pote avea acea disposi­
somorite ale lui Dumnedeu şi ale Sfinţilor
tanţi, ceva întâmplător şi ore-cum meşte­ ţie pentru plăcerea artistică, ace] sens de-a
au putut să atragă inimele credincioşilor, este politicesce condusă de interese străine
şugit; ci o strînsă legătură fireseă le îm­ cuprinde ideia in formele sensibile, adecă
pănă când arta nu a ajuns să fie mai în­ şi se vede ast-fel oprită dela o participare
preuna pe tustrele şi numai împreună au frumosul, decă întregi clase ale lui sunt
demânatică în manifestarea externă, pănă mai vie la mişcarea oontimporană, totuşi
putut înainta spre libertate. întrega istorie italiană şi fiă-care palmă copleşite de munca brutală şi lipsite de
atunci însuşi spiritul se dovedea strîmtorat
şi subjugat. Libertatea în artă s’a desvol- Pănă la reformaţiune Germania şi a pământului acestei ţări ne arată într’un ori-ce mişcare graţiosă. Arta este fiica ră­
tat în aceeaşi măsură cu libertatea în idei, Italia, aceste ţări' odiniâră aşa de înfrăţite, mod palpabil, că, decă în relaţiile politice gazului.
au făcut drumul împreună, stând pururea situaţia geografică şi climatică a motivat Acest răgaz s’a arătat aşa de roditor
*) Vecii „Gazeta Transilvaniei“ Nr. 29 a. c. în contact amical şi întregindu-se reciproc. întâmplările şi formaţiunile statelor ei şi în Italia, încât'chiar şi obicinuitul ogor cu