Page 46 - 1899-02

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 37.—1899.

Drepturile guvernatorului din viâ, partea primă o constitue despărţirea: numai astfel tractat, ar fi putut ajunge te- mai de frunte, dela a cărui înălţime puteţi
Creta. Constituţia cretană dă, următorele un alt act, care, deşi formâză şi el o petră saurul să îndulcâscă "pe deplin poporul nu încă realisa şi ceea-ce nerealisat o renias în
drepturi guvernatorului, seu comisarului demarcaţională în viaţa dieeesei nostre, to­ numai pentru viaţa constituţională pe te­ diecesa ndstră, atunci momentul despărţirei
suprem, prinţul George, în Creta: In virtutea tuşi, după a mea părere, nu deschide de renul bisericesc-cultural, ci şi pe cel po­ numai prin lacrimi de dureri sufletesc! ni-
constituţiunei prinţul nu pote fi tras la tot uşile criticei asupra activităţii, der nici litic lumean. Noi, Românii, pururea dela s’ar putâ uşura.
răspundere şi persona lui este inviolabilă. nu le încue hermetic biserică şi prin biserică am învăţat, deci Plâcă dâr liniştit, P. S. Părinte, din
Ordinele prinţului trebue să le iscâlâscă Ne despărţim de iubitul cap al die- cu drept cuvânt puteam aştepta, ca şi în diecesa nostră. Să ajungi în fericire la lo­
respectivii consilieri, cari totodată portă şi cesei nostre, de episcopul, care timp de acâstă privinţă învăţătura dela biserică să cul mai înalt, pentru care Te-a ales con­
răspunderea pentru ele. Iscălitura prinţului peste 24 de ani a păstorit’o, de părintele ne vină, şi învăţătură bună să ne vină. gresul naţional-bisericesc cu aprobarea Co­
este în sine de-ajuns pentru numirea seu dimi- nostru sufletesc şi, trebue să reounoseem, Insă, după ale mele esperienţe, ne­ ronei. Adevăraţii fiii sufletesc! ai P. S. Tale
sionarea consilierilor, a celor dece membrii că despărţirea este grea, cu lacrimi. drept a-şl fi atunci, când vina totă şi es- Te binecuvântâză şi pururea vor înălţa că-
din adunarea naţională, a preşedinţilor de Adevărat, că la începutul păstorirei chisiv asupra păstorului o a-şî pune. Vina trâ ceriă rugăciuni pentru sănătatea şi în­
tribunale, a procurorilor de stat şi a pre­ în activitatea P. S. Sale au obvenit şi fapte, cade şi asupra alegătorilor, cari, având delunga viaţă a P. S. Tale în semn de gra­
fecţilor. Prinţul representă statul; el are cari ne-au cam amărît, apoi, peste astea, dreptul, nu se sciau, ori nu voiau a-se fo­ titudine.
drept de-a încheia convenţiunî, pentru cari o dorinţă, pe cât de fierbinte, pe atât de losi de el, ori-că abusau chiar de dânsul. Ai fost de frunte, şi cu fală Ta vom
mai târcjiu câştigă aprobarea adunării na­ justă, specială a nostră a Bănăţenilor apar­ Cuvine-se der, cu adevărat, ca din acest vedâ şi în viitor în fruntea Metropoliei
ţionale, şi, are drept a da premii şi distinc ţinători dieeesei Aradului, a rămas nereali- neajuns, partea cea mai bunicică să o re­ nostre.
ţiunl. C’un cuvânt, cercul de drept şi in­ sată. Nu voiă afirma positiv, că propria clamăm noi, fiii dieeesei, alegătorii, în con­ Un fiu sufletesc.
fluenţă al prinţului George în Creta, este voinţă a P. S. Sale, a stat în contra aces­ tul pasiv al nostru.
egal eu al unui domnitor. tei realisărî, dâr fapt e, că în decursul De aci încolo, Înalt P. S. Părinte, -j- Contele Rechberg. Bărbatul de
acestei epoce ambiţia, de altcum forte no­ n’avem decât să te lăudăm în momentul
Manifestul Filippinilor. „Agenţiei stataustriac Bernhardt conte de Rech­
bilă, a P. S. Sale, nicl-odată nu s’a aprins despărţirei şi să-ţi mulţămim cu căldură.
Reuter" i-se anunţă din Hongkong, că gu­ berg şi Rothenlowen, care a răposat Du­
pentru realisare ; căldura cea mare a ini- Ai adus cu P. S. Ta o activitate neobo­
vernul Filippinilor a dat un manifest, în minecă noptea la moşia sa lângă Viena,
mei P. S. Sale pentru acâstă causă nici­ sită, şi ai păstrat’o pănă în momentul des­
care se dice: Filipinii declară înaintea lu- s’a născut la 18 Iulie 1806 în Regens-
odată nu s’a înflăcărat, nici zelul cel estra- părţirei, admirat fiind de toţi, câţi au cu-
mei civilisate, că voesc a-se lupta pănă la burg. In 1828 şi-a început cariera diplo­
ordinar, nici activitatea cea neobosită a noscut’o; visitat-ai bisericile şi şcolele; cer-
ultima suflare în contra tradărei şi forţei matică ca ataşat la ambasada austriacă
P. S. Sale nu s’a manifestat pentru reali- cetat-ai turma întrâgă, străbătând dela o
brute americane, şi că la cas de nevoie, din Berlin şi a avansat mereu pănă ce la
sarea pomenitei nostre d o r i n ţ e . . . margine a dieeesei la alta chiar şi în co-
chiar şi femeile vor lua parte în răsboiul 1843 a devenit ambasador în Rio de Ia-
Pe când l’am ales Episcop, pe El îl libuţe. Trimis-ai tot-dâuna la tote sărbăto­
sânt pentru libertate şi independenţă. neiro. La 1848 a fest plenipotenţiat al
socoteam de cel „mai al nostru" dintre rile de căpetenie pastorale, prin cari ai lu­
Austriei în Frankfurt. In 1858 fii numit
toţi, adecă al naţionalismului; şi legat’am minat clerul şi poporul spre binele şi spre representant austriac în presidiul federal în
Din ESăiaai. p’atuncl multe speranţe de P. S. Sa pentru folosul său: îndemnându-1 la oruţare, la iu­ Frankfurt. Aici făcu el cunoscinţă şi cu Bis-
lupta generală politică, ce o purtam cu bire pentru şcolă, biserică etc. etc. In
Timisora, 26 Faur n. marck, care mai târdiu seiu să-i paraliseze
1 7 stăpânirea ţării. Der, prea de timpuriu după aceste privinţe neîntrecut ai fost de alţii.
Archidiecesa ortod. or. .română, cu alegere, a trebuit să facem esperienţa, că Dureri particulare încă ai alinat multe, la­ tote planurile. La 1850 deveni ministru de
reşedinţa în Sibiiu, se gătesce de „nuntă", P. S. Sa ţinea mai mult la maxima în crimi încă ai şters de pe multe feţe de vă­ esterne austriac, în care oalitate a funcţi­
căci adl-mâne îi va veni „mirele mult do­ „a-se da în laturî“, decât la aceea „de-a da duve şi de orfani. onat pănă la 1864. când a subscris pacea
rit". In acelaşi timp diecesa ort. or. ro­ pept cu superioritatea politică lumâscâ, Ca părinte ideal, nascerl ideale ai cu Danemarca.
u
mână a Aradului se gătesce de „rămas ba chiar — şi asta aprâpe pănă cam la dat, din cart au ieşit multe porniri şi in- Tot în 1859 ajunse ministrul al casei im­
bun“, căci al ei păstor este mirele Archi- periale şi miuistru-preşedinte. După înche-
finea deceniului trecut — îi eşia în cale stituţiunl bune în diecesă, cari şi după iarea răsboiului cu Schleswig-Holstein s’a
diecesei şi o va părăsi, lăsându-o vădu­ celeia, direct seu indirect. despărţire rămân dieeesei drept moştenire
vită. retras din ministeriu, primind însemnul
Nu credeam însă, p’atuncl, precum nu şi cu meniţiunea de-a continua şi ele de velerei de aur. De atunci a trăit mai mult
Noi, fiii acestei diecese, nu suntem în credem nici adi, că din convingere cu­ sine şi prin sine activitatea binefăcătore retras, luând parte numai din când în
doliu, dâr totuşi orfani vom rămâne. N’avem rată va fi aderat P. S. Sa arătatei maxi­ pe terenul moral şi cultural-bisericesc. când la discusiunile din camera seniorilor,
motive d’a îmbrăca vestminte de doliu, me ; ci credeam, că va fi făcut’o din La iniţiativa In. P. S. Tale, s’a re- al cărei membru pe viâţă era. La 1863 s’a
căci părintele nostru suprem sufletesc în isteţime, căci asta este arma de predilec- organisat, ca să nu cjic reînviat, institutul
viaţă este, şi, încât va voi şi bunul Dum- ţiune a tuturor omenilor, cari în timpuri teologic-preparandial, zidinau se pe sâma retras cu totul în viâţa privată.
nedeu, va mai rămâne încă; der cine ore şi între împrejurări grele, ori nu cred de acestuia palaturl pompose; la iniţiativa P.
ar cuteza să nege, că şi numai văduvia fel în isbânda prin luptă deschisă, ori că S. Tale s’au creat şi înfiinţat binefăcătorele
simplă nu ofere motive de îngândurare şi nu pot să ia parte activă la luptă. Dâr, alumnee, cari adăpostesc şi hrăDesc sute de
că o despărţire nu involvă în sine şi mo­ negreşit, chiar şi acest fapt tradâ senti­ elevi în fiă-care an; ai esoperat şi influin- 17 Februarie v.
tive de lăerimare şi de întristare? Căci mentele bune ale internului P. S. Sale. El ţat crearea fondului preoţesc din Arad şi 0 comună românescă nimicită prin
ne despărţim şi vacanţă se face, eră va­ voia să ajute, să isbutescă, să scutâscă, să a altor fondaţiunl de binefaceri numărâse. foc. In 22 Februarie n. un mare foc a is-
canţa, provină ea din orl-ce fel de împre­ ocrotâscă interesele bisericei, resp. ale die- Ai sporit mult averea dieeesei. C’un cu­ bucnit în comuna Panticeu (Panczel-Cseh),
jurări, nasce un gol, care trebue suplinit. cesei, şi credea, că între împrejurările date, vânt cjis: fost ai iniţiator la tote şi numă- protopopiatul Dârgei. Era tocmai la amâcll,
Şi acest gol cum, prin cine se va su­ asta este calea cea mai bună, seu, doră, rose fapte şi întreprinderi bune şi folosi- când focul a isbucnit în şura şi poiata unui
plini ! Suntem siguri de o suplinire bună ? unica bună. tore, cari nu numai în diecesă, ci chiar în biet măestru. Focul ajutat de vânt, a tre­
Etă o întrebare, născută din inciden­ Pe noi însă acestea adese ne cam Metropolia întregâ au servit drept esemplu cut dela casă la casă, aşa încât abia în
tul acestei văduvii, .care, după mine, nu amăriau p’atuncl. demn de imitat. timp de 2 ore a prefăcut în cenuşă 32 de
permite nici celui mai incarnat optimist In ale nostre interne diecesane este, Etă dâr, de ce ne este grea despăr­ case cu edificiile lor latetale. In urma
d’a-şl culca capul pe perina negrijei, seu a după mine, un unic punct întunecos, care ţirea. Ori cât de fugitivă şi ori cât de acestei nenorociri 38 de familii au rămas
speranţelor dulci. întunecos va rămâne în acâstă epocă. Este scurtă, încheierea acestei -dări de sârnă fără nici un adăpost şi fără mijlâce de
Mie unuia inima-mi tremură, fruntea dreptul electoral, care de sus pănă jos, în arată totuşi un resultat bun al activităţii traih acum în cap de iârnă. Victimă a fo­
mi se încreţesce de grijă, când mă gândesc parochiă, nu a fost privit de ceea ce ar fi P. S. Tale în diecesa nostră; şi dâcă nu cului a căflut şi o femeiă, oare se arun­
la suplinirea acestui gol. trebuit să fiă. Acest scump tesaur al mun­ am avâ, drept singură mângâiere, consci- case prin flăcări în casă, ca să-şi mâutu-
Der nu despre asta voesc a scrie de citului nostru popor, trebuia mai bine şi inţa, că nu Vă perdem de tot şi pentru âscă nisce bani. Când era să iese, podi-
astă-dată. La trecerea în starea de vâdu- mai cu dinadins ocrotit în diecesă; căci tot-dâuna, şi că plecaţi dela noi la un loc tura casei a cădut asupra nenorocitei femei

FOfLETONUL „GAZ. TRANS". formă diminutivală a adjectivului subţire; Lexiconul de Buda (1825) se esprimă „subala", dovadă destul de eclatantă este
ba unii din scriitorii noştri aşa au şi in­ şi mai clar în punctul acesta: sudră, axilla, între altele adjectivul „subalaris", care nu
terpretat „subţiorile", derivându-le direct honaly, Acidei; suptu sudră, cavum infra pâte fi alt ceva decât o derivaţiune din
3
din adjectivul subţire. ) E evident însă, că axilla (subalare), Achselhohle, honaly- substantivul „subala".
Câte-va etimologii poporane
forma subţioră nu e decât o simplă etimo- alatt. Deci cuvântul românesc „subţioră",
române. logisare poporană a formei subsuorâ (pro­ E mai clar deci decât lumina sorelui născut prin etimologisare poporană din
de nunţat şi supţuoră), ce se aude pa alo- de amâdă oii, că forma subsuoră e o formă „sub suoră", resp. din „subt suară", după
curea. contrasă din „supt suoră", care la rândul său etimologia sa scienţifică e o duplă compo-
Nicolae Sulică.
Mulţi şi-au bătut capul şi cu clarifi­ nu e decât o determinaţiune locală şi a- siţiUne, şi anume supt -|- sub -|- ala.
(Urmare.) u
carea scienţifică a originei acestui cuvent, nume compusă din „subtu“ (sub) şi »suară . Cuvântul există şi în graiul fraţilor
1
b) Mihul Copilul ) e în unele variante der fără vr’un resultat satisfăcător. Biblio­ Ce e însă „swara", ) căci „suoră" nu
4
noştri Aromâni din Peninsula balcanică sub
numele eroului, ce învinge pe „Ianoş Un­ grafia acestei cestiunl vetji-o la G. Meycr, e decât o formă secundară transformată forma ,sumsuară (G. Weigand, Die Aro-
u
gurul, ăla bătrânul, barba cât brîul". Nu­ Albanesische Studien pg. 16—17. din „suară?" r
munen II, 330). Forma acâsta exclusiv cu­
mele original e Mihul Cobiul, ) numit ast­ Care să fie deci adevărata origine, E erăşl evident, că „suară" nu pote noscută la Aromâni, aşa o întâlnim deja în
2
fel dela codrul Cobiei, în care se aţinea aşa-dâră adevărata etimologia a formei eti- fi alt-ceva, decât composiţiunea latinâacă glosarul lui Cavallioti. La Românii din
eroul nostru. Deci atributul de Copilul e o mologisate „subţioră?" „sub-ala , care la rândul său asemenea a o Balcani deci consciinţa adevăratei origini
u
etimologia poporană oreatâ în acele părţi, determinaţiune locală, şi din care după le­
Vechile nostre cărţi bisericescl ne vor a cuvântului asemenea s’a perdut; cuvântul
unde nu se scia nimic de codrul Cobiei. gile (fonologice), cari au presidat la înche­
lumina pe deplin, căci aici cuvântul nostru s’a închegat într’o singură formă compusă,
c) Subţiori. Partea de dedesubt a u- garea limbei românesc!, a trebuit să resulte
îl întâlnim aprâpe cousecuent sub forma numai cât ei au rămas pe lângă forma ori­
mărului sub încheietura braţului (Achsel- forma românâscă „suară". Şi că deja în
u
„supt suară , aşa d. e. în psaltirea lui Co- ginală, pe când poporul nostru a etimolo-
hohle) ne-am obicinuit s’o numim româ- limba latină determinaţiunea locală „sub-
resi 97,1: „Cântaţi domnului cântece nouă, gisat-o în „subţiâră".
u
nesoe subţioră, pl. subţiori, cu articol sub- ala se preface în substantivul compus
că minune face domnul: spăşi el derâpta Aşa stăm cu originea scienţifică a
ţiorile. Cuvântul deci îl concepem adi şi-l
lui, suptuşuara sfânta lui". subţiorilor, âr etimologia propusă şi argu­
pronunţăm, ca o formă simplă şi ne face 4 ) Forma „suară", aşa se vede, că dialectal
obvine pănă în diua de adi independent şi des­ mentată mai sus, cred, că de aci înainte
impresiunea, că am ave de-a face cu o
3 ) Aşa d. e. venerabilul profesor de limba părţită de „subţu", căci afară de lexiconul de nu o va mai contesta nimeni.
latini dela universitatea din Bucurescî, Quintescu, Buda, ca formă independentă, şi anume ca suară"
') Alexaudri pag. 62. într’un studiu al său din tinereţe asupra diminu­ (cu a) o citeză şi G-. Aleyer, op. cit. după dicţio­ (Va urma).
2 ) Teodoţescu pg. 491—51':'. tivelor limbei române. narul lui Izer.