Page 26 - 1899-03

Pagina 6. GA2ETA TRANSILVANIEI Nr. 52.—1899,

Comodit&ţile pentru învăţare nu ne de Schubert şi „Hora dobrogenă", de N. tor pentru crescerea naţională, ce o dă şco­
îndemnăm la totă ocasiunea cu cuvântul
lipsesc de loc. Biblioteca, binişor provădută, PopovicI, ambele de corul mixt, er corul larilor noştri, inspirându-le din frageda co­
şi să le premergem cu esemplul, punând şi
cu cărţi de cetire, stă la disposiţiunea flă­ bărbătesc a cântat „Corona cufundată" atât pilăria iubirea de neam. Onore şi părintelui sămSnând pe cât se pote mai multă lu­
căruia, care participă într’un mod ori altul ou textul român, cât şi cu cel german, şi sufletesc, preotului, care sprijinesce pe în­
ţernă, trifoiu şi măzeriche, şi acâsta datori
la susţinerea şi înaintarea reuniunei. Odaiă marşul „In pădure". Cântările, deşi unele văţător cu aceeaşi iubire de neam.
suntem să o facem, ca sS-i scăpăm de noua
caldă în sala şcolei, luminatul, încălditul; destul de grele şi complicate, peste tot au In fine a urmat jocul, care a durat iobăgie, în care se bagă de buuă-voiă plă­
timp aşa cbcend de distracţie prin conver- succes bine şi coriştii au fost viu aplaudaţi. păuă la orele 3 diminâţa. Toţi cari au fost
tind câte 10 — 15 fi. iârba pentru o vită şi
sare în mod nevinovat; „Gazeta Trans." Fnele din piese au trebuit chiar să fiă re­ la acâstă petrecere, au plecat cu cea mai 20—30 fi. carul de fen la lacomi arenda­
în 4 es. abonate şi 2 gratis; „Foia pop." petate. frumosă amintire. tori şi proprietari. Nu e ore mai cuminte,
în 4 es. abonate, tote pe anul întreg; apoi A urmat şi un duet, „Dorul", esecutat Alecsandru. mai comod şi mai fericit a cumpăra 10
u
„Călindarul pop. abonat şi dăruit flă-cărui de d-rele Maria Micu şi Virginia Creanga,
chilograme de trifoiu cu 5—6 fi., a arunca
corist gratis; tote acestea sunt destule jertfe cari dispun de-o voce prea frumosă şi plă­
acâstă seminţă — încă chiar pănă e omet,
din partea nostră pentru ajungerea scopu­ cută, fiind mult aplaudate. când se vede mai bine cum pică în ogorăle
lui ce-1 urmărim. Pentru a da Reuniunei S’a representat în fine comedia de
sâmSnate cu grâu, cu săcară şi cari se voi
un avent mai mare, rămâne de dorit, ca Alexandri „Petra din casă", prin d-nii şi
Ierna n’o mănâncă, lupul. sămena treptat cu ovâs, orz şi grâu dt
fiă-care dintre noi să-şi facă datorinţa. Cei d-rele : I. Vlădăreanu croitor, Al. Bucşa în­
(Proverb român.) primăvară. Din aceşti. 10 chilograml, să-
tineri, în putere şi cu vers bun, să se facă văţător (Heghig), Virginia Creangă, Maria mînţă de trifoiu, ţăranul nostru va avâ la
După o tomnă frigurosă, urmă o ernă
membri activi în cor, er cei mai bătrâni Micu, Leonte Taus, învăţător (ŢînţarI), Va- tomnă o păşune bună, aşa, că oile sâu va­
uâgră, secă şi lină, fără vent, fără furtună,
să contribue cu denarul la scopurile reu­ leriu Cosma învăţ. (Feldiora) şi Victoria cile, cari vor pasce la timp uscat pe acele
aşa că ultimele dile ale lui Faur, călindarul
niunei. Popişteriu. Diletanţii au avut un succes de­ ogore, vor da mai mult lapte, decât au dat
nou, erau adevărate (ŢI® de primă vâră, în­
Nu va fi de prisos a aminti aici, că plin. Ne-a surprins cu deosebire destoinicia, în luna lui Maiu şi Cireşerift, âr în anul al
cât bătrânii, cari cunosc de mulţi ani cursul
corul nostru dela înfiinţarea lui încoce a cu care tinerele domnişore au sciut să-şi doilea va cosi de 3 — 4 ori şi va face
timpurilor, începuseră a despera de a mai
participat la mai multe festivităţi în SisescI, interpreteze atât de bine rolurile. Dâr 10—12 cară de nutreţ mult mai bun de­
ave vin şi pome anul acesta.
O. Monostor, Selsig, Silimegbiu, H. Lăpuş, nici domnii n’au rămas îndărăt; s’a văcjut, cât fânul şi alte nutreţe naturale. Ore ni
Ei der tot aceşti bătrâni sciau, că
Restolcî, Hideaga, Yaraing, Prislop, Tamaia, că fiă-care e stăpân peste rolul său, ceea ar fi mai bine şi mai frumos, ca tote gră­
ârna n’o mănâncă lupul, prin urmare aş-
ş. a. In tot locul am fost bine primiţi, lău­ ce a făcut, ca în total piesa să fiă bine şi dinile, rupturile, răzârele, pe cari nu leripw
tâptă, ca natura să-şi reia cursul ei din
daţi, încuragiaţî şi remuneraţi după putinţă, cu succes jucată. tem ara, să le săpăm şi umplem cu luţernl
veci, şi Martie seu Mărţişor să-şi arate dinţii
din cari remuneraţiunl am dat şi fondului A urmat după acestea veselul dans, cu care se nutrim primăvara viţeii, purceii
şi puterea sa, despre care proverbul spune:
reuniunei şi pentru cari datori suntem şi care s’a continuat pănă târejiu cu multă după ce-i înţărcăm ? Şi dâcă da, atunc
Oă de ar ave Martie puterea lui Faur, ar
pe acestă cale cu mulţămită. Numai dela animaţiă. venclă economul 2—3 hectolitri de cu curm
face frig să îngheţe viţelul în vacă.
sânţirea bisericei din Tămaia, în diecesa şi cumpere 1—3 hectolitri de măzăriclie
gr. cat. a Oradei-marI, unde am participat Iertof, Martie 1896. Am vădut, că prima di a lui Martie sâu 10 chilograme de trifoiu, şi va scăpr
şi la banchet cântând peste 20 piese na­ a început cu un vifor, cu un viscol ames­
Ştim. D-le Redactor! La îndemnul de a doua iobăgie şi totălă sărăcia. Acâsti
ţionale, părintele Romulus Marchiş nu ni-a tecat cu ninsore, încât să nu scoţi căţelul
mult iubitului nostru preot Teodor Pancio- să nu o neglige, să nu o amâne de astăr]:
dat o singură para, aşa că şi trăsurile cu din casă. A doua di ne deşteptarăm cu un
vanu şi a bravului învăţător Vasile Miclea, pe mâne, ci s’o facă acum îndată, ca li
cari am mers a trebuit să le solvim cu omăt pănă la genunchi şi cu mare bucuriă
s’a luat hotărîrea plină de laudă, de-a se comandă, pentru-că, ce sămănăm în mustu
10 fi. din fondul reuniunei. Rog on. adu­ şi adevărată plăcere ne făcurăm cărări, ca
face o mică bibliotecă, din cai-e orl-ce Ro­ omătului, e jumătate sigur.
nare a provoca pe sus numitul să restitue să putem eşi din case şi căuta de lucru şi
mân de aici, iubitor de adevăr şi lumină, Unii economi clic, că gunoiul e ma
acâstă sumă. de cajle. In 3 cjile acel strat frumos de
să se potă adăpa. In acest scop s’a dat în scump decât grâul, pentru-că cu gunoii
Resultatul altor întreprinderi ale omăt s’a topit în mare linişte şi fără în-
săra lăsatului de carne o representaţiă tea­ putem produce grâu pe fiă-ce dâl, dâr ci
nostre, cu colindatul etc., sunt cunoscute I trevenirea austrului. Dâr Martie, supărat de
trală în sala şcolei române, representându-se grâul nu putem produce gunoiu. Er eu
din raportele făcute pe cale diaristică etc. acâstă decadenţă sâu neputinţă a naturei care am şi vândut şi cumpărat fân şi nu­
piesa: „Pisica". Rolurile au fost jucate cu
Eliă Pop, un succes forte bun din partea tinerilor sale, s’a înpulpat din nou şi în 6' ale lui treţ, clic, că nutreţul e mai scump şi ma
înveţ. pens., cond. corului, Vasile Novacescu, Iosif Sava, Iosif Lepă­ (st. n.) se presentâ ârăşî furios şi cu borea de preferit, decât orl-ce bucate, pentru-cî
şi secret, al reuniunei. în frunte, ningând mereu. Bravo, Mărţişor! cu el ne procurăm pâne, putend ara şi să
dat şi Pavel Lungu. OrI-cât de rece ar fi
Aşa ne place nouă, bătrânilor. Mângăie-ne măna la timp, apoi lapte mult şi bun, carn<
sufletul cuiva şi oii-cât de puţin ar înţelege
cel puţin tu, dâcă ne-a urît şi părăsit totă grasă şi dulce, şi, în cele din urmă, chiai
Producţiuni şi petreceri. şi simţi iubirea de neam, totuşi cred, că n’ar lumea, căreia îi place se umble tot cu sore
pute rămâne nepăsător la vederea acestor şi pe uscat, şi nu scie, că nu din uscat, ci bani; căci arare-orî se întâmplă, ca boul
Feldiora, (1. Braşov) Mart. 1899. fii de plugari, cari fără temere şi cu o pri­ vaca, oia şi rîmătorul gras să se întorm
din umeclâlă cresce grâul şi tote seminţele, dela târg nevândut.
In 26 Febr. n., după ţinerea prele- cepere admirabilă îşi jucau rolurile. Dum- cu cari ne nutrim noi şi vitele nostre.
gerei poporale prin d 1 0. Aisăr, ea dele­ neejeu par’că tot mai mult cresce în mine B r a ş o v , 6 Martie 1899.
Venind vorba de vite, voiu scrie ceva
gat din partea despărţământului braşovean încrederea în puterea de viâţă şi deştepta­ şi despre ţinerea şi nutrirea lor, seu mai Sentia.
al Asociaţiunei, care a iniţiat aceste pre- rea poporului român. Acum înţeleg par’că bine şi mai potrivit despre nutreţ.
gerl, s’a dat săra şi un concert împreunat tot mai bine versurile: „Românul are şepte Pănă la anul 1848 în părţile nostre Pilde si învetături.
cu representaţiă teatrală. La concert a vieţi — In peptu-i de aramă". nu era cunoscut alt nutreţ, decât fânul, 5 *
cântat corul Românilor feldiorenî sub con­ înainte de representarea piesei, un cor otava, paiele de grâu şi cucuruz şi în anii Un mic serviciu pentru Domnul —
ducerea d-lui paroch local Iosif Micu, care de feciori desfăta publicul, care şi din alte secetoşl frunda pentru oi. Dâr de atunci Elena sta pe scări cu un mic coşu
leţ în mână, 6r tatăl ei cjise:
are frumosul merit de a fi sădit şi cultivat sate vecine se adunase. Au cântat 4 cân­ încoce, încet pe încet a început a se pro­
simţul musical între Românii de a'cl, ală­ tări de-o frumseţă rju'ă, şi publicul i-a aplau­ duce şi nutreţ măiestrit, luţernă, trifoiu, — „Icni pare bine, Elenţo, ci
turi cu d-1 Ştefan Taus, harnicul învăţă­ dat pănă când trebuiră să repeteze una din măzeriche, (nu „bica"), napi, cucuruzul să- eşti gata, ca se mergi cu mine îr
grădina Cismegiului, se vecji şi ti
tor, mâna drâptă a d lui paroch în tot ce cântări. O şcolăriţă, Cata Banu, declamă mănat des nesăpat şi cosit etc.
privesce dirigerea şi conducerea corului. poesia „Limba mea", er altă şcolăriţă, Iu- Ţăranii noştri din tote cele şâpte lebedele cele frumăse şi celelalte pa
seri, ce sunt acolo
Intre privitori se aflau ca ospeţî d-nii liana Serbu, declamă „Oda" de Negruzi. provincii ale lui Traian sunt forte conser­ — „iţi multămesc, tată dragă
delegaţi 0. Aisăr şi Gr. Maior, din Braşov, A treia poesiă „Martirilor noştri" de Vlă- vativi, anevoie se înduplecă la o schimbare. der acum nu te pot însoţi la gră­
d-1 protopretor din loc, mai mulţi preoţi şi huţă, a declamat’o Ioan Fira, un copil Noi însă, Românii cu carte, sânge din sân­ dină. Lebedele nu se duc de acolo
învăţători de prin comunele vecine etc. abia de 9 ani, der forte talentat. gele lor, noi cei ce ne-am ridicat din bra­
şi le putem vede şi mâne; acum nu
S’au esecutat piesele „Pax vobisquum" Avem de-a mulţămi bravului învăţă­ ţele lor, datori suntem să-i capacităm şi
pot merge, avend se fac un mic
serviciu".
— „Ce fel de serviciu ai se fi
braţe, se nisuia se înota cătră scăpat viaţa? Ah! luaţi-mî îndată — Am scăpat pe scumpul meu draga tatei?"
barca, ce le venea repede în ajutor. acestă viaţă nenorocită: nu pot a’o Roger! — „Vreau se duc acesta la u.
Antonio, ne mai putendu se mai 9uter, când am perdut tot ce In timpul acesta, barca ajunse loc", şi arătă tatălui seu coşuleţu
lupta cu valurile, era cât p’aci se aveam mai scump ! la navă. Amândoi însuflară tuturor din mână. Tată-seu o întrebă zîm
scape din mânî pe Roger, când de­ In disperarea lui, Roger voia o mare admiraţiune şi un profund bind: „Pentru cine este acel mic
odată aucjl nisce strigăte d^ îneu- se sa străpungă cu un pumnal, der respect: atât de multe drepturi are serviciu ?“
ragiare din spre barcă. Strînse der marinarii îi răpiră ferul din mână. virtutea asupra inimilor! Toţi se în­ — „Pentru mine însa-mi, ba tot
pe amicul seu, îşi adună din nou Atunci le spuse tote amănuntele treceau se le vină în ajutor, spre nu pentru mine, — eu cred, tată
puterile şi, cu mâna-i tremurătbre, împrejurării lor, înecându se îu sus­ a-i îndatora. dragă, că este un mic serviciu pen­
*
se agăţă de marginea bărcii. Pe pine şi neîncetat căcfend pe corpul * * tru Domnul".
când era se cadă ârăşi în apa, 6me- lui Antonio. Roger, ajungând în Fiancia, — „Decă-i aşa, nu vreu se te
mi vasului îi apucaiă pe amândoi. — Lăsaţi-me se mor, ea fă-1 alergă în braţele tatălui seu, care împiedec dela lucrările tale", îi răs­
Puterile lui Antonio erau atât de pot urma, adause el, aecperindu-1 rămase uimit de bucuria la vederea punse cu blândeţe tatăl copilei. „Nu
scurse, încât abia lu în stare se cţieă cu sărutări .şi lacremî... Aveţi în­ lui. Spaniolului i-se oferise un post îţi pot fi cumva şi eu de ajutor?"
aceste cuvinte: „daţi-i ajutor: eu durare de mine... pentru numele fbrte bun de marinar, însă el pre­ — „Te rog, tată dragă, nu! Eu
mor!" Şi cărjend jos, tbte florile lui Dumnecjeu, nu mă mai opriţi! feri se sereîntbrcă în patriă la copii voiam se duc moşului Petru porto­
morţii i-se întipăriră pe faţă. Roger, Cerul, care totdeuna se în­ şi soţie. cala mea cea mape şi irumăsă, ce
care era leşinat, deschise ochii, ri­ duioşeze de Iaci emile omenilor când Depărtarea nu aduse nici o am primit’o astăcjî la amăcţî, dâr
dică capul şi vecju p9 Antonio în­ purced din inimă curată, dete şi schimbare în amiciţia lor, căci ră­ n’am mâncat’o".
tins lângă densul, fără a mai da acum o probă îuvederată de marea-i maseră tbtă viaţa într’o mare inti­ — „Este bătrânul bolnav?"
nici un semn de viaţă. Se aruncă bunăte. Iu acel moment, Antonio mitate, scriindu-şi adesea şi visi- — „Nu, cel puţin eu sperez, că
der asupra i, îl îmbrăţişă şi îl stropi 8c6se un geamăt, er Roger unţipet tându se de câte ori le permiteau nu, der scii tată, el nu primesce dela
cu lacremî, scoţând ţipeţe sfâşietore. de bucuriă: toţi alergară în aju­ împrejurările. omeni lucruri frumăse, şi cu t6te
— Amicul şi binefăcătorul meu, torul nenorocitului Spaniol, care în i. M. Riureanu. acestea el este atât de bun, atât de
eu sunt causa morţii tale! Scumpe cele din urmă deschisa ochii. Pri­ blând şi de recunoscător! Omenii
Antonio, tu nu mo avuţi ! Acesta mele-! căutături se îndreptară spre cei marî îi dau numai carne şi coji
ţi-e ore i’esplaţa pentru-că mi-ai Fraţi ces şi, îndată ce-1 zări, strigă: de pâne, şi eu am cugetat, că por-