Page 49 - 1899-03
P. 49
REDÂCŢIUÎfEA, „gazeta* iese fa icare $i,
iteiistraţiuiea şi Ticografla. Abonamente pentru Anstro-Ungaiia:
BRAŞOV, piaţa mare Nr, 30. Po un an 12 fl., pe şăse luni
6 fl., po trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate nu N-rii do Duminică 3 fi. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet.
Pe un an 40 franci, pe şăse
INSERATE ae primesc la AD- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
etlNISTRAŢlUKE în Braţov şi la N-rii de Vvminecă 8 franci.
nrmătorelo Birouri do anunolurl:
Se pronumeră la tote ofi-
In V ion a: M. Dukes Nachf. cielo poştale din întru şi din
Hax. Auşonfeld & Emerloh Lesner, afară şi Ia d-nii colectori.
Helnrlch Sohalek. Rudolf Moaşe.
A. Oppellks Nachf. Anton Oppellk. Abonamentul pentm Braţe?
In Budapesta: A. V. Qoldber- Administraiitmea, Piaţa ncj<
per, Ekatoln Bernat. In Ham- Târgul Inului Nr. 30, ettpir
burg: Karolyl & Uebmann. I.: Po un an 10 fl., pe ştte
PREŢUL INSERŢIUHILOR : o se luni 5 fl., po trei luni 2 fl. E0 cr.
ria earmond pe o colină fi or. Cu dusul în casă: Pe un ar
şi 30 or. timbru pentru o pu (KT’omer d_e ZD-ULD^o.lm.ecă; 11) 12 fl., pe 6 luni 6 fl., po tui
blicare. — Publicări mai dese luni 3 fl. — Un esemplar S cr.
după tarifă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atăt abo
RECLAME pe pagina a S.a o namentele căt şi inserţiunile
soriă 10 or. său 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 58.—Anul LXII. Braşov, Duminecă 14 (26) Martie.
Averea nostră, cea mai scumpă. de a ne restrînge tot mereu în fo Să vedem, ce va însemna la guresc va ave mai lungă durată şi
losirea scumpei şi sântei nostre averi, noi ideia bucinată de bărbaţii po mai bun sfîrşit, decât cel nemţesc?
Minunate timpuri am mai ajuns a limbei şi naţionalităţii române, ba litic! maghiar!, a statului naţional. Spiritele, şi cele mai rămase îna
în Ardeal şi Ţera ungurescă la în a ni-le şi răpi cu încetul de tot? Un stat, după totă mintea, să- poi, se desvâltă şi poporele îşî pre
cheierea vdcului al noue-spre-cjecelea, Şi ce urmări are acesta nenoţ- nătosă, este şi pâte fi naţional numai tind drepturile lor.
vâc al libertăţii nemurilor şi popo- rocită şi criminală nisuinţă? Viaţa în puterea firei lui, der nicl-odată Suntem convinşi, că nu va trece
relor, când puterile europene con- de tote Zilele ni-le arată. un stat nu s’a făcut şi nu se va face mult şi şovinismul unguresc va su
strîng pe Turc parte a lăsa din ghia- Au nu-i vedem pe toţi, car! unel naţional pe cale măestrită, nefirâscă. feri o înfrângere, din care nu se va
rele lui, parte a guverna mai uman tesc în contra limbei şi a naţiunei Ce însemneză der a face din Ar mai ridica în veci.
poj ore de sute de ani asuprite. nostre, lăudaţi ca patrioţi îngrijaţî deal, Bănat şi Ţera ungurâscă un stat Ce avem noi să facem şi pănă
Cel mai înapoiat stat încă îşî de viitorul statului, şi pe toţi dintre naţional, cum pretind toţi „ferici- atuncî, ca să paralisăm seu să slă
ţine de cea dintâiu datoriă a sa, se noi câţi să renegă — din norocire torii“ de stat dela Banffy în sus şi bim cât se pâte pagubele ce ni-se
apere averea cetăţenilor săi, fie chiar sunt putini aceştia — sărbătoriţi ca în jos ? causâză prin acest şovinism ?
şi numai o custură rea, şi pedep- omeni de mari merite, ba ic! colo Să ţinem sus şi tare la dreptu
Este ore acesta o tendinţă seriâsă,
sesce pe orî-cine, care s’ar atinge ridicaţi la ranguri, onoruri şi posturi purcesâ din convingere seriosă, că rile nâstre; să ne apărăm odorele
de averea altuia. însemnate ? trebue să se facă şi că se pâte face cele mai scumpe, limba şi naţiona
Avem şi noi, cetăţenii, cari Au nu vedem cum studenţii uni litatea, la tot pasul şi la totă oca-
trăim în statul acesta, o avere, cea versitar! maghiar!, florea naţiunei din statul poliglot — un stat naţio siunea, folosindu-ne de limba nostră
mai scumpă a nâstră, de care ne o maghiare, se dedau din Zi în Zi mai nal ? Seu este numai o apucătură a şi mărturisind simţul nostru naţio
legat trecutul, presentul şi viitorul, mult a denunţa, ataca şi persecuta acelora, car! caută câte-o vorbă su- nal cu mândriă; să constrîngem pe
ne e legată chiar şi onorea; de care nu cu tâtă furia pe colegii lor român!, nătore pentru mulţimea cea nepri- inimicii noştri de a ni-le respecta,
ne putem lipsi, dâcă nu voim a trece şi acesta pentru simţămintele na cepătore, ca să potă ţină departe luându-le înainte orî-ce speranţă, că
în ochii noştri, ca şi’n ai tuturor ome- ţionale, simţăminte, pe car! trebue caracterele şi talentele din sînul ne planurile lor, seriose or! închipuite,
nilor de bine, de nisce âmenî fără să le aibă orî-ce tinerime din lume, maghiarilor dela tote afacerile şi fo- vor pută să se realiseze vr’odată.
de caracter. Acest tesaur scumpeşte şi le au şi tinerii maghiar!, şi încă losele statului şi să şi-le asigure tote
limba şi naţionalitatea nostră. Ce scut aşa de peste măsură, încât stau să lor şi numai Maghiarilor? Revista politică.
i-se dă acestei nepreţuite averi a se ia de păr cu totă lumea? — nu In caşul cel dintâiu se proclamă
nostre din partea guvernului şi vedem cum acestă junime maghiară pe faţă în public jaful şi furtul averei Mare îngrijire şi amărăciune i-a
statului ungar? se face pănă şi poliţaiul şi gendar- nostre celei mai scumpe, a limbei şi cuprins pe Românii năseudenî din
Guvernul unguresc nu numai că mul guvernului numai ca să înă- a naţionalităţii nostre, se proclamă, causa celei mai nouă lovituri, ce o
nu ne apără scumpa avere moştenită buşescă or!-ce iubire de neam, orî-ce că acest jaf şi furt este de lipsă prepară contra lor adversarii noştri
dela strămoşi, der cocoţînau-se în însufleţire a tinerime! nostre pentru chiar pentru binele statului, e adecă şi uneltele lor. Vor adecă să facă
iruntea trebilor obştesc!, şi pretin cele mai scumpe odore a totă inima o virtute cetăţenescă. In caşul al pe bietele comune grăniţeresc! nă-
zând, că voinţa lui este voinţa sta jună cu idealuri nobile? doilea se nedreptăţesce în chipul cel săudene să voteze o sumă de 500,000
tului însuşi, declară sus şi tare în Ore limba şi naţionalitatea nos mai brutal şi tară de consciinţă ma florem, adecă o jumătate de milion pen
dietă ca şi afară din dietă, că este tră să nu fie tocmai aşa averea nostră, joritatea cetăţenilor statului şi se tru construirea unei linii ferate pe
o trebuinţă neapărată a statului, ca precum ne este pălăria dm cap, că batjocuresc principiile secolului nos Valea Someşului, contragând un îm
noi Românii, Slavii, Germanii etc. maşa de pe trup, său orî-ce lucru, tru, pentru a căror realisare omeni- prumut mare şi punând zălog averile
se fim magliiarisaţî. Ore să nu aibă ţera, în care trăim mea a adus atâtea jertte în avere şi grăniţerilor, fără însă să primescă
Nimic alta decât acesta însemnă şi ale cărei sarcine le purtăm, da- sânge. dobândă după suma votată timp de
desele asigurări, că guvernul ţîntesce torinţa sfântă de a-ne asigura acesta Nu este ore o întreprindere 90 de anî. Cerându-se învoirea re-
la clădirea „statului unitar naţional proprietate scumpă în contra ori forte cutezată şi periculosă a nu presentanţelor comunale cu privire
11
maghiar , care este visul fiă-cărui cărui atac, a-ne susţină în libera fo lăsa să se desvolte statul acesta le acest proiect, după cum ni-s’a te-
Maghiar şi care vis nu s’ar pute îm losire a ei, a-ne ajuta s’o desvoltăm după condiţiunile sale firesc!, aşa legrafat Z^ele acestea din Năsăud,
plini, decât numai atunci, când tote şi perfecţionăm după putinţă? Cum cum l’a lăsat DumneZeu, poliglot, ci representanţa acelei comune, mulţu
poporele nemaghiare s’ar contopi în vine atuncî guvernul de sufere or- a-1 împinge pe căi prăpăstiâse de mită luptei desfăşurate de Români,
rassa maghiară şi când cu toţii s’ar ganisărî private şi oficiâse cu scop desvoltare măestrită şi nefirescă? a respins proiectul. Asemenea au res
însufleţi numai şi numai pentru limba de maghiarisare, adecă de a face, Cugetă puternicii Z^ei dela Pesta, pins proiectul şi comunele Salva şi
şi cultura maghiară. ca nemaghiarii să-şî pierdă limba că lucrurile, car! se petrec în Aus Rebra-mare. Escepţiune a tăcut pănă
Ce însemneză însă maghiari- şi naţionalitatea lor şi să se facă re tria, aZî mâne nu se vor ivi şi la acum numai comuna natală a ma-
sarea, dâcă nu o încercare criminală negaţi, petece pe şuba maghiară? noi ? Cugetă ei, că absolutismul un melucului Ciocan, care spre ruşinea
FOILETONUL „GAZ. TRANSA lor cei roşii şi pălăriile lor cele as tele lor. De aceea este şi portul lor trei şi jumătate urme de înalt, nu
cuţite şi cu pânza lată, le dau o în atât de deosebit de al sticlarilor de se arată nicî-odată alt-fel, decât cu
Inima cea rece. făţişare neobicinuită, der 3eriâsă, im- cealaltă parte a Pădurei negre. Ei o pălărioră ascuţită cu margini late,
po8antă. Acolo se ocupă âmenii de pârta mânecare de pănură închisă, cu mânecar, cu ciâreoî şi cu ciorap!
Cine călătcresce prin Şvabia, să regulă cu fabricarea sticlei; mai fa bretele vere]!, late de-o palmă peste roşii. „Michel holandesul însă, care
u
nu uite de-a arunca o privire şi în brică ei şi orolâge, pe cai! l e p â i t ă piept, ciârecî de piele nâgră, din al se ţinea pe cealaltă parte a Pădu
1
„Pădurea negră* , nu spre a-se uita în lumea mare. căror buzunar ese un măsurător de rei, era un uriaş, lat în spate şi îm
la arbor!, ca şi cum n’ar pute se Pe cealaltă parte a pădurei lo metal ca un ineemn de onâre; mân brăcat ca plutaşii; mai mulţi, car!
vadă şi în alt loc imensă mulţime cuesc membii ai aceleiaşi familii, dria lor însă şi bucuria lor sunt cio- Ziceau, că l’au veZut, spuueau, că
de braZî secular!, ci spre a cunâsce der ocupaţiunea lor i-a făcut se aibă botele, cele mai mar! pâte, ce sunt n’ar fi fost în stare a plăti din punga
âmenii, cai! se deosebesc în mod alte datinî, alte moravuri, nu ca ale u n d e v a în modă pe lume; căcî tu- lor viţeii, din a căror piele îş! fa
bătător la ochi de cătră alţi âmenî. eticlarilor. Ei trăesc din pădurea lor. recii lor se pot trage de două palme brica ei ciobâtele. „Atât erau de
Ei sunt mai mai! decât âmenii co Taie braZî, fac plute, le cobor pe din sus de genunchi, şi plutaşii pot marî, încât un om de-ai noştri ar fi
muni, laţ! în piept, tar! în âse, ca Nogold la vale pănă’n Neccar, şi de cu ele umbla prin apă adâncă de-o încăput în ele pănă ’n grumazi**;
şi când aerul cel întăritor, ce este sus de pe Neccar le cobâră pe Ren jumătate de stâr jin, fără de a-se uda aşa spuneau ei şi din asta nimic nu
dimineta printre braZî şi pe eare-1 pănă jos în Holanda. Şi pe mare la piciâre. lăsau.
sorb dm tinereţe, li-ar tace ochii sunt cunoscuţi aceşti locuitoiî ai Scurt timp înainte de asta cre Cu aceste spirite ale pădurilor-
mai ager! şi peste tot mai tar! de Pădurei negre de pe plutele lor cele deau locuitorii acestei păduri în „Spi se Z’ > un tînăr din Pădurea nâ-
ce
cât alţi âmenî, ce locuesc prin văi lung!. Ei se opresc la tote cetăţile ritul Pădurei **) şi numai în timpul gră ar fi avut mult de lucru, pre
1
şi la şes. Şi nu numai prin ţinută de lângă fluvii şi aşteptă se vadă, mai nou se desbrăcară de acâstă cum voiu spune îndată.
şi mărime, der şi prin obiceiurile şi decă nu vine cine-va să cumpere superstiţia absurdă. Lucru de mirat Trăia adecă în Pădurea Degră o
portul lor se decsibesc de alţî âmenî, dela ei bârne seu scânduri; cele mai e însă, că spiritele pădurei, car! după văduvă, jupânâsa Barbara Munc; băr
ce trăesc afară din pădure. Locui tar! bârne însă şi mai lung! le duc tradiţia locuiau în Pădurea negră, batul ei fusese cărbunar şi după mâr-
torii din Pădurea negră badensă departe şi le vând po ban! grei pen încă se împăiţeau după aceste por tea lui îşî ciescu fecioreşul, făcân-
se îmbracă mai frumos; bărbaţii îşî tru fabricarea do corăbii. Aceştî turi separate. Aşa se Zicea, că „Oww- du-1 tot cărbunar. Tinărului Petre
lasă barba să ciescă, cum a dat’o âmenî sunt deprinşi la o vietă sim ţul de sticlă ar fi un spirit bun, de Munc, un june sdravăn, îi plăcea
11
natura; mânecarele lor cele negre, plă, nomadă. Plăcerea lor cea mai acesta, căcî nici dela tatăl seu nu
pantalonii lor cei încreţiţi', ciorapii mare este de-a pluti pe rîurî cu plu *) Ca ai noştri în Fata Pădurei. I. P. R. văd,use alt-ce? a, decât a sta întrâgă
