Page 50 - 1899-03

T? gii 8 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 58.—1899.

ei şi-a dat învoirea. Se sperâză mare băgare de semă se pote pro- siei este adecă şi duce de Finlanda. Pavia. Peste alte 10 cjile, Italienii
însă, că tote celelalte comune vor cede, căci sunt în joc mari interese Finlanda din timpuri străvechi a bătură ei, la Palestro, trupele aus­
respinge proiectul, care nu are alt ale maghiarismului. avut constituţiă, armată şi adminis- triace, ce erau comandate de Ungu­
scop, decât ajutorarea speculanţilor A mai fost în dietă o discu- traţiă proprie autonomă. La fie-care rul Gyulai. Gyulai se retrase înspăi­
strein! în paguba şi spre nimicirea schimbare de doumiă, Ţarul reîno- mântat spre Ticiii.
siune interesantă tot cu privire la
Românilor. naţionalităţi. De astă-dată a fost vorba esce Finlandezilor asigurările de res­ Cinci (Ţie în urmă, la 4 Iunie,
* pectare a constituţiei lor. oştirile duşmane se vecjură erăşî faţă
de o broşură anonimă maghiară, ce
In săptămâna acesta s’au încins a apărut în Peşta în ediţiunea lui în faţă la Magenta. Armatele aus­
în dieta ungurescă nisce desbaterî Toldi Lajos sub titlul: Politica de triace, spăimântate de întâiele două
forte interesante în care vrând ne- naţionalitate a lui Banfiy. Deputatul Pagini alese. pierderi, îşî strânseră tote puterile
vrend a trebuit se se vorbâsca şi de Polonyi a scărmănat aspru acestă Din luptele I t a l i e n i l o r pentru şi, rănite in mândria lor, hotărîră să
cestiunea naţionalităţilor cea mult ur­ broşură, în care se aduc nisce laude libertate. se apere cu o înverşunare desperată.
gisită de patrioţii şoviniştî. prea de tot obrasnice marilor isprăvi Aşa a şi fost. Lupta dela Magenta
Mai întâiu de tote a cerut de­ ce le-ar fi făcut Banffy cu schin­ XVIII. fu una din cele mai sângerâse. Aus-
putatul Hollo dela ministrul-preşe- giuirea şi sugrumarea naţionalităţilor. Eestioiul dela 1859. — Montebello; Palestro ; Magenta. triacii se împotriviră cu atâta tărie,
dinte Szell să-şî plătescă datoria de S’a îngreţoşat de acesta şi depu­ — împăratul Francisc Iosif pe câmpul de luptă. — că nu putură fi clintiţi din locurile
răboş ce a luat’o asupră-ş! promiţând tatul din stânga estremă, mai ales Teribila încăerare dela Solferino. — Sfîrsitul. lor, cu totă îndrăsnela inimicului bi­
>
când cu tractările de învoială, că va văcjend că prin aceste laude se aţîţă Abia se făcură cele dintâi miş­ ruitor, ba era pe-aci pe-aci să iasă
face ceva pentru lărgirea dreptului numai naţionalităţile în contra re­ cări de trupe, abia Garibaldi trecu ei biruitori, decă în clipele hotărî-
de alegere, căci prea mult popor gimului maghiar şi se dau pe faţă Ticinul cu şoimii săi, şi pornirea de tore nu sosea generalul Mac-Mahon
este despoiat încă de acest drept şi secrete de ale guvernului unguresc. unire a tuturor Italienilor începu să cu un puternic ajutor, desfăşurân-
numai o forte mică parte a popo- se manifeste, chiar dela massele po­ du-se în câstele Austriacilor, şi pro­
raţiunei se bucură de el. Oposiţio- Ce se cjicem despre acesta bro­ porului, cu atâta putere, cât ducea ducând o aşa turburare în şirurile
nalii ungur! adecă văd, că cu legile şură? — Ea este un pamflat, din cu sine, ca o apă uriaşă, pe toţi şi lor, încât repede lupta fu hotărîtăjj:
electorale moştenite dm vremile când care se vede, că totă politica lui tote, ce ’i-s’ar fi pus în cale. „Socie­ Austriacii se retraseră înfrânţi cum­
numai nemeşii, grofii şi baronii erau Banffy faţă cu naţionalităţile n’a tatea Naţională", liga lor patriotică, plit şi lăsând în urma lor câmpul
ce erau, nu vor pute ajunge nici­ fost, decât un şir de violenţe, ne- aşa-i scormonea şi-i scutura pe toţi, plin de morţi.
odată se ducă la împlinire progra­ dreptăţiri şi asupriri şi că el; a in­ încât tronurile de sub micii duci şi Cu acâsta Lombardia fu des­
mului or de independenţă, că cu legea trodus, mai mult ca toţi înaintea lui, regi începură a se clătina, — clăti­ chisă pentru aliaţii biruitori. In 8
regimul poliţienesc de prigoniri, de
de acjî partida dela putere nu va narea răsturnării! Aşa se întâmplă Iunie Victor Emanuel şi Napoleon
pute fi răsturnată nici-odată. corupţiune şi de denuncianţi. Cu d. e. în Toscana. Toscanesii nu aş­ intrară glorioşi în Milan, în mijlo­
Am însemnat acesta, ca se se aceste mijloce a voit el se sugrume teptară nici măcar sfîrşitul celei din­ cul celor mai însufleţite aclamaţiuuî
scie, că nu de dragul dreptăţii şi li­ orî-ce mişcare liberă în sinul naţio­ tâi ciocniri cu duşmanul, să vadă de ale poporaţiunii italiene, ce-şî vedea
bertăţii pentru toţi, Maghiar! şi ne- nalităţilor în folosul politicei ma­ pornesc bine sorţii mişcării, ori că mântuitorii; în acel Milan, din care
maghiarî, oposiţia ungurescă a ce­ ghiare. Era pe cea mai bună cale se din capul locului e isbită erăşî de oficerii austriac! adresau cu vre-o
rut şi cere lărgirea dreptului electo­ introducă absolutismul unguresc. Şi sorte, ci numai decât cerură luiLeo- lună înainte ameninţările lor, că în
ral şi reducerea censului, care se fiă cu aceste fapte ticălose se lauda el! pold al Il-lea să abcjică, spre a-şî curând vor pune piciorul pe gâtul
pentru totă ţâra unul şi acelaşi. Cu Departe am ajuns |cu politica ungu- contopi cel dintâi provincia în ma­ Turinului (reşedinţa lui Victor Ema­
tote astea trebue se fim drepţi şi se râscă la coda vecului al noue-spre- rele stat italian, al cărui început îl nuel), şi de aici apoi — spre Pa­
spunem, că deputatul Ludovic Iiollo 4ecelea! vedeau. Leopold II însă nu voi să ris ! . . .
făcând întrebare în privinţa acesta 5 se supună cererii poporaţiunii; o Avântaţi de mersul norocos al
ci
cătră ministrul preşedinte, a vorbit Gazetele rusescî se ocupă mult respinse şi — fugi în Austria! Po- campaniei, cei doi domnitori aliaţi
mai liberal şi mai cuminte, ca or! de o întrebare politică însemnată. poraţiunea proclamă atunci de „dic­ erau hotărîţi a alunga cu totul pe
şi când, cjicând între altele, că n’ar E vorba, ca Rusia se încorporeze cu tator" al Toscanei pe Victor Ema- străini de pe pământul necuvenit lor.
privi de o nenorocire, decă afară de încetul Finlanda. Şi pănăacum Rusia a nuel. Der Victor Emanuel nu primi îndeosebi Napoleon, acest om cu su­
Croa.ţî şi Saşi, ar fi representate în luat administraţiei finlandeze auto­ acest titlu, ci primi se fie numit „pro­ flet mare pentru poporele gintei la­
dietă şi celelalte naţionalităţi, ba nomia şi peste puţin constituţia tector" al provinciei, şi îşi trimise tine, îşî arătă în chip sărbătoresc
crede,că ar fi mai bine se-şî potă Finlandei va fi numai o amintire. Gu­ un comisar al său în fruntea ei. Tru­ hotărârea sa, de-a crea o patriă ita­
aduce plângerile înaintea dietei, de­ vernul rusesc din Petersburg a în­ pele toscane porniră acum îndată pe liană mare, pană la Adriatica!
cât se stea raăniose şi amărîte la o ceput o politică de rusificare şi ar­ câmpul de luptă, intrând cu totul sub In scopul acesta el, aflându-se
parte, fiind primi ţâre pentru orî-ce mata finlandeză a desfiinţat’o. Măsu­ steagurile lui Victor Emanuel. în Milan, dete cătră poporul italian
agitaţiune în contra Maghiarilor. rile acestea au atins în modul cel mai Francesii se apropiau şi ei. Co­ o proclamaţiă înflăcărată, în care
Ceta guvernamentalilor n’a lost dureros pe Fnlandesî. Scirî sosite din mandamentul armatelor austriaco fu le cjicea :
mulţumită cu acestă părere a lui Finlanda spun, că în ţera întregă destul de puţin present de spirit, şi Italieni! folosiţi prilegiul, ce vi-se
Hollo, ba putem c]ice, că şi cei mai se pote vede pretutindeni numai lăsă timp armatei francese să se în- îmbie. Uniţi-ve într'un singur cuget:
mulţi din oposiţiă cred, că decă semne de jale. O deputaţiă de 500 tâlnescă cu cea italiană la Alexan­ acela al liberării patriei vostre! Orga-
s’ar împărtăşi în mai mare măsură Finlandesî, din tote păturile socie­ dria. Pe la mijlocul lui Maiu, Victor nisaţi-vă grabnic milităresce. Sburaţî
locuitorii ţării de dreptul electoral, tăţii, s’a dus la Petersburg, ca se se Emanuel întâlni aci pe Napoleon, sub steagurile lui Victor Emanuel,
naţia ungurescă ar ajunge în mare presenteze înaintea Ţarului şi se ceră punându-se cu tote oştirile sale sub care cu atâta nobleţă vă arată ca­
primejdie, căci naţionalităţile şi-ar retragerea măsurii or de forţă. De­ comanda acestuia. La 20 Maiu se lea onorei! Animaţi de focul sfânt
ridica capul şi ar face cu neputinţă putăţia înse n’a fost primită şi de­ întâmplă apoi cea dintâi încăerare a al patriei, nu fiţi aslâcţî decât soldaţi!
alcătuirea statului naţional maghiar. legaţii au fost ameninţaţi cu excor- oştirilor duşmane. Norocul surise Ita­ Mâne veţi fi cetăţenii liberi ai unei
Ministrul-preşedinte Szell a răspuns, tare, decă nu vor părăsi numai de­ lienilor şi Francesilor. La MonteVello, ţări mari!"
că deocamdată nu pote spune, care cât Petersburgul. Francesii, sprijiniţi de cavaleria pie- Şi glasul lui de profet află un
este părerea lui despre reforma elec­ Pentru înţelegerea cestiunei ob­ montesă, deteră o bătae straşnică norocos răsunet în inimile Italieni­
torală. Cestiunea e grea, ea trebue servăm, că Finlanda este numai în Austriacilor. Disordonate, trupele lor. Procesul de unire se începu cu
studiată în tote părţile ei şi numai cu unire personală cu Rusia, Ţarul Ru­ austriace începură retragerea spre o repecjiciune admirabilă. Deja la 9

săptămâna în norii de fum, sâu a Aşa-şî gândia tinărul. Chiar şi faţă roşia şi trecea de cel mai avut un arbore a aflat o âlă mare plină
merge aşa plin de fum şi mânjit plutaşii de pe cealaltă parte a pă­ om în acel ţinut. Se c.hiema grosul de galbini, alţii credeau, că a aflat în
spre a-şî vinde cărbunii la oraş, ca durei erau invidiaţi de el. Când vin Ezechil. In fiă-care an el călătoria Ren o legătură mare plină de gal­
şi alţi soţi de-ai lui. Der un cărbu­ încâce aceşti uriaşi ai pădurei, în de doue-ori la Astradam cu lemne beni, umblând a pescui, şi că legă­
nar are mult timp liber de cugetat, hainele lor cele frumâse, având fiă- pentru clădiri şi avea norocul, de a tura ar fi fost a căpeteniei Nibe-
asupra sa şi asupra altora. Când care câte-o jumătate de majă de ar­ vinde pururea mai scump decât alţii, lungilor, care acolo ar fi îngropat;
Petre Munc sta pe lângă grămezile gint pe sine în bumbi şi lanţuri, astfel, că pe când ceilalţi se întor­ destul, că de-odată s’a înavuţit şi
sale de lemne, arborii cei bruneţi când încep ei jocul cu piciârele lor ceau spre casă pe jos, el putea veni era cinstit, ca un prinţ, de cătră ti­
din giurul lui şi tăcerea pădurei îi cele ciolănose şi cu feţele lor cele în trăsură. Celalalt era cel mai înalt neri şi bătrâni.
înduioşau inima şi-i scoteau din ochi vesele, strigând ca Holandesii şi fu­ şi mai săc om din întregă pădurea, La aceşti trei se cugeta cărbu­
chiar lacrămi de ispita. II turburase mând din pipele lor cele scumpe cu se numea Cutezătorul cel lung, şi narul Petre Munc neîncetat, când
ceva, îl măniaae ceva şi nu scia bine ţevi lungi de un cot, atunci Petre pe acesta îl invidia Munc pentru în­ şedea singur în brădet. Avea de
ce. In fine se uită la sine însu-şî Munc îşi închipuia, că aceşti plu­ drăsnela lui nemărginită; el se opu­ alt-cum fie-care câte-o greşelă mare,
mai bine şi vede, că ceea ce-1 su­ taşi sunt tipul cel mai perfect al nea şi omenilor celor mai aleşi; de care-i făcea urîţl înaintea âmenilcr;
pără e starea lui. „Un cărbunar âmenilor fericiţi. Şi când norocoşii era orî-ce' îrabulcjelă în ospătăriă, lui acestă greşâlă era spiritul lor egoist,
negru, stând părăsit aici!" îşi cj>ce aceştia vîrau mânile în busunare şi îi trebuia loc cât la patru din cei sgârcit, nemilostivirea cătră cei să­
el. „E o viâţă ticălosă! Cât de vă- scoteau taleri de cei mari, şi când mai groşi, căci ori că-şi răzima amân­ raci oii datori. De-altmintrelea lo­
duţî sunt sticlarii, orologierii, chiar jucau ei în bani de scoteau câte 5, două cotele pe masă, ori că-şî tră­ cuitorii Pădurei negre sunt un popor
şi musicanţii Dumineca sera! Şi când câte 10 fi. odată, atunci tiDărul gea unul din piciârele lui cele lungi bun la inimă, şi deşi pentru sgârce-
Petre Munc eşia între omeni spălat Munc îşî pierdea capul şi pleca tur­ sus pe baucă, şi nimeni nu cuteza nia lor erau urîţî la toţi, fiind că
bine şi chichit, cu mânecarul tătâ- burat spre casă, căci la astfel de să-i 4>că ceva, căci avea de tot mulţi însă aveau mulţime de bani, eiau
ne-seu cel de parade, cu bumbi de sărbători vedea câte pe unul din bani. Al treilea în8ă era un tiner în mare cinste; căci cine putea
argint şi cu ciorapii cei noi, unii şi aceşti plutaşi piercjând într’o singură frumos, care era cel mai mare ju­ arunca banii ca ei, de gândeai că i
alţii se uitau la el şi se întrebau: (ţi la joc mai mult, decât câştigase cător îu tot jurul acela, şi de aceea scutură din bracjî, nu alt-ceva?
cine se fiă âre tinerol acesta zdra­ tatăl său într’un an. Cu deosebire toţi îl numiau „Regele jocului". El fu­ „Aşa nu mai merge — îşî tji
Be
văn? Er după-ce sciau cine este îşî erau trei plutaşi de aceştia, din cari sese om sărac, şi stase la, un plutaş într’o cji Petre de tot năcăjit, — „de
întorceau f< ţa şi cjiceau: „Oh, e nu­ el nu scia pe care să-l admire mai ca servitor; aci s’a făcut deodată nu ajung numai decât şi eu la
mai Petre Munc cărbunarul!" mult: Unul era gros, mare, cu o putred de bogat. Unii cjiceau, că sub c.rengă verde, atunci îmi fac setea ;