Page 52 - 1899-03

Pagina 4. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 58.—1899.

Ispita ciumei. Lucuilorii Vienei sunt copilul său. Sicriul era spart, înăuntru un P e t r e c e r i . ftftugţămifă publică.
ârăşl torturaţi de frioa de ciumă. S’a lăţit cuţit, er mâna stângă a mortului tăiată
Şîpet, 8 (20) Martie 1899. Şîpet, 8 (20) Martie 1899.
prin oraş vestea, că unul dintre servitorii dela încheietură. Disperată, nenorocita fe­
institutului de bacteriologie, cu numele meie a alergat în sat, s’a jelit şi a spus St. D-le Redactor! In 19 Februarie La petrecerea împreunată cu produc­
Schneider, urmaşul nenorocitului Barisch, cele ce văcjuse la toţi pe cari îi întâlnea n. c. tinerimea română gr. or, din comuna ţiune teatrală, ţinută în 7 (19) Faur 1899
Şîpet a dat o producţiune teatrală împreu­ de tinerimea română gr. or. din comuna
s’ar fi bolnăvit în simptome de ciumă, din In scurt timp curtea cimitirului era plină
nată cu joc în favorul şcdlelor nostre con­ Şipefc în favorul şcdlelor confesionale gr.
care causă Schneider a şi fost momentan de ţărani şi ţărance, cari veniseră se vadă
separat de ceilalţi servitori. Se răspândise cele întâmplate. Intr’un târcjiu a venit şi fesionale, la care au participat din provin­ or. române din loc, au binevoit a ne tri­
chiar svonul, că Schneider a murit, însă preotul însoţit de primar şi, după o rugă cie un număr frumos de preoţi, preotese, mite contribuirl benevole următorii D-nl:
pentru liniştirea publicului, directorul spi­ bisericescă, au dispus reînchiderea mor­ alţi fruntaşi şi o cunună frumosă de dom- Uustritatea Sa d-1 Alesandm de Mo-
w
talului „Allgemeine Krankenhaus dă un mântului. nişore. Tot am aşteptat, oa o altă penă csonyi 3 fl., Uustritatea Sa d-1 Eugeniu de
comunicat, în care declară, că Schneider mai iscusită să-şi dea părerea asupra Mocsonyi 3 fl., Dr. Emil Babeş advocat
Fiert (le vili. Un copilaş, anume Da-
n’are decât un catar bronchial, er separa­ acestei prochicţiunl, prin care ni-a făcut ti­ în Bpesta 3 fl., Aureliu Drăgan adm. pro-
mian Grigora, din comuna Odăile, judeţul
rea lui să nu înspăimânte pe nimeni, căci nerimea nostră română o di plină de bucuriâ. top. în Gilad 1 fl. SuprasolvirI au îucurs
Buzău, rămâind singur în casă, se juca pe
acesta s’a făcut numai din precauţiune. „Ţăranul în slujbă“ a fost piesa tea­ dela d-nii: Billich A. 10 cr., Lovaszy D.
lângă căldarea cu rufe, care fierbea pe foc.
Servitorul Schneider se află acum mai bine trală, în care se caracteriseză în limba po­ 50 or., Steiner K. 10 cr., G. Virovaţ 30
Copilul Damian se urca după aceea pe un
şi în curend îşi va reîncepe serviciul. porului treptele şi fasale unui slujbaş dela cr., D. Ţăran 60 cr., Sandor "W. 1 fi., Ad.
scaun, voind să scotă din rufe. Din neno­ sat, arogant şi intrigant, apoi şi răsbună- Billich 1 fl. 40 cr., I. Vancu 40 cr., Şalyo
Turburări ţerfuiescî. Oficiosa „V. rocire însă, el aluneca şi oădu în căldare. tor, care la urma urmelor se pocâesce şi I. 40 cr., I. Ionescu preot în Jebel 60 cr.,
Naţională din BucurescI raporfcâză urmă- Când mama lui veni acasă, nu găsi, decât cere ertare dela preotul său, cu care a trăit I. Popoviciu preot în Opatiţa 10 cr., S.
11
torele: „Sătenii din comuna Slobozia, ju­ cadavrul fiului ei fiert în căldare. în vrajbă, şi care a lucrat neobosit pentru Colojoră preot în Sculea 60 cr., Racii'ci
deţul Argeş, se află în neînţelegere cu fericirea comunei sale. N. not. în Opatiţa 60 cr., Nieă Pranţ Scu­
In contra beţiei. Dr. Evelyn .şi a
arendaşul moşiei, că acesta se opuue, ca Totă tinerimea s’a produs de minune, lea 1 fl. 40 cr., M. Mioc în Timişora 60
bătut mult capul să afle o doctorie prin
vitele lor să păşuneze în pădure: sătenii îndeosebi însă Iliă Dancea, ca preot, şi Bem.
care s’ar pute stîrpi de pe faţa pământului cr., Nic. Stoia preot în Şipet 1 fl., T. Po­
cred, că primarul pârtinesee pe arendaş. Bancea ca învăţător au arătat în vorbirile
patima beţiei. Mijlocul lui — decă e ade­ rumb jude comunal şi prim epitrop 50 cr.
Sub-prefectul respectiv, însoţit de coman­ lor forte lămurit luptele grele, ce trebue Venitul a fost 50 fl. 65 cr. Spesatul
vărat ce se spune — este un scrum, ce-1
dantul de gendarml, mergând în localitate, să le întimpine preotul şi învăţătorul, ca 21 fl. 8 cr. Venit curat 29 fl. 57 cr., cari
dă sângele unui cal, pe care îl prepară
locuitorii au arătat nesupunere, maltratând să atragă la adevăr şi dreptate pe locui­
înainte spre acesta, dându-i să bea mari s’au pus îu jurnalul cultului, ca venit con­
pe un gendarm, şi au insistat, ca primarul torii" duşi pe căi rătăcite din partea unui
cantităţi de rachiu. Trei luni de cjile calul form destinaţiunei din invitare. Primescă
să demisioneze. Faţă cu acestă împotrivire jude, care este o unâltă orbă în mânile iluştrii noştri patroni şi toţi contribuitorii
este tractat astfel. Serum ul ce se ia din
şi pentru a se restabili ordinea, d-1 minis­ altora. D-şora învăţătore Sofia Zarva şi Elena şi suprasolvitorii adânca nostră mulţămită
sângele calului, este atât de minunat vinde­
tru de justiţie a ordonat parchetului din Porumb au documentat în vorbirile lor po pentru binevoitorul sprijin moral, os ni-l’au
cător, încât dâcă de esemplu un copil este
Piteşti să se transporte în localitate şi să deplin marea necesitate de-a ţine la dati-
inoculat cu el din fragedă vârstă, întrega oferit.
ancheteze. In acelaşi timp, au mers la faţa nele strămoşescl, cari deşi în unele privinţe
viaţa lui va fi scutit în contra patimei be­ Nicolae Stoia, Toma Porumb,
locului şi două companii de soldaţi din costisitore, dâr sunt puternice mijloce pen­
ţiei. Dr.-ul Evelyn îşi numesce serum-ul paroch gr. or. rom. ca epitrop primar,
garnisona Piteşti". tru a face, ca poporul românesc să-şi păs­ ca preşed. comit. par.
aflat de el „equisine . Ori că e glumă, ori
u
treze neştirbit religiunea şi naţiunea sa.
Curagiul unei fete. In spitalul din că e serios, mare bine ar fi pentru omo­ .Istoria lui moş Trochin cu tablou
u
Voilali (Rusia) zăcea bolnav un tînăr de 19 nime, decă s’ar afla într’adevăr un mijloc a fost predată cu mare pathos şi forte suc- Si 11 e r a t u 5° ă.
ani. înainte cu patru luni i-s’a ivit o mare efiicace în contra beţiei, care mai ales în câsă. Toma Trăită, ca moş Trochin, a spus Dela Tipografia „A. Mureşianu din
u
unflătură pe trup, pe care doctorii nu straturile poporului ţăran seceră jertfe nu- cu mare foc timpurile grele, în cari cetele Braşov se pot procura următorele cărţi:
sciau nici decum în ce chip ar pută s’o de- mărose.
barbare au pustiit moşiile ţăranului român, Cartea stuparilor săteni de Romul
lăture. In fine unul dintre doctori a ho- Sttnu. Cu mai multe ilustraţiunl în text.
Influenza în Anglia. După cum se care în sfirşit cu credinţă tare în legea sa
tărît, să pună pe rană un petec de piele Editura Reuniunei române de agricultură
vestesce din Londra în totă Anglia bântue străbună şi cu ajutorul lui Dumnedeu to­
sănătosă de om, şi a încercat să înduplece din comitatul Sibiiului. Preţul 40 cr. trimis
în urma frigului oelui mare, ceţjnu mai scade tuşi a eşit învingător, aşa că mulţi robi şi francat.
pe pacient a lăsa să i-se taie acel petec
de atâta timp, o epidemiă de influenză. Numa multe robe i-au căcjut în robiă; er Toma „StupăritnP, întocmit cu deosebire
de piele de pa corpul seu. El însă nicl-
în Londra au murit în săptămâna prece­ Cică ca Sâncu Vornicul, plin de vieţă a pentru popor, pentru începători şi pentru
decât n’a vrut să se învoiască. Atunci una
dentă 100 de persone de acestă bolă. predat dorul de a luptă pentru patriă fără toţi iubitorii de acest ram al economiei,
dintre îngrijitorele spitalului, tînăra fată a fi fricos de morte. de Constantin Biinian, preot în Breţcu. O
Iustina Timacejetvna Bobiicev, a oferit o bu­ Teatru german. Mâne, Duminecă, se Onâre tineriinei nostre române, care carte de 154 pag. format mare 8°. Preţul
cată de piele din corpul ei. Medicul a va representa comedia „Benaissance ; de, 80 cr. (cu posta 85 cr.)
u
tăiat friimos de pe umărul fetei o bucată Schonthan şi Koppel-Ellfeld pentru a doua şi de astă-dată ni-a dovedit, că Românul Cele mai de lipsă cunoştinţe despre Ee-
este destoinic la tote, decă ţine la devisa: (/ea veterinară — o carte forte necesară
de piele în mărime de-o jumătate bună de oră. Dela 2 Aprilie se va începe o stagiune „Lumineză-te şi vei fi! Voesce şi vei pute !“. pentru economii da vite. Editura Reuniunei
palmă şi a pus’o pe rana tînărului, care în de Opere şi se vor juca între altele ope­ Onora harnicului şi iubitului nostru preot, române de agricultură din comitatul Sibiiulsi.
u
curend s’a şi vindecat. Cei din sfatul ora­ rele: „Evangelimann , „Fb'egende Hol- Conţine 134 pag. format mare şi costă nu­
şului şi-au arătat faţă de curagiosa fată lânderj „Lohengrinj „Tannhăuserj „Mar­ d-lui Nicolae Stoica, care de când e preot mai 30 cr. (cu posta 35^cr).
la noi întot-deuna s’a trudit de a învăţat
admiraţiunea lor şi au lăudat’o pentru tiraj „Rigolettoj „Troubadoiirij „Trei- tinerimea nostră, întocmai ca şi acum, la Însoţirile de credit împreunate cu
fapta ei eroică, prin care a mântuit viaţa schtitzj „Zaoberflotej „Don Juauj „Huge- producţiunl scientifiee şi de artă românescă însoţiri de consum, de vâncjare, de viierî,
u
u
unui om. noţii", „Fidelioj „Tell şi „Maskenball . de lăptari etc. îndreptare practică pentru
ca să ne facă o sără plăcută şi plină de înfiinţareâ şi conducerea de astfel de înso­
bucuri ă! ţiri, de F. W. Raiffeinsseu. Ediţiunea a V-a.
Moment răscolit. Femeia Stanca
Cei caii sufere de şoldinâ şi reuma După producţiune a urmat jocul, pe- Trad. de Br. A. Brote. Editura Reuniunei
Manea Gkeorglie din comuna Soveja, Putna, tism să nu-şl uite de alifia contra şoldinei rom. de agiicultură din comit. Sib iului.
:
(România) ducendu-se în cimitirul satului şi reumatismului, cari se capătă la Bela trecendu-ne pănă în cjorl de di, cum numai Conţine 227 pag. şi costă 80 cr. (Cu posta
unde înmormântase de curend un copil al Zoltan liferantul curţii. Borcanul 1 fl. Mii Românul scie, când apoi am plecat cu do­ 90 cr).
de scrisori de mulţumită atesteză, că acesta rinţa, de-a vedâ mai de multe-orl tinerimea
său, a observat, că pământul de pe mor­ Idilele lui Mesia (Ben Hur) d9 re­
alifie vindecă dureri învechite de câte 15 nostră producendu-se în ale sciinţei, lite- numitul scriitor Leiois Vallace. Tomul I con­
mânt era răscolit. Ingrijată de cele ce vă-
pănă la 20 de ani. raturei şi artei române. ţine 532 pag. şi costă numai 75 cr., er tom II
duse, femeia a scos pământul din gropâ are 608 pag. şi costă 70 cr. întregul opfl. 1.45
pănă ce a dat de sicriul, în care fusese pus George Virovaţ. Toma Porumb. (cu posta fl. 1'60.) Iu asămănare cu mărimea
din Holanda ar fi dat numai decât sticlă *, stiigâ Petre Munc după câte­ mai sta numai singur cu animalul tiseră un cocoş mare sălbatic —
1
sute de florini. va clipite, „fă bine şi nu mă ţine acesta; căci veveriţa acesta acuşi mâncarea predilectă a acestor mun­
„Aci — îşi gândi el — va fi locuind de nebun! Domnule Om de sticlă, i-se părea a lua chip de om şi a purta teni, — şi vin de mere.
boeotanul* ; îşi luă deci pălăria cea te înşeli, de cumva crecjî că na te-am po cap o pălăria în trei cornurî, După cină se aşecjâ stăpâna ca­
mare de sărbători de pe cap, făcu vtejut; te-am văcjut bine eşiod de acuşi lua erâşî forma de veveriţă sei cu fetele ei la tors la zarea fo­
înaintea arborelui o închinăciune sub brad*.— Erăşi nici un răspuns; şi numai în piciorele dinapoi avea cului; moşul, ospele şi stăpânul ca­
adencă, se desgheţâ şi cjise cu glas numai din câud în când ’i se părea ciorapi roşii şi papuci negri. Scurt: sei fumară din pipele lor, uitându-se
tremurător: „Poftesc b o n ă sera, dom­ a au(Ţi un zuzet lin sub arbore. In era un animal vioiu, der totuşi se la muerî, feciorii însă erau cuprinşi
nule Om de sticlă!“ Der nu-i răs­ urmă nerăbdarea îi învinse frica, temea cărbunarul Petre, că lucrul cu cioplirea de linguri şi furculiţe
punse nimeni n i m i c ; liniştea era care-1 ţinuse păn’acum. „Aşteptă tu, nu va avă siîrşit bun. de lemn. Afară batea ventui printre
chiar aşa de mare, ca mai înainte. prăşcău mic“, (fise ei, „te aflu eu Se întorse deci cu paşi mai re- copac’i pădurei, icîcolo se aucjiau
„Pote trebue se cjic descântecul: îndată!* Atunci săiî repede sub co- p9(jî, de cum mersese. Intunerecul trosnituri, cum cădea câte-uu copac
„Bogatule din brădetul ‘verde pacu acela, der acolo nu era boco- brădetului apărea tot mai negru, de vijelia cea grbzoică. Tinerii cu-
Eşti bătrân de sute de ani tannl din brădetul verde, ci o mică arborii tot mai deşi, şi înir’atâta îl ragioşi voiră se alerge în pădure, ca
u
Al tău e locul unde sunt bracjii . • - veveriţă alerga pe copac la deal. cuprinse urîtul, încât o luă la fugă să vacţâ cu ochii acea panoramă fru-
Când recita el vorbele acestea, Petre M u n c clătină din cap; şi nu se opri pănă aucji câni lătrând. măsă, der bătrânul îi o p i i cu vorbe
văc}u spre uimirea lui un om de tot vedea el, că pănă la un loc şi-a Era lângă o colibă, într’o rarişte de aspre şi cu priviri posomorite. „Nu
mic, de statură deosebită, ivindu-sa dus propunerea, şi că p6te numai copaci. Der în spaima lui greşise slatuesc pe nimeni să ăaă acum pe
de după copac; ’i se păru, ca şi un vers îi mai lipsesce din descân­ direcţiunea; în loc se mergă spre uşă afară *, cţise el; „Dumnezeul meu,
1
când ar fi văcţut pe Omuţul de sticlă, tec, ca să potă sta de vorbă cu partea muntelui, unde locuiau sticla­ unul ca acela nu s’ar mai întărce;
după cum îl cunoscea din aucjite, Omul de sticlă; dăr privi în diepta, rii, se rătăcise în partea plutaşilor. că „Holandesul Alichel* îşi taie afţi
cu mânecar negru, ciorapi roşii, pă­ privi în stânga şi nu văcţu nimic. In colibă erau: un plutaş bătrân, cârmă la plută*.
lăriuţă la fel, t6te după cum le au- — Veveriţa se da pe copac la vale fiiul seu, care acum el pui ta cârma Cei mai mici înlemniră, trebue
-cjise din bătrâni, chiar şi faţa cea şi gândeai, că-i încuragieză ori că-şî casei, şi câţl-va feciori de-ai aces­ ca au mai auflit despre „Miohel Ho-
palidă, der fină şi inteligentă. bate joc de el. Se spăla, îşi inco- tuia. Ei primiră bine pe Petru Munc, landosulj der acum se rugară de
Der ah, pe cât de curend îl vecţu văia coda cea stufbsă, îl privia cu care-i rugă de cuartir, fără de a-1 moşul se le spună povestea lui. Şi
ivindu-se, pe atât de iute şi dispăru ochii ei cei frumoşi, dăr îu fino în­ întreba, cum îl cbiamă şi de uude-i. cărbunarul Petre Munc, — care au-
Omuţul de sticlă! „Domnule om de cepu totuşi a-i fi şi lui frică de-a Ii dăduseră da cină, că chiar pregă­ cjise câte ceva pe cea-ialtă parte a