Page 53 - 1899-03
P. 53

Nr. 58.—1899.                                                         GAZETA TRANSILVANIEI.                                                                         Pagina 5.


      preţul  e  forte  moderat.  Valorea  aeestui  op   —  „Ve  spun  îndată  părinte.  diţă  cu  uşurinţă  şi  fără  ee  se  cugete                    Statuele vorbitore.
      e  în  deobşte  cunoscută  şi  traducătorul  lui   Mai  înainte  eu  nu  me  gândiam  nici­  la  aceea,  ce  face,  apoi  merse  în
      a  făcut  un  bun  serviciu  literaturei  nostre,   odată  la  seracî,  ci  numai  la  mine,  calea sa.                                               (Din vechiul Egipt.)
      când  l’a  redat  şi  în  limba  română.  Cetitorii
      vor  găsi  în  el  o  lectură  distractivă  şi  mo-   numai  la  bunurile  şi  plăcerile  mele.   LJn  ânger,  care  se  sfla  dindă-         Egiptenii  mioi  şi  mari  nu  făceau  ni­
     ralisătore, pentru bibliotecile poporale şi pen­  D  Ta  scii,  părinte,  că  suntem  bogaţi,   retul  lădiţii  şi  vecjuse  cele  întâm­  mic  fără  a  consulta  pe  cjei-  Fie  vorba  de
      tru  familii  el  constitue  o  lectură  escelentă   trăim  în  împrejurări  materiale  bune,   plate,  cjise:  „ăsta  este  un  ban  uşor   călătoria  unui  simplu  particular,  fie  vorba
      şi  fârte  potrivită  de-a  înlocui  romanele   şi  ne  da  mâna  a  face  unele  cheltuell,   de  cositor;  el  strălucesce,  der  în   de  trimiterea  unei  flote  în  Oceanul  Indian,
      seci şi de sensaţiă
                                                   pe  cari  alţii  nu  le  pot  face;  pu­      cumpăna  lui  Dumnecjeu  nu  cântă-          şi  burghezul  şi  suveranul  se  duceau  la
           Ţiganii,  schiţă  istorică  lucrai  ă  pentru   tem  cheltui  câte  ceva  şi  pentru  plă­                                         templu  şi  cereau  avisul  divinităţii.  Cere­
     -petrecere  după  mai  mulţi  autori,  de  cunos­                                           resce mult**.
     cutul  nostru  scriitor  Iocm  Pop  Beteganul.   cerile  şi  bucuriile  nbstre.  Astfel  şi      Veni  copilul  al  doilea;  acesta      monialul  era  deosebit  după  caşuri:  parti­
      Preţul 55 cr. (cu posta 58 cr).              facem.  Decă  mergeam  pe  strada  la         privi  banul  din  t6te  părţile,  privi  şi   cularul  îşi  esplica  afacerea  uuui  preot,  care
           „Ţeva  nâstră .  Descrierea  părţilor  primblare,  şi  vedeam  prin  galanta­        în  jurul  său,  ca  se  vadă  nu  se  uită   îl  punea  îu  raport  cu  cjeul;  faraonul,  deu
                          u
      Ardealului  delaMurăs  spre  miadă-rjişi  valea  rele  prăvăliilor  lucruri  frumose,  care   cineva  la  el,  şi  când  vecju,  că  doi   el  însuşi  şi  fiu  de  Geu,  se  adresa  direct
     'Mureşului,  de  Silvestru  Moldovan,  —  e  o   îmi  plăceau,  îmi  venia  pofta,  ca  se                                               tatălui, ori fratelui său în dumnezeire.
      scriere  unică  în  felul  său,  atât  de  călduros   le  am,  şi  cjicend  în  mine:  „costă  nu­  ochi  sunt  aţintiţi  asupra  lui,  aruncă
     .apreţiată  de  întrega  diaristică  română.  Cu                                            repede banul în lădiţă.                           Procedurile  prin  care  Amon,  ori  Phath,
                                                                               u
      deosebire  din  bibliotecile  poporale  ea  n’ar   mai  atât,  —  nu-i  mult ,  Intram  în       Angerul  cjiae   „Asta  este  un       ori  Psiris  arătau  credincioşilor  părerea  sâu
                                                                                                                       :
      trebui  se  lipsescă.  Preţul  1  fl.  (cu  posta  prăvălie  şi  le  cumpăram.  Aşa  am    ban  de  aramă  şi  ţi-se  par9,  că  etră-   sfatul  lor,  erau  fârte  variate:  trimiteau  vi­
      1 fl. 10 cr).                                făcut  timp  mai  îndelungat;  şi  sciţi                                                   suri  profetice,  vorbeau  cu  o  voce  misbe-
           Zarandul  -şi  Munţii  apuseni  ai  părinte,  unde  ajunsesem?  ’MI  um-             lucesce  ca  aurul:  dăr  banul  a  fost      riosă,  se  descopereau  prin  diferite  sgomote,
      Tramsilvaniei,  descriere  de  Silvestru  Mol­  plusem  odăile  şi  dulapurile  cu  lu­   dat  din  deşertăciune  şi  în  cumpăna       prin  mişcări,  prin  semne,  şi  servitorii  lor,
      dovan.  Cu  9  ilustraţiuni  şi  o  schiţă.  E  o   cruri  şi  nimicuri  pentru  mine  fără   lui Dumnecjeu n’are nici un preţ**.       preoţii,  obţineau  dela  ei  prin  practice  de
      carte  tot  atât  de  preţiosă  şi  rară  în  felul                                             Veni  copilul  al  treilea,  aruncă
      seu, ca  şi cea dintâiu. Recomandăm  şi acâstă   de  nici  un  folos  şi  cari  îmi  făceau                                             un  efect  sigur,  manifestaţienea  voinţei  lor.
      carte  pentru  bibliotecile  poporale,  cum  şi  numai  greutăţi  şi  neplăceri  la  aran­  banul  în  lauiţă  în  silă  şi  fără  voie;   Statuele  deiior  aveau  mai  ales  darul  de  a
      pentru  Românii  oari  vor  şă-şl  cunoscă  ţâra   jarea  şi  ţinerea  lor  îu  ordine.  Intr’o   •ei  mai  bucuros  l’ar  fi  ţinut  pentru   transmite  lesne  răspunsurile  ce  li-se  cereau,
      şi neural Ier. Preţul 1 fl. (cu poşta 1 fl. 5 cr).                                        sine;  când  aruncă  banul,  oftă  din
                                                   cji,  când  me  năcăjam  cu  aceste  ni­                                                   der  nu  tote  statuele,  ci  idole  de  o  fabri-
            Vieţu  după  morte,  seu  nemurirea    micuri  cumpărate  cu  bani  scumpi,          adencul  i n  i m  i i :   „vai  sărmanul  de   caţiune  specială,  anume  pregătite  pentru
     sufletuiui,  dedusă  din  misteriul  fiinţei  o-   etă  că  vine  în  curte  o  femeia  să­  mine, tot trebue ae-1 dau**.                acest  scop.  Ele  erau  cele  mai  de  multe-orî
     menescî  şi  deşertăciunea  celor  trecetore,
      de  1.  P.  Ediţmnca  a doua,  apărută  în  Gherla   racă,  ce  semăna  mai  mult  a  umbră,    Angerul  cjise:  „Asta  este  un  ban  de  lemn,  picturat  şi  aurit,  şi  compuse  din
     ■în  1897,  corectată  şi  amplificată,  scrisa  cu  decât  a  un  om,  şi  îmi  cem  s’o  mi-   de  f e r ;   el  este  greu  şi  cântăresce  bucăţi  potrivite  şi  mobile.  Braţele  se  ri­
     ortografia  cu  semne.  E  o  carta  forte  mân-   luesc  cu  ceva.  Privind  la  letneia  ceva  îu  cumpănă,  der  cuprinsul  lui  dicau  îu  sus  ori  în  jos,  se  îndoiau,  astfel
     găitdre  pentru  initnele  creştine  şi  scrisă   acesta,  m’am  gândit,  că  a  şi  face  cu   nu i de nici un preţ**.                  ca  mâna  se  se  potă  pune  pe  un  obiect,
      la  înţelesul  fie-căruia.  Preţul  50  cr.  (Cu   mult  mai  bine,  decă  a-şl  alina  dure­
      posta 55 cr).                                                                                   Veni  şi  copilul  al  patrulea  şi  ori  a-1  apuca,  ori  a-i  da  drumu.  Capul  03-
                                                   rile  şi  necazurile  săracilor  cu  banii,  îşi  puse  banul  în  lădiţă;  făcend  cila  de  gât,  şi  se  da  pe  spat9,  seu  cădea
                                                   ce-i  arunc  pe  nimicurile,  ce-mi  fac  acesta  cjiae:  „Bieţi  săraci,  mult  mi-e  pe  pept.  Nu  se  vede  nicăirl  vr’o  dovadă,
           NECROLOG-. Văleriu Dorea, învăţător
                                                   numai  supărări  şi  mie  şi  soţului  milă de ei“.                                        că  piciorele  mişcau.  Când  te  adresai  acestor
     în  Lepindea  (comit.  Ternavei  mici),  după   meu.                                             —  „Ăsta  este  un  ban  de  argint;    idoli,  ei  recurgeau  la  două  mijlâce  opuse:
     scurte  suferinţe  a  răposat  în  8  Martie  n.
                                                        „ A  ş a   m’am  gândit  şi  aşa  am    el  are  preţ  înaintea  lui  Dumuedeu,       cuvântul  şi  gestul.  Pronunţa  sentinţe,  miş­
     în  etate  de  22  ani.  Răposatul  a  fost  de
                                                   şi  făcut.  De  câte-ori  mergeam  pe        trage  mult  în  cumpăna  luD,  d,ise         cau capul, ori braţele.
     nascere  din  comuna  Agârbiciu  (com.  Ter­
                                                   stradă  şi  vedeam  în  galantare  lucruri   âugerul.                                           Faptul  nu  era  credut  de  miraculos,
     navei  mari)  şi  a  servit  numai  un  au  şi  ju­  frumbse,  care  îmi  plăceau,  nu  mai                                              dâr  nimeni  nu-1  nesocotea.  Consultaţiunea
     mătate  ca  învăţător  în  Lepindea,  îu  care   întram  în  prăvălie,  ca  se-le  cumpăr,       Veni  şi  al  cincilea  copil  şi  pu­  Zeilor  intra  în  funcţiunile  Zhnice  al   Ş *
                                                                                                                                                                                    0
                                                                                                                                                                                        0
     timp,  după  cum  ni-se  scrie,  s’a  purtat  brav                                         nând  banul  în  lădiţă  cjise:  „O!  scum­
                                                   ci  mergend  acasă  puneam  preţul  lor      pul  şi  iubitul  meu  mântuitor,  tu  eşti   filor statului. Etă un esemplu:
     .şi  şi-a  câştigat  iubirea  generală  a  poporului.
                                                   în  cutia  acăsta,  pe  care  o  aveţi  în                                                      Regina  Hatobopsitu  voia  să  trimită  o
     A  fost  înmormântat  cu  trei  preoţi,  discur­                                           al  meu  şi  eu  încă  vrâu  se  fiu  al  teu
                                                   mână.  Astfel  am  adunat  700  da  lei,     dimpreună  eu  tote  ale  mele,  vreu         espediţiune  maritimă  în  ţările  depărtate  ce
     sul  funebru  i’a  rostit  preotul  Ioan  Necşa,   pe  cari  ve  rog,  se-i  împărţiţi  săra­                                            produc  profumurile  Călătoria  era  grea  şi
     Ar  la  mormânt  a  vorbit  preotul  Aureliu                                               ca  tot  ce  am  şi  ce  sunt  eu,  să  fiă
                                                   cilor,  cum  credeţi  D-vostre,  că  este    al teu**.                                     perioulosă.  Ea  se  duse  în  templul  dela
     .Pop. Dumnezeu să-l odihnescă în pace!
                                                   mai bine“.                                         Angerul  (fise:  „Asta  este  un  ban   Harnak  şi  întreba  pe  Amonra.  „După-ce
                                                        Preotul  mulţămi  încă  odată  mi­                                                    suveranul,  Zi   o  iuscripţiune,  îşi  făcu  ruga,
                                                                                                                                                           00
                                                   lostivei  domne  pentru  ajutorul  adus      da  aur.  El  are  cel  mai  mare  preţ       se  auZi  un  ordin,  un  avis  al  Zeului  însuşi,
                                                                                                înaintea lui Dumnecjeu**.
                                                   săracilor,  şi  cj.iae:  „Dea  Dumnecjeu,                                                  ca  să  se  exploreze  căile  ce  duc  la  Puanit
            Costă numai atât, — nu-i mult.  ca  frumosul  D-Tale  esemplu  să  tie                    Sute  de  ani  s’au  trudit  âtnenii,   şi  să  umble  drumui’ile  ce  duc  la  posturile
     Intr'o  oji  se  duce  o  dOmnă  la  un  un  îndemn  nobil  pentru  mulţi  dintre          ca  se  prefacă  plumbul  şi  celelalte       Profumului!  Apoi  în  Ziua  de  întârcere,  să
      preot  şi  i  preda  acestuia  o  cutie,  cu  noi,  ca  se  ne  mai  gândim  şi  la  să­   metale  în  argint  şi  în  aur,  der  truda   se  aducă  produsele  acelui  pământ  divin
                                                                                                şi  ostcnela  lor  zadarnică  a  fost.  Şi
     ■cuvintele:  „Părinte,  aici  am  adus  raci şi la scopuri de binefacere**.                                                              Zeului.“  Ast-fel  încurajată,  regina  trimise
     -vre-o  dci  bani  pentru  săraci.  D-Ta,                                                  etă,  totuşi  se  afla  un  chip  şi  mod     espediţia,  şi  când  acesta  se  întorse  cu  pro­
     ■ C 'ă   preot,  cunosc!  mai  bine  necazu­       Adeverata iubire câfră de-apropele      de  a  preface  metalele  în  aur  —este      fumurile  dorite,  Z 1  îl  mulţumi  printr’un
                                                                                                                                                                6U
     rile  şi  lipsele  omenilor;  D-Ta  umbli  Iubirea  este  de  multe  feluri,  şi  fe­      iubirea sinceră şi adeverata. Iubirea este    discurs  ce  se  p6te  citi  pe  zidurile  tem­
                                                                                                mare  măiestru,  care  preface  banii,
     prin  casele  lor  şi  astfel  ai  prilej  mai  lurite  sunt  şi  jertfele,  ce  isvoresc  din                                           plului.
     bun  decât  alţii  se  scii,  unde  este  iubire.  Asta  ni-o  spune  în  mod  lim­        ce  n’au  nici  un  preţ,  în  aur  curat,         Alte  ori  statua  se  mărginea  a  mişca
                     11
     lipsă de ajutor .                             pede şi viu următărea istorioră :            ba  îi  preface  în  mărgăritare  şi  petri   din  cap,  fără  a  vorbi.  Intr’o  iuscripţiune
           Pieotul  mulţămi  frumos  mi’bsei            Odată  veniră  cinci  copii  la  o      scumpe.  Iubirea  sinceră  şi  adevărată      din  templul  Konsu  dela  Tbeba  se  spune,
     domne  pentru  darul  adus  săracilor;  lădiţă,  în  care  pun  ămenii  bani  pen­         aduce  jertfe  adevărate.  Se  ne  ajute      că  o  princesă  siriană,  cumnata  lui  Ramses
     luând  însă  cutia  în  mână,  îi  bătu  tru săraci; şi fiesce-care din ei aruncă           Dumnecjeu,  ea  şi  noi  se  fim  pătrunşi   II,  se  îmbolnăvi  şi  fu  mult  timp  stăpânită
     la  ochi  cuvintele,  ce  erau  scrise  pe  îu  ea  câte-un  ban.  Banii  sunt  ase­       de  o  astfel  do  iubire  şi  se  aducem     de  un  demoD,  ori  de  suflatul  unui  morb.
                                              1,1
     -cutie: Costă numai atât — nu-i mult . menea  şi  de-o  potrivă,  der  cu  tăte            jertfe din iubire.                            Magii  asiatici  neisbutind  a  o  mântui,  tatăl
           —  „Ce  însemnăză  cuvintele  a-  acestea  ei  pot  ave  preţ  diferit.  Co­                                                       se  adresă  ginernlui  său  şi  îi  ceru  să-i  tri­
     ■cestea“, întrebă preotul.                    pilul  cel  dintâiu  aruncă  banul  îu  lă­                                                mită pe exorcistul cel mai dibacih din




      contelui  despre  Michel,  întrebă  pe  lui  erau  binecuvântate,  căci  era  omul  evla­  er  la  plute  este  lipsă  de  omeni  pricepuţi,  după  cum  c-rea  lungimea  bârnelor,  el  o
     moşnegul, ciue-i acela şi u   n  d e ş e d e ?    vios.  Intr’o  seră  veni  la  porta  lui  un  om,  der astă-dată trâcâ ducă-se“.      sloboZi  ca  săgâta,  îndată  ce  se  văZu  pe
     .„El  este  domnul,  stăpânul  acestei  ca  şi  care  nu  mai  văZuse  el  în  viâţa  lui.      Aşa  a  şi  fost;  pluta,  cu  care  trebuia  ea;  şi  de  cumva  nemevea  de  un  pod  de
     ■păduri,  şi,  precum  te  ved,  eşti  încă  îmbrăcămintea  lui  era  ca  a  junilor  din  să  mârgă  el,  avea  opt  table,  constătătore  nisip,  ori  decă  da  te  miri  de  ce  pedecă,
     tîner  şi  pote  eşti  strein  p’aicî;  după  Pădurea  nâgră,  dâr  era  mai  inalt  decât  din  cele  mai  mari  bârne  de  edificare.  Der  el  repede  se  arunca  în  apă  şi  o  mâna  la
     cutn  te  arată  portul,  vei  fi  chiar  de  toţi  cu  un  cap  bun,  şi  nimeni  n’ar  fi  ere-  ce  să  vedeţi?  Sera  înainte  de  plecare  mai  large],  apoi  o  ducea  de  gândeai,  că  arborii
     .pe  cea-laltă  parte  a  muntelui,  ori  şi  Zut,  că  ar  putâ  să  esiste  unde-va  un  aşa  aduce  Michel  cel  lung  încă  opt  bârne  în  şi satele de pe ţermî sbâră pe lângă el.
     mai  departe,  deci  pote  nu-i  fi  aucjit  uriaş.  Acesta  se  îmbiâ  în  lucru  la  domnul  apă,  atât  de  grose  şi  de  lungi,  cum  nu   Aşa  ajunseră  în  jumătate  vremea  la
     despre  Michel  liolandesul  nimic,  ori  speculant  de  lemne,  care  văZându-1,  că-i  mai  văZuse  nimenea,  şi  fiă-care  bârnă  o  Koln,  îu  Ren,  undo  de  altă-dată  îşi  vin­
     fibrte  puţin.  De  aceea  o  ee  ve  po­    tare  şi  în  stare  să  pârte  greutăţi  mari,  îl  ducea  el  pe  umăr  aşa  de  uşor,  ca  şi  când  deau  tâtă  marfa.  Dâr  aci  Zise  Michel:  „Voi
     vestesc  ce  sciu,  adecă  ce  am  aucjit  tocmi  numai  decât  în  lucru.  Michel  era  ar  fi  d   s  un  par.  De  unde  a  tăiat  el  bâr­  văd,  că  sunteţi  negustori  cum  se  cade  şi
                                                                                                       1
     .şi eu despre el. Etă povestea:              numele  acestui  uriaş,  şi  era  un  lucrător,  nele  acestea,  nu  soia  nimenea.  Domnului  vă  priceperi  câştigul!  Dâr  credeţi  ore,  că
          Cam  înainte  cu  vr’o  sută  de  ani,  cel  cum  nu  văZuse  nimenea  altul  asemenea  lui.  îi  rîse  inima,  când  văZu  acesta,  căci  el  domnii  din  Koln  au  lipsă  de  tot  materialul
     puţin  eu  aşa  am  auZit,  nu  era  în  lung  şi  La  curmarea  de  trunchi  făcea  cât  trei,  şi  calcula,  cât  pot  să  coste  bârnele  acestea,  acesta,  ce  se  aduce  din  Pădurea  nâgră?
     iln  latul  pământului  popor  mai  cinstit,  ca  când  la  un  capăt  de  bârnă  prindeau  şese,  der  Michel  Z'   „A.şa,  acestea  sunt  de  Nn,  ei  îl  cumpără  dela  voi  cu  preţul  de
                                                                                                               30:
     cel  din  Pădurea  nâgră.  Acum,  de  când  el  prindea  singur  la  celalalt  capăt.  După  mine,  pe  asciile  acelea  nici  nu  a-şl  pute  jumătate  şi  îl  vend  mai  scump  în  Holanda.
     sunt  aşa  de  mulţi  bani  în  ţâră,  sunt  omenii  ce  tăia  el  lemne  o  jumătate  de  an,  păşi  pluti  de  ruşine!**  Domnul  său  voi  a-1  cinsti  Să  vindem  aci  bârnele  cele  mai  mici,  âr
     ;răi,  păcătoşi.  Junii  jocă  şi  bencbetuesc  odată  înaintea  domnului  său  şi-i  Zise:  „Des­  cu  o  părecbiâ  de  ciobote  plutăşescî,  der  el  cu  cele  mai  mari  să  mergem  la  Holanda;
     Dumineca,  şi  înjură,  cât  ţi-i  grâză  de  ei;  tulă  vreme  am  tot  tăiat  la  bârne,  acum  le  arunca  la  o  parte  şi-şî  aduse  o  părechiă,  ce  căpătăm  peste  preţul  obicinuit,  e  câşti­
                                    G
                                               s
     Atunci  era  însă  altcum.  Eu  Z‘   Ş*   am   Z' >   a-şl  vrâ  să  văd,  unde  se  duo  bârnele  mele,  cum  nu  mai  puteau  fi  altele;  ne  spunea  gul nostru curat**.
     .că  Michel  holandesul  e  de  vină  la  acâstă  şi  cum  ar  fi,  de  m’aţl  lua  şi  pe  mine  pe  moşul,  că  ei  a  de  cinci  urme  de  lungi  şi   Aşa  grăi  Michel  cel  straşnic  şi  cei­
     stricăciune.                                 plută ?**                                     grele de o sută de fonţl.                     lalţi  erau  mulţâmiţl,  unii  din  rîvna  de  a
          Trăia  adecă  cam  acu-s  o  sută  de  ani    Stăpânul  îi  răspunse:  „Nu-ţl  stau  în    Pluta  se  puse  în  mişcare  şi,  decă  pu­  vedâ  Holanda,  âr  alţii  pentru  câştigul  în
    ■un  domn  avut,  care  specula  cu  lemne  şi  cale,  Michel,  decă  tocmai  voescl  să  eşl  şi  sese  Michel  pe  toţi  în  mirare  la  tăiatul  bani.  Unul  singur  era  sincer  şi-i  desmânta
     avea  mulţi  argaţi;  el  ducea  negoţul  pănă  tu  o  lâcă  îu  lume;  altcum  la  tăiatul  de  de  bârne,  acum  înmărmuriră  plutaşii,  căci,  de-a  duce  îu  pericol  averea  stăpânului  lor,
    •departe pe Ren îu jos, şi întreprinderile    lemne  am  lipsă  de  omeni  tari,  cum  eşti  tu,  în  loc  să  lase  pluta  încet  pe  rîu  la  vale,  sâu a-1 înşela cu preţul mai mare, dâr oi
      iEfectul vindecător, ce-1   A      OlTR  î                    Ol ec*                      catar ma e
                                               6
                                                                                                     t  disposiţiă de a-se îugrăşa, este incomparabil. La cumpărare să se câ
                                                                                                                     4
        produce recunoscuta              cillicli cl         1 clllDloX XOov JL •, anumita apă amară „Eranoisc loseP , ca să nu se schimbe cu alta mai puţin folositor
   48   49   50   51   52   53   54   55   56   57   58