Page 61 - 1899-03

REDACŢIUSEA, „gazeta» iese înflâcareiji,
Administraţiuaea şi TiDogTafla. Abonamente neutru Anstro-Ungaria:
BBAŞQV, piaţa maro Nr. 30. Po un au 12 fi., pe ş<5so luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate nu N-rii de Duminecă 2 fi. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentrn România şi străinătate:
nu se retrimet.
Pe un an 40 franoî, pe şdse
IH8ERATE se ţirhaeso la AD- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
9151ISTRAŢIUSE în Braşov şi la N-rii de Duminecă 8 froncT.
următdrele SirourT rie anunclurl: Se prenumera la tdte ofi-
In Viena: H. Dnkss Naoht'. cielo poştale din întru şi din
fiax. AuQonfoliJ 4. Enterloh Lesner, afară şi la d-nii colectori.
Holnrlch Sohalak. Rudolf Hosso.
A. Oppeilks Nachf. Anton Oppallk. Abonamentul pentrn Braşov
In Budapesta: A.V. Qoldîior- Admmistruliunea. Piaţa mai£
Qer, Ekstsln Bernat. In Ham- Târgul Inului Nr. 30, etsgit
burg: Hai-olyi & Liobmann. I.: Po un an 10 fl.. pe şisi
PREŢUL liiSERŢIUfilLQR : o se­ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr.
ria garmond pe o oolbnă 6 or. Cu dusul în casă : Po un ar
şi 30 or. timbru pentru o pu­ A M U * L L Z I L 12 fl., po 6 luni G fl., pn trei
blicare. — Publicări mai dese lunî 3 fl.—Un osemplar 5 cr.
după tarifă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atât abo­
RECLAB3E pe pagina a 3-a o namentele cât şi inserţiunile
seria 10 or. său 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Ir. 60. Braşov, Miercuri 17 (29) Martie. 1899.

Pressa maghiară şi adevărul. broşuri, a fost de părerea, că pressa e asupritore şi nimicesce şi calcă mărâscă pe teritoriul de sub cercul său de
maghiară trebue să caute adevărul. dreptul? Şi care este pe calea cea influenţă, fie şi numai cu atenţiune, unel­
Pilele acestea ministrul-preşe- Acest adevăr însă, Banffy voia bună de-a afla adevărul, cel ce sus­ tirile naţionalităţilor. Cu câte greutăţi n’a
dinte Szell, luând parte la un ban­ să-l dea însu-şî pressei maghiare cu ţine cu orî-ce preţ o astfel de lege, avut să lupte, câte piedecî, ce păreau neîn-
chet în Budapesta, ce l’au dat cjia- linguriţa, ca leac în contra „neorien- care suprimă dreptul, ori cel ce se lăturabile, n’a trebuit să le învingă, pănă
riştii maghiari în amintirea procla- tărei“ şi „superficialităţii“, cu care luptă pentru reformarea, ori delătu- când i-a succes se dedea administraţia ma­
mărei libertăţii pressei dela 184.8, a acesta pressă trata cestiunea naţio­ rarea ei şi pentru recunoseerea drep­ ghiară şi aparatul ei, ea să ia în serios
fost întimpiuat cu ovaţiunî din par­ nalităţilor, adecă desvoltarea şi miş­ tului încălcat? acăsta cestiune. Pe câţi indiferenţi şi lân­
tea acestora. La aceste ovaţiunî, d-1 carea părţii celei mai mari a socie­ Etă cestiunea cea mare, dela ced! n’a trebuit sâ-i îmboldescă, şi hiper-
Szell a răspuns c’un toast. tăţii din acest stat. care atârnă aflarea adevărului! Etă, zelul oficial, care nu tot-dăuna a fost în­
După ce a arătat, că pressei îi Ce resultate a avut doftoria lui ce trebue să se resolve mai întâin, soţit de ounoscinţă său de tact, se 1 reţină,
revine o mare parte din munca, la Banffy soim prea bine. Spre a do­ ca să se păta crea acea „organisare ca să nu trâcă marginea.
11
care trebue se participe fîe-care Ma­ bândi acea „procedere politică com­ tare a societăţii acestui stat poli­ „Pentru tractarea administrativă' a
41
ghiar după credinţa şi convingerile binată şi sistematică ; pe oare o glot, de care a făcut amintire mi- acestei cestiunî, a fost lipsă de forte
sale, munca organisărei societăţii, credea necesară pentru suprimarea nistrul-preşedinte. De va fi în stare multe cunoscinţe a lucrurilor, a personelor
care este încă în formaţiune şi des- orî-cărei mişcări în sînul poporelor pressa liberă maghiară să se abnege, şi locale, pentru-că apariţiunile ei nu s’au
voltare, d-1 Szell cjise, că pressa a nemaghiare şi chiar omorîrea ces- de va avâ curagiul să privescă în putut tracta de-opotrivă după o şablonâ
devenit o parte integrantă a vieţei tiunei naţionalităţilor, el vre să facă faţa adevărului neschimosit de pa­ birocratică. Astăfil a fost lipsă de energiă,
sociale şi de stat, cum este în na­ şi din pressa maghiară un instru­ tima orbă a orgoliului şi a urei de mâne de indulgenţă, ici trebuia să se atace
tură aerul. Aerul însă nu pote da mental planurilor sale de distrugere rassă, atunci vom fiice şi noi, că pe faţă, colo trebuia să se înconjure pro­
vieţă, dăcă nu conţine oxigen, er şi s’o disciplineze şi îndrumeze pen­ şi-a aflat ţînta şi idealul, cătră vocarea; dăr problema era, pretutindeni şi
oxigenul pressei este respectul faţă tru atacurile lui combinate. care trebue să nisuescă; altfel tote necurmat, a fi vigilent .
u
cu adevărul. Pressa liberă, încheia Se susţine, că i-a succes a în­ silinţele, ce şi-le va da, vor rămâne Ca ilustrare autorul broşurei aduce
el, numai aşa va pute corăspunde hăma întrega pressă maghiară, fără zadarnice şi nicî-odată nu va da de ca esemplu cele petrecute faţă cu confe-^
chiămării sale, decă isvorul, din care deosebire de partid, la carul „ade­ urmele adevărului. renţa de pace interparlamentară din Bru-
11
se adapă şi decă ţinta şi idealul ei vărurilor , ce le răspândea el însu-şî xella în 1895. Membrilor români ai aces­
va fi. adevărul. cu credinciosul său famul Jeszenszky tei conferenţe, fiice, li-a fost succes a faoe
Frumose şi mult însemnătore din faimosul „birou de informa- „Politica de naţionalitate a să se primăscă între obiectele fiilei şi aşa
cuvinte. Nu putea da actualul mi- ţiune“ dela presidiul ministerial. Ce Sui Panffy“. numita „cestiune transilvană . Banffy vă-
11
nistru-preşedinte pressei maghiare un au avut să sufere naţionalităţile sub fiend acăsta, a luat afacerea în mâna sa, a
sfat mai potrivit şi mai bun, decât regimul acestor adevăruri banffyste, iii. intervenit mai întâiîi diplomaticesce la gu­
acela, pe care ’i l’a dat. nu mai este de lipsă s’o spunem. Continuând a vorbi despre disposi- vernul belgian, spre a face, ca să nu se
Picem şi noi, că ţînta şi idea­ Vom fiice numai: ferescă Dumne- ţiile politice şi administrative ale lui Ban­ desbată în eonferenţă cestiunî, ce ar fi vă-
lul unei presse libere, care-şî cu- fieu orî-ce ţâra şi orî-ce popor de ffy, broşura din cestiune spune, că pentru tămătore, său chiar provocâtore pentru alte
nosce chiămarea, trebue să fie ade­ tirania „adevărului , ce s’a propa­ a împiedeca uneltirile secrete ale naţiona­ state. Aici acasă însă s’a pus în înţelegere
11
vărul. Der cum şi unde să-l afle? gat de regimul Banffy. lităţilor, Banffy a trebuit să pârte felul de ou şefii partidelor, şi astfel Jokai şi Appo-
D-1 Szell a recunoscut în toastul Banffy a privit der adevărul în luptă arătat, „fără ca să se fi putut răzima pe nyi au apărat în eonferenţă cu succes
său, că nu e uşor a-1 afla, că pentru felul său. De actualul ministru-pre- o poliţie de stat bine organisată, seu să fi causa naţiunei maghiare.
acăsta se cere adesea abnegare de şedinte, care după cum se asigură aflat măcar urmă a poliţiei politice. Apa­ Spune mai departe, că pentru a în­
sine, resignare şi mare curagiti. e de-o cultură superioră, nu putem ratul poliţienesc al Ungariei, ce l’a primit greuna posiţia delegaţilor maghiari la con-
Aici ne vine în minte ceea-ce presupune, că ar privi adevărul ca guvernul Banffy dela guvernul premergă­ ferenţă, s’a conchiămat întrunirea naţiona­
s’a scris acum de curend despre an­ un monopol al puterei. Cu tote aces­ tor, a fost absolut de ueîutrebuinţat pen­ lităţilor din Ungaria în secret. Au crefiut
tecesorul lui Szell, baronul Banffy. tea trebue să întrebăm, ce adevăr tru servicii politice. Pentru urgenta um­ Românii, că guvernul nu va permite ţine­
El este înfăţişat în broşura cea mai caută el? plere a acestei mari lacune, el a trebuit să rea întrunirei şi că oprirea va servi, ca
noua, ce a făcut atâta svon, ca ri­ In toastul său d-1 Szell reînoi se gândâscă la alte mijl6ce“. gravamen strălucit membrilor români ai
nul, care a muncit mai mult şi mai între altele asigurarea, că devisa po­ „Puţin folos a putut ave în privinţa conferenţei interparlamentare în contra ti-
cu succes, decât toţi miniştrii-presi- liticei sale este: lege, drept şi drep­ acăsta şi de fişpanî şi de administraţia co- răniei maghiare. Banffy fiind înainte infor­
denţî ungurescî de pănă acuma pen­ tate. Der mai adause: „şi adevăr, mitatensă. In comitatele locuite de naţio­ mat, că totă eonferenţă naţionalităţilor e
tru formarea şi desvoltarea societăţii căci adevăr este numai ce se înte- nalităţi abia se afla ici colo câte-un fişpan conchiămată numai pentru a faoe o de­
11
după idealul maghiar. Şi acesta, meieză pe lege şi drept . seu funcţionar administrativ, care să fi monstraţia în vânt, fără de nici un scop
aupă-cum afirmă autorul amintitei Ce se întâmplă însă, când legea aflat de lipsă în mod preventiv, ca să ur- mai serios, n’a oprit’o, şi ea a decurs fără

U
- FOILETONUL „GAZ. TRANS . Intr’una din serele oastelului sunt Regina vrea să răspundă. Suspinele Dâcă mortea va veni să mă ia, trebue să
adunaţi medicii în costumele lor curiose. o împiedecă. o omorî, nu-i aşa?
Balade în presă. Prin geamuri se văd străbătând de ici colo, — Nu plânge, regină; uiţi, că eu sunt Lorrain răspunse:
agitând mânecile cele lungi, şi înclinând Delfinul şi că Delfinii nu pot muri astfel. — Da, stăpâne... Şi două mari lacrimi
— Din „Scrisori dela mora mea , de A. Baudot. — perucile în felul lor... Guvernorul şi echie-
u
Regina suspină şi mai tare, şi mioul alunecară pe obrajii săi negricioşl.
I. fflcrtca Delfinului.*) rul micului Delfin se plimbă pe dinaintea
Delfin începe a se înfricoşa. Atunci duhovnicul s’apropie şi-i vor-
Mioul Delfin e bolnav, micul Delfin uşii, sşteptând hotărîrea doctorilor. Domnul besce cât-va timp încet, arătându-i un cru­
— Ehei, clise el, eu nu vrâu ca mor-
more... In tote bisericile regatului sf. Cu­ echier înjură ca un păgân, în vreme ce tea se mă ia, şi o se sciu s’o împiedec să cifix. Micul Delfiu asculta mişcat, apoi de­
minecătură a rămas descoperită fiiua şi domnul guvernor recita versuri din Oraţiu... vie... Să vie 40 de lansqueneţl puternici, ca odată îl întrerupse:
noptea şi cădelniţele ard mereu pentru în­ Şi ’n vremea asta, colo departe, lângă graj­ — înţeleg ceea-ce-ml spui, domnule
să se întărescă garda din jurul patului...
sănătoşirea copilului regal. Stradele vechei duri, se aude un nechezat plângător. E părinte, nu s’ar putâ să moră ’n locul meu
O sută de tunuri să vegheze nopte şi fii,
reşedinţe sunt tăcute şi triste, clopotele nu calul micului Delfin, pe care îngrijitorii îl cu fitilurile aprinse, sub ferestrele nostre! unicul meu amic Bâppo, dăruindu-1 cu bani
mai sună şi trăsurile nu mai umblă. Prin uită şi care necheză trist lângă ieslea golă. mulţi ?...
Şi vai de mârte, dâcă va cuteza să se
împrejurimile palatului, burghezii curioşi Şi regele? Unde e regele? Regele s’a în­ apropie!... Duhovnicul continuă a-i vorbi încet,
privesc prin grilaj la Elveţienii cei pânte­ chis singur într’o cameră, la marginea cas­ şi micul Delfin e din ce în ce mai mişcat.
coşi şi îmbrăcaţi în fireturi şi aur, cari telului... Majestăţilor nu le plac să fie vă- Ca să-i facă pe voie copilului regal, Când duhovnicul sfîrşi, micul Delfin re­
vorbesc îngrijaţl. Şambelanii, majordomii fiute plângând... Ou regina e cu totul alt­ regina făcu un semn. îndată se aufiiră du- începu :
urcă şi coboră în fugă scările de marmoră. ceva... Stă la capul micului Delfin cu obrajii ruind prin curte greâiele tunuri, âr 40 de — Tot ce-mi spui e destul de trist,
Galeriile sunt pline de pagi şi curteni în scăldaţi în lacrimi şi suspină adânc înain­ lansqueneţl înalţi veniră să se rânduiască domnule părinte... Iusă un lucru mă mân­
haine de mătase, cari alergă dela o grupă tea tuturora, ca orî-ce negustorâsă. In ru­ împrejurul camerei. Sunt nisce vechi mili­ gâie, că acolo sus voiQ fi tot Delfinul....
la alta cerând noutăţi pe şoptite... Tot cas­ fele sale dantelate, Delfinul, mai alb decât tari cu mustăţile albite. Micul Delfin bate Sciu, că bunul Dumnefieu e vărul meu, ş’o
telul e ’n mişcare. Pe pridvorele cele largi, ele, zace întins cu ochii închişi. S’ar păre din palme vedându-i. Recunosee pe unul să fiu tratat după rangul meu. Apoi adaugă
dâmnele de onore, triste şi plânse, îşi fac că dorine, ceea-ce nu-i adevărat. Micul Del­ şi-l chiamă.
intorcându-se spre mamă-sa:
saluturi ştergendu-şl ochii cu frumose ba­ fin nu dorme... Se ’ntorce spre mama lui şi — Lorrain! Lorrain!
— Să mi-se aducă hainele cele mai
tiste brodate. vădându-o plângând, îi fiice: Bătrânul soldat face un pas spre pat... frumâse... hlamida de hermină albă şi pan­

*) Moştenitorul tronului din fostul regat — Regină, de ce plângi ? Eşti aşa de — Eu te iubesc mult, bătrânul meu tofii de catifea. Vrâu să par brav îngerilor
frances. sigură, că o să mor? Lorrain... Arată-mî puţin sabia ta cea mare... şi să întru în raifi în costum de delfin.