Page 62 - 1899-03

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 60.—1899.

a-şl fi ajuns scopul, sâu fără a fi pregătit N’a făcut cestiune de partid din informarea să-l căutăm şi, dâcă-1 vom căuta cu stră­ avere e în stare să şl administreze în mod
vre-o acţiune mai seriosă şi mai ponderosă foilor maghiare, s’a uitat numai la aceea, duinţă şi vom lupta pentru el, îl vom afla. autonom forestăriile şi pădurile sale în în­
a naţionalităţilor. care are mai mare influenţă asupra opi- Şi nu e uşor; de multe-ori omul are ţelesul şi după disposiţiunile legii silva­
„După o muncă neîntreruptă de pa­ piunei publice şi Ji a dat tuturor, fără a lipsă pentru acesta de mare abnegare, re­ nale ; considerând, că bifurcarea adminis-
tru ani, a succes în fine a dobândi, că aclî cere contra-servicii, cele mai bune şi si­ signare şi de mare curaj ; căci deja ciassi- traţiunei, care în urma statificării ar fi ine­
funcţionarii administrativi, în frunte cu fiş- gure informaţiunî. cul Roman a cjis: „Obsegnium amicos, veri- vitabilă, nu corăspunde împrejurărilor şi
panii, recunoso ca o datoriă a lor princi­ „Pe când în timpurile dinaintea guver­ tas odium parit . Şi totuşi, d-lor, puteţi să meniţiunei particulare a acestei institu-
u
pală de a ţinâ în evidenţă mişcările naţio­ nării lui Banffy foile naţionalităţilor nu corăspundeţl chiămărei d-vâstre numai, ţiunî; considerând, în fine, că prin bifurca-
nalităţilor şi că mai mulţi dintre ei s’au încetau de a rîde şi a-şî bate joc de neo- dâcă vă veţi adăpa din acest isvor şi veţi ţiunea administraţiunei spesele Comunităţii
dovedit şi apţi, ca în acâsta cestiune să rientarea şi superficialitatea, ce caraeterisa nisui după acest ideal**. (Vii aplause şi apro­ de avere s’ar spori în mod considerabil:
aducă cele mai mari servicii. tot ce scriau foile cotidiane maghiare des­ bări...) Ridică paharul pentru pressa li­ Adunarea generală primesee propunerea
„Regimul maghiar aşi ajuns pe calea pre mişcările naţionalităţilor, — în timpu­ beră, al cărei isvor este adevărul, a căreia comitetului în întreg cuprinsul său.
acâsta norocos pănă acolo, că acjl deja e rile din urmă nu numai odată s’au jăluit ţîntă şi ideal este adevărul, şi pentru re- „Suntem îndreptăţiţi a crede, că mi­
a-se considera, ca absolut eschisă, ori-ee amar, că despre propriele lor afaceri s’au presentanţii pressei. nisteriul de agronomie, fiind convins de
surprindere în politica naţionalităţilor. Acjî vecjut constrînse a lua informaţiune dela A fost de faţă şi renumitul scriitor esacta îndeplinire a prescriselor legilor sil­
nu se pote întâmpla pe acest tărâm nici foile maghiare mai bine informate**. umorist american Marc Twain, care a fost vanale sustătătore, de corecta administra-
un pas hotăi-îtor cu care, dâcă şi nu l’a cu­ Paralel cu pressa maghiară, Banffy salutat cu căldură. ţiuoe şi manipulare a averilor Comunităţii
noscut mai înainte guvernul, să nu pâtă fi s’a nisuit să informeze şi pressa interna­ de avere, va satisface cererii juste a foşti­
pe deplin în curat în timp de 24 6re. ţională. Autorul spune, cum odiniorâ pressa Averile grăniţerescî bănăţene. lor grăniţerî cu atât mai vârtos, căci din
„Oe uriaşă prolbemă a fost de a în- italiană era deschisă numai informaţiunilor elaboratul comitetului fiă-care se va con­
oetăţeni acesta sistematică şi uniformă lu­ irredentiştilor din Bucurescl. Acjl s’au schim­ Reprezentanţa aşa numitei Comunităţi vinge de greutăţile şi sarcinile, ce s’ar
crare în tractarea ceşti unei naţionalităţilor, o bat lucrurile, şi acâsta pressă în mare parte de avere agrăniţerilor din Caransebeş, a ţinut arunca în spatele împăduriţilor prin pre­
pote judeca numai acela, care scie din es- scrie în spirit maghiarofil. Amintesce, că adunarea ordinară de primăvară în 22 Martie darea administraţiunei în mânile statului**.
perienţâ, că la noi cât de mult ramurile la Congresul studenţilor din Turin, agenţii n., fiind de faţă ca comisar guvernial lişpanul
administraţiei sunt împărţite în diferitele Ligei din Bucurescl au voit să câştige ârăşî Pogany. Din darea de sâmă despi-e dispo-
secţiuni şi subsecţiunî ale ministeriilor, şi pressa italiană pentru campania antima- siţiile şi întâmplările mai însemnate dela 0 associatiune curiosă.
y
ca zid chinez au ridicat usanţele birocratice ghiară, dâr abia s’a aflat o fdie italiană, ultima adunare generală încooe, „Foia Din Oradea-mare, 26 Martie a. o.
faţă cu orî-ee astfel de direcţie şi de pro­ care n’a respins acele acusărl, cu cari acei Dieeesană** remarcă iniţiativa, de-a sa face
cedare nouă, oare se abate dela obicinuitul agenţi au voit să mistifice opiniunea pu­ pentru împăduriţii, avisaţl să trăâsoă din In cjiarul „Nagyvarad**, ce apare în
1
„mucegaiu* oficios. blică italiană în afacerea-Bolcaş. pomărit, şcoli de pomi în fiă-care forestie- Oradea-mare cetim, că 6 Români, şâse
„Aoeste greutăţi le-a putut învinge Pressa fraucesă, cjice, era cu totul riă şi apoi a-se trimite grăniţerî la şcola evrei şi trei Unguri din Beiuşiîi, respective
numai energica individualitate a lui Ban- contrară nisuinţelor maghiare; Banffy însă agronomică din Lugoş, ca să se deprindă jurul Beiuşului, şi-au pus de gând, ca îu
ffy. Numai mintea sa nepreocupată, des­ a făcut să se publice un şir de cărţi şi cu prăsirea şi oltoirea pomilor. Comitetul orăşelul Beiuşiîi să înfiinţeze un institut de
chisă, şi liberă de câtuşile orl-căror for­ broşuri îu limba francesă pentru informa­ a mai luat măsuri, ca să se facă pentru bani, cu 50,000 fl., capital, pe o durată
malităţi oficiale înrădăcinate, a putut să rea opiniunei publice. Citâză aici câte-va sala cea mare a Comunităţii portretul în de 50 de ani: firma s’ar scrie „Nâpbank**,
u
aibă acel curagiu, care era condiţiunea spre din aceste cărţi şi broşuri şi încheie dicând, mărime naturală a generosului Traian Doda, adecă „bancă poporală ; voiesce fericirea
a putâ înfrânge acel vis inertiae al formelor că acum nici o foie considerabilă francesă primul preşedinte al Comunităţii de avere. poporului din districtul Beiuşului, care
birocratice. Perseveranţa şi uimitorea sa nu refusă de a judeca obiectiv raporturile Averea Comunităţii a crescut anul tre­ afară de una comună curat ungurâscă, 6
capacitate de muncă a fost necesară, ca maghiare, ba chiar amicabil; şi dâcă ici cut cu 51,215 fl. 54 cr., âr a caselor de mestecate române-maghiare, cele-lalte t6te
adeseori să fie supuse unui serios procedeu colo în vre-o fâie dinafară să scrie câte-un sub administrai’ea Comunităţii cu 1239 fl. sunt pur române: va să cjieă dela frontiera
oficial nisce aparaţiunî în adevăr neînsem­ articol antimaghiar inspirat din isvor daco­ 39 cr. ardelenă, pănă la Oradea-mare, popor et­
nate şi ponderose numai şi numai în ur­ român sâu panslav, Maghiarii găsesc pre­ „Cel mai însemnat obiect pus la or­ nic românesc; se înţelege dâră, că binele
mările lor**. tutindeni câte-un bun prietin, gata de a dinea cjilei în acâstă adunare a fost însă şi progresul economic al acestui popor, îl
Aici autorul spune, că de multe orî respinge imediat acest atac. N’a fost aşa — cjice „F. D.** — propunerea comitetului portă la inimă şâse Jidovi, trei Unguri şi
câte-un ţăran român s’a plâns pe câte-o însă la finea anului 1894. referitore la administraţiunea mai departe a o lipitură de 6 Români.
cartă de corespondenţă, de cele mai multe ori Comunităţii de avere cu observarea la pres­ Oa să putem aprecia mai bine acâsta
nesubscrisă, asupra vr’unui esces de al func­ Diariştii unguri au dat, cam în- crisele art. de lege XIX din 1898. întreprindere, trebue să facem cunoscut, că
ţionarilor administrativi sâu al gendarmilor. târdiat, Joia trecută banchetul obicinuit la „După disposiţiunile acestui articol de în Beiuşiîi deja esistă două institute un-
Aceste carte de coiespundenţă au fost luate aniversarea proclamărei libertăţii pressei. lege administrarea pădurilor comunale, ur- gurescl de bani, deci noul institut ar fi al
în consideraţie, s’a cercetat caşul şi dâcă a A bătut la ochi, că de astă-dată — ceea bariale şi ale corporaţiunilor, asupra că­ treilea. Oe lipsă are provincia Beiuşiană şi
avut dreptate, ţăranul a primit satisfacţie. ce de mult nu s’a mai întâmplat — a luat rora organele guvernului au eseroiat şi de al treilea institut străin faţă de Ro­
Când omul de rând vede, că dreptatea lui parte şi miuistrul-preşedinte Szell şi alte pănă acum dreptul de controlă, prin ur­ mâni, nu seim; ne mirăm însă, că Românii
este ascultată de cel ce stă pe cea mai notabilităţi parlamentare din partida gu­ mare şi admin'straţiuuea Comunităţii de associaţl la acâstă întreprindere, din ce
înaltă trâptă a puterii, atunci în inima lui vernului. După discursul festiv, ce l’a ţi­ avere, ar ave să trâcă în manile statului. causâ se bagă slugă la dîrlogă, şi nu pot
prinde rădăcină consciinţa, că cei ce stau nut Hojtsy, (jiaristul Veszi şi-a ridicat pa­ „Deore-ee însă în înţelesul §. 59 al ei înşi-şi să întemeieze e’un capital băga­
în fruntea statului, sa îngrijesc de el, âr harul pentru cabinetul Szell, care a luat acestei legi, Comunitatea de avere este în­ tei de 50.000 fl un asemenea institut, căci
1
„agitatorilor * cari dic că Românului nu asupră-şl a păstra „progresul naţional şi dreptăţită, în decurs de 6 luni dela intrarea puteau fi siguri, că acâsta sumă va fi subs-
i-se face dreptate în Ungaria, le va răs­ drepturile naţionale**. Ministrul-preşedinte în viaţă a art. de lege XIX. 1898, a re­ ! crisă neîndoios din partea românâscă.
punde: n’avoţl dreptate. Szell a răspuns imediat printr’un toast curge la ministeriul reg. ung. de agrono­ Fiind numele îutreprincjătorilor pu­
s
ar
Mai departe înşiră tot oe a făcut Banffy avântat, în care a cji intre altele: mie, ca se-i permită, ca în viitor să-şi ad­ blicate în amintitul cji unguresc îi facem
pentru informaree corectă a opiniuuei pu­ „Oxigenul pressei, chiămată a învioşa ministreze pădurile sale, nu prin oficiile şi noi cunoscuţi pe Românii noştri, şi a-
blice. El a vădut ce mult pote contribui şi a feounda, este respectarea adevărului silvanale de stat, ci prin funcţionarii săi nume: loan Butean directorul gimnasiului
la înveninarea Gestiunilor politice pressa oo- (Aplause). Oa devisă a politicei mele de silvici, oomitetul propune adunării gene­ român din Beiuşiîi, Vasiliu Stefănică pro­
tindiană dâcă nu este orientată, sâu aduce scirl guvernare am ales trei cuvinte: lege, drept rale : a-se face în înţelesul §. 50 o repre- fesor la acelaşi gimnasiu, Ales. Gera, direc­
cu scop de a face sensaţie. „Şi Banffy a găsit, şi dreptate! (Viue „âljen"-url şi aplause). sentaţiune Ia ministeriul de agricultură cu torul dominiului episcopal, Dr. Gavril
că numai adevărul pote să pună capăt nea­ Şi adevăr! Căci adevăr este numai ceea rugarea, ca să i-se concâdă se-şî adminis­ Oosma advocat, Teodor Oncea notariu co­
junsurilor acestora. De aoeea a ţinut aici, oă ce se basâză pe drept şi lege; ceea ce treze pădurile şi mai departe in modul auto­ munal în Lazuri, şi Vasil Erdâlyi farma­
informarea corectă a opiniunei publice este este adevărul genuin se formâză în lege şi nom de pănă acum. cist în Beiuşiîi, un nepot de-al răposatului
un interes de primul rang al regimului. drept. (Vii aplause). Acest adevăr trebue „Considerând, că Comunitatea de , episcop Erdâlyi.

Pentru a treia-oră duhovnicul se plâcă Dâr zadarnio îşi chinuesce mătasea cânta, isvorele nu mai îndrăsneau de-a mai — Nu, răspunse bătrâna privighetore.
şi-i vorbesce încet... In mijlocul cuvântării, blondă a favoritelor sale, repetând de face sgomot, âr viorelele se ascunseră în Şi după asigurarea asta, pasările reîncep
copilul regal îl întrerupe ou mânie: vre-o două cjecl de ori pe rând: iarbă. To'ă lumea asta mică nu mai vă- a cânta, isvorele a curge, viorelele a par­
— Dâr atunci, striga el, nu i nimica — Domnilor şi scumpi administraţi... fjuse pe d-1 subprefect şi întrâbă încet, fuma, ca şi cum domnul n’ar fi acolo. D-1
fi Delfin. şi sfîrşitul discursului nu vine. cine e acest domn, care se plimbă îmbră­ subprefect, nemişcat de tot acest sgomot
Şi ne mai vrând s’asculte nimic, mi­ Urmarea discursului nu vine . . . Şi-’n cat cu pantaloni de argint. încet, pe sub drăguţ, invocă în inima sa musa comiţiilor
cul Delfin se ’ntorce spre zid şi plânge călească e aşa de cald ! Cât vecji cu ochii, foi, se întrâbă, cine e acest domn îmbră­ agricole şi cu creionul pregătit începe a
amar... drumul spre Oombe-aux Fâes plutesce în cat în pantaloni de argint. . . In acest timp declama cu vocea sa de ceremonie.
nori de praf sub sorele de-amiadt... Hierul d. subprefect, răpit de tăcerea şi răcorea „Domnilor şi scumpi administraţi**, dise
Bl. Subprefectul la câmp. e încins şi pe ulmii din marginea drumu­ pădurei, îşi ridică pulpanele, aruncă clacul, subprefectul ou vocea sa de ceremonie. O
Domnul subprefect este în inspecţiă. lui, acoperiţi de praf alb, mii de greerl îşi s’aşâcjă pe muschiă la piciorul unui stejă- isbucnire de rîsete îl întrerup; se’ntorce şi
Cu vizitiul înainte, ou laoheul la spate, răspund unii altora. . . De-odată, d-1 sub­ rel şi deschicjând ghiozdanul de piele în­ nu vede decât un mare gangure, care-1 pri­
calâsca subprefecturei îl duce majestos la prefect tresare. Jos, la piciorul unei coline, florată, scote o foie de hârtie fină. vesce rîcjând, căţărat pe ciocul său. Sub­
concursul regional de agricultură dela Com- zăresce o pădurice de stejari verdl, care — E un artist! cjise pitulicea. prefectul dă din umeri şi vrea să continue;
be-aux-Fâes. Pentru acâstă cji memorabilă, pare, câ-i făcea semn. Păduricea pare că-i — Nu, cjise botgrosul, nu e un ar­ dâr......... âr îl întrerupe şi-i strigă din de­
d-1 subprefect şl-a pus frumosa sa haină face semn: tist, pentru-că are pantaloni de argint. Mi-se părtare :
brodată, micul său clac, pantalonii cei ti­ — Vino pe-aicl, domnule subprefect; pare, că-i un prinţ. — La ce te mai oăsnescl ?
viţi cu argint şi spada de paradă ou mâne­ ca să-ţi compui discursul, îţi va merge mai — Nu-i nici artist, nici prinţ, cjise o — Cum la ce? cjice subprefectul, ro-
rul de smalţ c o l o r a t . . . . Pe genunchi i-se bine sub arborii mei . . . . D-1 subprefect e bătrână privighetore, care cântase tot ano­ şindu-se pănă la urechi şi gonind ou'n gest
odihnesoe un ghiozdan de piele înfiorată, sedus; sare din trăsură şi spune ornenilor timpul în cartea subprefecturei. . . Eu sciu dobitocul ăsta obraznic, şi relua din nou:
pe care-1 privesce trist. Domnul subprefect să-l aştepte pănă-şl va face discursul în bine ce este: un subprefect!. . . Şi întrâga — Domnilor şi scumpi administraţi...
îşi privesce trist ghiozdanul de piele în­ păduricea de stejari verdl. In pădurice sunt pădure începu să strige: Dâr âtă că atunci, micile viorele, cari se
florată; se gândesce la discursul faimos pe pasări, viorele şi, sub iarba cea fină, isvore. — - E u n subprefect! e un subprefect!... ridică spre el, îi cjic dulce de tot:
care va trebui să-l pronunţe înaintea lo­ Când zăriră pe d-1 subprefect cu pantalo­ — Oe chel e! cji o ciocârlie cu — Domnule subprefect, nu simţi ce
se
cuitorilor din Combe-aux-Fâes : nii săi frumoşi şi cu ghiozdanul de piele orâţa mare. bine mirosim?
— Domnilor şi scumpi administraţi... înflorată, pasările se temură şi încetară de-a — E rău? întrebară viorelele. Şi sub muşehiîi isvorele îi cântă o