Page 79 - 1899-03

Nr. 64.-1899. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 3.

rile lui cu privire la colonisărî şi la răsboiu sdrobitor pentru fraţii săi şi numai din causa unui om! Decă acestuia s’a retras aprâpe huiduită
promovarea intereselor Secuilor, şi nemţi austrieci, apoi păşesce şi ea împăratul Napoleon nu venea la ho- de Italieni.
cum a sciut pe Ruteni se-i câştige la mijloc, precum şi faptul, că miş­ tărîrea asta, el singur, totul mergea Cu încetul spiritele se liniştiră,
pentru interesele maghiare. carea de unitate a Italieniior luă înainte ca pe sfâră. Dovadă şi acâsta, judecata rece începu să iasă de­
Pe terenul cultural a făcut to­ repede proporţii cu mult mai mari că de multe-orl înzadar se vorbesce asupra. Victor Emanuel îşi retrase
tul, ca episcopii şi preoţii se aterne de cum Napoleon îşi închipuise şi’i de „causa mare!" a poporului, a din Toscana, Modena şi Bologna
dela influenţa guvernului. Pe clerul strica astfel socotelile, ce ’şî făcuse nâmului, a ţării, căci căuşele sunt „comisarii“ săi numiţi la începutul
miren prin legea despre congruă a el faţă de unele părţi ale Italiei, legate de persâne, de fârte multe-orl campaniei, dâr locuitorii acelora pro­
sciut se-1 aducă în a tern are faţă cu — tdte acestea hotărîră pe împărat de câte o singură pereână, şi pănă clamară în locul lor pe alţii, pe Fa-
guvernul şi altfel pe terenul institu­ să-şî pună sabia în tâcă şi să plece acea persână nu se ivesce, causa rini şi colonel Cipriani, âmenî bine-
telor de învăţământ a făcut, ca in­ acasă. stă pe loc, în tâtă „mărimea" ei! văcjuţî de Victor Emanuel, şi aşa,
fluenţa interesului şi a limbei ma­ Pe când dâră Italienii sburau Mulţimea face vuet, e capabilă de deşi nu atât de declaraţi, în faptă
ghiare se fiă mai mare şi mai co- mai plini de curagiu pe urma Aus­ asalturi mari, dâr dâcă nu e matca, aceştia erau tot comisari ai regelui,
verşitore. Tot Banffy a făcut se se triecilor, ca să-i scdţă de tot din dâcâ nu e „omul" din evangelie, întru cât tâte le făceau în conţele-
înfiinţeze cele 1000 şcole de stat ţâră, şi pe când aceştia cu împăratul care s’o ia şi s’o misce, nimic nu gere cu el, şi lucrau sistematic la
maghiare proiectate. Fr. Iosif în frunte, se duceau cu ca­ isprăvesce ... Escepţii sunt cam rari. întărirea legăturilor cu Piemontul
Aceste sunt pe scurt isprăvile pul în pământ, sciind, că aci e gata In nedumerirea şi zăpăceala lor, pănă la definitiva contopire!..
lui Banffy, după cum le vede omul cu domnia lor, — pe atunci, ca din Italienii aveau lipsă de un stâmpă- Astfel ideia de unitate nu se
lui, care a scris broşura. Vor fi multe senin, Napoleon opri pe împăra­ rător, de un om cu sânge mai rece, opri locului, ci cu âmenî devotaţi
neadevefate, dâr multe şi adevă­ tul Francisc Iosif în drumul retra­ care să vie să le cetâscă bobii, să şi credincioşi neamului, se zidea mai
rate din cele ce le spune. Banffy ar gerii sale, şi — îi îmbiâ pace! le arate, ce e de făcut ? Şi Regele departe sirguincios, pănă Dumnecjeu
fi vrut se sorbă naţionalităţile într’o Işî pdt.e orî-cine închipui, ce bu­ Victor Emanuel îl găsi în persâna li-a ajutat de-au şi întrupat’o pe

lingură de apă, dâcă ar fi putut, şi curos primi împăratul Austriei acesta lui Massimo d’Azzellio, care luă moş­ deplin.
avea dreptate deputatul Polonyi vorbă, şi într’adevăr peste trei (file tenirea lui Cavour. D’Azzellio nu-’şî Spic.
când a cjis, că laudele ce i-se aduc cei doi împăraţi se întâlniră la VilJa- perdu aşa uşor orî-ce nădejde, din
pentru acâsta în broşură, vor aţîţa franca şi subscriseră punctele prin­ contră privind mai de aprâpe is- SC1RILE BILEI.
încă şi mai mult naţionalităţile. In cipale ale păcii. bâncjile răsboiului, începu a-le înşira i
tot caşul broşura nu face onore nici Italienii, pe cari Napoleon nici fraţilor săi înflăcăraţi şi a-le arăta, — 19 (31) Martie.
Maghiarilor, nici Ungariei. nu-i întrebase nimic, sciind dinainto că pacea dela Villafranca nu e aşa Inspectori şcolari — pioni ai ma-
că, încuragiaţl de gloriile de până de rea cum lor li se pare, fiind-că o glliarisării. Aşa se vede, că, inspectorii
aici, nu s’ar învoi la încheierea acum măsâră cu aceea, ce ei au visat şi ungurescl de scole s’au pus ou totadinsul
Pagini alese. a păcii, — rămaseră ca trăsniţi. au dorit înainte. Hotarăle Piemon­ sS maghiariseze. Nu li-e destul, că se în­

Din luptele I t a l i e n i l o r pentru Aşa de mult se deprinseră ei cu tului au fost întinse, prin acest răs­ trec în gona contra învăţătorilor, cari nu
libertate. gândul, că acum au să-şi întemeeze boiu, cu o provinciă întrâgă, cu le sunt pe plac şi caută tot felul de chi­
odată şi bine, şi pănă departe-de- Lombardia, pe lângă care causei chiţe şi chiţibuşuri în potriva seâlelor ne­
XIX.
parte patria lor liberă, — încât când naţionale ’i-se mai lăsa şi o posiţiă maghiare, — ci s’au legat, să maghiariseze
Sfirşitul resboiului din 1859. — Pacea dela Villa • aucjiră de o pace, care le înjumătăţia fârte înaintată, cu multe cărări des­ şi numele învăţătorilor, cari nu sună pe
franca. — Urmările ei.
aceste gânduri, rămaseră ameţiţi de chise pentru a păşi mai departe. Aşa, unguresce. De curend a întreprins acâsta
„Când norocu ’§i schimbă pasul, uimire şi de năcaz şi un ţipet uriaş de esemplu, începură să vadă, că în „era nouă" inspectorul unguresc din co­
„N’aduc ani, ce-aăuce ceasul! ...
11
de indignare scâseră. Napoleon departe de a-le fi închis, mitatul Strigonului Andr. Vargyasi, care a
Şi norocul Italienilor şi-a schim­ Căci ce se hotărea prin pacea li-a chiar lăsat uşiţe libere destule: provocat pe toţi dascălii cu nume nema­
bat pasul, când ei nici nu visau, când încheiată în liniile ei principale în­ a hotărît, ca să introducă ârăşl pe ghiare, să şi-le maghiariseze. Opera lui a
le părea, că e tocmai în cel mai fru­ tre cei doi împăraţi? Să dădea Pie- cei doi duci de Toscana şi Modena, dat fructe, căci după-cum cetim prin foi,
mos avent al seu! montesilor Lombardia întrâgă, afară căci aşa o fi cerut împăratul Aus­ mai mulţi de 60 de dascăli şi-au maghia-
Armata austriacă, repusă la Sol- de cetăţile Mantua şi Peschiera, pe triei, dâr n’au hotărît nimic, ce să risat numele lor străvechi. Tot ast fel a
ferino, se retrăgea cu sufletul desnă- cari nu le cuceriseră încă, âr cea­ facă, dâcă ducatele înse-şî nu ’i vor procedat inspectorul Tihanyi din Tolna.
dâjduit, Prancesii ajunseră deja în laltă provinciă peste Verona, Padua, primi! A vorbit de-o confereoţă sub Apoi de, nu de gâba trăim în ţâra „mi­
faţa Mantuei, Italienii pregăteau cu­ pănă sus la Alpî, rămâneau încă preşedinţa Papei, căci aşa era mai nunilor" patriotice.
prinderea cetăţuiei Peschiera, âr în Austriecilor. Mai departe hotărea pa­ uşor de dobândit forma, dâr scia
Serată declamatorică - musicală.
faţa Veneţiei flota francesă, uuită cu cea asta, ca cei doi duci fugiţi din el şi vedeau acum şi aprinşii Ita­
După cum aflăm, se va arangia Vineri în
cea italiană, se găteau se dea Aus­ Toscana şi Modena să se reîntorcă lieni de ieri. că chiar prin asta el
7 Aprilie n. în sala de concerte din loc o
triei şi pe mare lovitura decisivă, la tronurile lor; în urmă, că tâte ii îndrumă la o confedaraţiă, la unitate,
serată declamatorică musicală întreţesută de
atacându-i flota. T6te-tote arătau, statele italiene să formeze o con- treba lor apoi când vor fi odată
tablouri vivante. Acâstă serată se va aran­
că norocul Italienilor sbâră, alun­ federaţiă sub preşedinţa — Papei uniţi, se mai lase pe Papa în frunte,
gând pe al Austriaeilor, — când dela Roma. ori să-şî pună un cap pe cine vrâu. gia în onorea distinsei tragediane Agata
ua
Bârsescu, care însa-şl va sosi pentru cfi
de odată acest noroc stete locului în Italienii fură, ca arşi de fer roşu Şi aşa mai departe. Tâte condiţiile,
aceea aici şi va ocupa cu declamaţiuni
sborul seu, şi nu putu fi nicî-deeât de acâstă pace, mai ales, că Papa ce la părerea dintâiu le vedeau rele,
2—3 numere din program. Serata promite
mişcat înainte. era unul dintre principii italieni, care le afla pe rând fârte elastice şi mai
Ce s’a întâmplat? Napoleon, su­ era contrar ori căror reforme şi li­ curând prielnice, decât restrîngătâre. a fi cât se pote de interesantă şi tot odată
şi bine cercetată, mai vârtos, că vor lua
fletul întregei campanii, care era bertăţi în statele sale. Şi apoi însu-şl Napoleon nu li a cjis
parte la eseoutarea programului persone
deja cam bolnăvicios, fusese cuprins Victor Emanuel, subscriind pa­ să se oprâscă, ci anunţând regelui de diferite naţionalităţi. După producţiune
de o neînţelâsă greaţă pentru urma­ cea acâsta, puse în josul iscăliturii italian smulgerea Lombardiei dela
va urma dans.
rea luptei mai departe; cele 24 000 sale cuvintele „întru cât ne privesce .-. Austrieci, i-a (fi „Să vedem acum
s:
tt
de morţi dela Solferino l’au sguduit fir Cavour, nevoind să primâscă răs ce pot Italienii şi singuri..." Ceea Anonimul notar al lui Banffy. Mare
în tot sufletul, că i-a luat voia dea pundere pentru acâstă sfîrşire a lu­ ce ÎDsemna: V’am pornit pe drum, sfară a produs pretutindeni broşura ano­
vede în curând ârăşl un atare câmp; crurilor, oprite la jumătatea dru­ de sunteţi neam cu viâţă şi viitor, nimă despre politica de naţionalitate a fos­
afară de aceea, alte împrejurări de mului, se retrase din fruntea guver­ mai rupeţl şi voi de voi cărarea! tului ministru-paşă Banffy, în care se arată
natură politică, anume că Germa­ nului. D’Azzellio îşi şi arătă chiar re- năzdrăvăniile, ce le-a făcut el în timp de
nia, caro stase nemişcată, începu se Atâta fierbere, atâta Bfară în cunoscinţa sa faţă de Napoleon şi patru ani de nefericită ocârmuire. Sunt lu­
ameniuţe, că de nu încetâză acest drepta şi în stânga, şi tâtă numai armata lui, deşi după răsboiu armata cruri în ea, care îi supără şi pe Maghiari,

batic, apucă şerpele în clonţ, se ri­ că-i din ţesătură de paiangen; fuma alţii, cât de departe au ajuns în căderei", răspunse prietiDesce micul
dică cu el în aer, şi Michel HoJan- dintr’o pipă de sticlă vânătă, ce-’i scurt timp; aşa, de esemplu, este domn din brădet. „Voi âmenii, sun­
desul, care privea la tâte astea de şedea minunat, şi când Petrea se Ezechil, aşa e regele jocului; ei au teţi nisce vieţuitore deosebite. Rar
dincolo de şanţ, începu se sbiere şi apropiâ de el, văcju spre mirarea bani ca pleava." este careva îndestulit cu starea lui,
se turbe de necaz, vecjând, că şer- lui, că şi hainele, păpucii, pălăria — „Petre", (fise mititelul sincer, în care-i născut şi crescut; şi dâcă
peie lui o dus. micuţului erau tâte de sticlă colo­ aruncând fumul din pipă cât colo: tu ai fi un sticlar, ai vre se fii plu­
Petrea îşi urmă calea tremu­ rată ; der sticla era îndoiciâeă ca „Petre nu-mî vorbi despre aceştia. taş, mai mult, speculant de lemne,
rând ; cărarea era rîposă, ţinutul şi când ar fi fost încă fierbinte, căci Ce folos au ei, dâcă în câţî-va ani şi de ai fi chiar speculant de lemne
sălbatic; el însă îndată fu lângă bra­ se încovoia la tâte mişcările omu- vor fi fericiţi la părere, er după ai dori se fi forestier, ori eă ai rîvni
dul cel colosal. Aci făcu erăşî, ca ţului aceea cu atâta mai nefericiţi? Tu la locuinţa amploiaţilor? Dâr fie,
şi erî, închinăciunea obicinuită cătră — „Tu ai înfrânt îmblăceii lui Mi­ nu trebue să despreţuescl măestria dâcă promiţî, că vei lucra cu dili-
nevăzutul om de sticlă şi începu: chel Holandesui?" (fise micuţul, tu­ ta; tatăl tău şi moşul tău au fost ginţă şi vei fi brav, atunci îţi ajut,
„Tu al brădetului bogat şind zdravăn după tâtă v o r b a . . . . âmenî de cinste şi şi-au purtat măes­ ca se ajungi la ceva mai bine. Fiă-
Ou sute de ani încărcat, „El voia să te purece, der eu i-am tria, aşa te gândesce Petre Munc. cărui tînăr născut Dumineca, care
Al tău e muntele cel plin de brac]! luat îmblăceii, de sciu că nu-i mai Eu nu pot crede, că pe tine te-a scie se mă caute, m’am îndatinat a-i
Arată-mi-te tu mie adî."
află în veci". adus la mine iubirea de lenevire". împlini trei dorinţe. Primele două
— „N’ai chiar nimerit, dâr de- — „Da, domnule“, răspunse Petre Petrea se ruşinâ şi înroşi. „Nu sunt libere. A tieia i o pot denega,
orece eşti tu, Petre Munc cărbunarul, plecându-se smerit, „îmî era destul (fise el, sciu eu, domnule, că lenea dâcă-i un nebun. Aşa-dâră poftesce-ţî
trecă ducă-se şi aşa", (fise o voce de grâză. Der d ta ai fost domnul este începutul turor răutăţilor, dâr acum ceva, dâr âtă-ţî spun Petre,
lină, dulce de lângă el. Cu mirare cocoş, care a omorît şerpele? Iţi mul- să nu-mi iai în nume de rău, dâcă se-ţî poftesc! bun şi folositor!"
privi tînerul în jur şi vecju sub un ţămesc din tâtă inima. Am venit mi-ar plăcâ mai bine altă stare, — „Dâmne ajută! Eşti om cum
brad frumos şecjând un omuţ mic, însă să te rog de sfat, îmî merge decât aceea, pe care o am. Un căr­ se cade, domnule sticlar, şi cu drept
bătrân, cu mânecar negru, cu ciorapi fârte greu şi rău; un cărbunar nu bunar e de tot puţin în lume; sti­ cuvânt te numesce lumea „bogatul",
roşii, şi cu o pălăriă mare pe cap. departe pâteajuuge; şi deârece sunt clarii şi plutaşii şi orologerii şi toţi căci la d-ta sunt comorile acasă.
Avea o faţă fină, prietinosă şi o tînăr, aşi cugeta, că s’ar pută alege sunt mai văcjuţî, decât el". Bine ; — aşadârâ îmî pot cere ceea
barbă atât de fină, încât gândeai, ceva mai bun din mine. Văd pe — „Trufia vine adesea înaintea ce poftesce inima mea. Atunci mai