Page 61 - 1899-04
P. 61
RED ACŢIUNEA, „qazeta« ie jn sacare iji.
se
Abonameute pentru Anstro-Ungaria:
BSAŞQV, piaţa nara Nr, 30. Pe un an 12 fl., pe sidse lunî
6 fl., pe trăi lunî 3 fl.
Scrisori nefrancnta nu N-rii de Duminecă 2 fl. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentrn România şi străinătate:
nu se retrimet.
Pg un nn 40 franci, pe ş6se
INSERATE bo primesc 1» AD- lunî 20 fr., po trei luni 10 fr.
SIHISTRAŢIUHE în Braşov şi l i N-rii de Duminecă 8 franoî.
nrmătdrele Birouri do snunoluri: Se pronumera la tdte ofi-
în Viona: M. Dukoa Nachi. ciele poştale din întru şi din
Mar. Augenfold & Emorloh Losner afara şi la d-nii colectori.
Hainrlch Sohalok. Rudolf făosso.
A. Oppollks Nacht. Anton Oppelik. Abonamentul pentru Brairt
InBndapesta: A.V. Qoldbor- Admmistrufmnea, Piaţa nou
or, Eksteln Bomat. In Ham- Târgul Inului Nr. 30, eterii
S arg; Barolyl 4. Liebmann. I.: Po un an 10 fl., pe ş^£{
PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 10 cr,
ri» garmond. pa o colonă 6 or. Ou dusul în casă: Pe un ai
şi 30 or. timbru pentru o pu- @£T\zjociMoc de JDTjuaa±ri.eeei IGj 12 fl., pe 6 luni 6 fl., po trei
blicaro. — Publicări mai dese luni 3 fl. — Un esemplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. s6u 15 bani. — Atăt abo
RECLAME pe pagina a 3-a o namentele cât şi inserţiunile
seria 10 or. său 30 bani. snnt a se plăti înainte.
Nr. 87.—Anul LXII. Braşov, Duminecă 18 (30) Aprilie. 1809.
Diu causa s-telor sSrbitorl diurni nn va cu noi şi când vrem să odihnim după tri? Adversarii limbei şi ai naţiona Revista politică.
npărd până Mercurl sdra. munca şi năcazurile cţilei, ne turbură lităţii române tind acum a-ne des-
somnul. bj.ua pe tote drumurile şi cărările. Tocmai în săptămâna patimilor
Se se facă primăvară Acest duşman este neîncrede In timpul din urmă şî-au concentrat şi ’n prâjma învierii, când poporul
rea, ce au sădit’o răuvoitorii nâ- silinţele lor distrugătore cu putere român dintre Tisa şi Carpaţî se pre
De trei-cjecî şi trei de am Ro mului nostru prin intrigile lor şi ca şi asupra terenului nostru bisericesc. gătea să întâmpine cu inimă curată
mânii din Transilvania, Bănat şi re au adus’o în casa nostră slăbiciu Prin mijlocul ajutorului de stat vor şi cu suflet liniştit sărbătorea sărbă
' cu a-
Ţera ungurescă stau în lupta con nile unor egoişti şi făţarnici, cari să înstrăineze preoţimea nostră de torilor, acea mare cji î n cai e
tinuă c’un sistem de guvernare şi nu s’au pătruns şi nu se pot pă scopurile înalte morale şi naţionale prope două mii de an! înainte liber
c’un regim, care nu numai, că nu le trunde de sfinţenia legăturilor de ale bisericei, de autorităţile ei şi de tatea a triumfat asupra solăviei, —
este binevoitor, der prin t6te măsu frăţia între noi. discipliua ei, er prin uneltirile în puternicii stapânitorî din Peşta au
rile sale, prin tote faptele sale aten- Neîncrederea între fraţi ame contra autonomiei bisericesc!, ame ţinut să ne dea o nouă lovitur?, în
teză de-a dreptul la vieţa lor naţio ninţă astăcjî mai mult ca orî şi ce ninţă a-ne dărîma şi ultimul scut al des- dreptată mai ales în contra clerului
nală, la limba şi la naţionalitatea lor. de a despărţi şi risipi şirurile luptă voltării nbstre spirituale şi naţionale. nostru. Ministrul unguresc al „drep
41
Lung de tot a fost acest pe torilor noştri pentru libertatea şi Suntem destul de păţiţi, ca să tăţii a dat adecă o ordonanţă că
riod de grea încercare pentru ne- drepturile naţionale, ameninţă chiar vedem şi să cunoscem cu toţii unde tră tdte judecătoriile de cerc şi că
mul românesc. A sfâ timp de-o ge de a ne abate cu totul dela calea ţîntesc aceste svârcolirî şi uneltirî. tră procurori, în care le dispune, ca
neraţia faţă ’n faţă c’un regim ten adevărată, ce ne este trasă de ma De aceea, pcntru-ca să putem sta tdte sentinţele, denunţările şi plânge
denţios şi netolerant, a ave se lupţi rile interese ale posiţiunei şi esis- faţă şi cu duşmanii dinafară şi cu rile ridicate în contra preotului pen
cu stările politice cele mai nefavo tenţei nbstre în acest stat. cei dinăuntrul cetăţuei nbstre, tre tru delict moral, seu pentru purtare
44
rabile şi c’un sistem măestrit pore Ou duşmanii dinafară ne este bue să ne ţinem privirile mereu „contrară statului să le trimită nu
clit constituţional, care ca naţiune mai uşor a ne lupta, der faţă cn aţintite asupra stegului nostru na mai decât ministrului instrucţiunei
te eschide cu totul dela folosinţa duşmanul dinăuntrul cetăţuei nostre ţional, sub care am luptat şi lup publice, fără de-a se ţine sâmă dâcă
drepturilor cetăţenesc! şi constitu avem o positiune mai grea, căci nu tăm, ca să ne păstrăm fiinţa nostră, plângerile şi denunţările pot forma
ţionale,— acesta.ar fi sguduit cumplit seim când şi cum umblă să ne sub ca popor românesc. or! nu basă pentru o procedură pe
şi un popor cu mai multă putere in mineze şi nu ne putem feri de el Cu acest stâg nici-odată n’am nală şi fără considerare, decă res
telectuală şi materială, decât este tot cu acelaşi succes. atacat pe nimenî în libertatea sa. pectivul preot se bucură orî nu de
41
poporul nostru prigonit de vecurî. De aceea problema nostră este Ceea-ce am vrut numai şi vrem să „favorul ee i-1 dă legea aşa numită
Noi Românii, cu tote neajunsu şi trebue să fia înainte de tote is- ne păstrăm, este individualitatea a întregirei venitelor preoţesc!, adusă
rile nostre, deşi am suferit şi sufe gonirea lui din mijlocul nostru. Pre nostră naţională, şi ceea-ce voim să de dietă în anul trecut. Ordonanţa
rim necurmat de atâta timp, . încă cum tradiţia spune, că pe diavolul dobândim, este recâştigarea dreptu acâsta a ministrului unguresc de jus
tot mai stăm în piciore. Puterea de îl poţi isgoni ridicând în faţa lui rilor nostre de egală îndreptăţire na tiţia, care deschide portă largă tu
vieţa, care ţine sufletul în noi, este, semnul sfintei cruci, aşa şi noi tre ţională în statul în care trăim. turor denunciaţiunilor, este o dovada
se vede, mult mai mare, decât au bue să înălţăm pretutindeni în faţa Omenii noştri sunt şi vor fi nu mai mult, că prin legea despre în
crecjut vr’odată cei ce vor se sape tuturor, cari cu voia orî far’ de voiă mai aceia, car! au dovedit şi dove tregirea venitelor preoţesc! nu se
grâpa românismului dintre Tisa şi umblă a turbura frăţia nostră şi a desc devotament şi credinţă nestră urmăresce ajutorarea preoţilor lip
Carpaţî şi încă de aci încolo ei vor sădi neîncrederea în inimile nostre, mutată cătră marea şi sfânta oausă siţi, ci ea este şi va fi un mijloc
primi adevăratele probe despre vi stegul solidarităţii nostre naţionale, a naţiunei şi a bisericii nostre. Nu imoral de-a face din slujitorul sme
talitatea nemului românesc. şi ei vor dispăre şi vor intra în pă mai aceştia merită încrederea popo rit al altarului şi din păstorul cre
Tote relele, ce ni-au venit dela mânt înaintea lui, ca şi arşi şi stinşi rului, în jurul acestora să ne grupăm, dincios al turmei sale o uneltă a
străini, le-am suportat şi le vom su de focul sacru al celor ce i-au jurat ca să spulberăm tdte intrigile duş stăpânirei lumesc! şi un agent al a-
porta, căci tare este credinţa Ro credinţă pană la morte, şi cu ei se manilor esteruî şi intern!, căcî ei gitaţiunilor politicei maghiare de
mânului în dreptatea causei sale şi ’n vor nimici şi spulbera şi intrigele sunt purtătorii stegului nostru şi nu rassă. Etă o măsură, care formeză
viitorea ei isbândă. Der nemilosa potrivnicilor noştri seculari. mai cu ei şi prin ei vom pute să culmea prigonirilor şovinismului ma
iernă a asupririlor şi nedreptăţirilor S’a prelungit cumplit de mult înfrângem în unire puterea iernii ghiar şi care calcă în piciore subli
ni-a mai adus şi un alt duşman mult iârna asupririlor cu tote amârăciu- asupritore, ca să se facă erăşî pri mul principiu al libertăţii, consfinţit
mai primejdios; el este între noi, şi ciunile ei. Când se va face odată măvară şi să învie dreptul nostru. prin sânge pe Galgota.
în coliba nostră, prânc|esce şi cineză primăvară în tabăra luptătorilor noş
44
FOILETONUL „GAZ. TRANS . Biserica, pe deal mai sus, Urla norodu ’n jurul lui, Dorul şi jalea
E plină astăcjî de lumină, Rîdeau duşmani! cerului,
Că ’ntrâga lume este plină Şi negra ură ’n clocot în poesia poporului român.
La Pascî. De-acelaş gând, din cer adus: Amar şi crunt îl schinjuia
„Fruncjă verde de mohor
Prin pom! e ciripit şi cânt, In faţa nostră ne e sortea Pironele când le bătea Nu mai pot de-atâta dor
Văzduhu-i plin de-un roşu sore, Şi vieţa este tot, nu morbea. In blesteme şi hohot. Plinâ-i inima-’ml de jele
Şi sălciile ’n albă flore — Ca valea de petricele .
44
E pace în cer şi pe pământ Pe deal se suie ’ncetişor Văzduhu ’n jale s’a ’mbrăcat, Cine a trăit între fii! simţitoru
Resuflul cald al primăverii Neveste tinere şi fete, Pământul s’a, cutremurat, lui popor român, şi n’a aucjit aces
Bătrân! cu ierna vieţii ’n plete; Uri vaet a scos marea;
Adus’a cfdele ’nvierii. tea versurî pline de adâncă tristeţă
Şi ’ncet, în urma tuturor In sânge sorele s’a ’ncins
Şi cât e de frumos în sat! Vecjî şovăind câte-o bătrână Ş’o nbpte negră s’a întins, şi esprimătore de adâncă melancoliă?
Pare că vecjî acâstă inimă plină
Cu micul ei nepot de mână.... Când El şi-a dat suflarea.
Creştinii vin tăcuţî din vale de tristeţă, In care după vremuri de
Şi doi de se ’ntîlnesc în cale (1898.) Ci. Coştiuc. suferinţe, rând pe rând s’au sădit
Iş! dic: Christos a înviat! sentimente, ca să-l convingă tot mai
Şi rîde-atâta sărbătore Nu plângeţi!... Omul-Dumnecjeu mult şi mai mult, că:
Din chipul lor cel ars de sore, Morte — înviere. Cu prea puternic braţul său
A frânt nelegiuirea, — Unde-i bine
Şi-un vânt de-abia clătinător S’au pus duşmani lui Dumnecjeu, Ş’a înviat triumfător Nu-i de mine.
Şoptesce prin văzduh cuvinte: Care-a trimis pe Fiul său Şi s’a făcut Mântuitor Or! din ce punct de vedere am
— E glasul celor din morminte, Să-i scape din pierzare; A totă omenirea. judeca starea sufietescă a poporului
E sgomotul sburării lor! Şi ’n sfatu lor diavolesc român, ne vom convinge, că el a
Şi pomii frunţile-şî scobbră Jurat’au Fiului ceresc A înviat!... ş’am înviat, fost adânc influinţat de vremurile
Că Duhul sfânt prin aer sboră. Cumplită răsbunare. Din noptea ierni! am scăpat triste şi posomorite, prin cari a trecut.
Şi-’i dulce primăvară. Acestea au lăsat, in inima iubi
E linişte. Şi din altar Conit, bătut şi defăimat, O, fiă să ne mântuim tului nostru popor urme adenci — nu
Cântarea ’n stihuri repetate Cu crucea ’n spate l’au purtat Din jugu ’n care pătimim în curând peritbre — cărora el li-a
Departe pănă ’n văi străbate — Pe drumul chinuirii. Şi liber! să fim e r ă ! . . . . dat abundantă espresiune îndeosebi
Şi clopotele cântă rar: Judea ’ntregă l’a lovit, T. H. P. în poesia poporană şi, decă voim
Ah ! Domne! Să le-aucj! din vale Infernu ’ntreg l’a pălmuit să căutăm prin ce şi-a esprimat el
Cum rîd a drag şi plâng a jale ! In clipa răstignirii. necazurile, supărările şi mititele sale su-
