Page 65 - 1899-04

Nr. 87.—1899. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 5.

E mai bine să udăm mai rar şi bine; mult şi obiectul, ce se licita, a ră­ voiu puşca, mai bine mă lipsesc de Nici odată n’am audit despre lucruri
de 2—B ori pe săptămână, decât să stro­ mas pe student. moştenire . asemenea acestor învăţături, nici n’am cetit
44
44
pim legumile în fiă-care di, cum se face „Ce am cumpărat! strigă atunci Atunci grăi judecătorul: „Tiner aşa ceva. Unul dintre Jidovii, cari se
de regulă; de-ore-ce stropirea pe de-asupra studentul. nobil, recunosc, că tu eştt adevera agitau, l’a întrebat, că ore să plătâscă îm­
44
nu numai că nu folcsesce nimic, ci din — „O casă, o casă ! îi răspun­ tul fiiu. Ceilalţi nu suut, nu pot fi, păratului dare, şi el i a răspuns: Daţi îm­
contră chiar strică. seră omenii, şi isbucniră cu toţii pentru-că un adevărat fiiu nu va păratului ce este a împăratului, şi lui Dum-
Udăm numai acele legumi, cari nu într’un hohot de rîs. ţîntl nici odată spre inima tatălui necleu ce este a lui Dumnecjeu-
se pot desvolta, nu cresc în timp seoetos. Ei nu şî puteau închipui, ca un său, fiă chiar şi numai în portret. Din causa înţelepciunei învăţătorilor
Nu-i de lipsă, ca să udăm fasolea, castra­ om cu mintea la loc să dea 400 de lui, i-am dat cea mai mare libertate posi­
veţii, mazărea ş. a., de-ore-ce acestea iu­ taleri, fără ca să scie pentru-oe; bilă, deşi l’aşl fi putu aresta şi trimite îu
besc seceta. acesta o priviau ei de o prostiă Isus înaintea lui Pilat. exil îu Pont, însă acesta n’ar fi fost cu­
Primăvara şi tomna să udăm dimi- seu de o nebuniă (Un raport cătră împăratul Tiberiu). viincios Romanilor, cari tot-dâuna s’au dis­
nâţa; âr preste vară tot-dâuna săra, de- Rîsul omenilor nu aduse pe tî- tins prin dreptate. Omul acesta n’a fost
Deja anul trecut s’a făcut mare svon în
ore-ce numai aşa vor cresce şi se vor des­ nărul nostru student în confusiune. pressa din lumea întregă, că învăţatul engles Dr. nici amăgitor, nici resvrătitor, şi eu l’am
volta bine legumile şi plantele, ce oultivăm Bani avea destui la sine. Plăti şi Gr. Mahon ar fi descoperit în archiva Vaticanului apărat, fără ca însuşi să fi sciut pâte. Era li­
în grădina nâstră. Mai bună e apa de rîu, dise: Duceţi mă acum, case-mi văd un manuscript original, care cuprinde raportul ce ber a ţină adunări, a vorbi poporului, şi pre-
seu părău şi cea de ploie, care trebue adu­ casa!“ Pilat din Pont l’a făcut împăratului Tiberiu despre torianii pretutindeni ’i ţineau parte. Acesta
patimile, mortea şi învierea lui Isus Christos.
nată în grădină în o fântână 6rbă, său în Servitorul magistratului stagata, libertate nemărginită ce i-am dat’o, n’a
Acest raport n’a fost publicat pănă acum oficios.
nisce butăie de petroleu îngropate în pă­ ca să-1 conducă, sciind bine, că no­ Din New-York însă i-s’a trimis de curend unei făcut decât să irite pe Jidovi, dâr nu pe
mânt. bilul domn îi va da şi lui un bacşiş foi *) o. copiă de pe un afirmativ act original, ce cei săraci, ci pe cei puternici şi bogaţi.
Stratul cald îl udăm tot-dăuna numai bun. ar cuprinde des amintita relaţiă a lui Pilat, şi se Este adevărat, că Isus le plesnia în faţă
cu apă stătută între 10—11 ore înainte de O mulţime de ămenî se luară dice, că însuşi nunciul papal Martinelli nu se în- acestora tote greşelile şi păcatele lor, ceea-
amâcjl, pentru-oa, pănă când se înohide, o după student, ca Bă privescă ce faţă doesce în adevărâtatea actului. Evident, că nu s’a ce după părerea mea a fost c’o causă şi
constatat încă pe deplin, dăcă relaţia lui Pilat, pe
parte din apă se pătă evapora. va face, când îşi va vede casa, ce care o reproducem, corăspunde întru t6te origina­ mai mult de a-i da lui cât mai mare liber­
a cumpărat’o. lului, seu că e numai apocrifă. Ori cum ar fi însă, tate. îi numia şerpi veninoşi şi preţuia
Ajungând într’o stradă îngustă, credem de interes a-o reda aici. Etă-o: mai mult filerul văduviei, decât elemosina
Pilde si învetături. servitorul se opil dinaintea unei că­
5 * Împăratului Tiberiu. lor vanitosă.
Faci cui-va vre-o bucuria? O mamă suţe şi di 8e: Mai târdiu mi-s’a făcut cunoscut, că
evlavjfisă şi cu frica lui Dumnezeu „Acesta este casa şi propiretatea Salute Ţie, Majestate! Evenimentele viaţa lui Isus se află îu perieul. N’ar fi
avea doue fetiţe frumose şi dră­ D Tale, Domnul meu. ’Mî pare rău, ce s’au petrecut în dilele din urmă în pro­ fost primul cas, ca Ierusalimul să bată cu
gălaşe. Ea se îngrijea mult de eres că nu este mai mare şi mai fru- vincia ta Judea, au fost de aşa natură, în­ pietri pe cel-ce se mărturisesce de profet.
cerea copilitelor sale şi în fieace-care mbsă . cât cred necesar a le face cunoscute în Atitudinea mea în privinţa acâsta a
44
seră, înainte de a se culca, le în­ Nobilul student nu rămase uimit, tote amănuntele lor, ţie Cesare majestatic; fâst aprobată de Senatul din Roma, ba
treba, decă au făcut în aceea cum aştepta mulţimea, ce-1 însoţia, căci de loc nu m’aşî mira, decă ele ar abate mi-s’a promis, că după sfîrşitul răsboiului
cui-va vre-un bine seu vre-o bucuriă: ci dise rîdend: „E lucru firesc, că în altă direcţiă istoria poporului roman, şi cu Părţii îmi va spori garnisona. Aşa însă
Intr’una din cjile, copiliţa cea nu poţi cumpăra un castel seu un pentru-că mi-se pare, că ţ)eii noştri s’au nesimţindu-mă destul de tare pentru a su­
mai mărişdră răspunse la întrebarea palat cu 4C0 de taleri . întors de cătră noi. Mai că aşi pute dice: gruma continua agitaţiune, am urmat mo­
44
maniei sale: Tînărul intră în casă, care nu blăstămatâ să fiă ora, în care am luat lo- dul următor. Am scris lui Isus, că aşi dori
„Mamă dragă, eu nu-mi aduc era decât o colibă, ’l-se deschise uşa cotenenţa Judeii dela Gratus Vaierius. să-l văd în palatul guvernatorului; l’am în­
aminte, ca se fi iăcut astăcjî cui-va dela o odaiă sărăcăciosă. Iu odaiă Când am sosit în Ierusalim, cel din­ vitat şi el a veuit.
44
vre-un bine . şedea o femeia bătrână, care sta cu tâiu lucru mi-a fost să dau un ospăţ de Tu, Majestate Cesare scii, că în vi­
„S'a întâmplat însă, că o copilă, mânile încrucişate peste o carte de gală, la care am învitat pe tetrarchul din nele mele curge sânge galic şi ispanic, care
care este cu mine, a ajuns astăcjî rugăciuni şi plângea amar. Gfalilea, pe archiereu şi alte multe persone nu cunosce slăbiciunea şi frica, însă când
cea dintâiu în clasă. Eu m’am bu- „Oe-ţî lipsesce, bunică, pentiu de distincţiune. La ora prândului însă nu omul acesta a păşit înaintea mea, piciorele
cusat de acesta şi, uitându-me la ce plângi? întrebă tinărul student. s’a presentat nici unul. Acest mod de re- par’că mi-s’ar fi înrădăcinat în pământ şi
14
se
ea, i-am rîs, er după aceea am îra- Biata ferneiă di suspinând: fusare a vătămat adânc demnitatea locţii­ m’am simţit păcătos. C’o linişte cerâscă
brăţişat’o şi am sărutat’o“. „O Domne, îndură-te spre mine; în torului puternicului Oesar. Peste câte-va Isus făcu un semn, ca şi când ar clic’e:
„Atunci ea mi a du, că eu sunt minutul acesta se vinde la sfat că­ (file m’a visitat archiereul. Purtarea lui a Sunt aici. L’am privit cât-va. Crede, pu­
de tot prietinăsă şi bună cu ea . suţa mea, fiind-că n’am putut plăti fost seriosă, ce-i drept, însă fariseescă. Şi-a ternice Cesare, că renumiţii noştri artişti
44
Acesta este totul, ce am făcut as- datoriile, ce erau pe ea. Acum tre­ scusat absenţa cu aceea, că religia lor le în pictură, cari zugrăvesc dei şi eroi, n’au
tădî, mamă dragă“. bue se părăsesc căsuţa, în care am opresce a şede la o masă cu Romanii, a nici măcar ideiâ despre caracterul unei
Cealaltă copilă îi istorisi mamei petrecut atâţia ani şi nu sciu, unde mânca şi a bea cu ei. Am luat acâsta astfel de feţe.
sale următorea întâmplare: se me duc. Cine mă va lua acum drept scusă suficientă, însă am vădut de — Isuse, i-am dis cu voce înecată,
„Unei copile, care şede în şcolă în casă pe mine, o ferneiă bătrână, altă parte îndată, că cei cuceriţi sunt duş­ timp de trei ani de dile eu ţi-am dat li­
lângă mine, i a murit un frate mai săracă şi bolnavă? Vai, ce btneuî mani jurat! ai cuceritorului. bertatea cuvântului şi nu te-am supărat,
mic. Când lucram tema, ce ni-o dase nemilostivi! Decă muriam, îmi pu­ Aşa se pare, că între tote oraşele cu­ fiind-că cuvântul tău e cuvântul înţeleptu­
profesorul, am vedut, că copila acesta teau lua căsuţa, că nu-o duceam cu cerite, Ierusalimul va fi mai greu de gu­ lui. Nu sciu, ai cetit pe Socrate şi Plato,
44
îşi ascunde faţa după căite şi plânge. mine . vernat. Poporul era atât de neliniştit, în­ dâr sciu că din cuvintele tale curge o sim­
Eu, vedând acesta, m’am întristat, Bravul şi nobilul tiner răspunse : cât mă temeam de revoluţiă, pentru a că­ plicitate atât de mişcătâre, care te ridică
mi-am ascuns şi eu faţa după carte „Bunică, dragă, u’are să ţi ia nimeni rei suprimare însă nu dispuneam decât de sus peste ei. Acâsta o scie şi împăratul şi
şi am început şi eu a plânge. Co­ căsuţa D-Tale; am cumpărat’o eu o centuriă şi de-o mână de soldaţi. Am eu, supusul său locţiitor, mă bucur, că
pila se uită atunci la mine, se părea, pentru D-Ta şi ţi-o cinstesc D Tale. cerut ajutor dela locţiitorul din Siria, îusă ţ’am putut da acâsta libertate, a cuvântului.
că este mângâiată, me îmbrăţişâ şi Datoriile sunt acoperite şi poţi m’a încunosciinţat, că abia dâcă are şi el Nu vrâu însă să ascund dinaintea ta, că
di9e: Nu sciu pentru-că. dâr tu eşti locui aoum liniştită în casă. Şi decă destulă armată, ca să susţină ordinea în prin vorbele tale ai ridicat înpotrivă-ţl
atât de bună faţă de mine . D-Ta îmi dai voiă, o să-mi întoc­ provincia propriă. inimici puternici. Er despre mine vorbesc,
w
Mama sărută copil iţeie şi le dL© : mesc o odaiă în căsuţa D-Tale şi între diferitele evenimente, cari mi-au că m’am întovărăşit cu tine, ca să răpesc
„Se plângem cu cei ce plâng şi se de câte-orî voiu veni la Nordheim, venit la cunoscinţă, unul mai ales mi-a Jidovilor şi puţina libertate ce li-a mai ră­
ne bucurăm cu cei ce se bucură. vreu să petrec la D-Ta . lănţuit atenţiunea. A apărut adecă un om mas. Rugarea, şi nici decât porunca mea
44
Etăcând acâsta ne arătăm iubirea Mergeţi şi faceţi şi voi ase tînăr în Gfalilea, care vestesce nisce învă­ este, să fi mai precaut în vorbirile tale, şi
r aţă de ei şi urmăm esemplul mân­ menea! ţături nouă, şi susţine, că el este trimisul să nu-i sumuţî mai departe, căci ei rescolă
tuitorului nootru Isus Christos. u lui Dumnecjeu. La început gândeam, că vrâ poporul în contra ta şi pe mine mă vor
Adevăratul fiiu. înainte de acâsta
să aţîte poporul în contra Romei, însă sili să proced faţă de tine după lege.
O licitaţiune. In oraşul Gâttingen cu mai mulţi ani murise într’un oraş Isus îmi răspunse liniştit:
m’am convins în curend , că acest Isus Na-
din Germania studia un Engles tîner un neguţător bogat. El avea numai — Domnul meu, cuvântul tău nu este
şi bogat. un fiiu, der nu-1 cunoscea nimeni din zarineanul vorbesce mai mult pe partea
Romanilor, decât a Jidovilor. cuvântul înţelepciunei adevărate, pi rîului
Intr’o di frumâsă de iârnă făcu oraş şi nimeni nu scia unde se află. şă-şl oprâscă cursul, şi-ţi va răspunde, că
acest tîner dimpreună cu servitorul După un timp Ore-care se în­ într’o di mergeam pe dinaintea pala­ el se supune legilor Creatorului. Singur
seu o escursiune călări pănă la Nord- făţişară înaintea judecătorului din tului Siloe şi în mijlocul unei mulţimi am numai Dumnecjeu scie, unde curge el. Ade­
heirn, un oiăşel, care se află în de­ acel oraş trei tineri, fiesce-care din vădut un tînăr, care vorbi a liniştit cătră văr dic ţie, înainte de a înflori trandafirul
popor. — Acesta este Isus Nazarineanul,
părtare de două milurî de Gâttingen. ei se da pe sine de fiiul cel adevă­ Sharonului, sângele adevărului se va vărsa.
iosind la Nordheim, vedu că o mul­ rat al neguţătorului şi voia să pri- îmi diseră însoţitorii mei. Mi-am şi gândit — Sângele tău nu se va vărsa, i-am
ţime de 6menî se urcă în sus pe mâscă moştenirea. acesta îndată, atât de mare era deosebirea dis îu tonul adâncei mişcări, căci tu îmi
treptele dela casa „sfatului seu a Judecătorul porunci, ca să se între vorbitor şi ascultătorii săi. Părul eşti mai iubit, decât toţi fariseii, cari abu-
44
magistratului. aducă portretul (chipul) neguţăto­ blond-auriu şi barba îi dedeau o apariţiune sâză de libertatea ce li-a lăsat’o Roma,
„Aici trebue se fie ceva deo­ rului, dădu în mâna fiesce-cărui ti- din altă lume. Părea cam de trei-decî de murmură în contra împăratului şi ţin pro­
44
8
sebit , îşi cugetă tînerul Engles şi năr un arc şi o săgetă şi le di ©-' ani. Nici odată n’am vădut o ţinută mai vincia în continuă fierbere. Eu te voiu
se sul şi el pe scări in sus. Ajun­ „Care dintre voi va nimeri sem­ plăcută, mai vială şi mai liniştită la un om. apăra în potriva lor şi palatul guvernato­
N’am voit se-1 conturb şi mi-am con­
gând sus, vedu îudata, de ce era nul, ce-1 voiu face pe pieptul por­ rului va fi tot-dâuna deschis, ca asii pentru
, orba, — era o licitaţiune. tretului, acela este adevăratul fiiu şi tinuat calea, însă am dat ordin substitutului tine.
T
44
Comisarul, care licita, tocmai va primi rămasul său moştenirea meu Manlius, care scie perfect limba ebraică, Isus îşi clătina capul gânditor şi cu
să rămână în mijlocul mulţimei şi să-ml
striga: „895 de taleri pentru a doue- Tinărul prim împuşcă, der nu ni­ blândeţe fermecătore dise:
raporteze despre cele întâmplate.
ârâ“, şi fiind-că nu dedea Dimenî meri semnul, al doilea se apropiâ — Când va veni cji aceea, nu va
ua
mai mult, dis©: „895 taleri pentru mai bine de el. Isprâvindu-ml lucrul, când m’am re­ fi loc de refugiu pentru fiul omului nici
44
a treia-dră şi tccmai voia să adaugă: Veni readul tinărului al treilea ; întors în palatul guvernial, am aflat deja pe pământ, nici sub pământ. Locul de re­
.„şi pentru ultima dră“, când etă luând acesta arcul în mână, ca să acolo pe Manlius, care mi-a raportat amă­ fugiu al adevărului este colo — continuă
44
că studentul strigă: „400 de taleri! ţîntescă, începu a tremura, aruncă nunţit asupra vorbirei tînărului. arătând spre cer — âr ceea-ce s’a scris de
8
'Toţi tăcură; nimeni n’a dat mai arcul şi săgeta jos şi di ©-' Nu, nu cătră profeţi, trebue să se împlinâseă.
n *) Vedt „Bud. Hir.“, nr. 91—1899.