Page 66 - 1899-04

Pagina 6. GAZETA TRANSILVANIE L Nr. 87.—1899.

— Tinărule, i-am dis blând, tu mS Dela platul guvernatorului pănă la Dâcă însă nu se pot înţelege, repede — „Apoi, cuconaşule, limba ’mnetal©
silesci să-mi prefac rugarea în poruncă. muntele Sionului mulţimea se întindea, ur­ o trimite pe dumneaei înapoi, la părinţi, s’o dat după vorba franţuzului, s’o asouţit
r
Acâsta o pretinde pacea provinciei. în cu­ lând, ţipând, om în spatele omului, ca un cari în caşul acesta sunt datori a întârce s’o făcut mai delicată, nu-i oa a nostră
vântările tale aşa-dâr sg fiă mai multă mo- corp negru, lung uriaş. fostului ginere tot ce el a cheltuit cu lată şi tăpălăgosă. u
deraţiune. Pace ţie! S’a întunecat, ca într’o nopte de iârnă nunta. Se duce odată pe câmp. Primblându-se
— Domnul meu! răspunse Isus, eu şi cum a fost în diua uciderii lui Iuliu Copiii, ce se nasc din căsătoria, care el pe lanuri, dă peste un creştin, car©
n’am venit să vestesc răsboiu în lume, ci Caesar. ţine, aparţin tot-dâuna soţului sâu tribului grebla nisce cositură. Românul, oum îi el,
pace, îndurare şi iubire. Eu m’am născut Stăm singur înaintea palatului. Oraşul din care a pornit femeia. Moştenitorul şe­ într’o trâbă nu se jjprea amestecă aşa ne­
în diua, când împăratul roman August a par’că ar fi murit. Gardiştii mei încă au fului unui trib nu e fiiul lui; pretind, că poftit, da ’n cislă întră şi netras de mâ­
dat pace lumei. Persecuţiunea nu vine dela eşit cu cavaleria sub conducerea unicului sângele nâmuluî este curat în fiiul surorei. necă :
mine, ci eu o aştept dela alţii, şi din voinţa sutaş, ca pe cât s’ar putâ să susţină or­ Neapărat, că urmând obiceiul locului, — Iţi mai porţi urîtul pe celea dâ-
Tatălui meu eu o voiu suporta cu răbdare. dinea. am căutat să mă însor şi eu. La un târg lurî, cucone. Umblă, că eşti tînăr, şi nu te
De aceea ţine-ţî ţie înţelepciunea lumâscă. Inima mi-se sfâşia de durere. Simţiam, (iarmaroc), am vâcjut o fată... frumosă, de ţin nevoile ’n loc; că dâcă-i îmbătrâni şi
Ou acâsta a dispărut, ca o umbră.... că se întâmplă un lucru, cu care ai: de a care s’ar speria însă o gentilă domnişâră te-or înounjura plodurile, apoi ţi-a trece
în continuarea raportului său, Pilat face mai mult cleii, decât omenii. întreg din Bucurescl. Avea trăsuri forte regulate pofta de hoinărit.
spune, că Jidovii au găsit în Herod un orisontul era acoporit de nori negri şi în­ şi era bine alcătuită ca corp. Am trimis Omu-’i spune câte-’n lună; o începe'
bun părtinitor, acesta ar fi fost gata a greunaţi cu furtună, şi s’au aucjit glasuri, la tatăl ei un parlamentar, cu suma dorită
ucide îndată pe Isus, însă necutezând a se dela Adam şi ajunge unde o dus mutu râta
pune în potrivă cu Senatul din Roma, s’a. pe cari nicî-odată urechiă de om nu le-a şi i-am cerut mâna. şi surdu iapa. Cuconaşul nostru rămăsese
înţeles mai întâiu cu Pilat. In cursul con­ audit. Ce nas însă, ar trebui să aibă Euro­ ca de piatră; îngâna câte-un cuvânt pocit,,
sultărilor Pilat a declarat lui Herod, că el în prima oră a nopţii am mers, în peanul pentru a putâ suporta mirosul, ce ş’apoi ducea degetul la frunte şi asuda
consideră pe Isus de cel mai mare filosof taină, în oraş cătră porta Golgotei. Sen­ împrăscie negrii! Au obiceiul a-şl unge pâu’ să nimerâscă o altă vorbă.
al lumei, că în vorbirile lui nu vede bulă tinţa nedrâptă s’a esecutat. Mulţimăa în­ corpul cu uleiă estras din nuca de pal­
în potriva lui Dumnedeu şi este aplecat Românul sta cu bărbia răzimată ’n
a-i da şi pe mai departe libertatea cuvân­ cepu să se tragă cătră oraş, însă nu mai mieri, de un parfum nesuferit; mai pune, oâda greblei şi se uita minunat la el.
tului. Herod, audind părerea lui Pilat, s’a urla, ca în mergere, ci posomorită, tăcută, că e un păcat spălatul... şi gândesce-te — Vine departe târgu acela, unde
depărtat c’un zîmbet ironic. desnădăjduită. Mica mea gardă încă trecu la poesia şi farmeoul unei asemenea stări eşti ou învăţătura ?
Spune mai departe, cum prilejul săr­ tristă pe dinainte-mi. Purtătorul vulturului de lucruri. — Departe.
bătorilor apropiate ale Pascilor a fost fo­ învăli în văl negru falnicul vultur roman * — Pot să fie oa la o miiă de poşte.»
losit pentru aţîţarea poporului, ba au răpit şi singurateci ostaşi esprimau cuvinte, cari Anul se împarte în două anotimpuri
chiar şi din tesaurii templului. Periculul era — Mai mult.
mare, atât de mare, încât fu insultat şi un nu le puteam înţelege. Din când în când bine hotărîte şi deosebite : timpul secetei — Elei!...
ofiţer roman. Dela guvernul din Siria a ce­ unii dintre ei priviau îndărăt cătră mun­ (iârna) dela 15 Maiii la 15 Noemvre, şi - De acolo înainte nu mai este pă­
rut Pilat de repeţite-orî două compănii de tele Calvaria, ca şi când ar aştepta semne timpul ploilor (vara) dela 15 Noemvre la mânt, tot apă.
pedestrime şi o companiă de cavaleriă, der nouă. 15 M&iîi.
nu i-au sosit; a fost silit aşa-der se pri- Trist şi gânditor m’am furişat ârăşl Pe timpul secetei cerul e pururea în­ — Auc}I tu, minunaţiă!... Şi ee-ai
vâscă în neputinţă cele ce se întâmplă. gândit de te-ai înstrăinat aşa? N’ai aiol
Poporul a băgat de semă starea strîmto- în palat. Pe scări am întâlnit un venerabil norat, âr norii sunt aşa de groşi, că sorele de tote ? — de să mănânci cu lingura şi
rată a lui Pilat, căci Isus fu prins şi întreg bătrân cu câte-va femei, cari plângând s’au nu se pote zări. Nici de plouat însă nu tot să mai rămâie.
oraşul resuna de urletul: aruncat la piciorele mele. plouă. Căldura e forte temperată; rar a- — învăţ carte.
— Restignesce-1! Restignesce-1! — Părinte, cine eşti, am întrebat pe junge termometrul la 25°. In Iunie au fost
— Cu drept; omul de ce scit-, de ce-ar
în contra lui Isus s’au aruncat trei bătrân, şi care este dorinţa ta? t)ile când s’a coborît pănă la 8°, în timpul vrâ să mai scie. Nu mă mai gândesc, ce
partide puternice: Herodianii, Saducheii, cari — Eu sunt Iosif din Arimatea, dise dimineţei. Cu hainele din Europa şi cu
uriau pe Isus şi voiau să scuture jugul ro­ bătrânul bărbat, şi âtă că te rog în ge­ pardesiul pe mine, nu-mi era cald. Adese- trebue să fie în capul ’mnetale: — în­
man, şi Fariseii, cărora Isus li-a plesnit în văţăturile de pe lume, ai?
faţă atâtea adevăruri crude. Lângă aceştia nunchi, sâ-ml dai voiă să îmormântez pe orî, dimineţele, între 6—7, câţa e atât de — Aşa-i.
s’a mai adaus vulgul neînfrânat, care tot- Isus. dâsă, încât pare că bnrâză. — In ţâra aceea trebue să se fârbă
deuna îşi află o plăcere în astfel de turbu- — Fiă după dorinţa ta, i-am dis, şi Vara, dimpotrivă, cerul e neîncetat piatra cea scumpă; sîmburile înţelepciune!
rare. După acâsta raportul continuă aşa: îndată am dat ordin lui Manlius, ca dim­ senin. Orisontul forte întins. Căldura mare. şi cumpănâla gândului.
Pe Isus l’au dus la Caiafa, unde l’au preună cu câţl-va soldaţi să supravegheze, De odată un vânt puternic aduce plâiă,
— Cum dicl...
judecat la morte. Apoi archiereul l’a con­ ca îmormântarea să nu fiă conturbată. care totdâuna e torenţială, cu fulgere, tu­ — Aoolo-i marginea pământului.
dus la mine să spun asupra lui sentinţa Peste câte-va dile mormântul era de­ nete şi trăsnete. Furtuna ţine de obiceiii
— Acolo.
morţii. Eu am răsjDuns, că Isus, ca Gali- şert. învăţăceii lui au vestit în provincia dela 1 — 3 câsurl. Pe urmă se înseninâză şi
— Ce am vădut şi ce cunâsoem noi !
lean, aparţine competenţei lui Herod şi întregă, că a înviat, precum a profeţit. se răcoresce. Nu e di să nu plouă, şi fără
Am vădut câmpul şi pădurea şi ne pri­
l’am trimis acolo. Acest laş însă, sub pre­ Mie însă mi-a mai rămas datoria, ca greş, aprâpe la aceeaşi oră.
cepem să luăm o sapă de codă. Da lasă,
textul, că el datoresee cu supunere locţii­ ţie, mărite împărate, să-ţî raportez despre Săptămâna este de patru c}ile. piua, umblaţi măcar ’mneavostră, noi vom munci
torului împăratului, a pus sortea lui Isus tote acestea, ceea-ce am şi făcut. Tocmai în care nu este târg, nu are nici o impor­ aici, că nu tuturor li-i dat să scie !...
în mâuile mele. Astfel a ajuns ârăşl la se revărsa de diuă, când îmi sfîrşii rapor­ tanţă şi sărbătore e cj'ua de târg. Trece­ — Şi ce faci aici pe câmp ?
mine. tul şi când aud glas de trîmbiţă, şi privind rea dela di la nopte, şi dimpotrivă se face
— Adun fân.
3
Se părea, că întregă Judea s’ar fi spre porta cesareă văd întrând trupa de iorte repede. La 5 / e încă întunereo bine;
4 — Cum îi dice ăşteia, cu care învelesc!
1
adunat în Ierusalim. Palatul guvernatorului ajutor de 2000 de omeni, cari totă noptea la 6 /,, sorele se ivesce de-odată. Sâra la
brazdele?
3
era plin de mulţimea, care urla şi ţipa; ea au fost în marş, ca să sosâscă la timp. Der 6'/ , sârele apune de-od&tă; la 6 / aprin­
4 4 — Şi cjâu, chiar i-ai uitat numele?
se îmulţia mereu. Am chiămat pe soţia au sosit prea târqliu, căci precum a dis el dem luminările, sâu când nu avem lumi­
— Nu-mi aduc aminte.
mea la mine, căci scieam despre ea, mărite însuşi, deja — s’a împlinit. nări, unt de palmieri în lanterne anume.
Der ou vârful botinei tot apasă în
îmnărate, că e femeia din Galilea si are Indigenii nu cunosc valorea timpului.
peptenele greblei, de mai îi îngropase dinţii..
însuşiri profetice. Ea se arunca plângând la Ca să aibă un obiect cu 4 parale mai ef-
Când îndesa mai tărişor, câda numai dă
piciorele mele şi-mî dise: Im, bună-oră, fac mai de grabă un drum
să se scapete de sub bărbia omului.
— Stăpâne, nu te încurca în afacerea (Negrele din Congo — Timpul şi împărţirea lung de dece dile, decât să-l cumpere — Ia mai gândesoe-te; — că ori
acestui om sfânt. ErI l’am vădut în vis. lui Hrana locuitorilor). pe loc.
câte-ar învăţa omul, tot îi mai rămâne în
Umbla pe de-asupra apelor şi sbura pe ari­ Un oficar român, locotenentul Sever Spiritul de negoţ este forte desvoltat
cap un locşor pentru vorbele, cu cari o
pele vântului. Furtuna şi valurile i-se su­ Pleniceanu s’a dus în 1898 în Congo, stat la dânşii. La Tumba aveam de trei ori pe
crescut.
puneau. Privesce, în apa Hedronului curge în Africa de mijloc, ce se află sub protec­ săptămână care de bou. Anume societăţi,
Românul îl măsura din ochi şi vedea
sânge, sorele jelesce, ca vergura Vesta zi- toratul Belgiei, şi a întrat în serviciul aces­ care ţin birturi în centrele mari, precum:
bine, că mai mult se fasolesce, ca să pară
duită. Pilate, stăpâne! mare primejdiă te tui stat fiind ar}! „şeful zonei de nord a Borna, Matadi, Tumba şi Leopoldviile, im­
a limbă străină. îşi pune în minte să
u
ameninţă, dâcă nu Yei asculta de mine. districtului cataractelor din Congo . De portă boi pentru măcelăriă.
prindă pe boer cu ocaua mică. Când o simţit
Am păşit în sala judecăţii, însoţit de aici d. Pleniceanu a adresat unui amio al Statul încârcă reproducerea lor şi a
el, că celă apasă mai. vârtos în greblă, ri­
gardiştii mei. său câte-va scrisori. Intr’una datată dela cailor, în insula Mateba, însă nu are pănă
dica capul şi dă drumul codei de se opresc©
— Ce vreţi? am dis mulţimei. Luozi, zona de nord a cataraotelor, spune acum un resultat mulţămitor. Hrana obici­
tocmai în nasul lui.
— Mortea Nazariueanului! sbierâ mul­ următorele despre femeia negră: nuită este : capra, pescii, găinile, rar oile
ţimea într’un glas. Deprinsă a fi sclavă, încătuşată de şi porcii. Am mâno&t carne de ipopotam -- Ii... afurisită greblă!
— Aşa-i, c}ice, oucâne, — i-ai dat peste
— De ce? obiceiuri barbare, femeia de aci scie numai şi de bivol sălbatic: e forte bună ca ma­
nume.
— Eiind-că e hulitor de Dumnedeu. a-se supune. Nu sciu, dâcă pote fi simţi- rinată. Maimuţa, făcută marinţfi, are gus­
(„FI. Alb.“) loan Adam.
A profeţit ruinarea templului! Se dă, ca tore la drăgălăşii; d >stul, că în jura-i nu tul iepurelui de casă. Tromba de elefant,
fiiu al lui Dumnedeu. le vede. O cred capabilă să iubâscă, der câptă în pământ timp de 25 câsurl, des-
— Ca Mesia! Ca regele Jidovilor! fiind atât de jos în consideraţia bărbaţilor, vălită apoi de membrana de d’asupra, e MULTE Ş I D E TOTE.
nrlâ mulţimea. nu are cum se-şî arate iubirea. forte bună ; gustul ei se apropie de al lim-
— Restignesce-1! sbierau ei, încât Am să studiez mai de aprope rapor­ bei de bou.
murii palatului se cutremurau. turile dintre ea şi soţ. Telegrafist fără sîrmă
Numai un om era deplin liniştit în Căsătoria chiar, în chipul cum se Poznăşii ţgrănesci. Marooni, care a inventat telegrafia fără
:
mijlocul mulţimei — Isus Namrineanul. face printre triburile acestui district, şi ur­ sârmă, a ţinut la academia de sciinţe din
Un singur mod de scăpare a lui Isus mările ei, vădesce, că nimic moral nu o Grebla. Londra o conferinţă asupra succeselor (de
mai aveam. Am lăsat să mi-se aducă apă, determină şi nu o conduce. Se ’ntorse de prin străinătăţi acasă pună acuma şi a stărei în oare se află acjr
şi drept espresiune a indignării, mi-am Aşa, de pildă, flăcăul indigen voesce la ţâră, să facă vara ou părinţii. De când încercările sale cu telegrafia fără sârmă.
spălat mânile. să se însore şi cere mâna unei fete. Dâcă învăţa pe departe, uitase a grăi românesce. Dela Septemvre 1898, se telegrafiâză-
Inzadar. Massa de popor răsvrătită părinţii consimt, el, ca mire, acum se in- Umbla el prin sat, da când să se dea fără sârmă pe o distanţă de 28 ehilometri.
urla în conţinu: târce în satul lui, cumpără oi, capre, găini, în vorbă cu care-va, nu nemeria cuvin" între baia Alum (insula Wight) şi Porte.
— Restignesce-1! Restignesce-1! porci şi ploscl ou malafu (vin făcut din suc tele: — acu dă; numai de n’aşl (jme Pentru ac^ta nu e nevoie decât de o forţă
Mărite Cesare! Am vădut adese-orî de palmieri), a căror valâre caută să se vorbă de ocară, nu sciu dâcă uitatul era de 14 volte.
masse de vulg turburate şi aţîţate, der ase­ urce la ICO—150 lei. Apoi, el şi cu ru­ pricina, ori se mai marghiolea şi el aşa, Marconi a demonstrat apoi, ce valâre
menea acesteia nicî-odată n’am vădut. Pă­ dele lui se duc la mirâsă şi benehetuesc să samene a naţiă străină. mare are metoda sa pentru comunicaţia
rea, că tote duhurile infernului ş’ar fi dat cu rudele ei, cât ţin merindele. După aceea Ţăranii numa’şl dădeau câte pe dela un far ou corăbiile aflătore în largub
ntelnire în Ierusalim. îşi ia jumătate şi se întorce în casa lui. dindos: mărei. Prin aparatul receptor de pe co--