Page 13 - 1899-05

KEDACŢIUNEA, „gazeta“ iese în uscare (ţi.
lesa 51 Abonamente pentru Anstro-Ungaria:
BSAŞOV, piaţa maro Nr. 30. Pe un an 12 fI., pe săse luni
6 fI., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate nn N-rii do Duminecă 3 fl. pe an.
bq primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet.
Pe un an 40 franci, pe şăse
IK SER A TE se primeso la AD- luni 20 fr., pe trei luni l6 fr.
SiKISTRAŢIUNE In Braşov şi la N-rii de Duminecă 8 franoi.
ormătdrele Birouri de anunolur!: Se prenumeră la tdte ofi-
In Viona: M. Dukes Nacht ciele poştale din întru şi din
Bax. Augonfeld 4 Emerloh Lesner afară şi la d-nii colectori.
Heinrloh Sohalek. Rudolf Bosse
A. Oppellks Naeht. Anton Oppelik Abonamentul pentru Braşit
In Budapesta : A. V. Qoldber Admmistrafiunca. Piaţa trăit
aer, Eksteln Bornat. In Ham Târgul Inului Nr. St), elsfir
burg: Harolyl 4 Llobmann. I.: Pe un an 10 fi., pe şest
PREŢUL INSERŢIUNILOR : o so­ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr.
ri» garmond pe o colână 6 or. Cu dusul tn casă : Pe tu ex
şi 30 or. timbru pentru o pu- A 3 ^ T J L L X I I . 12 fl., pe 6 luni 6 fl.. pa tifi
blioare. — Publicări mai deşe luni 3 fl. —Un esemplar 5 cr.
după tarifă şi învoială. V. a. său 15 bani. — Atăt abo­
RECLAME pe pagina a S-a o namentele căt şi insorţiunile
soriă 10 or. său 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 97. Braşov, Limi-Mar|î 4 (16) Maiu. 1899.

Alegerea dela Arad. cercat tote spre a sdrobi naţionali­ tate strămoşii noştri, car! puţin! sâu n’ar îndrăzni arebiereii noştri să
tatea română, umblă să spargă acuma omeni cu carte aveau în sînul lor, ne concheme în sinode, pe preoţi şi
Cei-ce au uneltit şi au agitat, şi biserica română. nu dispuneau de mijlocele, de car! mireni după dreptul bisericei, — de
într’un mod ne mai pomenit în ana­ Am dori, ca urmările să des- dispunem noi ac}! şi erau iobag! legaţi ceea-ce Dumnezeu se ne ferescă,
lele bisericei române gr. or. dela noi, mintă t6te temerile cele mar! şi fun­ de glia. — de n’ar îndrăzni nicî vicarii,
ca se ridice la trâpta cea mai înaltă date, car! vor cuprinde păturile larg! Şi este în adevăr temă, că vom nic! protopopii de Irica episcopilor,
ierarchică bisericescă din diecesa Ara­ ale Românilor la soirea despre re­ ajunge acolo, căci după datina, ce sâu a autorităţilor lumene, precum
dului pe un biserican cu totul des- sultatul alegerii de erî dela Arad. pare a ni-se fi prefăcut în sânge, noi e lumea acum şi omenii cu terori-
cualificat, prin purtarea sa de pana Am dori ca adversarii bisericei nos­ Românii lăsăm să fim surprinşi mai sărî, cu promisiuni de congrue şi
acuma bisericescă-politică, de a ocupa tre şi ai românismului să se înşele mult prin fapte împlinite, în loc ajutore de stat băgaţi în corn de
în mijlocul poporului credincios ro­ în presupunerea, că vor afla în nou de-a opune noi înşi-ne fapte împli­ capră şi în ispită, atuncî ne vine
mân un post de încredere atât de alesul episcop al Aradului un in­ nite scopurilor şi tendinţelor duş­ rândul nouă mirenilor să ne facem
înalt — şi-au vec^ut visul cu ochii. strument supus şi docil. mane intereselor şi nisuinţelornâstre. datoria şi să ne sfătuim cu poporul,
Vicarul Goldiş a fost ales ieri Vremurile sunt însă prea grele Adecă ce voim? După tote s’ar ca să întreprindem cele de lipsă,
de cătră Sinodul electoral, c’o ma­ şi noi Românii suntem prea păţiţi păre, că voim să aşteptăm pănă ce grabnic şi fără preget, pentru salva­
joritate de două voturi, episcop al decât ca să mai credem lucruri ce se va fi făcut şi întărit prin locu­ rea bisericei nostre, a drepturilor ei
Aradului. Se pot bucura deră aşa nu conglăsuesc cu faptele, de aceea rile mai înalte şi prin lege organi- şi a caracterului ei naţional.
cjişii „estremî", că a ajuns la cârma numai faptele viitore ale noului ales saţiunea pe basa autonomică a bi­ ţ)ic der şi eu dimpreună cu
diecesei un „ungurean* de ai lor şi al diecesei Aradului vor pute să li- sericei romano-catolice, seu, cum îi D-V6stră: la lucru pănă ce nu este
că au reuşit se împiedece alegerea niştescă pe cei ce astăc}! sunt cu­ c}ic Ungurii Congresului, a „bisericei prea târc}iu!
unui „ardelean". Ei pot jubila acum prinşi de temeri. catolice ungare de rit latin şi gre­
dimpreună cu guvernamentalii şi es- Este în faţa acestei împrejurări cesc", în care organisaţiă — pre­
tremii maghiari, că bărbatul doriri­ îndoit de gravă posiţia noului episcop cum se pote constata de pe acum Patenta Plosz şi Românii.
lor lor a ajuns în capul diecesei, al Aradului, îndoit de mare răspun­ — biserica nostră va fi considerată
căci fără concursul dat de cătră cei derea lui, decă ţine să fiă vre-odată şi tractată ca apendice. In loc de-a Sub acest titlu cjiarul „Alkot-
ce sunt grupaţi în jurul foiei române iertat de conaţionalii săi. Der mult ne mişca, de-a ne folosi de drep­ mâny" scrie în numărul său cu data
din Arad şi cari, după cum suntem mai mare şi nespus de gravă este turile nâstre bisericesc! şi de-a pre­ de 14 Maiu următorele:
informaţi, au dispus de vre-o două­ răspunderea acelora, cari, decă nu se tinde sus şi tare, noi din partea
u
„ Gazeta din Braşov scriind despre în­
sprezece voturi în sinod, resultatul va întâmpla acâsta întorcere, vor nostră, organisarea, ce a devenit tregirea salariilor preotesei din partea sta­
acesta era cu neputinţă. ave asupră-le păcatul, că au lu- atât' de . necesară şi urgentă, a pro­ tului, constată, că nu numai Sinodele pro-
Pănă acuma n’a mai fost vorba lucrat nu pentru întărirea, ci pentru priei nostre autonomii bisericesc!;
topopesoi, ce s’au ţinut pănă acum, s’au
la alegerile de episcop! român! de slăbirea bisericei naţionale prin ale­ în loc ca noi prin astfel de fapte pronunţat în contra ajutorului de stat,
-
deosebii ! între ardeleni, ungureni şi gerea în fruntea celei mai mari die- să dovedim ma! lămurit şi mai elo- ci şi singuratici preoţi au luat posiţiă
bănăţenî şi precum una şi nedespăr­ cese a metropoliei a unui bărbat, cuent decât ori ce protest, că nici­ pentru refusarea ajutorului. „ G a z e t a "
ţită este biserica, aşa au fost con­ despre care bine au sciut cu toţii, odată nu vom suferi, ca biserica nos­ consideră ca necondiţionat necesar, ca
sideraţi slujitorii ei, ca egali, car! că în luptele din urmă politice-bi- tră să se contopescă în alta.
la mişcarea începută de preoţime să con­
numai prin calităţile şi meritele lor sericescî a comis un act de necre­ Ar trebui să avem în vedere, că
curgă şi ceilalţi BomâDî, căci după ea
se puteau deosebi. Pentru prima oră dinţă faţă de biserica şi naţiunea sa. decă cercurile mai înalte şi guver­ numai lucrarea comună a preoţimei şi
a fost lansat la alegerea de faţă nul — acesta din urmă, firesce, gata a credincioşilor va fi în stare a delătura
strigătul de luptă: hi Ungurean! din la tote, ce ne ar pută slăbi ca na­ pericolul ce ameninţă biserica română. Aşa
partea celor ce au lucrat în favo­ Autonomia romano-catolică si > ţiune — se vor fi angajat odată şi dâr lucrare, er nu pasivitate, muncă şi nu
rul vicarului Goldiş, aşa, că chiar Românii unitî. vor fi aprobat aşa cjisa „organisare a
> certă netrebnică, nisuinţă seriosă şi nu
şi acesta, în discursul de deschidere autonomiei catolice", nouă prejudi-
Dăm loc următorului articul, ce ne vine dela apucături de renegat. De acesta ar avă
dela Dumineca Tomii a sinodului un fruntaş român din Sătmar, ca ecou la cele ţiosă şi stricăciosă, va fi cu mult lipsă Românii. Insă e mai uşor a face pa­
ordinar, pe care l’a presidat, a aflat scrise de noi relativ la lupta pentru apărarea drep­ mai greu a-i face să revină asupra sivitate la masa albă şi a vota pentru gu­
de lipsă a răspunde la acea stri­ turilor bisericescl: lucrului. Printr’o mişcare generală vern şi peniru Gfoldiştl, decât a severşi
gare asigurând, că „este bărbat năs­ Căldurosul D.-Vostră apel adre­ şi energiosă în causa propriei nostre muncă grea pentru regenerarea şcolei şi
cut în diecesă." sat clerului şi poporului bisericei ro­ autonomii, putem parte să-i reţinem bisericei. De aceea va trece încă mult timp
Sigur, că acesta împrejurare nu mâne unite a făcut o impvesiune de-a se angaja, parte să clarificăm
pănă când compatrioţii noştri români vor
pote să-i deroge întru nimic în faţa adâncă asupra nâstră. Aveţi drep­ cercurile mai înalte în privinţa do­
asculta de cuvântul acesta al „Gazdei“.
actului electoral, precum nu putea se tate când ne admoniaţî să nu stăm rinţelor şi postulatelor nostre. Deo
Are dreptate fâia partidei po­
deroge altor fruntaş! din cler, că cu mânile în sîn, să nu privim cu camdată însă lucrul pare aşa, că ne
erau născuţi în vr’o diecesă din Bă­ inerţiă fatalistă la evenimentele, cari îndestulim cu protestul dela Cluşiu porale maghiare, când cjice, că
nat or! din Ardeal. ridică o nouă volbură şi o nouă fur­ din 1897 şi pote îl vom mai înmulţi „Gazeta“ cere dela preoţii şi credin­
Geea-ce însă i a derogat înaintea tună asupra capetelor nâstre. De cu altul nou, când vom fi strînş! în cioşii bisericei române, să lucreze şi
opiniunei publice române, aşa că Ro­ aceea daţi-mî voiă de-a Vă ruga să cleşte, apoi vom tăcâ more patrio şi să muncescă serios, în strînsă legă­
mânii nu-1 privesc ca bărbatul dori­ publicaţi răsunetul acesta la nobilul, vom lăsa pe contrari să lucre mai tură şi înţelegere cu poporul, con­
rilor lor, a fost purtarea sa de pănă înţeleptul şi românescul apel al departe în direcţia apucată. damnând certele netrebnice şi apu­
acum în raportul cu sistemul dela D.-Vostră. Eu cred însă, că decă vrem să căturile de renegat. Dâr pentru
putere contrar şi duşmănos liberei Se lucreză ârăş! „de noi fără scăpăm, — şi cu toţii vrem — de muncă seriâsă nu numai acuma
nostre desvoltărî în biserică nu mai de noi“ — aşa ne spune venerabila ce ni-se pregătesce, atuncî a bătut stăruesce organul nostru, ci a stăruit
puţin ca pe tote celelalte terene. nostră „Gazeta", şi adevărul grăesce. şi ora a un-spre-c}ecea, ca se ne apu­ întotdâuna şi în tâte împrejurările.
Der vor c]ice cei-ce l’au ales: Autonomia romano-catolică, deşi în­ căm cu toţii şi cu totă energia de Numita foiă maghiară n’a putut
ce ne pasă nouă de ceea-ce cred şi cet ca melcul, dâr totuşi înainteză lucru. Nu pâte să ne ţină în loc să nu facă puţină alusiune şi la „pa­
c|ic Românii, noi seim mai bine ce şi noi Românii uniţi ne putem trezi întrebarea, că cine este chiămat şi sivitate", dând aşa mai pe departe
ne trebue şi de ce avem lipsă. De într’o bună diminâţă, cum bine c}i- cine nu; toţî suntem chiămaţî, ba a-se cunosce, că mai bine ar face
aceea ni-am ales cap pe Goldiş, căcî ceţî, că suntem fără soirea şi voia datori să ne apărăm aşec}ămintele şi Românii să voteze la alegerile die-
dela el aşteptăm mai mult ca dela. nostră decretaţi ca făcând parte din drepturile nostre bisericesc! moşte­ tale cu cei din partida poporală,
toţî ceilalţi. ea şi ca lipsiţî de independenţa bi­ nite dela străbun!. decât ca cu voturile lor să dea ajutor
Aşa vor c]ice şi pretinşi! estremî sericei nâstre, la care au ţinut atât Episcopii, vicarii şi protopopii guvernului. Trece însă una cu ve­
car! au strigat în gura mare, că tre­ de mult strămoşii noştri, când au să concheme sinodele mixte şi acolo derea „Alkotmany". Cei ce au votat
bue se se pună capăt cu orî-ce preţ făcut unirea, şi pentru care au luptat în faţa poporului credincios să se cu guvernul au fost tîrîţ! la urnă
sistemului de pănă acum al guver­ de atunci necurmat. dea espresiune dorinţei şi hotărîrei cu gendarmii, cu ameninţări şi te-
nării diecesei. Nu numai cea mai mare daună, Românilor uniţî de a-şî păstra cu rorisărî de tot felul, âr o parte din
Acum, după-ce au isbutit la deră şi cea mai mare ruşine va fi orî-ce preţ autonomia bisericescă şi ei vor fi căcjut pradă şi corupţiunei.
alegere, se va vede încurend de ce pentru noi, decă nu ne vom sci de a-o organisa din nou pe base de Resultatele acestea însă nu le-a cau-
natură va fi sistemul ce va urma de păstra în secolul al XlX-lea, ac}! sine stătătore şi cu totul neatârnă- sat pasivitatea, ci au fost aceleaşi
ac}! înainte sub conducerea fostului mâne al XX-lea, cu numărosa nos- tore de altă biserică. aparaţiunî ale sistemului de volniciă
deputat guvernamental şi adict al tră inteligenţă ceea ce ni-au câşti­ Acesta aţî cerut’o şi D-Vostră, şi brutalitate, care s’a ilustrat în
elicei tiszaiste, care clică, după-ce a în­ gat şi lăsat nouă ca scumpă eredi­ acâsta o cerem cu toţii. De n’ar voi, mod atât de trist şi revoltător şi