Page 34 - 1899-05

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 102.—1899.

grijire, dâr nu s’a făcut pănă adî nimic ca protocolele să fiă purtate şi în limba j de subscrieri, ceea ce nu le va fi greu, lară, a fost luată în deplinul înţeles al
aşa că chiar şi acei sâracl de categoria maghiară. căci în listă sunt chiar Germani, său Evrei legii de naţionalitate, membrii români for­
întâifl, cari au scăpătat' prin nenorociri, Cererea însăşi — continuă Dr. Lurtz şi Greci, cari pănă acum voiau să trecă ca mând numărul recerut. Decă în decursul
aflându-se odinidră în împrejurări mai bune, — citâzâ trei motive. Intâiă vacja limbei Germani, atunci ne vom pleca înaintea le­ anilor din urmă s’a mai micşorat numărul
nu primesc decât 2 fl. la lună. Cum sS statului, pe care ne cere s’o recunoscem şi gii. Pe câtă vreme însă nu vor ave 44 seu membrilor români, la acesta au mai con­
trăâscă ei cu aceşti bani, căci lor li-e ru­ prin aceea, ca să-i câştigăm valore aici. 45 de subscrieri, nici un Sas nu pote să tribuit împrejurările schimbate, cari sunt
şine sâ cerşâscă? Ar fi bine, dise, să se Crede însă, că limba statului n’are lipsă încuviinţeze cererea lor. bine cunoscute şi Saşilor, de pildă odinioră
facă odată statutul pentru săraci după pilda de acâsta, căci ea s’a străcurat deja cu Dâcă voiţi — continuă vorbitorul — suburbiul Blumăna trimetea în comună nu­
altor oraşe şi mai ales a oraşului Elber- ajutorul, ba adese-orl şi în contra legei şi a să fim cu prevenire faţă cu d-vostră, acesta mai representanţl saşi şi români, er de un
feld din Germania, precum s’a proiectat, — dreptului, în tote unghiurile şi crepăturile stă în mâna D-vostră. D-vostră Maghiarii timp încoce acest suburbiu pe urma noue-
ca să nu sufere prea mult sărăcimea şi clâdirei de stat. Ba ameninţă a înghiţi aveţi puterea, îngrijiţi ca în comună şi co­ lor pactărl alege ap ope numai membri
r
printr’asta şi vacja oraşului. chiar limbile nemaghiare apărată de pu­ mitat să se esecute legea cu conscienţiosi- maghiari şi câţî-va saşi.
Primarul Hiemesch răspunse, că ma­ terea statului ea este în posiţiă ca de tate, dovediţi prin fapte simţămintele vos- Consimte pe deplin cu cele espuse de
gistratul nu pdrtă vina pentru acâstâ tră- ch să apese ou tote mijlocele asupra celor tre amieabile, şi atunci fiţi convinşi, că d-1 advocat Lurtz relativ la tendinţele ne­
gănare, arătând şi căuşele ei. Abia acum de altă limbă, şi să împiedece folosirea vom strînge cu bucuriă mâna, ce ni-o în- iertate şi ilegale de estindere şi espansiune
afacerea a ajuns în stadiul de a pută fi limbei lor materne. Noi suntem cei slabi, tindeţl -şi amăsurat obiceiului nostru ger­ cu orl-ce preţ a limbei statului, în detri­
resolvatâ şi deja în tdmna anului acestuia noi suntem cei asupriţi, cari suntem ame­ man vă vom întrece încă în dovecjile de mentul dreptului de limbă al naţionalităţi­
se va propune representanţei comunale sta­ ninţaţi a c&dâ pradă puterii limbei statului, amiciţiă. Pe câtă vreme însă clilnic trebue lor nemaghiare. j'Chiar după legea de na­
tutul pentru regularea îngrijirei săracilor şi tot să fim aceia, cari de bună voiă şi să simţim, că totă arta de stat modernă ţionalitate, dreptul limbei statului este măr­
oraşului. din motive de echitate să-i mai ajutăm ţîntesce cu privire la noi numai la desna- ginit. Dovadă e chiar caşul de faţă, care
*
încă să străbată şi aici. Noi Saşii din ţionalisare, nu vom crede cuvintelor fă­ pune pe Maghiari, ca naţionalitate, alături
înainte de a trece la ordinea rjilei, contră am avă causă a pretinde, ca limba ţarnice. cu celelalte naţionalităţi, aşa că trebue să
primarul-preşedinte a lăsat să se cetescă de nostră maternă germană, limba celui mai Din tote acestea consideraţiunl pro­ vină cu cerere. Nici legile esistente prin
cătră raportor propunerea de urgenţă a ad­ mare popor de cultură, să fiă respectată pune a-se respinge propunerea magistratu­ urmare nu acordă Maghiarilor, ca element
vocatului Iosef Maier şi soţi. Raportorul aici în Ungaria. Dâr ore numai motive de lui sprijinită de comisiunea permanentă. domnitor, un drept de limbă superior şi
citesce o cerere subsemnată de 41 membri echitate să fi condus pe concetăţenii noştri După Dr. Lurtz vorbesce unul din universal. Din nenorocire tendinţa de a va-
ai representanţei comunale, prin care se maghiari la acestă cerere ? N’o credem, căci subscriitorii cererei, Dr. I. ZuJcarias. El gâ- lidita un astfel de drept în paguba nostră
cere dela acesta să admită în viitor şi aici şed representanţl ai acelei foi ma­ sesce lucru caracteristic, că pe când de o esistă şi se manifestă aprope dilnic, cum
limba maghiară ca limbă protocolară, pe lângă ghiare, care strigă : „Brasso, mint volt szăsz- parte unii dintre fruntaşii saşi aduc laude s’a văjut şi astăcll) aduoându-se ca motiv
limba germană şi română. văros, most magyar văros . (Braşovul a fost şi mulţămirl fişpanului pentru-că este sin­ nu legea, ci respectarea vajei limbei sta­
a
Cele 41 subscrieri, precum s’a cons­ oraş săsesc odinioră, astăcll e maghiar). cerul promovător al păcii în comitat, pe tului. Crede deci, că oum au făcut Românii,
tatat, se grupâză în modul următor: numai Suntem convinşi deci, că acest pas al lor atunci Dr. Lurtz accentuâză, că se întâm­ trebue să facă şi Maghiarii din acest oraş,
23 dintre membrii subscrişl sunt Maghiari, tinde asemenea numai spre maghiarisarea plă nelegalităţj, cari turbură pacea între oonformându-se strict disposiţiunilor legale.
âr ceilalţi 18 numai ca Maghiari nu sunt cu­ acestui oraş. naţionalităţi; află caracteristic, că Dr. Lurtz Ia la cunoscinţă cu plăcere înclinarea
noscuţi în oraşul acesta. însuşi propună­ Ca al doilea motiv cererea se provocă provâcă pe Maghiari să inaugureze în co­ amicabilâ manifestată de antevorbitorul
torul, advocatul Iosef Maier, e German şi a la echitate. Românii — cp — sunt în nu­ mitat altă direcţiă, pe când şi în Congre­ Lurtz faţă cu Românii prin aceea, că a
00
mers mai înainte tot numai cu Germanii şi măr mai mic şi totuşi procesele verbale se gaţia, ca şi în representanţa comunală tot dat espresiune simpatiei pentru causa co­
cu Saşii. Tot aşa nu sunt cunoscuţi ca Ma­ portă şi în limba română. Dâr, r}ice Dr. Saşii formâză majoritatea. In ce privesce mună a celor asupriţi. La asemeni dovedi
ghiari nume ca Iosef Leitinger, fraţii Adler, Lurtz, cu Românii stă lucrul altfel. Nu cunosc limbagiul foilor maghiare, acestea nu vor­ Românii vor răspunde întotdeuna cu mul-
Dr. Mandl, Samuel Klein, H. Aronsohn, nici un cas, de când am păşit în viaţa pu­ besc aşa cum vorbesce „Kronstădter Ztg.“ ţămire.
Iosef Schmidt director de postă pens., blică, în care concetăţenii noştri Români 4i de di despre Maghiari. Se silesce a arăta Dechantul I. Moor în vorbirea sa în­
Theochar Alexi, Alexander Drechsler, Iosef să fi vătămat simţul nostru naţional în apoi, că vacfa limbei statului pretinde pur­ tinde corde mai lipe plângându-se, că s’a
Schul, Anton Irk econom şi alţii. vr’un chip ore-care, să ne fi împiedecat în tarea procesului verbal şi în limba ma­ încins o desbatere „agitatâ“ asupra unei
Asupra cererei de mai sus magistratul esercitarea drepturilor nostre, său să fi bat­ ghiară. Funcţionarii primăriei nu cunosc cereri atât de firesc!. Saşii, cari se alipesc
a făcut propunerea, că deşi conform dis- jocorit limba năstră. Fiind şi ei, ca şi noi, limba maghiară cum se cade. Dâcă se va aşa de mult de limba lor maternă, să nu
posiţiunei legii comunale cererea trebuia asupriţi şi mâhniţi, ne-au întâmpinat fră- purta protocolul şi în limba maghiară, vor ia în nume de rău Maghiarilor când o fac
i
subscrisă de / parte din membri repre­ ţesce, şi cred a-o pută spune în numele ave ocasiune se şi-o însuşască mai bine. şi ei acâsta. Faţă cu Dr. Mureşianu ob­
s
sentanţei, âr 41 încă nu fac a cincia parte, concetăţenilor mei saşi, că şi astădl de ar Vorbesce şi de echitate şi se încercă în servă, că n’a tras la îndoială legalitatea
totuşi din motive de eohitate crede a se veni Românii în număr cât de mic sine-ar fine a dovedi, că ’/ parte dintre membri procederii când cu primirea limbei ro­
5
satisface cererei. Propune deci în înţele­ ruga să câştigăm valore limbei lor, le-am este numai de 40, căci funcţionarii nu s’ar mâne, ca limbă protocolară. Ou tâte astea
gere cu comisiunea permanentă, ca dela 1 face bucuros acăstă concesiune. Cum că la socoti după lege. Sprijinesce cererea ce­ trebue să dea de gândit, (fie®, că pe când
Iunie a. c. protocolele şedinţelor represen­ timpul său am conces Românilor dreptul lor 41. membrii români sunt adî în representanţă
tanţei să fiă purtate şi în limba maghiară, de limbă protocolară, du este decât o do­ Membrul Dr. A. Mureşianu observă la numai 28, se crede de lipsă, ca limba lor
încuviinţându-se şi cheltuelile, ce le va că­ vadă, că noi nu suntem conduşi de şovi­ cele espuse de Dr. Lurtz cu privire la Ro­ să fiă limbă protocolară, der faţă cu limba
şuna acesta. nism, ci de vechiul simţ de drept germa­ mâni, că dânsul (vorbitorul) de când este maghiară nu se află acâsta de lipsă, cu tote
Membrul Dr. 0. Lurtz se ridică spre nic, care ne îndămnă a întâmpina pe toţi membru al acestei representanţe a găsit în oă 4l de membri o cer şi cu tote că este
a face o contra-propunere. Mai întâia des­ cu amiciţiă, cari se portă ou amiciţiă faţă vigore dreptul protocolar al limbei române. şi limba statului. Mai mult îl dâre însă de­
făşură cestiunea de drept după legea de de noi. D-lui Lurtz, care s’a făout membru mai clararea lui Lurtz, că Saşii şi astădl fără
naţionalitate în care cţice, se pretinde că Ce privesce al treilea motiv al cere­ în urmă, pote nu-i este cunoscut, că atunci nici o considerare ar concede fără preget
numai Y parte din membrii representanţei rei, interesul public, neg, că interesul public când s’a luat decisiunea, ca şi limba ro­ decretarea limbei române ca limbă proto­
6
pot face o astfel de cerere. După legea ar cere, ca procesele verbale ale oraşului mână să fiă limba protocolară a comunei, colară, âr Maghiarilor din contră nicl-odată
comunală representanţa comunei Braşov să fiă purtata şi în limba maghiară. Mi-am membrii români erau representaţî în număr nu li-ar face o astfel de conces’une. Acâsta
constă jumătate din viriliştî (100) şi jumă­ însemnat numele celor subsemnaţi, am con­ mai mare, aşa că cererea lor a fost în ade­ este dovadă de antipatia faţă cu Maghia­
tate din membri aleşi (ICO), la cari se mai vingerea, că toţi sciu nemţesee, ba mulţi văr spriginită de a cincia parte ai mem­ rii şi e întrebare,-dâcă folosesc, sâu strică
adaug funcţionarii primăriei, ou totul 18. din ei se bucură de un cerc mare de muş­ brilor representanţei. Nu a fost dâr o con­ Saşii prin acâsta păcii dorite de Lurtz.
Prin urmare la olaltă membrii sunt în nu­ terii saşi, ca Adler (zaraful), ca Drechsler cesiune, ce li-s’a făcut din partea concetă­ După o replică a lui Lurtz, a cerut
măr de 218, de unde urmeză, că 41 încă (cafegiul) ş. a. De un interes publio nu ţenilor saşi, cum crede d-1 Lurtz, ci hotă- cuvânt Teochar Alecci şi forte agitat a ac­
nu constitue a cincea parte — deci Jos. păta fi dâr vorba aici. De va succede odată rîrea prin care s’a recunoscut dreptul centuat, că dâcă şi el a subscris cererea
Maier şi soţii n’au dreptul de a pretinde, patenţilor să adune numărul recerut legal limbei române, ea ca limbă protoco­ acâsta, n’are să i-se ia în nume de rău. In-

curgeau una după alta. Se desprin­ cer, nici pe pământ. Dup’atâta vuet, jăiturî de obuz, tâte aruncate spre s’au dat înderet după culmea dea­
deau pietrile de pe câstele dâlurilor a venit o linişte, ca în fundul pă­ acelaşi loc, spre dealul de de-asupra lului.
*
de tremurâtura văzduhului, şi clo­ mântului. Bucovei. Flăcăii noştri din vale ve­ * *
cotul era pănă la cer. Şi în urletul Şi ploia cernea mereu. deau obuzurile vîjăind pe de-asupra
acesta, soldaţii steteau ca beţi, ca După alte doue cesuri erăşî au capului lor, vedeau şi dealul unde Maiorul Şonţu fusese totă di-
şi când s’ar fi prăbuşit peste ei o început tunurile. bat, şi steteau cu inima îngheţată mineţa posomorit şi alerga pe di-
apă mare şi repede şi i-ar fi înecat. La amec|ă-cli s’a mai ridicat de grija celor din deal. j naintea batalionului cu calul şi în­
Nu vorbeau nimic, steteau nemişcaţi, ceţa şi s’a limpezit cerul. Acum în­ Acolo, pe culmea dealului, {erau coce şi încolo, şi tot scotea cesor-
cu mâna pe geanta plumbilor, ca cepură se vie căruţele, cari aduceau călăreţii noştri, cari aveau se În­ nicul se se uite decă mai e mult
s’o apere de ploiă. în căldări acoperite ciorbă pentru chidă drumul lui Osman, decă ar fi până la vremea hotărîtă pentru nă­
Oficerii, cu glugile în cap, ste­ soldaţi. Mâncarea caldă a mai prins nisuit se fugă cu oştirile prin partea vală. După amiacjî l’a cuprins din-
teau nemişcaţi şi ei, ascultând vuetul inima flăcăilor. La câte sute dintre aceea. Pănă se s’adune şi se se pue tr’odată veselia, a descălecat şi a
de tunuri, cu ochii pironiţi într’o ei li-a fost cea mai din urmă mân­ în şir, ei mişunau pe deal, căutân- început se facă glume cu dorobanţii.
parte. Şi ceţa era aşa de grâsă, că care ! du-şî locurile. De departe se părea, Băteau tunurile cu multă urgie.
nu vedeai nici la patru-cţecî de paşi. Sorele era acum fierbinte ca un că ei umblă de colo pănă colo, Şonţu scose din nou cesornicui.
Flăcăii simţeau o ameţelă, ii-se în­ cuptor aprins — semn de plâie — amestecându-se şi erăşî resfirându-se, „Acu, băeţl! mai bat încă tu­
vârtea lumea şi-i usturau ochii. Uc}î şi aburii calcţl începură se acopere şi nesciind, par’că în zăpăcâla lor, nurile cât ai cţic© de trei-orî Tatăl
pănă la piele şi încărcaţi pe picidre culmile. învioraţi de vederea sorelui că Turcii îi bat cu obuzurî şi cu nostru. Când vor tace, e rândul
cu noroiul lipicios al văilor, tre­ şi întăriţi de mâncarea caldă, sol­ piu m bî. nostru ! Şi întorcându-se spre ba­
kt
murau asurziţi de clocotul tunurilor daţii se mai înveseliră. Tăceau şi Turcii de îndată ce i-au zărit, talionul lui Mărăcineanu, a strigat
şi neputând se se vadă o companiă tunurile acum, după porunca dată: au tras asupra lor. Au şi ucis pe căpitanului:
pe alta. se bată doue cesuri şi alte doue se câţi-va dintre ei, cu cai cu tot, er — Ni a sosit vremea, Mără-
Asta a fost rugăciunea de di- tacă. pedestrimea din vale se mira de că­ cinene ! u
mineţa a tunurilor. După vr’o doue Der focuri de puşcă se aucţeau lăreţi, că umbla forfota şi fără nici Măiăcineanu şi-a încheiat man­
ceaun, au tăcut tâte de-odată. mereu, din partea Turcilor. In cu­ o grabă, în bătaia tunurilor. In taua, şi a strigat flăcăilor: „Gata,
Nu se mai aucjea nimic nici în rând înse începură se s’aucjă şi vî- urmă călăreţii şi-au găsit locurile şi copii! Se ve ţineţi tot după mine!