Page 38 - 1899-05
P. 38

Pagina 6.                                                            GAZETA TRANSILVANIEI                                                                    Nr. 102—1899 ..
                                                                                                                                                                                         :

             tute la olaltă; părul cresce cu deosebire   avea  obiceiul,  ca  să  nu  cjieă  rugă­        In  cţiua  următore  de  9  Iunie,  s’a   dându-ne  pe  noi  umblând  cu  siguritate  pe
             vara, âr stimul numai spre iarnă, ca să   ciunea,  când  se  punea  la  masă,  la  adunat  o  mulţime  mai  mare  de  popor  înar­   uliţe,  a  întrat  tot  lagărul  şi  cu  el  poporul
            facă lână mai dâsă şi mai bine sbătută.     mâncare.  Odată  fu  cbiămatla  masă  mat  între  stânca  „Vulcau"  şi  Ciurilâsa.        refugiat  în  Câmpeni.  Pe  la  8  âre  a-  venit-
                                                       preotul  locului.  Familia  bogatului  Focul  s’a  deschis  dimineţă  pe  la  7  ore  şi   şi Iancu din Vidra.
                                                       negustor  îşî  uitase  şi  acum  de  ru­      ţinu  aprope  totă  cjiua.  Duminecă  peste  di
                                                                                                                                                        Tot  în  aceste  momente,  când  spiritele-
                         P O V E Ţ E.                  găciune.  Preotul  le  aduse  însă  a-  n’au  fost  lupte  mai  seriose,  decât  atacuri   între  ai  noştri  se  liniştiseră  puţin,  nisce  stri­
                                                       minte,  şi  rugă  pe  membrii  familiei,  mici  între  ante-posturile  nâstre  şi  ale  ini­  găte  estra-ordinare  din  partea  „Podurilor "
                                                                                                                                                                                            1
               Mulsul  vacilor.  S’a  făcut  încer­    ca  nicî  în  viitor  se  nu-şî  uite  a  se  micului.                                   ,  au  pus  în  mişcare  şi  în  tălpi  pe  toţi  pur­
          care  cu  9  vacî  şi  s’a  dovedit,  că  cu   ruga  lui  Dumnezeu.  Rugarea  preo­             Kemâny  se  afla  la  Ciurilâsa  într’o  po-   tătorii  de  arme.  La  început  nu  sciam,  ce
          cât  mai  iute  şi  mai  repede  se  mulge   tului  aduse  pe  bieţii  omeni  în  per-  siţiune  destul  de  favorabilă  armelor  lui,   pote  fi  causa,  dâr  în  urmă  enigma  s’a  re-
          o  vaca,  cu  atât  dă  lapte  mai  mult     plesitate.  După  o  tăcere  mai  înde­       când  Luni  în  11  Iunie  ai  noştri  ocupaseră   solvat în modul următor:
          şi  mai  bun.  Astfel  în  loc  de  31,7     lungată cjise însă stăpânul casei, bă­        posiţiunl  mai  muie  de  apărare,  decât  de     Armata  nostră,  persecutată  în  sâra.
          chlgr.,  prin  mulsul  repede  s’au  căpă­   trânul  negustor:  „Decă  cjice  omul  atac,  la  Sohodol.  In  acâstă  di,  cătră  amâcjl,   precedentă  de  Unguri,  nu  s’a  retras  totă
          tat  111,7  chlgr.,  altă-dată  în  loc  de   in fieece-care (ţi rugăciunile de masă,  comandantul  maghiar  întrâ  în  Abrudul  ars    în  Câmpeni,  ci  dând  'în  calea  inimicului,
          37,5  chlgr.  prin  mulsul  repede  s’au     acăsta  i-se  preface  într’un  obiceiu  mai  bine  de  jumătate  şi-şi  aşecjâ  comanda   s’a  postat  de  ambe  părţile  drumului  prin-
          căpătat  137  chilograme.  Va  să  c^ică,    de  rend;  se  rogă  apoi  fără  ca  gân      în casele lui Absolon, protopopul gr. or.    pădure.   Ungurii,   în   reîntorcerea   cătră
          pe  puţin  căpătăm  dela  o  vacă            dul  lui  să  i  fia  la  rugăciune  şi  la        După  intrarea  lui  Kemâny  Farkas  în   Abrud,  au  rătăoit  pe  mai  multe  căi  din
          de  trei-orî  mai  mult  lapte,  decă  o     Dumnecjen;  şi  repeţirea  acesta  vecî-  centrul  Munţilor,  oştirea  nostră  s’a  recules   pădure,  er  Românii,  cari  se  adunaseră
          mulgem  repede,  decât  decă  am  mul­       nică  seu  şi  decă  nu  vecîmcă,  cel  din  tote  părţile  şi  s’a  pus  în  ordine  de   peste  nopte  în  cete,  au  dat  peste  ei  şi
          ge-o  încet  şi  tăndălind.  Ce  i  mai      puţin continuă, are ca urmare, ca ru­         bătaie.  Noi  oei,  cari  ne  aflam  la  Sohodol,   i-au  făcut  prisonerl  (cam  120  la  număr)-
          mult,  laptele  muls  repede  este  şi       găciunea îşî pierde însemnătatea".            am  făcut  îndată  un  marş  forţat  pănă  la   Pe  aceştia,  c’un  oficer  în  frunte,  îi  trans­
          mai  bun  ca  celalalt.  Nicî-odată  lap­          O nepotă  a negustorului în etate  'Suhar.  Aici  se  concentraseră  diferitele  des-   portau  la  Câmpeni,  între  strigăte  puternice
          tele  muls  dela  o  vacă  nu  este  nu­     de  7  anî  aucjend  acestea  se  scolă  de  părţăminte  puse  sub  conducerea  mea,  a    de „vivat*, încât răsunau munţii.
          mai  atât,  cât  se  vede  a  fi  în  uger,   pe  scaunul,  pe  care  şedea,  se  duce,  lui  Vlăduţ,  Balint  şi  a  tribunalului  Ciu-     Caşul  acesta  a  insuflat  curagiu  în.
                                                                                                ce:
          ci  în  cea  mai  mare  parte  el  este      la  moşu-său,  îi  sărută  mânile  şi  cji   rileanu.  Dela  Suhar  am  plecat  asupra  ini­  omenii  noştri,  şi  încă  în  acea  cji  după
          stors  din  sângele  vacii  prin  faptul     „Moşule  dragă,  nici  eu  să  nu  mai  micului  piua  era  cătră  amâcjl,  când  noi      amâdl  l’am  atacat  ârăşl  din  patru  părţi,
         iritant  al  mulgerei.  Vaca  trebue          viu  în  fiesce  care  dimineţă  la  D-Ta  deschiserăm  un  foc  vehement,  care  a  pus   ca nâptea să facă capăt luptei.
          mulsă  bine,  aşa  ca  să  nu  mai  ră­      şi  să  (ţie:  bună  dimineţă,  moşule  în  respect  şi  spaimă  pe  însuşi  Kemâny.
         mână  nicî  o  picătură  de  lapte,  de-      dragă,  cum  ai  durmit  moşule  dragă?  După-ce  acesta  văcju,  că  nu  e  glumă  cu           In  14  Iunie  Kemâny  făcu  o  încercare
         ore-ca  este  constatat,  că  tocmai  acel    cum  te  afli  moşule  dragă?  er  sera  Românii,  se  scula  dela  masa,  la  care  prândia   de  a-se  înţelege  cu.  noi,  scriind  o  epistolă
         lapte  e  mai  bun  şi  mai  untos,  care     să  nu  mai  dic:  nopte  bună  moşule  în  Abrud,  şi-şî  puse  oştile  contra  nostră.   lui  Vlăduţ,  propunându-i  o  conferinţă  ver­
         se mulge mai pe urmă.                         dragă,  odihnă  uşoră  moşule  dragă,  Se  încinse  o  luptă,  ce  curgea  cu  multă  os-   bală.'  Vlăduţ  însă  îi  răspunse,  că  nu  mai
                                                       dormi în pace moşule dragă".                 tentaţiune  şi  curagiu  din  ambele  părţile,   are  încredere  în  nici  un  Ungur.  Tot  astfel
                                                             Se  născu  din  nou  o  tăcere  âră  armelor  nostre  li-a  succes  să  respingă     a  păţit’o  KemâDy  şi  cu  Balint,  care  încă-
                    Pilde si învetături.               adencă;  membrii  familiei  erau  cu  cătră oraş oştea fudulului Kemâny.                   i-a  refusat  propunerea  de-a  merge  în  Abrud
                              » >
                                                       toţii  ca  opăriţi.  Preotul,  privind  cu         Dâr  în  curând  fortuna  ne  părăsi,  căci   la o conferinţă.
               Iubirea  de  Dumnezeu.  Un  domn
         căletoria  cu  trenul.  In  cupeul  în        multă  bucuriă  şi  iubire  la  copdă,  Kemâny  aflând  prin  un  Sas  —  ce  fusese            In  urma  acestor  refusurl,  Kemâny
         care  era  el,  se  afla  şi  o  copibţă.     (ţise  cu  cuvintele  psalmistului:  „Dm  făcut  prişonier  într’o  luptă  de  mai  înainte  începu  să  se  gândâscă  la  starea  deplora-
         Domnul,  fiind  om  prietinos,  începu        gura  pruncilor  ţi-ai  întemeiat  puterea  la  noi  şi  i-se  dase  chiar  şi  o  mioă  func­  rabilă,  în  care  se  afla  oştea  lui,  care  nu.
         a povesti şi a se juca cu copiliţa.          pentru vrăjmaşii tei*.                        ţiune  la  ud  despărţământ  al  nostru,  şi  care  avea  cu  ce  să  şl  mai  ţină  sufletul  în  ose  în
                                                                                                    favorisat  de  împrejurări,  fugi  ârâşl  la  tabăra  Abrudul  jăfuit  şi  pustiu.  Proviantul  ce  ’i  s’a
               Când  era  aprbpe  de  ţinta  că­
         lătoriei  sale  şi  voia  se  s,e  dea  jos                                                inimicului  —  posiţiunea  şi  numărul  ome-  trimis  de  cătră  Ungaria,  a  fost  prins  de
         din  cupeu,  copiliţa  se  aşecjâ  îoaintea            înainte cu 50 de anî.               nilor  noştri,  ne  ataca  aripa  stângă  de  sub  harnicul  preot  Groza,  şi  trupa,  ce  ducea
                                                                                                    Ciurilenu,  aducându-ne  astfel  în  pericol  acest  transport,  a  fost  bătută  şi  pusă  pe
         lui,  îl  privi  cu  multă  seriositate  şi       (Din luptele Eoniânilor în Munţii Apuseni.)
         îl întrebă: „lubesci tu pe Dumwecleu?*                         — Fine. —■                  de-a  fi  împresoraţl  şi  nimiciţi.  Vlăduţ  însă  fugă  încă  la  12  Iunie.  Oştea  lui  a  recurs
                                                                                                    observa  acâsta  şi  a  comandat  retragere,  la  bâbele  de  cucuruz,  ce  mai  rămăseseră
               Domnul  nostru  nu  răspunse  ni­                           III.
         mica,  şi  când  repeţi  copila  din  nou                                                  retrăgendu-ne  pănă  la  Sohodol,  unde  am  încă  prin  cele  coşuri  părăsite,  din  cari
         întrebarea,  el  părăsi  cupeul,  fără             Ungurii  vădend,  că  nu  vor  pute  lua  ajuns pe înserate.                          soldaţii  îşi  făceau  cocoşi.  Dâr  nu  mai  aveam
         ca să-i răspundă.                            în  posesiunea  lor  cetatea  Alba-Iuliei,  pe      Marţi  în  12  Iunie  s’a  ţinut  în  Câm­  acum  nici  de  aceştia.  De  altă  parte  noi,
                                                       cât  timp  Munţii  sunt  în  mânile  nostre,  au   peni  o  conferenţă  beli  că,  în  care  s’au  luat   sehimbându-ne  acum  tactica,  îl  atacam
              Der  întrebarea  pusă  de  copilă
         îl  urmăria  încontinuu  şi  în  tot  locul,   decis,  ca  să  trimită  în  contra  nostră  o   mai  multe  disposiţiunl  faţă  cu  starea  se-   numai  între  4—5  ore  după  amâcjî,  aşa  că
                                                      trupă  de  oştire  mare,  care  să  treoă  prin   riosă  si  ameninţătore  în  care  ne  aflam.   pe  când  îşi  îndrepta  puterea  armelor  asu­
         pe  unde  umbla;  el  n’o  putea  nicî
                                                      foc  şi  sabiă  tot  ce  e  românesc.  Pentu  acesta   Piua  acâsta  a  trecut  fără  de  lupte,  âr  Ke­  pra  nostră,  se  făcea  nopte,  şi  ei  necunos-
         decum  uita,  şi  întrebarea  nu  i  dedea
                                                      au  designat  pe  Kemâny  Farkas.  Noi,  pe   mâny  a  început’o  şi  el  cu  provocarea  de   când  locurile,  nu  ne  puteau  face  stricăciuni
         pace,  îl  neliniştea  într’una,  până       timpul  când  se  făceau  aceste  planuri  din
         când  nu  răspunse:  „Da,  îl  iubesc,                                                     a  desarma  Românii.  El  adecă  trimise  lui   şi  astfel  îl  ţineam  aşa  cjicând  ocolit  de
         pentru-că El ne-a iubit mai întâiu pe noi*.  partea inimicului, ne aflam la Câmpeni.       Iancu  o  scrisore  în  care  îl  provoca,  ca   tote părţile.
              Şi  cum  stăm  noi  cu  întrebarea            Pe  la  sfârşitul  lui  Maiîx,  baronul  Ke­  toţi  prefecţii  şi  tribunii,  dimpreună  cu  po­  In  starea  acesta,  din  partea  nâstră
         acăsta ?                                     mâny  Farkas  se  afla  în  Zarand,  avendu-şl  porul,  să  depună  armele,  căci  la  din  contră   am  socotit,  că  e  binevenit  momentul,  ca-
                                                       el cuartirul general în orăşelul Brad.       tot  natul  îl  va  trece  prin  ascuţişul  armelor   să-i  dăm  un  atac  mai  mare  şi  mai  în  re­
              Iubim  şi  noi  pe  Dumnezeu?  Am
                                                            In  8  Iunie,  Kemeny  pleca  în  clor!  de  sale  victoriose.  (Ezer  csatâkban  megedzett   gulă,  care  să  fiă  făcut  de-odată  şi  din  tote
         încercat noi vre odată, să înduplecăm
         şi  pe  alţii,  ca  să  iubăscă  pe  Dum-    (ţi  din  Brad  cătră  Abrud.  Primind  noi  scire  fegyvereim  âlân  fog  kimulni.)  Drept  răs­  direcţiunile.  Acest  moment  îl  deciserâm  să-
         necjen ?                                     despre  acesta,  s’a  decis,  să-l  întâmpinăm  puns  însă  i-am  trimis  în  copie  două  scri-   fiă pe diua de 15 Iunie.
                                                      în  partea  de  cătră  Zarand  şi  după  putinţă  şorl  de  ale  lui  Kossuth,  adresate  lui  Si   Insă  Kemâny  n’a  aşteptat,  ca  să  în­
              Şi  eu  iubesc  pe  Isus  Christos.  O  să-i  închidem  calea  şi  să-l  împedecăm  a  monffy  pentru  Iancu,  şi  i-s’a  mai  scris,  că  cepem  uoi,  ci  a  început  el  atacul  asupra
         copiliţă,  ca  de  vre-o  ciccî  anî,  se  merge  la  Câmpeni.  Voiam  cu  atât  mai  dupâ-ce  minţesce  capul  lor,  noi  Românii  nâstră.  El  se  îndrepta  ou  peste  1000  de
         juca  cu  păpuşa  în  mijlocul  odăii.  vârtos  a  face  acesta,  căci  decă  el  ar  intra  nu  mai  credem  nici  unui  Ungur,  ci  ne  omeni  asupra  lui  Balint,  care  se  afla  la
         Mama  copiliţei  vorbia  cu  o  prietină  în  Abrudul  ars,  va  ave  a-se  lupta  cu  lipse,  încredem  în  armele  nostre,  cari  au  să  de­  BuciumanI,  unde-şl  avea  popor  înarmat,
         a  ei  despre  diferite  lucruri,  şi  veni  er  noi  ne-am  continua  lupta  după  planul  cidă între noi şi ei.                       însă  cu  mult  mai  puţin,  decât  inimicul..
         vorba  între  ele  şi  despre  iubirea  lui  vechih şi în locuri cunoscute.                     Acest  răspuns  l’a  conceput  în  limba  Kemâny  ataca  pe  Balint  cu  multă  furiă,.
         Isus  Christos  şi  despre  fericirea,  ce         Spre  scopul  acesta  am  primit  eu  şi  maghiară  Ion  Faur,  care  de  present  se  află  în  desperarea  lui,  şi-i  succese  să-l  respingă,
         ni-a  pregătit’o  El  prin  mbrtea  sa  de  Ales.  Boeriu  80  de  gardişti  cu  arme  de  în  România,  oa  propietar  al  unui  pensionat  dâr  avisat  fiind  Ciurileanu  de  cătră  Roşia,
         pe cruce.                                    foc  şi  100  Albăceni,  parte  cu  puşcî,  parte  de copii.                               acesta  îi  sări  în  ajutor  la  timp,  aşa  că  lui
              Aucjend  copiliţa  vorbele  acestea,  cu  lănci.  Se  înţelege,  că  tulnicul  suna  prin   In  urma  răspunsului,  ce  i-s’a  dat  din  Balint  i-a  succes  acum  a  pune  în  fugă  pe
         îşi  puse  îndată  jucăriile  la  o  parte,  Sohodol  şi  airea,  şi  cete  de  cete  se  ală­  partea  nâstră,  se  începură  ârăşl  ostilităţile  inimic  pănă  în  oraş.  Tot  în  aceeaşi  di,,
         se  apropiâ  încetinel  de  ele,  şi  pri­   turau la noi.                                 între  noi  şi  Kemâny.  In  tâtă  diminâţa  îl  după  amiadl,  centrul  şi  aripa  drâptă  de
         vind  cu  seriositate  în  ochii  prietinei        Ajungând  la  stânca  numită  „Vulcan",  atacam  din  patru  puncte,  şi  fiind-că  di-  sub  Vlăduţ  ne  am  aruncat  asupra  lui  Ke­
                            :
         mamei sale, cjise            eu iubesc pe    ne-am  postat  în  partea  ei  de  cătră  nord,  „minâţa  îi  atacam  numai  anteposturile,  cari  mâny,  respingendu-1  şi  din  acâstă  parte
         Isus Christos*.                              âr  Albăcenii  au  ocupat  stânca.  Oştea  lui  constau  numai  din  câte-o  companiă,  tot   pănă  în  oraş,  respective  în  posiţiunile  din
                Putem 4'ice şi noi din inimă          Kemeny  o  vedeam  întinsă  pe  costa  dintre  dâuna  îl  băteam  noi  şi-l  alungam  pănă  la  jurul  Abrudului.  Nu  mai  puţin  b i n e   i-a-
         curată cuvintele, ce le-a (^is copiliţa:     „Vulcan"  şi  Blâjenl.  şi  eu  am  preţuit’o  la  Abrud,  der  mai  târdiu,  având  el  putere  umblat  inimicului  cu  vitâzul  preot  Groza
          Iubim şi noi pe Isus Christos ?             10—12  mii,  er  Moţii  diceau,  că  sunt  câţi  disponibilă,  pe  care  o  trimetea  în  contră-ne,  la  Stlurţ,  care  l’a  decimat  rău  într’o  luptă
                                          11
                                                      fruntţă şi iarbă şi că e greu pământul de ei.  victoria dilei era mai totdâuna pe partea lui.  înfocată, ce a ţinut pănă noptea târejiu.
              Tinere{ele şi frumseţa lipsite de ones­
                                                            De  cătră  seră,  anteposturile  lui  Ke-    A  treia  cji  după  intrarea  în  Abrud,     Frânt  şi  bătut  din  tote  părţile,  în
         titate şi bunâcuviinţâ. O copilă găsi un
         inel  de  aur  şi  se  bucură  mult  de      mâny  au  ajuns  la  noi  şi  se  încinse  un  foc  lui  Kemâny  i-a  succes  chiar  să  respingă  florile  dilei  de  16  Iunie  şi  după  9  dile  de
         acăsta.  Privind  însă  inelul  mai  de-     vehement.  Omenii  noştri  au  ţinut  focul  cu  un  despărţământ  al  nostru,  ce-1  atacase  de  lupte  purtate  cu  mari  pierderi,  Kemâny  a
                                                      destulă  energiă,  scutiţi  fiind  de  copaci,  er  cătră  Câmpeni  la  locul  aşa  numit  „Că-  dat  ordin  armatei,  ce-i  mai  rămăsese,  să
         aprope  observă,  că  inelului  îi  lip-
                                                      mai  ales  Albăcenii  insuflau  respect  ini­  pruţa“,  perseeutându-ne  pănă  la  piciorul  se  gătâscă  de  plecare.  Mai  înainte  însă,
         sesce  ce  este  mai  scump  şi  preţios,
                                                                                                                                                                                             :
                                                      micului  prin  focuri  bine  ţîntite  şi  nimerite  de  munte  numit  „Poduri",  de  unde  arunca  el  a  luat  disposiţiunl,  ca  un  despărţăment
         — îi lipsesce petra cea scumpă.
                                       u
              „Vecjî,  draga  mamii   îi  <4ise       de pe stâncă.                                 rachetele,  cari  sburau  peste  Câmpeni  în  al  oştirei  sale  să  se  arunce  ultima  oră
         mamă-sa  „inelul  acesta  fără  de  petra          Din  partea  lui  Kemeny  însă  acâsta  partea  de  cătră  Certege,  unde  ne-am  fost  asupra  lui  Groza,  ca  să-şi  mascheze  retra­
                                                      n’a  fost  nimic  mai  mult,  decât  o  operaţiune  retras şi unde am petrecut noptea în castru.  gerea  cătră  Zlatna.  Era  o  negură  dâsă  în
         cea  scumpă  este  ca  tinereţele  şi
                                                      mascată  cu  scop,  ca  să  ne  atragă  aten­      Iancu se dusese la Vidra, âr noi ne-am   acâstă  di,  când  Kemeny  o  porni  la'  fugă
         fcumseţile  lipsite  de  onestitate  şi
                                                      ţiunea  dela  calea,  ce  duce  prin  Cerniţa  la  reîntors diminâţa în Câmpeni, aflându-ne   ruşinosă,  neobservat  de  a-i  noştri,  decât
         bunăcuviinţă,  seu  ca  omul  lipsit  de
         iubire".                                     Abrud.  Apucând  grosul  trupei  lui  calea  aici: eu, Vlăduţ, Ion Russu din Budiu,        mai  târdiă,  când  se  depărtase  o  bună  cale
                                                      Abrudului,  Albăcenii  s’au  dat  jos  de  pe  Alexandru Boeriu din Lechinţa, lacob 01-    dela  Abrud.  Pe  drum  însă  totuşi  a  fost
               Din gura pruncilor ţi-ai întemeiat  stâncă  şi  prin  focul  unguresc  s’au  împreunat  teanu din Vaideiu şi cu 10 gardişti. In   observat  de  Muntenii  noştri,  şi  la  V&lea-
               putere. Era o familia bogată, care     cu noi.                                       Câmpeni nu am aflat pe nimenea, dâr vă-      Oerbului, Buoiumanii i-au făcut st aibă--
   33   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43