Page 45 - 1899-05
P. 45
REDACŢIUNEA, w oazeta“ iese îi flecare i}i.
AdnMstraliiiuea şi Tipografia. ADonamente pentru Anstro-Ungaria:
BUAŞOV, piaţa mara Nr. 30. Pe un an 12 fi-, pe săse luni
6 fl., pe trei lunt 3 fl.
Scrisori nefrancate nu N-rii de Duminecă S fl. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet.
Pe un an 40 franot, pe şăse
(HSERATE se pnmeso la AD- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
BIHISTRAŢIUME în Braşov şi la N-rii-de Duminecă 8 franol.
armătdrele Birouri de anunolurl: Se pronumeră la tdte ofi-
In Viena: M. Dukss Naohf. ciele poştale din întru şi din
Box. Augenfeld 4 Emerloh Lesnor, afară şi la d-nii colectori.
Helnrloh Sohalek. Rudolf Mosse.
A. Oppollks Naohf. Anton Oppellk. Abonamentul ţentru Braşov
InBndapesta: A.V.Qoldber- Aitmnistrafiunea. Piaţa nei(
ger, Ekstoln Bernat. In Ham- TSrgul Inului Nr. 30, etsgit
burţ: Marolyl 4 Llobmann. I.: Po un an 10 fl.. pe şest
PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
ria garmond po o eolonă 6 or. Ou dusui în casă: Pe un ar
şi 30 or. timbru pentru o pu TT Xj 12 fl., pe 6 luni 6 fl.. po trei
blicare. — Publioări mai dese luni 3 fl. — Un esemplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. săn 15 bani. — Atăt abo
RECLAME po pagina a 3.a o namentele căt şi inserţiunile
seria 10 or. său 30 bani. sunt a se plăti înainto.
Nr. 104. Braşov, Miercuri 12 (24) Maiu. 1899.
Programa Germanilor austriaci. guvern, încă şi învoirea Cehilor. Nu Nou paragraf în statutul pen trâ politică internă se face în direcţia fe
cunoscem încă părerea acestora asm. tru autonomia catolică. Statutul ela deralistă, şi chiar şi resistenţa, pe care o
Multă vreme a tot fiert şi clo pra postulatelor politice naţionale borat de cotnisiunea de 9 a Congresului opun guvernele, nu pote opri acâstă des-
cotit în ascuns în Austria, desbă- germane, der anevoiă credem se pentru autonomia catolică cuprinde şi un voltare.
tându-se şi discutându-se în diferi fiă învoiţi în total cu ele. nou paragraf (108) vîrît în urmă, care ia „Da, centralismul a învins numai sta
tele tabere, grava cestiune cum şi înainte de tote nu vor fi nici disposiţiunl cu privire la caşul când scau tul federativ feudal, pe care îl proiectase
pe ce cale se se potă face pace în decum mulţămiţî Cehii cu preten- nul metropolitan al archidiecesei române unite Hohenwart, ca mandatar al feudalilor din
raporturile privitore la dreptul de siunea Germanilor, ca se se rupă cu devine vacant. Etă acest paragraf: Boemia, — dâr în faţa acelui stat federa
limbă al diferitelor naţionalităţi din sistemul urmat în deceniile din urmă, „In caşul când soaunul archiepiscopesc tiv, care vrâ să facă din diferitele grupări
imperiu. der nu aşa ca se fiă desvoltat mai „şi metropolitan romano-catolic (?) de rit gre de ţări un întreg organic şi care, recunos
De repeţite-orî s’au făcut încer departe în direcţia autonomistă na cesc al Albei-luliei devine vacant, aşter- când principiul autonomiei naţionale, res
cări din partea guvernelor de a re- ţională, ci aşa, ca se se întorcă erăşî „nerea candidaturei la Majestatea Sa se pectă drepturile fiă-cărui popor, în faţa
solva acestă întrebare printr’o înţe la statul unitar centralist de mai îna „face după praxa în vigore prin preşedin acestui federalism ideia centralismului a
legere pacînică între factorii de că- inte, în care Germanii se aibă cel tele consiliului de direcţiune, âr numirea re- capitulat deja, pentru-că numai într’un ast
u
peteniă în lupta pentru limbă din dintâiu cuvent. „gâscă se anunţă consiliului de direcţiune . fel de stat federativ sunt cuprinse garanţiile
tre Cehi şi Germani. Cele din urmă Cu cererea, ca faimosul § 14 al Reiese dâr din acest paragraf, că pentru esistenţa Austriei“.
încercări de felul acesta le-a făcut, Ungurii romauo-oatolici oonsideră biserica
constituţiunei austriace se fiă delă-
precum seim, însu şl ministrul pre turat, credem, că s’ar învoi şi Cehii. română unită ca apendice al bisericei lor,
şedinte actual contele Thun, cău şi nu recunosc o provincia metropolitană f Valeriu P. Bologa.
tând a stabili în conferenţele, ce Asemenea şi cu cele-ce se spun în română gr. cat., ci numai un „scaun metro Adânc şi dureros emoţionaţi ne împli
programul german despre noua rân
le-a avut de-o parte cu bărbaţii de duire a legilor pactului dela 1867, politan romano-catolic de rit grcc< se al Albei- nim acjl o tristă datoriă anunţând cetitori
încredere cehi, de altă parte cu cei luliei“. Dreptul de a-se aşterne monarchu- lor noştri mortea prea timpuriă a simpati
germani, principiile comune pe basa pe basa drepturilor şi a îndatoririlor lui candidatura vor să ’l confisce pentru cului director al filialei „Albina din Bra
11
cărora s’ar pute face o înţelegere. egale. consiliul de direcţiune al Congresului, ase şov, Valeriu P. Bologa.
Der aceste încercări n’au reuşit, şi Der, abstragend dela alte puncte menea şi aducerea la cunosoinţă a numirei Deşi soiam ou toţii, că o grea şi ne-
a remas, ca cele doue părţi se sta- mai delicate, nu credem se se învo- unuia din cei trei candidaţi o reservă aces milosă bolâ, oare de mult i-a atacat orga
bilescă ele însele minimul postula escă vr’odată Cehii cu separarea, ce tui comitet. — Asta trece tote marginele nismul vînjos, l’a trântit la pat ; deşi ne
telor lor, ca se se scie până unde o cere programul german, a Boe- neiertatei inmixtiun!!! întrebam ou îngrijire, dâcă mai este posi
pot merge în dorinţa de a-se aplana miei după cercuri naţionale, care în bil să fiă scăpat pentru societatea nostră,
divergenţele, pe cale de învoială disposiţiunile ei amănunţite învolvă Austria şi federalismul, piarul în care s’a distins atât de mult prin acti
pacînică. o paralisare a postulatelor de drept nemţesc „Deutsches Volksblatt din Viena vitatea sa neobosită, prin inteligenţa şi
u
Cam în acestă direcţiune par a public ale naţiunei cehice. publică sub titlul „Garanţiile Austriei un hărnicia sa şi prin interesul viu, ce-1 purta
11
fi lucrat şi diferitele partide germane Nu putem întră de astă-dată în aspru articol în contra celor ce mereu vi- tuturor întreprinderilor nobile şi folositâre,
din Austria când s’au hotărît a sta amănuntele amintitului program. Der sâză despre Austria ca stat german. In ce tindeau la înaintarea poporului nostru
bili în unire postulatele naţionale spiritul de care este pătruns dela acest articol se dice între altele: şi la binele obştesc — totuşi soirea dure-
politice ale oposiţiunei germane. Sta început pănă ia sfirşit credem, că „Este Austria un stat german? Nu, şi rosă, că adl la 10V ore a. m. şl a dat su
2
bilind şi publicând programul lor, este în de-ajuns caracterisat prin nici măcar posibilitatea unei egemonii ger fletul, ni-a venit ca şi fără de veste.
ele par a fi voit se arate calea, pe postulatul, ce-1 ridică relativ la Bu mane în Austria nu mai esistă dela lupta Hotărîrea nemilâsei sorţi a răpit pe
care s’ar pută obţine o înţelegere şi covina, cerend ca limba germană să dela Kdnigrătz şi dela proclamaţiunea im Valeriu Bologa din mijlocul nostru tocmai,
cu Cehii, s’arate în deosebi până rămână aici şi în viitor în vigore atât perială dela Versailles înebee. atunci, când ajunse în puterea bărbăţiei
unde pot merge Germanii cu con în justiţiă, cât şi la administraţiune „Cu acâstă stare reală trebue să con sale şi când puteam să aşteptăm şi mai
cesiunile lor. Tot-odată acest pro şi la instrucţiune, „căci în Buco tăm ; de aci trebue să pornâscă Germanii mult dela talentul şi zelul său întărit prin
gram va ave se [formeze substratul vina numai germanismul ar forma în politica lor, şi dâcă procedâză astfel, tr’o esperienţă îndelungată, ce a avut’o în
pentru viitorele tratări ale Germani inelul ce-o lâgă de monarchiă“. apoi nu mai au nici un interes pentru „sta conducerea insfitutului, care datoresce des
lor cu guvernul, care încă tot mai Unde va rămâne atunci dreptul tul unitari. De mult deja, centralismul în voltarea şi înflorirea sa din timpul din ur
şovăesce şi nu se pote decide ho de limbă al poporaţiunei autochtone Austria este, din punct de vedere naţional, mă în mare parte spiritului său viu şi între-
tărît la un fel. române din Bucovina? Ce egalitate indiferent şi de aceea nici nu are trăiniciă, prindâtor.
Se înţelege de sine, că pentru-ca este acâsta în esercitarea dreptului pentru că o formă centralistă de stat nu Era lucru firesc, că fiind înzestrat cu
înţelegerea se se potă realisa, mai de limbă ? se pote închipui fără un substrat naţional. calităţi atât de eminente, şi-a câştigat în
este de lipsă, pe lângă Germani şi De aceea în mod firesc, desvoltarea nos- timp de vre-o 12 ani, cât a fost director
FOILETONUL „GAZ. TRANSri aveau vocile lor naturale. In fiă-care mo Astfel treceau mesele nostre, poves de fier; apoi tot pe dibuite apucam pe o
ment mi-se părea, că mă chiamă cine-va tind: farul, marea, istorisirile de naufragii, scăriş6ră de fontat, care tremura şi suna,
în capul scărei de jos. Şi nisce friguri, şi o povestiri despre bandiţii corsicanl. .. Apoi, şi astfel ajungeam în vîrful farului. Aici
Farul „Sânger6selor“. sete! Totuşi nu m’ai fi făcut să mă cobor... spre apus, pi’imul păzitor îşi aprindea o sciu, că era lumină.
îmi era frică de mort. lampă mică, îşi lua pipa, un fel de ploscă,
Din „Scrisori dela mora mea" de A Daudet. „Vieţile lui Plutarch, totă biblioteca „Sân- Inchipuiţi-vă o lampă Cârcel, uriaşă,
11
Cu tote astea, spre dină îmi redo cu cinci rânduri de fitiluri, în jurul cărora
— Fine. — gerâselori şi dispărea în fund. După cât-va
bândii curagiul. întinsei pe sărmanul Ceco se învîrteso încet păreţii lanternei, parte
]£tă oe mi-s’a întâmplat, domnule — timp, în tot farul era un sgomot de lan
pe patul lui, îl acoperii eu o îuvălitore, <fi- mărginiţi de enorme lentile de cristal, parte
îmi povestea într’o di bătrânul Bartoli, pe ţuri, de roţi şi de greutăţi, cari se suiau
seiii o mică rugăciune, şi iute la semnalele deschişi sub un acoperiş mare de sticlă
când prâncliam — etă ce mi-s’a întâmplat şi se coborau. In timpul ăsta eu eram afară
de-alarmă. Din nenorocire marea era prea nemişcată, care adăpostesce flacîra de
acum 5 ani, la aceeaşi masă, la care ne pe terasă. Sorele se cobora în apă din ce
năcăjită. Strigai, strigai din răsputeri şi nu vânt...
găsim, într’o sâră de iârnă ca şi acum. In în ce mai iute, trăgând tot orisontul după
mă audi nimeni. Itltă-mă singur în far cu
sâra aia nu eram, decât doi în far, eu şi el. Vântul devenea răcoritor şi insula li Intrând, eşti înmărmurit. Arama, zin
sărmanul Ceco, şi Dumnecjeu scie pentru
11
tovarăşul Ceco; ceilalţi erau pe „pământ , liachie. , cul, reflectoriile de metal alb, zidurile de
cât timp... Speram să-l păzesc pănă la so
bolnavi, în congediu, nu mai sciu de ce... Pe cer, îu apropiere de mine, trecea cristal bombat, cari se întorc în cercuri
sirea vaporaşului, der asta era cu nepu
Isprăviserăm prâncjul destul de liniştiţi... greoift o pasăre mare: era vulturul din tur mari, albăstrui, totă strălucirea asta, tot
tinţă înainte de trei dile. Ce să f a c ? să-l
De-odată văd pe camarad, că se opresce, nul genoves, care se întorcea acasă. Puţin, amestecul ăsta de lumini, mă ameţia pen
îngrop? Stânca-i prea tare, şi-s aţâţi cerbi
mă privesce oât-va cu nisce ochi îndrăciţi, câte puţin, câţa se aşternea pe mare. După tru câte-va minute. Puţin câte puţin, ochii
în insulă! ’Ml era milă de creştin. Mă
şi buf! cade cu capul pe masă. Sar la el, puţin timp, un brâu de spumă încingea in mi-se obiclnuiau şi mă aşeejam chiar la pi
gândii să-l scobor într’una din acele ore-
r. scutur, îl strig: „ A h ! Oeco!... Ceco! sula. Şi de-odată, de-asupra mea, se întin ciorul lampei, lângă păzitorul, care cetea
u
păturl ale stânoilor. O întrâgă după amiacfl'
Nimic! era mort... Poţi să-ţi îuchipui, ce deau valuri de lumină duloe. Parul era ilu pe Plutarch ou voce tare, de frică să nu
îmi luâ munca asta, şi cât curagiu mi-a
emoţiune! Rămăseiă mai mult de-o oră minat. Lăsând insula în întunerec, razele adormâ...
trebuit!... Uite, domnule, chiar şi acjl,
holbat şi tremurând înaintea cadavrului, de lumină cădeau departe, în largul mărei, Afară întunerec, abis. Pe micul prid
când cobor insula într’o după amiacjl cu
când de-odată mă abătui la ideia „dâr şi eu eram acolo, pierdut în întuneric, sub vor, care încuujură turnul farului, vântul
vent tare, mi-se pare, că am încă mortul
farul?“ undele astea luminose, cari în trecere abia alergă nebuuesce, urlând. Spre capul insu
pe umeri... Sărmanul Bartoli! Sudorea î
Mă şuii repede şi aprinseiă lanterna, mă stropiau. Der răcorea se aşternuse cu lei, printre stânci, valurile produc sgomo-
curgea pe frunte..,
căci nbptea era pe-aprope, şi ce nopte, putere... trebuia să intru. Pe dibuite în tul unor lovituri de tun... Din când în
d o m n u l e ! . . . Marea, vântul, pare că nu mai chideam porta cea mare, încrucişam barele când un deget iuvisibil lovesce în geam :
