Page 61 - 1899-05

REDACŢII! JTEA, „sazeta* iese înlcare iţi.
Administraţiimea ţi Tipografia. Abonameate pentru Austro-Dngaria:
BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fl., pe şăse luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori ne francate nu N-rii de Duminecă S fi. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet.
Po un an 40 franol, pe şăse
I»SERATE se primesc la AD- luni 20 fr., pe trei luni lO fr.
mWSTRAŢIUME lu Braşov şi la N-rii de Duminecă B franol.
unnăttirele Birouri do anunolurl: Se prenumeră la tdte ofi-
In Viena: N. Dukes Naehf. ciele poştale din întru şi din
■ax. Auşenfald A Emerloh Lesnor, afară şi la d-nii colectori.
Helnrloh Sohalek. Rudolf Mosse.
A. Oppollks Nachi. Anton Oppellk. Abonamentnl nentrn Braşov
In Budapesta: A. V. Qoldbor- Administraţiimea, Piaţa rrart
şr, Ek8teln Bernat. In Ham­ Târgul Inului Nr. 30, etapit
Surg.- Marolyl k Llobmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şăsi
PREŢUL INSERŢIUHILOR : o se­ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or,
ria garmond po o oolânn 6 or. Cu dusul în casă : Pe un ai
fi 30 or. timbru pentru o pu­ (2sT\a:r3Q.er de XD'Ojanixa.ecSj 20) 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pn trei
blicare. — Publioărî mai dese luni 3 fl. —Un esemplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atftt abo­
RECLAME po pagina a 8-a o namentele cât şi inserţiunile
seriă IO or. său 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 108.—Anul LXII. Braşov, Duminecă 16 (28) Maiu. 1899.

Se primim, ori se nu primim? pânirea ungurâscă oferă preoţilor aic! nu este în fond şi în praxa cţi- sciinţa lor, cu poporul şi cu autori­
noştri ajutorul de stat. Prin acest lei decât renegarea sentimentelor lor tatea lor bisericâscă.
In ajunul Congresului naţional
ajutor, aşa cum vrâ să-l dea numai naţionale românesc!, renunţarea la Atuncî nicî unul n’ar mai sta
bisericesc.
personei, care-1 cere şi numai decă lupta pentru drepturile bisericei şi la îndoiâlă asupra întrebării: primim
Se primim, ori se nu primim o va afla vrednică din punctul seu ale naţiunei, pe câtă vreme acăsta or! nu primim.
întregirea dela stat a venitelor preo­ de vedere specific patriotic maghiar, nu -v w plăcă celor ce vor împărţi şi Fiă ca părinţii congresului na-
ţesc! în coudiţiunile, în cari se oferă? guvernul nu face destul unui drept vor detrage ajutorele de stat după ţional-bisericesc, care se întrunesce
Acâsta este întrebarea, care egal pentru toţi, câţ! servesc altaru­ plac. mâne, spre a decide în ultima in­
agită spiritele în totă metropolia ro­ lui bisericei nostre naţionale, ci vrâ In Munţii apuseni s’a întâmplat, stanţă, ca măsuri să ia biserica, ca
mână gr. or. mai ales de un timp se remunereze numai pe aceia din­ ca un preot cu ore-car! „merite pa­ să se delăture marele pericul ce-o
încâce, de când ea s’a discutat în tre preoţi, pe car! ministrul de culte, triotice" să fiă remunerat c’un aju­ ameninţă, să înţelâgă la rândul lor,
sînul Sinodelor eparchiale. er nu biserica şi căpeteniile ei, îi va tor mai mare de câtră darnicul mi­ că nicî-odată preoţimea n’a avut mai
Este o întrebare de tot grava, afla şi numai pană când îi va afla nistru de culte. Intr’o (ţi însă se face mare lipsă ca acuma de-o conducere
fiind-că nu privesce numai pe preoţi, el vrednici. Cu alte cuvinte, nu e alegere la comună şi se întâmplă tare, neşovăitore şi neînduplecată.
ci mai mult încă biserica, morala, vorba nici măcar de-o remunerare abusur! din partea autorităţilor un­
disciplina şi aşeiţămintele ei sfinte. a adevăratelor merite, ci numai de-o guresc!. Preotul îşî uită un moment, Revista politică.
Lipsurile, de cari sufere preo- remunerare vremelnică a celor „cu că, având ajutorul, trebuia să fiă
De Lunia trecută în Viena se
ţimea nostră, sunt mari şi de toţi purtare şi cu sentimente patriotice vecînică slugă a stăpânirii, şi indig­ petrece eraş! o straşnică luptă de
recunoscute. Dâr este cunoscut şi maghiare “. nat de acele abusur! protestâză ale­ vorbe în afacerea pactului Două mL-
aceea, că cu tote necazurile ei acesta Ce va se (ţică acesta seiu prea gerea. Atâta i-a trebuit. De aci în­ nisterii se bat cu înverşunare în a-
preoţime muncesce cu sîrguinţă şi cu bine preoţii români, şi dâcă n’ar colo ministrul şi-a luat mila dela el.
cestă mult încurcată afacere, fiă-care
abnegate cum nu muncesce preoţi - sci’o ei din propriele lor păţanii de Acest singur cas din cele ne­ cjicând, că el are dreptate. E vorba,
mea nici unui alt popor din ţâră pănă acuma, ar fi trebuit s’o afle cu numărate, e de ajuns spre a arunca să se facă încercărî pentru resolva-
mai mult pentru înaintarea scopuri­ prisos din esperienţele triste ale în- lumină adevărată asupra intenţiuni-
lor culturale obştesc!, căci sub con­ văţătorimei nostre, cu care conlucră lor, ce le are stăpânirea şi cu între­ rea cestiunei pactului vamal şi eco­
ducerea ei morală şi intelectuală şi pentru biserică şi şcolă. girea venitelor preoţesc!. Ele ţîntesc nomic. Ungurii au inventat cunos­
cuta formulă a lui Szell, care cjice,
cu jertfe aduse şi din partea sa se Legea dela 1868 despre între­ departe, aşa de departe, încât în că decă pactul nu se va încheia pănă
susţin aşecjămintele nâstre de cul­ girea venitelor preoţesc! şi ordina- vecî nu se mai pot întâlni cu in- la 1908 său 1904, Ungaria să aibă
tură, se susţin aprope trei mii de ţiunea ministerială pentru esecutarea tenţiunile şi scopurile bisericei nos­
drept a-şî regula afacerile sale eco­
şcole poporale, — pe car! statul, ei o spun clar şi lămurit, că înda­ tre naţionale, a căreia chiămare nu nomice neatârnător de Austria, însă
decă nu ar esista, ar trebui se le tă ce ministrul de culte va găsi — este a fi un adăpost pentru slugile de aşa numitul privilegiu al băncii co­
susţină el din visteria publică. în urma celei mai mic! denunţări, stăpânirei vremelnice, ci o cetăţue
Fără a mai vorbi dâr de acti­ ce se va face din oficiu pe cale ad­ tare, care să adăpostescă o preo­ mune austro-ungare Ungaria să se
vitatea, ce o desfăşură preoţimea nos­ ministrativă şi judecătorâscă — că ţime pe deplin conscie de chiăma- bucure pănă la 1910. Cu formula
tră în împlinirea chiămării sale re- cutare preot observă o aşa cjisă „di­ rea ei faţă cu biserica, cu nâmul acesta au fost împăcate tote parti­
ligiâse morale, care numai priinciosă recţiune contrară statului", el nu nu­ românesc şi cu patria sa. dele unguresc! de d-1 Szell. Der ce
pote fi statului, singură acea împre­ mai că-i va refusa orî-ce ajutor, O, de ar înţelege şi de ar pă­ folos, că Austriacii nu vor odată cu
jurare ar fi de ajuns de a face se der decă l’a căpătat deja, la mo­ trunde preoţii român! — atât de capul să o primescă.
merite a fi ajutorată din partea aces­ ment i-1 va detrage. umiliţi şi loviţi în onorea lor şi în Miniştrii celor două state dua­
tuia din visteria publică, la care con­ Vreţî der se sciţî, ce înţelege bunul lor nume prin condiţiunile ne­ liste s’au adunat acum la Viena, ca
tribuim cu toţii. ocârmuirea ungurâscă sub „direcţiu­ drepte, asupritâre şi defăimătâre, ce să se înţelegă. Au discutat trei cţile
Dâr nu este vorba aic! numai nea duşmană statului^? Atunci n’a- le ridică stăpânirea, făcând dintr’un de-arândul şi au avut un sfat şi îm­
preună cu Maj. Sa, der nu s’au pu­
de un merit, ci şi de-un drept al veţ! lipsă se mai răsfoiţi mult prin drept al lor o caricatură de conce­
tut înţelege. Contele Thun a cjis* °â
preoţimei, la care ea nicî-cdată nu leg! şi ordonanţe ministeriale, ci să siuni personale după plac şi volnicia
el şi guvernul său nu pote să pri-
a renunţat. Dâr înţelegeţi, că îndată priviţi la cele ce s’au petrecut cu celor ce le împart, — că de când
mâscă proposiţiile unguresc! măcar
ce e vorba de un drept, nu mai noi de 30 de an! încoce şi se petrec esistă biserica o mai mare primej-
de-ar şi cădâ. Ministrul-preşedinte
pote fi vorba de milă, cu atât mai şi astăiţî. Puţin! vor fi dintre preoţi, diă nu i-a ameninţat; de ar înţe­
Szell a c| is ârăşî, că el şi guvernul
puţin însă de un hatîr, de un fel de car! vor pută pricepe ce va să <4ica lege, că supunându-se acestor umi-
său şi ţâra întrâgă nu pote să se
preferinţă după placul şi pofta celor, de pildă a păcătui în contra „carac­ litore şi asupritore condiţiunî ei vor
car! deţin vremelnic puterea în stat. terului naţional al statului". Vor în­ ajunge să fiă priviţi nu numai ca abată dela amintita formulă odată
Tocmai aic! este înse buba, în ţelege însă destul de bine cu min­ obielele puternicilor cţilei, ci vor în­ cu capul. Monarchul ascultându-i şi
ce privesce condiţiunile sub car! stă­ tea lor sănătosă, că ceea-ce li-se cere tră în cel mai aspru conflict cu con- pe unii şi pe alţii, li-a cjis să mârgă
şi să caute a-se înţelege.

FOILETONUL „GAZ. TRANS". Şi când au văcţut, că iese ba­ într’o vreme un sergent, Stoica Va- Ai noştri erau puţin!, mai puţin! de
talionul de după deal, cu atâta ur­ silie din Brăila, s’asvârlit după că­ jumătate din câţ! au plecat, şi erau
gie au asvîrlit ghiulele şi obuzurî pitan şi prmc}ându-l de mână l’a copleşiţi. înfierbântaţi însă, şi ne
Luptele dela Plevniţa şi Griviţa. în calea lui, încât dorobanţilor li a smuls îndărăt, căci îl vedea încun- mai aşteptând nicî o scăpare decât

( U r m a r e ) . fost cu neputinţă eă sc-obâre pe jurat de Turc!. Sergentul Stoica a mortea, s’asvîrliră spre şanţ. Nu mai
Pe partea şanţului, unde ajun­ câstă. lost isbit şi în pântece şi în obraz aveau faşine, căc! nu le luară cu ei
sese Mărăcineanu, era lupta şi mai Atâta au voit Turcii: să ne tae cu baioneta şi a căcfut, der a avut din cel dintâiu şanţ, dâr nic! nu se
turbată, şi mortea secera mai fără ajutorul şi eă prindă pe ai noştri vreme să împingă pe căpitan în­ mai gândeau acum la ele. Răsbesc
milă decât la drepta. In partea câţ! erau sub redută. dărăt. pe la gura şanţului câţî-va cu ser­
asta trăgeau mai cu îndemână Turcii Afară de acest batalion, mai Isbeau flăcăii noştri cu neţăr­ gentul Bălăşoiu,un mehedinţean înalt
de pe redută. erau rânduite ca oştire de sprijin murită iuţime, dâr cădeau potopiţi şi puternic. Pe acest sergent îl vă­
El a fost printre cei dintâi din trei bataliăne, rămase îndărăt de tot. de mulţimea Turcilor. Sergentul zură mai târejiu ai noştri eşind din
batalionul său, care a sărit în şanţ. car! aveau să se apropie şi să ame­ Constantin Velicu isbise pe un lo­ şanţ şi târând de barbă pe un oficer
Turcii isbiţ! cu atâta iuţime şi-au ninţe pe Turc! din cbste. Der acâstă cotenent turc, dâr Turcul înainte de turc, voind să 1 iacă prisonier, dâr
pierdut firea şi s’au îngrămădit la oştire, retăcindu-se prin ceţă şi prin cădere avuse vremea să descarce re­ în lec să-l ducă spre larg, îl ducea
gura şanţului şi în urmă au eşit la văile cotite, a sosit prea târejiu. volverul spre Velicu. In clipa des- spre redută, şi Bălăşoiul ajungând
larg, dânduse îndărăt spre al doilea Dorobanţii putnenî şi oştenii lui cărcăturii, sări căpitanul Vasilie Pauu în puterea Turcilor a fost tăiat cu
şanţ, mai sub redută. Mărăcineanu erau lăsaţi cu totul în şi mai isbi odată pe Turc cu sabia, toporele.
Din nefericirea năstră, al doilea voia lui Dumnezeu. tăiodu-i mâna din cot, dâr într’a- Pe de altă parte, după Mără-
batalion de dorobanţ!, al Tecuce- Eşind din şanţ, Românii s’au ceeaş! clipă căpitanul a fost isbit oineanu de-adreptul străbat, sărind
nilor, rânduit s’alerge de unde era încăerat cu Turcii pe locul dintre prin gât de un- glonţ şi a căcjut în şanţ, o mână de flăcăi cu steagul.
şi se s’asvîrlă spre redută în clipa şanţul acesta şi celalalt mai de sub peste sergent. Sergentul Constantin al Vlaşului
încăerării, s’a oprit pe deal de-asupra redută. Alergară într’ajutorul Tur­ Şi cădeau aşa într’una flăcăi din Rîmnie se încurcase în baionetă
Văii Sângelui. Turcii dintr’aite re­ cilor companii diu redută, eşiră şi spintecaţi cu baioneta, şi căprar! şi şi căcju peste cap de pe c6ma şan­
dute şi cei din Plevniţa, neputând reservele lor din lagărul întărit şi sergenţi cu capetele strivite de pa­ ţului între Turc!. Aceştia săriră să-l
să bată cu tunu în flăcăii lui Şonţu se revărsară peste Român!. turile puşcilor, şi oficerî ciuntiţi de | taie, âr ai noştri, văcjându-i săriţi şi
şi ai lui Mărăcineanu, căcî ar fi Mărăcineanu răsbia mereu şi vii, dâr flăcăii năzuiau tot înainte, I plecaţi spre Viaşu, săriiă după el
bătut şi în Turc!, şi-au îndreptat s’asvârlia orbesce spre Nizamî, aşa şi Mărăcineanu tot în fruntea lor, îm- i cu sub-locoteneutul Horcea. Creerii
tâte tunurile spre locul de unde aş­ că flăcăii îngroziţi îi strigau: Nu te pingând pe Turc! spre redută. sub-locotenentului sbuiară îndărăt,
teptau să vie ajutârele Românilor. vîrî aşa înainte, dom’ căpitan! Er Acum ajung la al doilea şanţ. isbiţ! de o muche de topor, şi stro-