Page 63 - 1899-05

Nr. 108.—1899. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 3.

" ---------- —— --------------------------
Gherlei deja a făcut ruptură în unitatea struit, unde se aflau toţi miniştrii Jşi er într’o strîmtorare şi într’o posiţie de tirănia streină din Sicilia aşi în­
procedurei în acestă gravă cestiune. Acestă membrii corpului diplomatic. La drâpta şi mai delicată, ca şi între dbuă focuri. cerca oprirea cu armele a espediţiei
ruptură credem, că d6că sinodul provincial la stânga statuei lui Mihaih Vitâzul şi de- De încerca el se Inapedece ex­ lui Garibaldi, sunt sigur şi am in-
era conchiămat din bună vreme, nu s’ar fi alungul faţadei palatului Universităţii erau pediţia revoluţionară a lui Garibaldi, formaţiuni neîndoidse, că însăşi tru­
întâmplat. Au doră crede cel mai înalt for ridicate tribune, pe cari ocupa loc un nu diplomaţia europenă îl aplauda, dâr pele trimise contra lui ar trece sub
bisericesc al nostru, că e destul să fim uniţi mâros public de distincţiune. Maj. Sa Re­ îşi ridica îd cap ţâra proprie! De steagurile fărmecate ale l u i ! Eu nu
în cugete neesprimate? Nu este 6re de gele ocupa loc înaintea statuai lui Mihaiă stătea nemişcat îp faţa mişcării lui ajut acestă intreprindere, der nici
ajuns, că am stat în loc păuă ne-a ajuns Vitâzul şi primi defilarea trupelor. Defi­ Garibaldi, avea pace în ţâră, dâr opri n’o pot!“ etc.
apa la gură ? . . . larea a succes strălucit; ţinuta trupelor a scia eă-1 va lua la refrec diplomaţia In acest chip oricare „di­
4
O armată va fi nebiruită atunci, când fost esoelentă şi la urmă Regele şl a şi es- statelor europene! plomat *, orl-cât de sucit la fire se
i-se va da o camandă înţelâptă din partea primat înalta sa satisfaoţiune. El începu a sta ca urcat pe fi fost, trebuia se amuţescă cu în­
conducătorului şi i-se va arăta direcţiunea. Pe când Principele Perdinand sosi în d6uă scaune, gata în totă clipa ca vinuirile mai departe, şi dând din
Asemenea comaudă noi n’am primit, pi de fruutea brigădii 8 de infanteriă în dreptul orî unul, ori altul se cadă de sub umeri, cum se făcea şi Cavour că
cji cerem, ba chiar implorăm sinod pro­ Regelui şi voi să trecă călare în suita Su­ piciârele l u i ! Der îşi ţinu echilibrul dă, se aştepte se vadă sfirşitul.
vincial, şi totuşi el se amâuă par’că la in­ veranului, s’a întâmplat un accident regre­ de minune. El porni de acolo, că — Intr’aceea Cavour, pe sub mână
finit. Nici măcar preparative nu seim sâ se tabil, care însâ din fericire n’a avut ur­ nu încerca se oprâscă mişcarea naţională arăta t6tă bunăvoinţa şi-i dădea chiar
fi făcut. mări grave. Calul fiind întors repede, alu­ alui Garibaldi, cu tote că i-se părea ce-i cerea lui Garibaldi, căci altfel
Lupii au întrat între noi şi ameninţă neca şi cădu. Mulţimea fu cuprinsă de reu ales timpul pentru ea. Dâr în­ se espunea. Şi Garibaldi simţi şi
a ne spulbera. Unde sunt însă păstorii, spaimă, căci calul căfju peste Principele cercă, pe ascuns, a pune mâna pe preţui ţinuta lui Cavour şi a Re­
chiâmaţl să adune turma la un loc şi s’o Ferdinand. Mai mulţi oficeri alergară în conducerea ei, nu inse ca să o năbuşe, gelui seu, şi chiar pentru a li-o
îndrepte la mântuire? ajutor, însâ Principele se sculă repede şi ci pa cu atât mai vârtos se-i ajute uşura, adresă o scrisâre publică Re­
:
Scurt di® aşteptăm conchiămarea si­ se aruncă din nou pe cal. Regele, care a a ajunge la isbăndă! gelui, ca se o cetâscă tâtă lumea,
nodului provincial cât mai curând. Aşteptăm păstrat în tot timpul sângele cel mai rece, Insă n’avu lucru uşor. Abia se scrisore prin care lua asupra sa, şi
comandă din partea acelui sinod. Şi decă continuând a răspunde la salutările ofiţeri­ lăţi vestea plecării lui Garibaldi şi numai a sa, t6tă răspunderea pentru
clerul român unit nu va fi la locul său lor, cari defilau, a întrebat în urmă pe Austria şi dete aiarm, presintând întreprinderea îndrăsneţă.
se
după acest sinod, afurisenia străbunilor Principele decă s’a lovit râu. Principele, Europei Piemontul de nou, ca un „Sciu că pornesc, 4'
noştri se va coborî peste capul nostru. Şi care era forte palid, a răspuns, că nu s’a cuib de foc, pe care Europa reu va scrisore, într’o întreprindere primej*
afurisit va fi tot cel ce în aceste timpuri lovit de loc, şi a continuat a sta tot tim­ face de nu ve grăbi se arunce că- didsă. Decă nu voiu isbutl ci voiu
grele nu-şî va face datorinţa de fiiu cre­ pul cât a ţinut defilarea în cea mai per­ tâţimiie ttebuincidse de apă, spre peri, Italia se ţie semă, că acestă
dincios al bisericei şi naţiunei sale. fectă ţinută alături de Suveran. a-1 domoli odată! Şi ţipetul Austriei întreprindere a fost pornită din în­
Un preot. După terminarea defilării Suveranii şi află ecou aprâpe pretutindenea, căci demnuri curate, lipsite de egoism. Er
cu Principii s’au dus la palat în mijlocul lumea nădăjduia o linişte mai în­ de voiu reuşi, voiu fi mândru să împo­
Serbarea dilei de 10 Maiu. uralelor entusiaste ale mulţimei. delungată şi nu se aştepta aşa re­ dobesc cor dna Maestăţii Tale cu o piatră
La ora 3 d. a. Majestăţile Lor Regele pede la o nouă turburare a păcii nouă preţiosă, piatră pote şi m.ai stră­
Luni în 10 (22) Maiti 21 de tunuri şi Regina au presidat serbarea şcolară dela din partea neliniştitei şi nemulţă- lucitor e decât celelalte!“
descărcate în revărsatul zilor au vestit ca­ Ateneu, oare se dă totdâuna în acestă di mitei naţiuni italiene. Prusia făcu Şi plecă. La 11 Maiu sosi la
pitalei BucnrescI a 33 a aniversare a suirei în amintirea întemeierii Regatului şi a fap­ propunere, se se alieze puterile de cbstele despre apus ale Siciliei, în
pe tron a M. S. Regelui Carol şi a 18-a telor gloriose ale oştenilor ţării. Sala cea Nord, ca cu atât mai autoritativ se faţa oraşului Marsala. Iu port se
aniversare a încoronărei de rege. mare a Ateneului era plină de elevi şi eleve grăiască în cor, făcând se se res- aflau trei vase de resboiu neapoli-
La 6rele 10V diminâţa 101 tunuri au cu profesorii lor şi un număros public. Su­ pecteze dreptul internaţional. Rusia, tane, care îndată ce le ar fi băgat
2
anunţat pornirea dela palat la Metropoliă veranii au fost primiţi cu imnul naţional care până acum nu se arătase duş­ de semă pe cele 2 ale lui Garibaldi,
a Maj. Lor Regele şi Regina şi a Alteţe­ oântat de un cor de 300 elevi şi eleve. D-l mană mişcării italiene, se încruntă deschideau un foc teribil asupra lor,
lor Lor regale Principelui şi Principesei profesor G. Tocilescu a cetit o frumosă con- de odată şi ea, şi fiise eă-i pare reu şi acolo îşi aflau mormântul în fun­
României, împreună cu micii principi Carol ferenţă întitulată „Pt- unde au fost şi sunt că nu este ea vecina cu acest stat dul albastrelor ape. Dâr Garibaldi,
şi Elisabeta. In lungul stradelor trupele din Români*, care fu aplaudată cu entusiasm neliniştit, se între ea în el se facă om cu noroc. Două vase mari en-
garnisdnă, înşirate pe trotuare, au dat ono­ de cei presenţî. pace! Anglia protestă şi ea, ba chiar glese stăteau în faţa celor neapo-
rurile, musicile au întonat imnul naţional. şi Francia! litane, încât nici puteau observa
Sâra oraşul a fost splendid iluminat.
Suveranii, ajunşi la Metropoliă, au fost în­ Vorbe mari şi g>ele, şi trebuia bine ce vase streine viu, şi chiar
Regele şi Regina au primit din incidentul
tâmpinaţi de I. P. S. Sa Metropolitul- se ai cap şi inimă se sci ce se faci observându-le, nu puteau trage asu­
serbării cdilei nenumărate telegrame de fe­
Primat, care presentâ M. S. Regelui crucea în faţa lor. Şi Cavour avii şi cap şi pra lor, — aşa că Garibaldi avu
licitări din tote unghiurile ţării şi din străi­
şi evangelia, apoi de Metropolitul Moldo­ inimă! Inimă avu pentru fraţii sei, timp şi prilegiu a se apropia în pace
nătate.
vei şi de miniştri. La serviciul divin a fost er cap pentru lărmuitorii din jur. d© ţermî şi a debarca cu voluntari sei.
de faţă un public număros şi distins. După El ie răspunse în doi peiî, aşa că Cum se lăţi pe insulă vestea, ca
terminarea liturgiei Maj. Lor împreună cu Pagini alese. la părere osândea mişcarea revolu­ Garibaldi a sosit şi e pe pământul
Alteţele Lor regale s’au dus la apartamen- ţionară, der în ÎDsaşI cercetarea ei, — mulţime nespusă de ţărani
ţele metropoliei, unde li-s’au făcut felici­ Din luptele I t a l i e n i l o r pentru acestei mişcări şi în discuţia asupra înarmaţi începură se sbdre ca şoimii
tările obicinuite. libertate. ei, el scotea la iveală astfel de stări spre stegurile lui Garibaldi şi se se
In urmă Regele şi Principele încăle- înţelepciunea lui Cavour in faţa expediţiei celei de lucruri, cari combăteau ele de aşeeje sub ele.
cară şi însoţiţi de generali, de ataşaţii mi nouă a lui Garibaldi, Protestele Europei. ele pe supărata diplomaţia euro- Acâsta îi fu lui Garibaldi de
Patriotismul lui Garibaldi,
litarl străini şi de-o numărdsă suită, au por­ până şi îndreptăţiau pornirea contra mare folos, căci ţăranii cunosceau
nit spi*e bulevardul Universităţii, ca să ia îndată ce Garibaldi porni cu tiiăniei. de minune t6te unghiurile pămân­
revista trupelor. Principele moştenitor luă „Vânătorii sei de Aipî“ pe d6uă „Ce să mă fac, le răspundea, tului şi erau fârte deprinşi în aşa
44
comanda brigadei 8 de infanteria. M. S. vase, spre Sicilia, unde îi chema ţi- când florea tinerimii zbâră sub stea­ numita „luptă de guerilă .
Regina şi Principesa împreună cu micii petul fraţilor sfâşiaţi de tirănia tru­ gul lui Garibaldi? Eu deplâng şi Nu se împlini o lună de (ţii »
0
principi au întrat în pavilionul anume con­ pelor neapolitane. — Cavour se simţi reprob mişcarea lui, der decă faţă şi Garibaldi fu stăpân pe Sicilia în-

Toţî patru căpitanii batalionului lor, duşi înainte orî la stânga orî la vedeau în urma lor pe Turc! aler­ Acum trecem cu povestirea la
de liniă căzuseră, Mărăcineanu şi drepta, numai de căprari. Er mai gând din loc in loc, ca se ucidă [pe cealaltă redută, la Griviţa.
Panu morţi, er ceilalţi doi răniţi de apoi, în agonia din urmă, flăcăii se Românii căcjuţî pe deal. Vedeau cum Şi asupra ei aveau să dea nă­
plumb şi întinşi pământului. Loco­ isbeau în neştire; fiă-care făcea după le sfărâmau ţâsta capului cu topârele vală patru batalione. întocmai ca
tenentul Şurcă a căcjut, trăsnit de placul seu, se întorcea şi se asvîrlea şi cu patul puacii, cum îi dumicau la Plevniţa, două trebuiau să sară
un glonţ, în şanţul redutei; trei sub­ cum îi ducea capul şi ochii. bucăţi cu securile, er pe cei mai de adreptul, alte două să s’asvîrle
locotenenţi ai batalionului periseră, Atunci, colonelul Ipătescu, câr- puţin răniţi cum îi tîreau după ei mai la urmă, pe vremea încăerării.
er ceilalţi patru nu se puteau lupta, muitorul Juptei, începu se se sbată în redută. Gemetele Românilor, ucişi Er ca ajutor aveau două regimente
că erau răniţi de baionetă. întreg cu gândul, s’asvîrle spre redută pe de v i i , sguduiau inimile bieţilor rusesc!, rânduite să bată reduta pe
acest batalion avea pe atunci numai dorobanţii din Tecuciu. Dâr i-ar fi ămenî, car! se gândeau acum numai de altă parte.
cinci-spre 4ece oficeri, şi dintre a- dus la perire vecjută, şi ar fi fost de la mântuirea lor, neavând nici o La Griviţa lupta a fost purtată
ceştia şepte au murit şi şepte au geba totul. Sub redută rămaseră putere se-şl apere fraţii de urgia mai cu putere. Pe când batalionele
fost duşi pe braţe la ambulanţe, abia o mână de omeni luptători, la păgânilor. lui Şonţu şi Mărăcineanu au avut
spintecaţi de baionete şi pătrunşi de ce se-i mai ţie acolo în perire? El Er pe redută vedeau o suliţă, şi s’alerge drum îndelungat pe loc des­
glonţ. Unul singur a rămas tâfăr făcu deci gorniştilor semn, se sune în vârful ei un cap, a! căpitanului chis sub ploia de glbnţe, şi ast-fel
ca prin minune. de retragere. Mărăcineanu. Stând în piciore pe ajunseră strivite şi sfărîmate la re­
Nespus de vitejesce s’au asvîrîit Aucjind semnalul, Turcii ridicară redută, Harapii urlau şi jucau, pur­ dută, bataliânele de dincâce au sărit
spre perire sergenţii acestui batalion, un chiot pănă la cer şi de-odată cu tând suliţa din mână în mână şi mai de-apr6pe pe Turci.
erau cinci-spre-cfece de toţi, şi numai toţii traseră o salvă de gldnţe într’ai făcând cu ea închinăciuni Româ­ Era o movilă, aprope de redută
doi s’au întors în tabără, ceilalţi au noştri. nilor din vale, batjocurindu-i în chip cam la vr’o 800 de paşi, nu înaltă,
rămas de vecie în şanţurile turcesci. încet şi apărându-se, Românii aşa de nemernic. der destul de bună s’ascundâ după
Er din batalionul dorobanţilor se detere îndărăt apăraţi şi sprijiniţi Cu inima sfărîmată de jale, stri­ ea câte-va compănii. Tîrându-se pe
putneni periră mai puţini oficeri — de batalionul Tecucenilor, lăsând viţi de Turci şi batjocuriţî aşa, se brânci, pitindu-se pe după pietni,
erau şi mai puţini de cât în bata­ dealul, pe care ei se luptară aşa de retraseră încet-încet ai noştri, apă- furişându-se prin porumbiştl, mai
lionul de l i n i ă — d â r rămase de veci voinicesce, tot în stăpânirea Tur­ rându-se cu împuşcături! Trecură ajutaţi de tunurile nbetre, cari ză­
sub redută jumătate batalionul. cilor. Er Turcii nu conteneau focul, peste Valea-Sângelui, o cotiră la păceau pe cei din redută, căpitanul
După-ce a perit Mărăcineanu, ci tot urmăreau pe Români, der nu drepta şi o luară spre valea Buclo- Grozea îşi aduse pănă în spatele
care mai ţinea pe flăcăi strînşi pe cu putere. Culegând cât le sta în veciului şi sosiră trudiţi şi cu su- movilei batalionul de vânători din
lângă sine, bieţii noştri băeţi rămaşi putinţă pe răniţii lor şi pe cei morţi, sufletul topit în văile din cari ple­ Piatra-Nemţului şi pe dorobanţii
fără oficeri se svîrcoliră de capul Românii se tot scoborau la vale, şi caseră aătâ dimineţă. din Botoşani. Aici şi-a aşeejat 6me-