Page 83 - 1899-05
P. 83

yjcJX/Ltih ±A TJttAlN ttJLJL V AJN lEL"                                                 Nr. 113.—1899.

               Congresul naţional-bisericesc.             mâni  gr.  or.  n’au  avut  „plăţi“  şi  au  trăit  să  dispară  de  dată  ce  e  constatat,  că  ni-se   Simeon  Daniian  (Braşov)  accentuâză

                                                          alipiţi  de  popor,  silindu-se  a-1  păstori  pe  încalcă  autonomia.  Nu  este  bre  o  încălcare,  punctul  de  vedere  al  autonomiei,  care  pen­
                 Pentru  &  av6  ounoscinţă.  şi  cetititorii  aoesta  aşa,  ca  cu  dragoste  să-i  împărtă-  când  ministrul  nu  primesce  d.  e.  datele  pe  tru  noi  trebue  să  fiă  cel  mai  preţios  şi  dă­
            numărului  nostru  cu  data  de  Duminecă  des­  şâscă  şi  pe  dânşii  din  rodele  muncei  lor.  Din  cari  le  adună  biserica  în  sfera  sa  de  com­  tător  de  măsură.  Nu  este  iertat  a  trece  cu
            pre  cele  ce  s’au  petrecut  în  Congresul  na­  alipirea  acâsta  a  urmat  câştigul  şi  folosul,  petenţă,  oi  îşi  reservă  dreptul  a-le  aduna  uşurinţă  peste  consideranţa  acâsta.  Dâcă  e
            ţional-bisericesc  ţinut  în  Sibiiu  Dumineca  că  ni-s’a  conservat  legea  şi  datinele  şi  aoea  el  însu-şl  prin  organele  sale  politice  ?  Unde  adevărat  ceea-oe  cu  drept  cuvânt  s’a  ac­
            şi  Lunia  trecută,  dăm  aici  o  mică  oglindă  evlavia  specifică  românâscă,  ce  pănă  acjl  rămâne  apoi  disciplina  internă  ?  Legea  enu­  centuat  din  unele  părţi,  că  autonomia  nos,-
            a desbaterilor.                               constitue  un  zid  tare  şi  neclătit,  care  ne-a  mera  taxativ  acele  „delicte",  prin  cari  sta­  tră  nu  se  va  călca,  deore-ce  e  călcată  deja
                 După-ce  s’a  săvârşit  mai  întâii!  sfânta  apărat  poporul  de  invasiunî  duşmane  şi  de  tul  îşi  lărgesce  dreptul  său  de  ingerinţă  prin  legea  acâsta,  atunci  nu  ne  e  permis
            liturgiă  în  biserica  din  cetate,  la  ora  IIV4  influinţe  străine  şi  demoralisâtore.  Părinţii  înăuntrul  murilor  autonomiei  bisericescl.  nouă  ca  Congres,  ca  prin  conclusul  nostru
            I.  P.  S.  Sa  Metropolitul  Ioan  MeţiailU  a  noştri  prin  hărnicia  şi  economisirea  lor,  Cea  mai  nouă  dovadă  e  ordonanţa  minis­  să dăm pecetea legitimităţii acestei nelegitime
            deschis  Congresul  printr’o  sourtă  vorbire,  muncind  din  greu  pământul  alăturea  ou  trul  de  justiţiă  Plosz,  care  chiar  şi  „ten­  încălcări. E contra primirii.
            în  oare  a  arătat  asupra  gravei  întrebări,  poporul  şi  adăugând  la  muncă  cruţarea,  au  dinţa  contrară  statului"  o  ia  ca  basă  sufi­  Ignatie  Pop  (Arad)  şi  Mihail  Cirlea
            ce  atinge  de  aprbpe  şi  în  mod  îngrijitor  sciut  să  înfrunte  tote  primejdiile  şi  ispi­  cientă  pentru  a  „disciplina"  pe  cutare  (Abrud) sunt pentru primire.
            clerul  şi  poporul  şi  biserica  nostră,  naţio­  tele.  Mulţi  dinari  a  dat  preoţimea  nbstră  preot.  In  virtutea  acestei  măsuri,  numai  pe   Vasilie  Damian  (Brad).  Un  mare  pe-
            nală,  adecă  întrebarea  întregirei  din  par­  în  fondurile  tuturor  instituţiunilor  rornâ-  cine  nu  vrâ,  ministrul  nu-1  p6te  prigoni.  ricul  se  descarcă  asupra  nostră,  şi  el  se  va
            tea  statului  a  venitelor  preoţimei.  I.  P.  S.  nescl  şi  multe  generaţiunî  de  cărturari  au  In  fine  face,  faţă  de  propunerea  comisiunei,  descărca  mai  ales  atunci,  când  vom  primi,
            espune  măsurile,  ce  s’au  luat  pănă  aoum  fost  crescute  din  munca,  din  cruţarea,  din  urm^torea contra propunere:             şi  ca  for  bisericesc,  ajutorul.  Dâcă  reou-
            din  partea  autorităţilor  bisericescl,  de  oon-  prescura preotului românesc.                 Considerând,  că  articolul  de  lege  XIV  noscem  cu  toţii,  că  aici  e  vorba  de  un
            sistorii,  sinode  şi  de  consistoriul  metropo­  Face  apoi  o  asămănare  între  oontri-   din  1898  despre  întregirea  dotaţiunei  paro-   amestec  în  afaceriie  nostre  interne  şi  to­
                                                                                                       chiale  violâză  în  mod  expres  prin  disposi-
            litan  nu  numai  pentru  o  cumpănire  mai  buirile  altor  confesiuni  pentru  cult  şi  în­                                           tuşi  primim  ajutor,  atunol  din  acest  ames­
                                                                                                       ţiunile  cuprinse  autonomia  bisericii  nostre
            aprofundată,  der  şi  pentru  uniformitate  în  tre  cele  ale  poporului  nostru,  şi  dice,  că                                       tec  primit  de  noi,  se  va  desvolta  cel
                                                                                                       ortodoxe naţionale;
            procedere.  După-ce  s’au  pronunţat  Sin6-  rău  ne-am  dedat  a  sta  înainte  vecinie  cu                                             mai  cras  patronat  asupra  bisericei  nostre.
                                                                                                             Considerând,  că  în  puterea  statutului
            dele,  dela  Sibiiu,  Arad  şi  Caransebeş,  şi  „sărăcia".  Vorbitorul  însă  are  câte-va  cu­  organic  congresul  naţional  bisericesc  este  In  schimbul  autonomiei  încălcate,  guvernul
            după-ce  Sinodul  din  Caransebeş  s’a  decla­  vinte  de  efis  şi  1&  adresa  preoţimei.  Ou  chemat  să  apere  autonomia  bisericei  şi  să  ne  oferă  favoruri  materiale.  Dâr  nu  uitaţi,
            rat  necondiţionat  în  contra  primirii,  a  venit  prea  puţină  reţinere,  preoţimea  s’a  aruncat  ia  posiţiă  faţă  cu  orl-care  ingerinţă  cu  vă­  că  tot  cu  favoruri  materiale  ne-au  amăgit
            reudul  Congresului  bisericesc  naţional  es-  şi  cere  însa-şl  primirea  acestei  întregiri   dită  tendenţă  de-a  vătăma  organismul  au­  acum  200  de  ani,  ne-au  desbinat  în  două
                                                                                                       tonomie al bisericei nostre;
            straordinar,  ca  el  să  resolve  grava  între­  dela  stat,  deşi  scie,  că  aici  e  vorba  de  o                                    şi  ne-au  îngenunehiat.  O  parte  nu  ne-am
                                                                                                             Considerând,  că  regularea  dotaţiunii
            bare  a  întregirii  venitelor  preoţesc!  dela  cursă  periculosă.  Crede,  că  şi  noi  de  noi                                        plecat  atunci,  ne-am  luptat  cu  eroism,  şi
                                                                                                       parochiale  aparţine  exclusiv  competinţii  au­
            stat.  In  urmă  salutând  pe  deputaţii  adu­  ne  putem  ajuta.  Preoţimea  are,  oe-i  drept,   torităţilor nostre bisericesc!;       acjl  putem  fi  mândri,  că  ne  vedem  ârăşl  în
            naţi, declară Congresul de deschis.          lipsă  şi  nevoiă  de  a  fi  ajutată,  der  acestei   Considerând,  în  fine,  că  prin  conclusul  piciore  şi  că  avem  o  biserică  autonomă.  In
                 S’a  constituit  apoi  biroul  şi  s’a  pre-  lipse  să-i  facă  destul  biserica,  âr  nu  statul  de  sub  Nr.  73  din  anul  1895  congresul  na­  contra  nostră  se  desfăşură  acum  ârăşl  o
            sentat  raportul  eonsistorului  metropolitan.  oivil.  Arată  îngrijirile  ce  le  are,  că  primind  ţional  s’a  pronunţat  limpede  şi  categoric,   putere  mare,  ca  să  ne  între  în  cetate.  In
                                                                                                       că  în  afacerea  dotaţiunei  clerului  nu  pote
            Tot  în  acâsta  primă  şedinţă  s’a  ales  comi-  ajutorul  ne-am  face  vinovaţi  de  un  rău   admite  de  loc  ingerinţa  guvernului,  accen­  faţa  forţei,  trebue  să  desfăşurăm  resistenţă,
            siunea  de  9,  în  care  se  aleg  câte  3  mem­  mare,  şi  chee:  „Când  pentru  acest  blid  de                                      şi  să  nu  deschidem  înşi-ne  porţile  cetăţii,
                                                                                                       tuând  clar  şi  hotărît,  că  o  eventuală  9ub-
            bri  din  fiă-care  diecesă.  Se  aleg  următorii  linte  (ajutorul  de  stat)  ni-se  cere  să  dăm   venţiune  din  partea  statului  o  primesce  decât  odată  cu  viâţa.  Apelâză  la  Congres
            domni.  Din  archidiecesâ:  Vicarul  Dr.  II.  în  schimb  dreptul  nostru  de  primogenitură,  numai  pentru  caşul,  dâcă  se  asemnâză  şi  se  să respingă primirea.
            Puşcariu,  Partenie  Cosma  şi  Dr.  Ioan  Mihu;  atunci  —  naţională  fiind  biserica  —  dem­  pune  la  disposiţia  autorităţilor  nostre  su-   1.  cav.  de  Puşcariu  (Bran)  e  pentru
            din  dieoesa  Aradului:  Ignatie  Pop,  Dr.  N.  nitatea  nostră  naţională  pretinde,  ca  să  res­  periore  bisericescl  într’o  sumă  generală   primire;  Dr.  Liviu  de  Lenieili  propune  îu-
            Oncu  şi  P.  Truţa;  din  diecesa  Caransebeşu­  pingem  cu  atât  mai  vîrtos  acest  dar  danaic,   bisericei  ca  atare,  âr  nu  preoţilor  ca  par­  chiderea  discusiunei,  dâr  mai  fiind  patru
                                                                                                       ticulari ;
            lui  :  archimandritul  F.  Musta,  cav.  de  Se-  acest  blid  de  linte,  acâstă  rîmă  de  undiţă,   In  urma  acestor  considerante  congre­  oratori  anunţaţi  la  cuvânt,  vorbesc  î n c ă :
            racin  şi  Titu  Haţeg.  Cu  acestea  şedinţa  în­  acâsta elemosină a desfrânatului"...   sul  naţional  bisericesc  anunţă,  că  nu  pdte  Dr.  N.  Opreanu  contra  primirei  şi  pentru
            tâii! s’a închis.                                  In  fine  vorbitorul  face  propunere,  ca  primi  întregirea  dotaţiunei  sub  condiţiunile  oontra-propunerea  Popovicî  constatând,  că
                 Şedinţa  11  de  Luni.  S’a  cetit  mai  în­  însa-şl  biserica  să  ia  măsuri  de  a  îmbu­  cuprinse în art. de lege XIV din 1898.  sunt  aşa  de  mulţi  paragrafii  vătămători  au-
            tâii!  raportul  consistoriului  metropolitan  şi  nătăţi starea materială a preoţimei.         P.  Rotariu  (Timişora).  Crede,  că  prin  tomiei,  încât  nici  într’o  împrejurare  nu  e
            s’a  verifioat  protocolul  şedinţei  prime.  S’a   Ioan  Sârbii  (Caransebeş)  vorbesce  de  disposiţiunile  legii  din  cestiune  nu  se  va  iertat  a-i  judeca  prea  uşor  şi  prea  blând,
            intrat  apoi  în  meritul  desbaterei.  Cel  din-  asemenea  eu  mult  avent  în  contra  primirii  vătăma  autonomia,  căci  ea  este  vătămată  şi  prin  primire  a  ascuţi  tăişul  lor  în  contra
            tâiii  a  luat  cuvântul  în  calitate  de  referent  ajutorului  de  stat,  căci  prin  esecutarea  legii  deja  prin  o  lege  positivă,  pe  care  noi  nu  o  nostră.
            al oomisiunei Congresului d-1                 din  1898  statul  vrâ  să  „patriotiseze"  preo­  mai  putem  reface.  E  vorba  acum,  că  în   Part.  Cosilta  ia  cuvântul  şi  ţine  un
                 Dr.  Ioan  Miliu:  Dânsul,  pentru  a  mo­  ţimea,  âr  acest  cuvânt  are  înţeles  atât  de  urma  acestei  vătămări,  pe  ce  cale  s’ar  putâ  lung  discurs,  în  care  răspunde  câtor  va  vor­
            tiva  pe  scurt  propunerea  comisiunei  de  a  larg,  încât  pentru  orl-ce  mişcare,  pentru  feri  biserica  de-o  mai  mare  devastaţiune  şi  bitori,  cari  s’au  declarat  contra  primirii.
            se  primi  întregirea  dela  stat  a  venitelor  preo-  orl-ce  manifestare,  pentru  orl-ce  ouvânt  a  anarchiă:  însărcinând  Consistoriile  nostre  D-1  Cosma  a  apărat  punctul  de  vedere  al
            ţescî  prin  mijlocirea  Consistdrelor,  clise,  că  preotului,  el  uşor  pote  fi  calificat  de  „ne­  de-a  primi  şi  distribui  ele  întregirea,  ori  comisiunei  de  9  în  care  face  parte  şi  d-sa.
            comisia  de  9  s’a  gândit  mai  înainte  de  a-şl  patriotic",  de  unde  urmâză  şirul  neîntre­  respingâniu-o  dela  noi  cu  totul?  Nici  co­  Intre altele dise:
            formula  propunerea,  să  recomande  Congre­  rupt  al  vexaţiunilor.  Ori  punem  condiţii,  misia  nu  propune  să  primim  necondiţionat,   „Se  accentuâză,  cu  drept  cuvânt,  pe­
            sului,  oă  orl-care  va  fi  conclusul  ce-1  va  ori  nu  la  primirea  ajutorului,  paragrafii  ci  condiţionat.  Drept  aceea  spriginesce  pro­  ricolul  ce  conţine  acâstă  lege  pentru  inde­
            lua,  acesta  să  fiă  esecutabil.  "Recomandă  dâr  vătămători tot rămân în lege.         punerea ei.                                  pendenţa  clerului  nostru.  Asta  este  între­
            în  numele  comisiunei  primirea  întregirii       Petru  Truţia  (Arad)  e  pentru  primire    V.  Mangra  e  contra  primirii;  Dr.  N.  barea  :  cum  se  va  putea  mai  cu  efect  pa-
            prin  consistorii,  căci  o  respingere  a  ajuto­  şi  susţine  părerea  comisiunei.  Densul  crede,  Oncu  declară,  că  primesce  propunerea  comi­  ralisa  acel  pericol?  dâcă  vom  primi  pro­
            rului  ar  fi  împreunată  cu  urmări  funeste.  că  prea  se  esagerâză  luorul  cu  primejdia  siunei,  căci,  cjice,  de  nu  primim  mijlocirea  punerea  comisiunei,  sâu  primind  contra­
            Desfăşură  motivele  pentru  primire  şi  (jice,  şi  că  prea  se  fac  multe  închipuiri  rele  des­  Consistoriilor,  atunci  am  rupt  noi  înşi-ne  propunerea?  După  convingerea  mea  peri­
            că  comisia  crede,  că  n’ar  putâ  fi  mai  mare  pre lege. Primesce propunerea comisiunei.  legătura  dintre  preoţime  şi  Consistoriile  şi  colul  este  mai  mic,  dâcă  se  va  pune  în
            primejdia  pentru  biserică,  decât  a  da  preo-   Mih.  Popovicî  (Orşova).  E  contra  pri-  archiereii  noştri,  şi  acea  legătură  se  va  în­  lucrare  legea  în  sensul  propunerii  comisiu­
            ţimea pradă pe mâna organelor politice.      mirei.  pice,  că  Congresul  are  chemarea  cepe între preot şi solgăbirău.               nei,  decât  dâcă  congresul  va  respinge  fa­
                 Nic.  Măneguţiu  (protopop  Târgu-Mu-  de-a  apăra  intact  dreptul  de  autonomiă.        (Şedinţa  se  suspendă  pănă  la  4  d.  a.  vorul  legii,  pentru-că  atunci  preoţimea
            reşului)  răspunde  prin  o  lungă  vorbire  re­  Comisiunea  recomandă  primirea  din  motive  După  amiacjl  deschic}ându-se,  se  dă  curs  li­  numai  cu  ajutorul  eonsistorului  va  putâ
            ferentului.  D-sa  arată,  că  vechii  preoţi  ro­  de  oportunitate,  —  dâr  aceste  motive  trebue  ber desbaterilor mai departe).    cere şi numai din mâna organelor nostre




            printr’alte  pământuri  ale  lumii,  iuti          Românii  erau  ajunşi  a  treia-âră  repede  îndărăt,  luând  pe  răniţi,  pe  grămecji  pe  lângă  stâgurile  lor,  uiji
            şi puternici, ca mânia lui Dumnecjeu.        în  şanţuri,  şi  a  treia  âră  vânătorii  câţi îi putură aduna.                          de  ploie  şi  sfîrşiţi  de  oboseli.  Din
                                                         steteau  sub  pola  redutei.  Der  Turcii,                                                 Griviţa  se  mai  aucjeau  din  când  în
                 încă  de  pe  vremea  navalei  a        pănă  acum  în  neastâmpărul  grdzei,              Se  sfirşiseră  tdte.  A  fost  cea
            doua,  colonelul  Sefvet,  mai-marele        âr  acum  după  sosirea  Harapilor,  li­      din  urmă  încordare  a  Românilor,          când  împuşcături  —  se  vede  că  Ni-
                                                                                                                                                    zamii  trăgeau  în  câte  un  rănit  de
            Griviţei,  vecjând  năvala  cea  plină       niştiţi  şi  neclintiţi,  ca  turnaţi  din    îşi  perduseră  acum  firea  şi-i  cuprinse   ai  noştri  pe  câmpiă  —  şi  urlete  de
            de  avent  a  Românilor,  ceru  ajutore      fer,  steteau  în  piciore  pe  parapetul     spaima.  De  astă-dată  nu  putură  se       tun.  Griviţa  părea  ca  un  taur,  care,
            dela  Osman,  din  tabăra  dela  Bu-         redutei  şi  trăgeau  necontenit,  âr  jos,   se  oprâscă  după  movilă,  căci  îi  ur­
            cova.  Osman  îi  trimise  un  batalion      între  şanţuri  şi  redută,  dint.r’odată     măriră  Turcii  pănă  diucolo  de  mo­       după  ce  şî-a  biruit  protivnicul  obosit
            de  Harapi,  din  garda  Sultanului,  cu     se  înegri  locul  de  Harapi,  cari  po-     vilă,  pănă  într’altă  vale,  până  peste   şi  singur,  mugesce  încă  şi  umple
                                                                                                                                                    aerul de muget.
            stâg desfăşurat. Şi acum sosea.                                                            dâluri.  Dâr  n’au  fugit  ai  noştri  în
                                                         topiau  pământul  cu  iuţimea  lor  şi        neorânduială;  s’au  retras  încet,  pas           Era  tăcere  între  rândurile  Ro­
                 Harapii  iau  pe  Ruşi  în  bătae       cu îndârjita statorniciă.                                                                  mânilor.  Li-se  pustiise  sufletul,  şi
            şi-i  strîmtorâză  cu  baionetele.  Cu­            Der  nu  se  lăsau  nici  ai  noştri.   cu pas, necontenit împinşi de Turci.         după  atâta  oboselă  şi  luptă  îi  cu­
                                                                                                                            *
            prinşi  intre  două  focuri,  Ruşii  se      Câtă  perire  de  dmeni  a  fost  acolo,                          * *                      prinse  tremurul  şi  groza.  Li-se  lă-
            svîrcolesc  în  luptă  cu  perirea,  der     şi  în  câte  chipuri,  Dumnecjeu  o  scie!                                                cise  sudârea  pe  ei  şi-i  uda  şi  plâia.
                                                                                                                                            ua
            nu  se  lăsa.  Bieţii  Ruşi  erau  între     Ai  noştri  a  doua  cji,  găsiră  în  şan­        Cerul  a  fost  întunecat  cji   în-    Intunerecul  ce  se  apropia,  le  măria
            redută  şi  Harapi,  şi  periau  de  fo­     ţuri  peste  şese  cjeci  de  flăcăi,  cu     trâgă,  cu  puţină  întrerupere  la  a-      grija  de  sortea  lor,  âr  tăcerea,  după
            curile  încrucişaţe ale Turcilor. Aprâpe     capul  despicat  într’aşa  chip,  că  o       miaeji.  Spre  sâră  începu  se  cârnă       atâta  vuet,  îi  îngrozea.  Spun,  că
            toţi  oficerii  batalionelor  rusesc!  pe-   parte  a  capului  le  atârna  pe  un         plâia din nou şi nâptea veni repede.         acolo  pe  sub  râpî,  se  vedeau  soldaţi
            riră,  însuşi  comandantul  colânei,  co­                                                       Bătea  puţin  vântul  şi  se  aucjea
                                                         umăr,  âr  cealaltă  pe  alt  umăr.  Aşa                                                   răsleţî,  plângând  cu  hohote.  „Ne-au
            lonelul  lor,  fu  împuşcat  şi  calul  a    loveau Başibuzucii cu toporele.               de  departe  tunul  obosit,  urlând  din     potopit  harachii",  (jiceau  dorobanţii
            început  se  alerge  pe  câmp  printre             Ruşii  s’au  retras  repede,  cât  de   vreme  în  vreme,  pe  partea  Ruşilor,       moldoveni  cătră  sanitari  şi  cătră
            şiruri,  purtând  în  şea  pe  stăpânul      repede  veniră  şi  pe  cât  fură  măce­      cari  s’au  bătut  şi  ei  cjiua  întrâgă    doctori,  cari  alergară  se  ajute  răni­
            seu  mort.  Ruşii  au  fost  snopiţi  cu     lăriţi  de  repede,  âr  Românii,  vecjând    fără de nici un folos.                       ţilor.   „Au    adus    draci    împotriva
            totul.
                                                         pe  Ruşi,  că  se  dau  înapoi,  şi-au  pier­      Românii  prin  împrejurimile  Gri­      nostră"  spuneau  vânătorii.  Şi  ade­
                 După  ce  au  isprăvit  cu  Ruşii,  dut  sufletul  şi  ne  mai  putâud  sta  viţei  se  adunară  prin  văile  cotite  şi  vărat  era,  că  se  asvârliră  cu  multă
            Harapii săriră spre noi.                     singuri  în  focul  Turcilor,  s’au  dat strimte  şi  stăteau  în  linişte  ici-colo, virtute  flăcăii  noştri,  şi  au  perit  cu
   78   79   80   81   82   83   84   85   86   87   88