Page 83 - 1899-05

yjcJX/Ltih ±A TJttAlN ttJLJL V AJN lEL" Nr. 113.—1899.

Congresul naţional-bisericesc. mâni gr. or. n’au avut „plăţi“ şi au trăit să dispară de dată ce e constatat, că ni-se Simeon Daniian (Braşov) accentuâză

alipiţi de popor, silindu-se a-1 păstori pe încalcă autonomia. Nu este bre o încălcare, punctul de vedere al autonomiei, care pen­
Pentru & av6 ounoscinţă. şi cetititorii aoesta aşa, ca cu dragoste să-i împărtă- când ministrul nu primesce d. e. datele pe tru noi trebue să fiă cel mai preţios şi dă­
numărului nostru cu data de Duminecă des­ şâscă şi pe dânşii din rodele muncei lor. Din cari le adună biserica în sfera sa de com­ tător de măsură. Nu este iertat a trece cu
pre cele ce s’au petrecut în Congresul na­ alipirea acâsta a urmat câştigul şi folosul, petenţă, oi îşi reservă dreptul a-le aduna uşurinţă peste consideranţa acâsta. Dâcă e
ţional-bisericesc ţinut în Sibiiu Dumineca că ni-s’a conservat legea şi datinele şi aoea el însu-şl prin organele sale politice ? Unde adevărat ceea-oe cu drept cuvânt s’a ac­
şi Lunia trecută, dăm aici o mică oglindă evlavia specifică românâscă, ce pănă acjl rămâne apoi disciplina internă ? Legea enu­ centuat din unele părţi, că autonomia nos,-
a desbaterilor. constitue un zid tare şi neclătit, care ne-a mera taxativ acele „delicte", prin cari sta­ tră nu se va călca, deore-ce e călcată deja
După-ce s’a săvârşit mai întâii! sfânta apărat poporul de invasiunî duşmane şi de tul îşi lărgesce dreptul său de ingerinţă prin legea acâsta, atunci nu ne e permis
liturgiă în biserica din cetate, la ora IIV4 influinţe străine şi demoralisâtore. Părinţii înăuntrul murilor autonomiei bisericescl. nouă ca Congres, ca prin conclusul nostru
I. P. S. Sa Metropolitul Ioan MeţiailU a noştri prin hărnicia şi economisirea lor, Cea mai nouă dovadă e ordonanţa minis­ să dăm pecetea legitimităţii acestei nelegitime
deschis Congresul printr’o sourtă vorbire, muncind din greu pământul alăturea ou trul de justiţiă Plosz, care chiar şi „ten­ încălcări. E contra primirii.
în oare a arătat asupra gravei întrebări, poporul şi adăugând la muncă cruţarea, au dinţa contrară statului" o ia ca basă sufi­ Ignatie Pop (Arad) şi Mihail Cirlea
ce atinge de aprbpe şi în mod îngrijitor sciut să înfrunte tote primejdiile şi ispi­ cientă pentru a „disciplina" pe cutare (Abrud) sunt pentru primire.
clerul şi poporul şi biserica nostră, naţio­ tele. Mulţi dinari a dat preoţimea nbstră preot. In virtutea acestei măsuri, numai pe Vasilie Damian (Brad). Un mare pe-
nală, adecă întrebarea întregirei din par­ în fondurile tuturor instituţiunilor rornâ- cine nu vrâ, ministrul nu-1 p6te prigoni. ricul se descarcă asupra nostră, şi el se va
tea statului a venitelor preoţimei. I. P. S. nescl şi multe generaţiunî de cărturari au In fine face, faţă de propunerea comisiunei, descărca mai ales atunci, când vom primi,
espune măsurile, ce s’au luat pănă aoum fost crescute din munca, din cruţarea, din urm^torea contra propunere: şi ca for bisericesc, ajutorul. Dâcă reou-
din partea autorităţilor bisericescl, de oon- prescura preotului românesc. Considerând, că articolul de lege XIV noscem cu toţii, că aici e vorba de un
sistorii, sinode şi de consistoriul metropo­ Face apoi o asămănare între oontri- din 1898 despre întregirea dotaţiunei paro- amestec în afaceriie nostre interne şi to­
chiale violâză în mod expres prin disposi-
litan nu numai pentru o cumpănire mai buirile altor confesiuni pentru cult şi în­ tuşi primim ajutor, atunol din acest ames­
ţiunile cuprinse autonomia bisericii nostre
aprofundată, der şi pentru uniformitate în tre cele ale poporului nostru, şi dice, că tec primit de noi, se va desvolta cel
ortodoxe naţionale;
procedere. După-ce s’au pronunţat Sin6- rău ne-am dedat a sta înainte vecinie cu mai cras patronat asupra bisericei nostre.
Considerând, că în puterea statutului
dele, dela Sibiiu, Arad şi Caransebeş, şi „sărăcia". Vorbitorul însă are câte-va cu­ organic congresul naţional bisericesc este In schimbul autonomiei încălcate, guvernul
după-ce Sinodul din Caransebeş s’a decla­ vinte de efis şi 1& adresa preoţimei. Ou chemat să apere autonomia bisericei şi să ne oferă favoruri materiale. Dâr nu uitaţi,
rat necondiţionat în contra primirii, a venit prea puţină reţinere, preoţimea s’a aruncat ia posiţiă faţă cu orl-care ingerinţă cu vă­ că tot cu favoruri materiale ne-au amăgit
reudul Congresului bisericesc naţional es- şi cere însa-şl primirea acestei întregiri dită tendenţă de-a vătăma organismul au­ acum 200 de ani, ne-au desbinat în două
tonomie al bisericei nostre;
straordinar, ca el să resolve grava între­ dela stat, deşi scie, că aici e vorba de o şi ne-au îngenunehiat. O parte nu ne-am
Considerând, că regularea dotaţiunii
bare a întregirii venitelor preoţesc! dela cursă periculosă. Crede, că şi noi de noi plecat atunci, ne-am luptat cu eroism, şi
parochiale aparţine exclusiv competinţii au­
stat. In urmă salutând pe deputaţii adu­ ne putem ajuta. Preoţimea are, oe-i drept, torităţilor nostre bisericesc!; acjl putem fi mândri, că ne vedem ârăşl în
naţi, declară Congresul de deschis. lipsă şi nevoiă de a fi ajutată, der acestei Considerând, în fine, că prin conclusul piciore şi că avem o biserică autonomă. In
S’a constituit apoi biroul şi s’a pre- lipse să-i facă destul biserica, âr nu statul de sub Nr. 73 din anul 1895 congresul na­ contra nostră se desfăşură acum ârăşl o
sentat raportul eonsistorului metropolitan. oivil. Arată îngrijirile ce le are, că primind ţional s’a pronunţat limpede şi categoric, putere mare, ca să ne între în cetate. In
că în afacerea dotaţiunei clerului nu pote
Tot în acâsta primă şedinţă s’a ales comi- ajutorul ne-am face vinovaţi de un rău admite de loc ingerinţa guvernului, accen­ faţa forţei, trebue să desfăşurăm resistenţă,
siunea de 9, în care se aleg câte 3 mem­ mare, şi chee: „Când pentru acest blid de şi să nu deschidem înşi-ne porţile cetăţii,
tuând clar şi hotărît, că o eventuală 9ub-
bri din fiă-care diecesă. Se aleg următorii linte (ajutorul de stat) ni-se cere să dăm venţiune din partea statului o primesce decât odată cu viâţa. Apelâză la Congres
domni. Din archidiecesâ: Vicarul Dr. II. în schimb dreptul nostru de primogenitură, numai pentru caşul, dâcă se asemnâză şi se să respingă primirea.
Puşcariu, Partenie Cosma şi Dr. Ioan Mihu; atunci — naţională fiind biserica — dem­ pune la disposiţia autorităţilor nostre su- 1. cav. de Puşcariu (Bran) e pentru
din dieoesa Aradului: Ignatie Pop, Dr. N. nitatea nostră naţională pretinde, ca să res­ periore bisericescl într’o sumă generală primire; Dr. Liviu de Lenieili propune îu-
Oncu şi P. Truţa; din diecesa Caransebeşu­ pingem cu atât mai vîrtos acest dar danaic, bisericei ca atare, âr nu preoţilor ca par­ chiderea discusiunei, dâr mai fiind patru
ticulari ;
lui : archimandritul F. Musta, cav. de Se- acest blid de linte, acâstă rîmă de undiţă, In urma acestor considerante congre­ oratori anunţaţi la cuvânt, vorbesc î n c ă :
racin şi Titu Haţeg. Cu acestea şedinţa în­ acâsta elemosină a desfrânatului"... sul naţional bisericesc anunţă, că nu pdte Dr. N. Opreanu contra primirei şi pentru
tâii! s’a închis. In fine vorbitorul face propunere, ca primi întregirea dotaţiunei sub condiţiunile oontra-propunerea Popovicî constatând, că
Şedinţa 11 de Luni. S’a cetit mai în­ însa-şl biserica să ia măsuri de a îmbu­ cuprinse în art. de lege XIV din 1898. sunt aşa de mulţi paragrafii vătămători au-
tâii! raportul consistoriului metropolitan şi nătăţi starea materială a preoţimei. P. Rotariu (Timişora). Crede, că prin tomiei, încât nici într’o împrejurare nu e
s’a verifioat protocolul şedinţei prime. S’a Ioan Sârbii (Caransebeş) vorbesce de disposiţiunile legii din cestiune nu se va iertat a-i judeca prea uşor şi prea blând,
intrat apoi în meritul desbaterei. Cel din- asemenea eu mult avent în contra primirii vătăma autonomia, căci ea este vătămată şi prin primire a ascuţi tăişul lor în contra
tâiii a luat cuvântul în calitate de referent ajutorului de stat, căci prin esecutarea legii deja prin o lege positivă, pe care noi nu o nostră.
al oomisiunei Congresului d-1 din 1898 statul vrâ să „patriotiseze" preo­ mai putem reface. E vorba acum, că în Part. Cosilta ia cuvântul şi ţine un
Dr. Ioan Miliu: Dânsul, pentru a mo­ ţimea, âr acest cuvânt are înţeles atât de urma acestei vătămări, pe ce cale s’ar putâ lung discurs, în care răspunde câtor va vor­
tiva pe scurt propunerea comisiunei de a larg, încât pentru orl-ce mişcare, pentru feri biserica de-o mai mare devastaţiune şi bitori, cari s’au declarat contra primirii.
se primi întregirea dela stat a venitelor preo- orl-ce manifestare, pentru orl-ce ouvânt a anarchiă: însărcinând Consistoriile nostre D-1 Cosma a apărat punctul de vedere al
ţescî prin mijlocirea Consistdrelor, clise, că preotului, el uşor pote fi calificat de „ne­ de-a primi şi distribui ele întregirea, ori comisiunei de 9 în care face parte şi d-sa.
comisia de 9 s’a gândit mai înainte de a-şl patriotic", de unde urmâză şirul neîntre­ respingâniu-o dela noi cu totul? Nici co­ Intre altele dise:
formula propunerea, să recomande Congre­ rupt al vexaţiunilor. Ori punem condiţii, misia nu propune să primim necondiţionat, „Se accentuâză, cu drept cuvânt, pe­
sului, oă orl-care va fi conclusul ce-1 va ori nu la primirea ajutorului, paragrafii ci condiţionat. Drept aceea spriginesce pro­ ricolul ce conţine acâstă lege pentru inde­
lua, acesta să fiă esecutabil. "Recomandă dâr vătămători tot rămân în lege. punerea ei. pendenţa clerului nostru. Asta este între­
în numele comisiunei primirea întregirii Petru Truţia (Arad) e pentru primire V. Mangra e contra primirii; Dr. N. barea : cum se va putea mai cu efect pa-
prin consistorii, căci o respingere a ajuto­ şi susţine părerea comisiunei. Densul crede, Oncu declară, că primesce propunerea comi­ ralisa acel pericol? dâcă vom primi pro­
rului ar fi împreunată cu urmări funeste. că prea se esagerâză luorul cu primejdia siunei, căci, cjice, de nu primim mijlocirea punerea comisiunei, sâu primind contra­
Desfăşură motivele pentru primire şi (jice, şi că prea se fac multe închipuiri rele des­ Consistoriilor, atunci am rupt noi înşi-ne propunerea? După convingerea mea peri­
că comisia crede, că n’ar putâ fi mai mare pre lege. Primesce propunerea comisiunei. legătura dintre preoţime şi Consistoriile şi colul este mai mic, dâcă se va pune în
primejdia pentru biserică, decât a da preo- Mih. Popovicî (Orşova). E contra pri- archiereii noştri, şi acea legătură se va în­ lucrare legea în sensul propunerii comisiu­
ţimea pradă pe mâna organelor politice. mirei. pice, că Congresul are chemarea cepe între preot şi solgăbirău. nei, decât dâcă congresul va respinge fa­
Nic. Măneguţiu (protopop Târgu-Mu- de-a apăra intact dreptul de autonomiă. (Şedinţa se suspendă pănă la 4 d. a. vorul legii, pentru-că atunci preoţimea
reşului) răspunde prin o lungă vorbire re­ Comisiunea recomandă primirea din motive După amiacjl deschic}ându-se, se dă curs li­ numai cu ajutorul eonsistorului va putâ
ferentului. D-sa arată, că vechii preoţi ro­ de oportunitate, — dâr aceste motive trebue ber desbaterilor mai departe). cere şi numai din mâna organelor nostre

printr’alte pământuri ale lumii, iuti Românii erau ajunşi a treia-âră repede îndărăt, luând pe răniţi, pe grămecji pe lângă stâgurile lor, uiji
şi puternici, ca mânia lui Dumnecjeu. în şanţuri, şi a treia âră vânătorii câţi îi putură aduna. de ploie şi sfîrşiţi de oboseli. Din
steteau sub pola redutei. Der Turcii, Griviţa se mai aucjeau din când în
încă de pe vremea navalei a pănă acum în neastâmpărul grdzei, Se sfirşiseră tdte. A fost cea
doua, colonelul Sefvet, mai-marele âr acum după sosirea Harapilor, li­ din urmă încordare a Românilor, când împuşcături — se vede că Ni-
zamii trăgeau în câte un rănit de
Griviţei, vecjând năvala cea plină niştiţi şi neclintiţi, ca turnaţi din îşi perduseră acum firea şi-i cuprinse ai noştri pe câmpiă — şi urlete de
de avent a Românilor, ceru ajutore fer, steteau în piciore pe parapetul spaima. De astă-dată nu putură se tun. Griviţa părea ca un taur, care,
dela Osman, din tabăra dela Bu- redutei şi trăgeau necontenit, âr jos, se oprâscă după movilă, căci îi ur­
cova. Osman îi trimise un batalion între şanţuri şi redută, dint.r’odată măriră Turcii pănă diucolo de mo­ după ce şî-a biruit protivnicul obosit
de Harapi, din garda Sultanului, cu se înegri locul de Harapi, cari po- vilă, pănă într’altă vale, până peste şi singur, mugesce încă şi umple
aerul de muget.
stâg desfăşurat. Şi acum sosea. dâluri. Dâr n’au fugit ai noştri în
topiau pământul cu iuţimea lor şi neorânduială; s’au retras încet, pas Era tăcere între rândurile Ro­
Harapii iau pe Ruşi în bătae cu îndârjita statorniciă. mânilor. Li-se pustiise sufletul, şi
şi-i strîmtorâză cu baionetele. Cu­ Der nu se lăsau nici ai noştri. cu pas, necontenit împinşi de Turci. după atâta oboselă şi luptă îi cu­
*
prinşi intre două focuri, Ruşii se Câtă perire de dmeni a fost acolo, * * prinse tremurul şi groza. Li-se lă-
svîrcolesc în luptă cu perirea, der şi în câte chipuri, Dumnecjeu o scie! cise sudârea pe ei şi-i uda şi plâia.
ua
nu se lăsa. Bieţii Ruşi erau între Ai noştri a doua cji, găsiră în şan­ Cerul a fost întunecat cji în- Intunerecul ce se apropia, le măria
redută şi Harapi, şi periau de fo­ ţuri peste şese cjeci de flăcăi, cu trâgă, cu puţină întrerupere la a- grija de sortea lor, âr tăcerea, după
curile încrucişaţe ale Turcilor. Aprâpe capul despicat într’aşa chip, că o miaeji. Spre sâră începu se cârnă atâta vuet, îi îngrozea. Spun, că
toţi oficerii batalionelor rusesc! pe- parte a capului le atârna pe un plâia din nou şi nâptea veni repede. acolo pe sub râpî, se vedeau soldaţi
riră, însuşi comandantul colânei, co­ Bătea puţin vântul şi se aucjea
umăr, âr cealaltă pe alt umăr. Aşa răsleţî, plângând cu hohote. „Ne-au
lonelul lor, fu împuşcat şi calul a loveau Başibuzucii cu toporele. de departe tunul obosit, urlând din potopit harachii", (jiceau dorobanţii
început se alerge pe câmp printre Ruşii s’au retras repede, cât de vreme în vreme, pe partea Ruşilor, moldoveni cătră sanitari şi cătră
şiruri, purtând în şea pe stăpânul repede veniră şi pe cât fură măce­ cari s’au bătut şi ei cjiua întrâgă doctori, cari alergară se ajute răni­
seu mort. Ruşii au fost snopiţi cu lăriţi de repede, âr Românii, vecjând fără de nici un folos. ţilor. „Au adus draci împotriva
totul.
pe Ruşi, că se dau înapoi, şi-au pier­ Românii prin împrejurimile Gri­ nostră" spuneau vânătorii. Şi ade­
După ce au isprăvit cu Ruşii, dut sufletul şi ne mai putâud sta viţei se adunară prin văile cotite şi vărat era, că se asvârliră cu multă
Harapii săriră spre noi. singuri în focul Turcilor, s’au dat strimte şi stăteau în linişte ici-colo, virtute flăcăii noştri, şi au perit cu