Page 90 - 1899-05
P. 90
RED ACŢIUNEA, „gazeta* iese în icare îi,
Administratiunea şi TiDograila, Abonamente pentru Anstro-Ungarla:
BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fl., pe săse luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori ne francate nu N-rii de Duminecă 2 fl. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet. Pe un an 40 franol, pe şcise
IMS ERA TE se primesc! la AD- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
BIN1STRAŢIUNE în Braşov şi la N-rii de Duminecă 8 franol.
ormătdrele Birouri da anunolur! :
In Viena: B. Dukes Nachf. Se prenumeră la t<5to ofi-
j3ux. Auganfald & Emarloh Lasner. ciele poştale din întru şi din
Hoinrloh Sohalek. Rudolf Bosse. afară şi la d-nii oolectorl.
A. Oppellk» Nacht. Anton Oppollk. Abonamentul pentru Braşci
InBndapesta: A. V. Qoldber- Admmistraţiunca, Piaţa nealt
gor, Eksteln Bernat. In Ham- TSrgul Inului Nr. 30, etagit
bnrg.- Marolyl 1 Llebmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şist
PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. S0 or.
ria garmond pe o colonă 6 or. Cu dusui în casă: Pe un ai
şi 30 or. timbru pentru o pu TT L L U I I . 12 fl„ pe 6 luni 6 fl., po trei
blicare. — Publicări mai dese luni 3 fl. — Un esemplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atftt abo
RECLAME pe pagina a 3-a o namentele cât şi inserţiunile
seria IO or. său 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 114. Braşov, iuni-Marţl 25 Haiti (6 Iunie).
După Congres. pentru întregirea venitelor preoţesc! să Clerul român unit şi ajutorul Maj. Sa a primit în audienţă pe miniştrii
se dea autorităţii bisericesc!, ca ea Kaizl, Bylandt şi Kast şi tot alaltăerl Kaizl
I . de stat.
şi numai ea să le distribue. şi Thun, mai târejiu Thun şi oav. Ja-worski
Este o îndatorire trista pentru In ajunul Congresului am dat „Unirea“ din Blaşiii se ocupă în nu au avut conferenţe. Atât audienţa, cât şi
publicistica română de-a înregistra espresiune convingerii nostre, că e- mărul ei din urmă cu cestiunea ajutoru conferenţele, sunt în legătură cu crisa pac
cum pas cu pas falanga adversari fectele rele ale aplicării legii, fără lui de stat. Intr’un articul, în care face la tului. — Din Viena se anunţă, că contele
lor noştri ameninţă şi pericliteză po- de apărarea cea mai energică şi fără început o privire retrospectivă asupra si- Goluchowslâ va interveni între cele două
siţiunî după posiţiune, ce a servit şi de salvarea autonomiei bisericei, nu tuaţiunei bisericei pe timpul principilor cal guverne, piarele ungurescl sunt unanime
servesce naţiunei şi bisericei nostre se vor pute paralisa. De aceeaşi con vini, organul bisericesc din Blaşiă arată, a declara, că ministrul preşedinte Szell nu
ca adăpost. vingere au'fost şi cei din minorita că cri cât de grele erau acele timpuri pen pote să cedeze sub nici o împrejurare.
De când cu acţiunea reforme tea Congresului, car! au pledat în tru biserica română, totuşi n’au fost atât
lor bisericescî-politice, s’a vecjut şi contra primirii. de penibile, ca cele de acjî. Desfăşură mai
s’a recunoscut de noi toţi, că con Oportunitatea însă nasce şi op departe cestiunea ameliorării sorţii cleru Convocarea congresului autono
trarii noştri pregătesc un atac com timismul, care acum, deşi abia au lui şi constată, că pe când în vremurile tre miei catolice. Comitetul de 27, însărci
binat şi asupra ultimelor întăriturî, trecut câte-va 4^ dela votul Con cute idealuri erau acele, cari mişcau clerul nat cu elaborarea regulamentului de orga-
e
ce mai oferă un scut limbei şi cul- român, acjî materia e, oare îl preocupă. Re nisare a autonbmiei catolice, terminându-şl
turei nostre mult prigonite, asupra gresului, a şi început să iese la venind la situaţia de faţă, când e vorba, lucrările sale, are să urmeze acum convo
ivelă.
autonomiei şi organisaţiunei nbstre ca sortea clerului să se amelioreze din mila carea congresului. înainte de convocare
bisericesc! Votul Congresului odată luat, străinului, pe care nu-1 pdte dură de sărtea însă, preşedintele comitetului de 27, con
nu se mai pote corege, său resface, tele Iuliu Szapary, va presentă regulamen
06
Primul fet, menit a realisa pla ta, „Unirea* (fi :
nurile adversare în direcţiunea acesta decât erăşî numai printr’un nou vot „Vorba e de ajutor străin, şi asta face tul elaborat primatelui Vaszary şi minis
al Congresului. Prin el s’a regulat
a fost legea privitbre la întregirea e penibilă situaţia de acjî. Lipsa e mare, e in- trului de culte Wlassics. Primatele îl va
venitelor preoţesc!. Am urmărit cu deocamdată, după cum cji° aminti teţitore şi cel mai rău sfetnic e pururea 'presentă episcopilor, cari vor ave dinainte
tul raport, „ţinuta organelor biseri
toţii desbaterile, ce au urmat în cei faţă cu cerinţele legii regnico- sărăcia. Când e mai mare necesitatea de să se pronunţe asupra lui într’o conferenţă,
dietă asupra acestei legi; am vecjut lare“ şi viitorul va arăta, decă acăsta a-se înălţa la cerinţa situaţiunii ?— Când e ce va fi convocată la Budapesta pe la sfîr-
cum înşi-şî Maghiarii necatolicî, pe regulare a fost nemerită or! nu. mai mare năcasul. Er năcasul nu a fost şitul verei. Numai după aceea se va sta
car! îi privia, s’au plâns amar asu mai mare nicl-odată. Pe cumpănă de o bili timpul, când are să fiă convocat con
pra disposiţiunilor ei asupritore, prin Nu vom întră acum în analisa parte stă demnitatea, libertatea, indepen gresul. „Egyetertâs* pretinde a sci din is-
car! se dădea guvernului o putere discusiunilor, ce au premers votului denţa clerului nostru, şi împreună cu a cle vor sigur, că convocarea congresului se va
de ingerinţă în cel mai mare grad Congresului. Der având în vedere, rului şi a poporului nostru; de cealaltă întâmpla pe la mijlocul lui Octomvre a aces
pernicidsă autonomiei bisericesc!; că chiar şi vorbitorii majorităţii au parte stă mila, mila străinului, preţul bu tui an. Congresul se crede, că va dura
am vecjut înse atunci totodată cum accentuat, că votul lor, basat pe nurilor din blidul cel dintâiu. pănă prin Noemvre, deorece se prevede,
de pe banca ministerială se linişteau consideraţiun! de oportunitate, se „Unde va întinde oierul mâna sa? că în şedinţele lui se vor nasce discuţiunl
Maghiarii protestanţi cu argumentul presentă ca cel mai mic dintre două „Am vădut pe airea, şi nu ne legă- lungi şi înflăcărate.
obicinuit în tote caşurile analbge, că rele, au recunoscut aşader, că prin- năm în speranţe. Congresul bisericeso din
măsurile estra-ordinare, ce se iau tr’ensul nu se delătură situaţia peri Sibiiu a decis primirea, la Gherla s'a îm Slovacii nu primesc. Din Mima
prin lege, sunt necesitate de intere clitată a bisericei — trebue să ne părţit ajutorul, la Lugoş tot asemenea, deşi se anunţă, că diecesa aug. ev. slovacă a
sele rassei domnitore şi că, prin ur cuprindă o adencă îngrijire vecjând, condiţionat, la Orade pe cea urmă. Rămâne Neutrei a ţinut la 28 Maid n. o adunare
mare, disposiţiunile asupritbre şi con- că din partea celor ce au sprijinit arcbidiecesa nostră. în Bucovăţ şi a hotărît, să nu primăscă în
diţiunile grele şi umilitore, pe car! acest vot se desfăşură de pe acum „Ce va face ea? Decidă clerul. Noi tregirea dela stat a venitelor preoţescl, ci din
le cuprind, nu privesc preoţimea ma un optimism forte prejudiţios şi pe părerea ni-am spus’o, datorinţa ni-am îm propriile mijldce să completeze minimul
ghiară, ci pe preoţii confesiunilor riculos chiar viitorelor lupte, ce tre plinit-o. Aoum mai îndrăsnim a spune, că statorit în lege.
nemaghiare. bue să le porte biserica pentru inte- consistorul nu pote lua singur răspunderea
lesele ei de viaţă. asupra sa. Şi aşa odiul îl apasă. Poftescă
In contra acestora şi a autono
clerul archidiecesan şi decidă. Primescă Alegerea lui Groldiş.
miei bisericelor lor era îndreptată Astfel vedem, că „Telegraful
clerul mila şi fiă fericit. Dâr dâcă primesce,
lovitura, şi nu era dec! lucru mai Român — luând în apărare votul Diecesa Aradului, 27 Mai fi n.
tv
firesc, decât ca cei loviţi se fiă cu Congresului pe cuvânt, că „a dat porte şi răspunderea înaintea lumii şi a pos
terităţii. (Urmare şi fine din nr. 112).
prinşi de cea mai adencă îngrijire cestiunei soluţiunea cea mai puţin
faţă cu urmările legii amintite. păgubitore intereselor bisericescî“, „Cerem deci cu insistinţă convocarea A «Jis păr. Goldiş, ce e drept, — în
cât mai grabnică a sinodului archidiecesan, si prima sa vorbire ca ales — că „deşi la
îngrijirea acesta s’a manifestat şi vorbind de eventualitatea, că prin
cu deosebire în sînul Românilor şi neprimirea ajutorului s’ar fi deschis nodului archidiecesan să-i premârgă în fiă- votare au f o s t . . . (desbinare), el însă totuşi,
care tract protopopeso sinâde protopopescl, în inima sa, pe toţi fiii diecesei îi va privi
i-s’a dat espresiune destul de viuă porţile nesupunerii prin aceea, că cari să decidă cu vot secret primirea, ori ne de-opotrivă ; şi a mai adăugat, că „numai
u
atât în pressa nostră, cât şi în paşii statul ar fi dat preoţimei întregirea primirea ajutorului de stat după modalitatea, pănă atunci să-l ţină Dumnedeu, pănă când
de apărare întreprinşî la timpul său, direct prin organele sale, cu ocoli cu care se dă. Astfel se va avă un vot li va voi binele bisericei naţionale (vorba
14
înainte de a fi votată legea, de că- rea autorităţilor bisericesc!—c}i ce: ber, neinfluinţat şi, pe basa acelor voturi, dela 1861 a fiă-iertatului Gozsdu). Der nu
tră autorităţile nostre bisericesc!. „De acâstă eventualitate ne-a sinodul va decide. La nici un cas însă con ajunge numai vorba, nici chiar voinţa, ci
După-ce legea a fost votată, ferit votul Congresului, şi dâcă va sistorul răspunderea să nu o ia asupra sa. — faptele se recer. De aceea omul espert
fără a-se lua în considerare grava- fi bunăvoinţă la aplicarea acestei „Apoi fiă ce va fi! Viitorul va arăta, şi păţit trebue să se întrebe de garanţe şi
minele bisericei aduse în contra ei, legî, ea pote „contribui mult la o când a fost clerul român mai consoiu de pe astea să le caute şi afle — eventual —
acesta a trebuit să ia posiţiă faţă „apropiere între poporul nostru şi între chiemarea sa: atunci când îl purta în spate în iuima şi sufletul omului, ce se rostesce,
cu esecutarea legii. Mai întâiu s’au „politica guvernului, care de cjecî de pe superintendentele calvin, ori acum, când înainte de ce ar da crecjământ cuvintelor.
pronunţat Sinodele eparchiale şi în „an! nu a încălcjit inima poporului sărută mâna solgăbirăului pentru o sumă Şi de aceea nici părintelui Goldiş &cjl nu i-se
11
urmă a fost conchiămat Congresul „nostru . de 50—60 fl.“ pote crede nimic. Nu, oăcî dmenil cu con-
naţional bisericesc al provinciei me Să ne spună cei ce au luat parte * sciinţa elastică pururea sunt de credinţă,
tropolitane gr. or. să-şî dea votul său. la discusiunile Congresului şi toţî — Dintre Sinodele protopopescl, cel că bine fac şi atunci când rău f a c ; căci
Acest vot îl cunoscem. El n’a cei ce au cetit raporturile din foile al Roşiei montane, ţinut la 23 Maih în Cer- păr. Goldiş şi în alte sindde — trecute —
eşit aşa cum am aşteptat. La adu nostre despre aceste discusiunî: decă tegea, a protestat în contra modalităţii de a flis din gură, că în calitatea sa de de
cerea lui au prevalat consideraţiunile în faţa spiritului plin de îngrijire şi împărţire a ajutorului de stat şi prin con putat dietal în cutare cestiune politică
de oportunitate, pe car! le cunos de temeri, ce a predomnit în de dus cere dela locurile competente convo nu va merge cu guvernul, ci cu sinodul —
cem amănunţit din raportul consis- cursul lor, pote fi la loc un astfel carea unui Sinod provincial, care singur şi totuşi de fapt : în dietă a fost cu gu
torului metropolitan cătră Congres, de oportunism desfăşurat în mo este în drept a decide într’o causă atât de vernul, în sinod cu sinodul, în aceeaşi ces
ce l’am publicat îu numerii premer mentele, când toţi fii! bisericei şi importantă. tiune !
gător! ai foiei nostre. toţî Românii doritor! de înaintarea Nu i-se pote orede nici păr. Goldiş
Pe basa acestor considerante, şi înflorirea ei, se întrebă cu cea Crîsa pactului e staţionară. Miniş aşa, numai pe cuvânt, şi fiind-că în Un
Congresul a primit ajutorul de stat mai mare nedumerire, decă votul trii unguresc!, spun foile ce am primit acjî, garia dat este darul lui Dumnedeu (?) oa
oferit în condiţiunile art. de lege Congresului va fi spre bine, or! nu. şi-au amânat călătoria lor la Viena şi de „dmenii, cari capătă domniă mare, să ca
XIV din 1898 făcând reservele sale ocamdată nu s’a luat nici o disposiţiune pete şi minte mare*.
privitor la paragraful 17 din lege oând să plece, respeotive când să reia firul De aceea a fost chiar de prisos eşo-
cerând adecă, ca sumele reclamate tratărilor cu miniştrii austriacl. Alaltâerl farea „nou alesului“ cu pomenitele promi-