Page 21 - 1899-06
P. 21
EEDAOŢIUNEA, „&azeta“ iese în flgcare fli,
AfliMstraţiiiiiea ?i Tipografia. Abonamente pentrn Anstro-Ungaria:
BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30. Pe un an 12 fl., pe şăse luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate nn N-rii de Duminecă 2 fi. pe an.
ae primesc. Manuscripte Pentrn România şi străinătate:
nn se reirimet.
Pe un an 40 franol, pe şăse
INSERATE se primesc la AO- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
MINISTRAŢIUNE In Braşov şi la N-rii de Duminecă 8 franol.
nrmătdrele Birouri de anunolurl: Se prenumeră la tdte ofi-
In Yiena: M. Dukes Naohf. ciele poştale din intru şi din
Max Augenfeld 4. Emerloh Lesnar. afară şi la d-nii colectori.
Helnrloh Sohalek. Rudolf Moaşe.
A. Oppellka Naohf. Anton Oppellk. Abonamentnl pentrn Braşov
In Budapesta: A. V. Boldber- Âdmtnistrafiunea, Piaţa n arc
ger, Ekateln Bernat. In Ham- Tfirgul Inului Nr. 30, etsgit
barg; Marolyl A Llebmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şest
PREŢUL INSERŢIUNILOR : o se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or,
ria garmond pe o ooldnă 6 or. Cu dusul în casă: Pe un ai
şi 30 or. timbru pentru o pu (2&Tuir^Ler de Duminecă 23) 12 fl., pe 6 luni 6 fl., po trei
blicare. — Publicări mai dese luni 3 fl. — Un esemplar 5 or.
după tarifă şi Învoială. v. a. său 15 bani. — Atât abo
RECLAME pe pagina a 8-a o namentele căt şi insorţiunile
aeriă 10 or. său 30 bani. sunt a se plăti Înainte.
Nr. 124.—Anul LXII. Braşov, Duminecă 6 (18) Iunie.. 1899.
Din causn s-tei sărbători diarul nu va unde nu mai este spirit, nu mai odinioră a petrecut tinereţele sale, Austriei, şi tot independent să în
apărâ până Marţi s6ra.
sunt şi fapte mar! şi însufleţite, nu ca student, şi unde mai târZiu, ca cheie convenţiunî comerciale cu sta
mai este viâţă. Numai spiritul şi ni- protopop în comuna învecinată a tele străine S’a hotărît apoi, ca din
Rosaliile nosîre. suinţa cu care acesta străbate tote Zârnescilor, era ca acasă, desfăşurând colo în Austria proiectele pactului
mădularele unei naţiunî, îi îndreptă în unire cu fruntaşii noştri braşo să pâtă fi întroduse pe basa §-lui 14
Braşov, B (17) Iunie. şi-i sporesce lucrarea ei, este dătă veni de pie memoriă o activitate din legea imperiului, dâcă prin par
Bine-i cade omului, muncit de tor de viâţă. Fără de el nu pote fi mănâsă pe tote terenele vieţii nos lament nu se va putâ. Ungurii au
grijile şi năcazurile cjilei şi amărît armoniă şi înţelegere frăţâscă, nu tre culturale naţionale; îl revedem câştigat în multe privinţe prin în
de greutăţile şi neajunsurile, cu car! rîvnă şi stăruinţă pentru fapte bine pentru prima-ora, ca cap al bisericei voiala acâsta. Au câştigat mai ales
are a lupta, când sufletul lui se cuvântate, nu avânt şi abnegare pen nâstre române gr. or., dela a căruia aceea, ca la banca austro-ungară,
pote înălţa în sferele senine ale tru ajungerea marei ţînte, spre care archipăstorire întreg poporul credin care scâte bancnotele, să aibă şi ei
gândirei curate şi nobile asupra des nisuim. cios aşteptă cu încredere râdele cele drepturî egale cu Austriacii. Să aibă
tinului său pe acest păment. Noi Românii dintre Tisa şi Car- mai mănâse şi binefăcătâre pentru adecă şi ei aţâţ! funcţionar! de ai
Un astfel de nutremânt sublim paţî avem astăcfî mai mult ca or! biserică şi naţiune. lor, câţi are Austria. Ei nădăjduesc,
pentru înălţarea spiritului nostru sus şi când lipsă de îmbărbătarea şi în Pilele Rosaliilor sunt dec! pen că după 1907, când espiră terminul
spre marile idealuri ale vieţii nostre, sufleţirea, ce ni-o pâte da numai tru Românii braşoveni o îndoită săr- compromisului încheiat cu Austria,
ne dau Rosaliile, sărbătorea veselă a spiritul abnegării pentru marile nos bătâre, având în mijlocul lor pe pre vor putâ să aibă banca lor proprie,
limbilor, cjiua victoriosă şi luminosă tre scopurî şi al armoniei şi bunei latul mult venerat, căruia Provedinţa dâcă se vor despărţi de Austria în
a spiritului, ce s’a coborît peste înţelegeri, care să întărâscă legătura i-a dat o chiămare atât de mare şi privinţa economică şi comercială.
apostolii dumne4eescilor învăţături, frăţiei între noi şi să ne facă cu pu sfântă, în Zii© grele şi viforose, pen *
dându-ie puterea şi însufleţirea pen tinţă să propovăduim cu puterea tru poporul şi biserica română.
tru a-le propovădui în tote limbile. convingerii şi cu graiul pătrunzător Sfinţirea bisericei Sf. Adormiri încet şi greoiu, dâr totuşi miş
Cine nu va recunâsce însemnă al apostolilor limba şi naţionalita din cetate, ce o va săvârşi mâne carea clerului român unit în contra aju
tatea cea mare a acestei sărbători a tea nâstră, la care ne mărturisim. înalt Prea Sfinţia Sa, va ridica nim torului de Stat merge înainte. In Zi
spiritului, pentru indivicjî, ca şi pen Tar! în credinţa chiămării şi a bul festivităţilor, ce se vor arangia lele din urmă ea a trecut şi în ador
tru popore? Nicî-odată inima nostră viitorului nostru sperăm la Dumnecjeu, în Zilei© fi© sărbătore în semn de mita diecesă a Gherlei, unde preoţii
nu a fost mişcată mai mult, ca acum, că nu ne va lăsa în momentele cele veneraţiune şi alipire şi spre onorea din protopopiatul Loşardului adunaţi
de amintirea acelui dumneZeesc mo mai grele ale vieţii nâstre naţionale I. P. S. Sale. în conferinţă au hotărit, să nu pri-
ment, când spiritul a învins peste şi bisericesc! să rătăcim, ca o co- Bucurându-ne din inimă, ca pu mâscă ajutorul de stat în condiţiu-
tote slăbiciunile, când a curmat rabiă fără cârmă, asvîrliţ! de valu tem sărbători între noi pe înalt Prea nile umilitâre, în care îl împarte gu
deodată tote şovăirile şi descura- rile furiose printre stâncile omo- Sfinţia Sa, şi tar! în speranţă, că vi- vernul. In archidiecesă preoţimea
giarea, ce începuse a-se încuiba în rîtâre sita sa va întări legătura între cre din tractul protopopesc al Indohdui încă
sînul discipulilor Mântuitorului, şi i-a Speranţa şi credinţa acâsta tare dincioşi şi iubitul lor archiereu spre a hotărît se respingă ajutorele, ce se
îmbărbat şi însufleţit, ca în abne- şi nestrămutată să ne înalţe şi să binele şi progresarea bisericei nos dau în chipul arătat. Gazetele ungu
gare şi fără de frică să vestâscă cu ne înveselâscâ pe toţî în sărbătorile tre naţionale şi a bunei înţelegeri resc! se năpustesc acum asupra acelor
cuvinte de foc adevărul învăţături Rosaliilor, atât de iubite poporului între fii! ei, Zicem prea demnului ar- preoţi brav!, car! nu vor să-şî vândă su
lor lui. nostru ! chipăstor din adâncul sufletului nos fletul pentru câţî-va taler! unguresc!,
Unul şi neschimbat este adevă Un gând şi un spirit să ne con tru un călduros: şi ne certă pe noi cei dela Ziaristica
rul şi numai aceia se pot aştepta ducă şi să ne unâscă în aceste Zii© Bine ai venit! română, că „agităm“ preoţimea în
să-l vadă învingând asupra minciu- de sărbătore pe cei din Ardeal, ca contra stăpânirei. N’au de ce se
nei, a fâţăriei şi a îngâmfării celor şi pe cei din Bănat şi de pretutin Revista politică. acăţa gazetarii şoviniştî de pe la
ce nesocotesc şi calcă cu trufiă în deni ! foile unguresc!, şi în lipsa de dovec}!
văţătura creştină „ce ţie nu-ţi place, După multă trudă şi hărţuială şi argumente ne injură şi ne fac
a
altuia nu face“, —car! îl apără fără Bine ai venit! s’a făcut în sfîrşit învoiala între Aus „agitatorî . Tocmai acâsta dove-
temere şi şovăire, cu totă puterea tria şi Ungaria în mult sbuciumata desce cât de mult duşmanii biseri
convingerii şi cu totă tăria aspira- Astăc|î după amiacjî a sosit în cestiune a pactului. S’a stabilit, ca cei nostre doresc să vadă preoţimea
ţiunilor lor nobile. mijlocul nostru înalt Prea Sfinţia Sa pactul vamal şi comercial de aZ! să înjugată la carul maghiarismului vio
Un popor, care nu scie să lupte Arcliiepiscopul şi Metropolitul loan aibă valore pănă la 1907. Ungurii lent. Măcar de-ar înţelege odată acei
u
pentru adevăr, pentru libertatea şi Meţianu. ceruseră, ca el să ţină numai pănă preoţi, car! însetâză după „mila
chiiămarea sa pe acest păment, nu Cu dragoste şi cu veneraţiune la 1903 său 1904, 6r dâcă pănă străinului, că primind acâstă „milă“,
mai are viâţă, căci lipsindu-i însu am alergat cu toţii spre a întâmpina atuncî nu se va pută incheia un nou îşî vând libertatea şi neatârnarea lor
fleţirea pentru acâstă luptă sfântă, pe ospele mult dorit, pe care, după pact pe cale parlamentară, ei să se şi creâză cea mai grea situaţiă bise
şî-a perdut sufletul, spiritul, ce-1 legă un lung şir de ani, pentru, prima-oră despărţâscă de Austria, să-şî înfiin ricei ai cărei servitor! sunt.
şi-l întăresce într’un mănunchiu. Şi îl revăZurăm în oraşul nostru, unde ţeze vama lor deosebită la graniţele
FOILETONUL „GAZETEI TRANSILVANIEI . timpul din urmă un avânt atât de îngrozitor, Pe de altă parte efectele acestei desas-
14
încât de se va mai continua astfel, nu mai trose decadenţe economice ne-au împins la
mult, decât două sâu trei Zecimi de anî, umilinţă şi servitute. Ţi-se umple sufletul de
Românii Seceleni. atuncî esistenţa politică şi naţională a nostră, milă şi compătimire, când veZb cum ne ple
a Românilor seceleni, va fi primejduită a în căm înaintea orî-cărui străin, fire-ar fi acela
Căuşele decadenţei lor economice şi mijlocele ceta pentru vecie. or! şi cine, cum servitorului comunal celui
de îndreptare. Şi nu cred, că e esagerată acâstă temere mai din urmă şi jidovului celui mai sdrănţos
44
a mea, câtă vreme situaţiunea nostră actuală îi Zicem „domnule , pentru-ca nu cum-va să
Disertaţiune ţinută de loan Lăpedat, în adunarea des
44
44
ua
părţământului I. al Asociaţiunei la Cernatu-Săcelelor. ne însuflă temeri chiar şi pentru Zi fie supărăm pe „Măriile lor cu vorba „jupâne ,
mâne. Căcî în adevăr, or! încătrău ne vom cum strigăm şi plângem când s’apropie so-
Prea Stimate Domne,
întârce privirile, pe totă întinderea locuită rocele de dare, cum ne uităm cu ochii lă-
Prea Stimaţi Domni,
de Românii seceleni, pretutindenea viâţă Se- crămânZî după cei, ce ne duc avutul, cum
Trista decadenţă social-economică, ce se celeanului român ne va înfăţişa un tablou călcăm cu frică pe pământul nostru, cum
observă de vre-o câţî-va an! încoce la noi, puţin mângăitor şi puţin îmbucurător. Şi pâte tremurăm cu dreptu ’n mână.
Românii seceleni, m’a îndemnat, socotind de că nu vom găsi un singur colţ de loc, unde E fapt însă, ca în faţa acestor stărî de
bine venită ocasiunea, să mă presint de astă- viâţă lui să ne mulţămâscă măcar în parte. lucruri noi nu stăm indiferenţi, — dâr apoi
dată înaintea D-Vostră cu rugămintea, să La tot pasul ne vom întâlni cu miseria şi cu nici mult nu prea facem. Şi tot ceea ce fa
aveţi bunătate a-mî permite şi indulgenţa a desolarea. Sărăcia în tot locul; lipsa ei pe cem e, că plângem şi ne văietăm fără nicî
mă asculta, ca să Vă întreţin pentru câte-va nicăirî. Spiritele se află în unele locuri în un folos. Lăudăm trecutul, blăstemăm pre-
momente cu o mică încercare despre: „Cău cel mai fioros întuneric; In astă destestabilă sentul şi temem viitorul. Atât printre inteli
şele decadenţei nostre social-economice, pre stare, nu se observă nici o acţiune mai vădită. genţa nostră, cât şi printre poporul nostru
cum şi remediile, ce ar fi de aplicat pentru S’a nimicit spiritul de întreprindere şi puterea Zilnic se aud plângeri în astă privinţă, cu
regenerarea ei“. Am socotit a face acâsta cu de resistenţă de odinioră, şi cu acestea s’a care ocasiune poţî şi auZi diverse păreri asu
atât mai vârtos, cu cât decadenţa, despre nimicit aprope orî'jşi ce interes pentru binele pra căuşelor decadenţei nostre economice.
care încerc astăZî să Ve vorbesc, a luat în obştesc.- vf r v Dâr dâcă ai sta să asculţi diversele păreri
;
