Page 46 - 1899-06

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 129—1899.

Sus se avem inimile! Năcăjit şi supărat a trebuit să lor Sythiane? Şi decă o veţî primi, Acesta e basa, pe care stă şi are
fiă Inocenţiu Micul, când era să-l ore mai chiăma-vă-vom să ne bote­ de a sta clerul finit cu biserica ro­
„Ne-casul“ unii filologi îl deduc arunce status et ordines pe ferestră zaţi, cununaţi şi ungeţi cu untul de mano-catolică, p | in urmare nu are
dela nec casus, cum am fiice dela un din dieta, în care pleda şi cerea du­ lemn, spre iertarea păcatelor şi vinde­ a se pleca, nici a pune condiţiunî,
cas extra-ordinar, care a venit con­ cerea în deplinire a legilor şi ordi- carea bblelor, de care suferim? ci a pretinde în puterea constituţiu-
tra ordinei naturale. Dela necas limba naţiunilor emanate cu diverse di­ Se pote să fiă clerul bisericei nei, care a şters privilegiile, nu în­
românescăa făcut adiectivul, său par­ plome şi resoluţiunî dela împăratul unite, după studii de 200 anî, după tregirea, ci salarisarea sa.
ticipiul „năcăjit“. Leopold şi Maria Teresia, fiica sa, ce în aceşti 200 anî a alergat la Şi decă statul nu va încuviinţa
Necăjiţi au trebuit se fiă stră­ cea atât de catolică. Cu ce inimă Agria, Leopole, Pesta, Viena şi acâstă pretensiune astăfiî, o va în­
moşii noştri acum 200 de anî, când sdrobită va fi plecat acel Episcop Roma şi alte şcble înalte, a frecuen- cuviinţa mâne, şi dâcă nici mâne,
s’au înduplecat a primi Unirea cu mai bucuros la Roma, decât să tacă tat gimnasii, şcble superiore, semi- nici poimâne şi va mai vre să umble
biserica romano-catolică; şi cumcă şi să nu mai insiste pentru ducerea narii, şi a crescut aţâţi bărbaţi lu­ încă 200 de ani cu doi bani în trei
au fost nu numai necăjiţi, der şi su­ în deplinire a legilor şi ordinaţiuni- minaţi şi Doctori în filosofiă şi teo- pungi, cum a făcut dela 1700, cred,
păraţi şi îngrijaţî, se vede din con- lor împărătesei. logiă ; după ce în acest cler nu se că Victor nu va fi mai slab de ân­
diţiunile, cu care au primit Unirea, Năcăjit a trebuit să fiă episco­ mai află astăfiî, nici prin crepătu- ger, decât Micul, nici Consistcria-
stipulând, că afară de cele 4 puncte, pul Maior, că în urma prea marelui rile munţilor preot, dascăl, învăţă­ liştii, protopopii şi preoţii noştri dela
nimica se nu se schimbe în Biserica zel de a predica şi propaga s-ta Unire, tor, care să nu pricepă, să nu vor- 1900 nu vor fi mai fără abnegaţiune
unită, şi Pravila, dreptul canonic, a fost nevoit a lua calea Munca- băscă şi scrie cel puţin două limbi: şi curagiu, decât au fost strămoşii,
după a cărei tenore se administra ciului. se pbte, ca acestă cultură câştigată moşii şi părinţii lor.
dreptatea în biserică de Episcop!, Năcăjit va fi fost şi Bobul pen­ cu atâta muncă şi spese de milione Să nu alunecaţi a crede, că aşi
protopop! şi sinode, se rămână şi tru celea care a suferit în urma pre- florini, în loc de a nobilita, în loc fi idealist că nu cunosc starea cea
mai încolo neschimbată şi ca lege, sentării la dietă a acelui Supphx li- de a întări şi înălţa credinţa în vi­ sărăcăcibsă a vbstră. Nu numai nu
seu complexul tuturor legilor în bi­ bellus valachorum. talitatea clerului şi neamului româ­ o cunosc, der o şi simţesc, între voi
serica unită, după ale cărei hotărîrî Năcăjit şi supărat pănă la rinichi nesc: să-’l fi moleşit, să-’l fi adus în am crescut şi cu voi am petrecut,
să se judece pieoţii şi ceilalţi supe­ va fi fost şi Episcppul Lerneny pen­ stare de a nu mai pune condiţiunî, în locuinţele vostre de multe-orî
riori şi membri ai sântei biserici. Şi tru cele ce i-s’au împutat, presentând de a nu protesta contra batjocurei, m’am adăpostit, şi dâcă maicele
cine, şi cum era acel cler, care faţă în înţelegere cu Vasilie Moga, Epis­ de a primi 30, 40, 50 fl. de milă ? preotese nu au avut carne ca
cu atotpotenta biserică romano-ca­ copul neuniţilor din Transilvania, su­ Să nu uităm, că clerul nostru unit să-mî facă o tocană, au avut lapte,
tolică, faţa chiar cu prea înălţatul plica pentru egala îndreptăţire a pănă la 1848 a avut unele privile­ brânză, lard, 2—3 ouă şi castraveţi,
imperator al Romanilor, să aibă cu- Românilor. gii, cari bine computate şi ordinate şi câte una-dată şi fasole frecată
ragiul şi abnegaţiunea de a pune Nici Şuluţiul nu a cumpărat au făcut mai mult, decât 30—40 fl., aromată cu cepă, un corn de pres­
astfel de condiţiunî? Un amărît de Springul de bună voiă, ci pentru-ca ce vră a-i da, ca de pomană guver­ cură şi o chisăliţă, ori borş cu ştir,
Metropolit, care abia scia să-şî iscă- să aibă unde se retrage, decă va fi nul liberal maghiar celor, ce se vor mi-au oferit ce au avut; am primit
lescă — sit venia — numele cu pot- destituit, seu caterisit ca Metropolit, târî şi tăvăli pe la uşile solgăbirăi- cu bucuriă, mulţămind lui Dumne-
covele părintelui Chirilă; 52 proto­ de guvernul liberal al Maghiarilor. lor, cum se tăvălesc cerşitorii prin fieu, că nu am fost nevoit a sta şi
popi, tot aşa de învăţaţi şi cultivaţi, Apoi seim toţi, că atunci, când târguri. Clerul nostru era scutit de a mă lupta cu crivăţul, cu furtuna,
ca Metropolitul bisericei românesc!. e păstorul năcăjit, şicanat şi prigo­ contribuţiune pentru pământurile de frigul şi ploia, şi m’am aflat aşa de
Cum vor fi fost preoţii şi boerii din nit, turma sufere. aşa fiisa eclesiă, contribuţiune. care bine ca şi când aşi fi mâncat cel mai
Ţâra Oltului boerones terme Fogaras, Seim, fraţilor, că Episcopii noş­ comp ui tată cu aruncările şi codiţele costisitor biftec, cea mai scumpă şi
ne putem închipui numai noi bă­ tri, şi mai de aprope Metropolitul lor face astă4î pe alocurea şi 100 delicată prăjitură, care tote nu pot
trânii, cari am văfiut şi cunoscut Victor, îndată după instalarea sa, fu florini la an. Clerul nostru era scu­ ţine concurenţa unei mămăligi cu
clerul ambelor biserici românesc! tras şi împins când la un congres, tit de vamă, la poduri şi tergurl; brânză românescă, seu unei plăcinte
din Transilvania şi Banat dela 1825 când la altul, pentru a supune bise­ astăfiî popa din Obreja, Mihalţ şi cu urdă şi mărariu.
pană la 1848, şi de atunci pănă la rica nostră sub piciorele nesăţioşilor Colibî, ducendu-se să-şî vânfiă buca­ Aşa, fraţilor preoţi! Eu sciu prea
1899. Episcop! papistaşî, şi prin acăsta su­ tele, ce le produce pe eclesiă, are bine cum trăiţi, cum vă deuegaţî
Şi aceşti părinţi, aceşti preoţi, punere a-o duce pe calea fără de să plăteseă vamă la Târnavă, vamă bucătura dela gură, ca să vă puteţi
protopopi, şi acest Metropolit au avut legei, a acelui dor al guvernelor ma­ la Mureş şi vamă la piâţă. cresce fii şi fiicele potrivit cu cerin­
abnegaţiunea şi curagiul de a pune ghiare, de a ne tăia limba şi a-o Să mai punem la activul nostru ţele timpului, în care trăim. Onore
condiţiunî primatelui Ungariei, dele­ altui cu a celor din Sythia — limbă privilegiul, în puterea căruia fiii şi Vouă!
gatul împăratului Romanilor, cu oca- grea şi aşa de cultă ca şi poporul, servitorii preoţilor noştri erau scu­ De aceea am scris acestea,
siunea desbaterii şi primirii Unirii care o vorbesce, limbă soră cu tur- tiţi de miliţiă, ca şi nobilii, aşa că ca să vă întăriţi în credinţa şi răb­
cu omnipotenta biserică romano-ca­ cesca şi care neavend nici o asemă­ cei mai mulţi preoţi aveau servitori darea, ce o predicaţi voi toţi fiicând:
tolică ! nare cu nici o altă limbă europe- gratuiţi; astă4î cel mai miserabil „Cei ce va răbda pănă în finit, acela
Năcăjiţi au trebuit să fiă stră­ născă, forte cu greu se pbte învăţa. servitor costă 50. 60, 70 fl., şi bre se va mântui“.
moşii noştri, când mai bucuros su­ Acesta e scopul atâtor congrese ale cât speseză preoţii noştri cu volun­ Veniţi să ne întorcem mai bine
fereau cânii domnilor (marilor pro­ romano-catolicilor şi al guvernelor tariatul fiilor lor? la simplicitatea vieţii, a traiului şi
prietar!) calvini, decât să mănânce maghiare, scop ocult şi, indirecte, şi Tote acestea pierderi, ce le su­ costumului în care şi cu care au
cămării în fiilele legate şi sânţite de mărturisit. fere preoţii noştri în urma şterge- ’ trăit antecesorii noştri aprope două
post; pare-că văfi cum se vor fi De fiecî de anî a început a rei privilegiilor lor şi întroducerei mii de anî, de când i-a adus împă­
îmbul4it şi aruncat acei câni, ca să se încerca acesta altuire de limbă, egalităţii constituţionale, luându-le ratul Traian, ex toto orbe romana, pe
apuce fălia de pâne, seu drobul de der pănă acum nu s’a aflat forma în consideraţiune şi cumpănindu-le acestea locuri şi convinşi fiind, că:
mămăligă din mânuţele copilaşilor cea mai potrivită, în care să se tbrne, frăţesce, eu cred, că fiă-care preot mămăliguţa cu lapte şi cu mbre seu
şi servitorilor preoţilor. Şi cu tot nă- ca trup să se facă acea altuire. a pierdut cel puţin 300 fl. la an, şi zeamă de varză şi castraveţi nu-
casul, cu totă supărarea, nu am au- E vorba, fraţilor, primi-veţl voi, că prin urmare statul, care a des- tresce, decă nu mai bine, cel puţin
4it prin tradiţiă, nu am aflat scris preoţii, protopopii, Episcopii şi Me- dăunat pe marii proprietari de pier­ ca liurca de cafea şi hărbărela de
nimic în istoriă, ca să fi fost şi esis- tropclitul nostru Victor, a fi topiţi şi derile, ce le avură în urma ştergerii supă, şi că hainele făcute de mu­
tat vre-un preot atâta de slab de turnaţi în acestă formă hîdosă, pusă privilegiilor, e dator a desdauna şi mele, nevestele şi copilele nostre ne
ânger, încât să se fi plecat, să se fi în mânile şi bunăvoinţa unor Cape- pe preoţii noştri pentru pierderea conservă căldura necesară corpului
pângărit cu de dulce. rape, şi colorită cu veninul săgeţi­ veniturilor acelor privilegii. mult mai bine, decât sdrenţele jido-

sim o săptămână două de lucru într’un loc, Decă am lucra noi astfel, numai decât Asociaţiunei nostre într’o memorabilă adu­
apoi, după-ce ni-am mâncat ce-am câştigat, am vede, că ne merge mai bine. nare generală a sa, ţinută tot în acest sfânt
să găsim un alt loc şi aşa mai departe, ci Der folosul cel mai mare, pe care l’am locaş, a hotărît, cu un entusiasm, ce nu se
trebue să ne căutăm lucru pe aici, la fabri­ ave, decă am urma astfel, ar fi că am veni pbte crede, înfiinţarea unei şcble de ţăsut
cile din apropiere, bunăoră, cari pe fii ce în contact cu alţi fraţi de suferinţe de ai aici în Săcele, spre care scop se şi făcuseră
merge se înmulţesc, unde am ave lucru în­ noştri, cu preoţii şi învăţătorii noşri, dela frumose subscripţiunî. Der, ca mai tote în­
continuu şi unde la cas de bolă şi neputinţă cari am pute învăţa interesele şi aspiraţiunile treprinderile nostre, aşa şi acesta a rămas
am căpăta anumite ajutore chiar. nostre naţionale. N’am mai fi aşa străini şi nerealisată. Ei bine! atunci, când lucrarea
Mai am un cuvânt la acest l o c : de câtă-va nesciutorî faţă de noi înşine. Am vede, că lânei se făcea mai mult pentru trebuinţele
vreme fetele nostre sărace de tot, ne mai avem o biserică şi o şcolă de susţinut, institu- casnice, atunci, fiic, s’au găsit bărbaţi, cari
având în cătrău, se duc la slujit. Dr, ca să ţiunî de sprijinit şi ridicat şi o limbă de să se cugete la îmbunătăţirea şi perfecţio­
nu scie nimeni de ele, se duc în cele mai apărat. Am învăţa, cu un cuvânt, să ne cu- narea acestei industrii, — der afiî, când lâna
depărtate locuri, ca şi când lumea n’ar sci, noscem noi pe noi, şi n’am mai păţi, ca şi se lucră şi se 'prelucra pentru târg, când
că unde-s duse. Imî vine în minte povestea afiî, bunăoră, că eu stau bun, că mulţi dintre fiecî şi sute de familii îşi agonisesc pânea de
cu struţul, care de-şi ascunde capul în năsip, noi nu seim ce minune mai e şi adunarea tote fii lele din acestă modestă industriă, care
crede, că nimeni nu-1 mai vede, pentru că el, de afiî. însă formeză un slab isvor de venit, bre mai
în adevăr, nu vede pe nimeni. De ce bre acest Trec la al doilea punct enumărat de putem noi rămâne indiferenţi? Ore mai
lucru? De ce bre li-ar fi ruşine de o muncă mine, la: sprijinirea şi perfecţionarea industriilor, putem fi împăcaţi în sufletul nostru, noi, cei
onestă şi respectată de totă lumea? De ce cari se practică la noi. Veţî fi gâcit de sigur ce seim şi putem mai multe?
bre nu s’ar duce mai pe aprbpe, pe la Iţo- fiă-care dintre D-Vostră, despre ce anume Nu, de o miie de ori nu! Nu mai putem
mânii noştri, cari ori şi cum, tot au mai industriă voiesc să vorbesc; veţî fi gâcit, căci lăsa, ca singurul isvor de venit al sutelor de
multă tragere de inimă pentru noi şi cău­ numai una singură avem, şi aceea nu pbte fi familii să sece cu totul, ci trebue să facem
şele nostre. Să ne lăpădăm odată de acest alta, decât lucrarea şi prelucrarea lânei în o radicală reformă în mijlocele, cu cari se
obieeiu, care nu-şî are nici un înţeles şi care diferite materii şi stofe. lucră acestă industriă. Să facem aceea ce au
numai strica ne pbte, căci odată duse, de Onorată Adunare! Se împlinesc nouă- făcut Saşii din Cisnădiă. Să ne scăpăm odată
regulă nu se mai reîntorc. spre-fiece anî de când acest despărţământ al de răsboiul cu tânjale, de suveicile cele greoe