Page 48 - 1899-06
P. 48

Pagina 4.                                                            G-AZETA TRANSILVANIEI.                                                                 Nr. 129.—1899.


       tipiile  autonomistice.  Ei  aşteptă,  că  guvernul  întrebare,  ce  i-s’a  adresat  lui  personal,  şi  a-o  smulge  din  mânile  papei  şi  a   uriaşei sale munci, ci tot atât de sim­
       va  observa  faţă  de  Românii  din  Bucovina  pe  care  din  motivul  acesta  nici  n’a  presen-  aşeeja aci tronul mare al Italiei.    plu  şi  neînsemnat,  ca  şi  atunci,  când
       acea atitudine, cum este ea prescrisă prin egala  tat’o  representanţei  comunale.  Dâr  în  ru­  Victor Emanuel scia cuceri inima       plecase  în  espediţiă  cu  miia  sa  de
       îndreptăţire  a  naţionalităţilor  garantată  prin  brica  respectivă  a  scris,  că  numele  oraşu­  poporului.  El  dete  un  manifest  cătră   voluntari,  şoimi  de  Alpî,  şi  dupâ-ce
       constituţiune.  Ei  es primă regretele  şi reproba  lui  să  fiă  „Kl'Onstadt",  er  în  rubrica  des­  poporaţia  provinciib  r  paţ  ale, în care   dase  ltaiiei'   uâue  cel  puţin  10  mi-
                                                                                                                                                               x
                                                                                                                                                      r)
       lor  în  contra  procedurei  guvernului  faţă  de  pre  celelalte  nume  ale  oraşului  a  scris  le  4i ©-  „Popbre  ale  Italiei  de  Miacjă-   lione de locuitori prin cuceririle sale.
                                                                                                       9
       naţiunea  română,  care  procedere  stă  în  con­  „Brasso  şi „Braşov".                   4i!  trupele  mele  înainteză  în  mij­            Rămânea  acum  problema  gu­
                                                            u
       trazicere  cu  principiile  amintite,  şi  decid   Faptul  acesta,  în  sine  forte  drept  şi  locul  vostru  pentru  a  întări  or­    vernului  din  Turin  să  pună  mâna
       de-a  întreprinde  paşii  cuveniţi  pentru  a  pune  pe  deplin  corăspundător  împrejurărilor,  a  dinea ! Eu nu viu pentru a ve impune
                                                                                                                                                pe  Roma.  In  o  şedinţă  din  Martie
       capăt  acestei  situaţiunî  insuportabile,  dăunâ-  deşteptat  furia  maghiarisatorilor.  Gazeta  voinţa mea, ci pentru a face se fie res   1861  a  parlamentului  noului  regat,
                                                                           u
       tore naţiunei române din Bucovina şi amenin­  kossuthistă  „Egydârtăs   din  Pesta  spumegă  peciatâ  avâstră!  Puteţi  se  vi-o  arătaţi   Cavour accentua, că numai Roma pote
                                     u
       ţător e pentru bum pace din ţără .            şi  urlă,  ca  scdsă  din  minţi,  şi  în  numărul  în tâtă libertatea! 14                fi  capitala  Italiei!  încercase  cu  buna
             Ou  esecutarea  măsurilor,  ce  vor  fi  său  din  urmă  publică  un  artioul  lung  cât   Firesce,  acâstă  arătare  a  voinţei   să  înduplece  pe  Papa  a-se-  împăca
       luate  din  partea  conducătorilor  noştri  —  o  di  de  vară  în  contra  procedurei  prima­  poporului,  trezit  la  naţionalism,  nu   cu  gândul  acesta,  dăr  nu  isbutise.
       măsuri  despre  cari  nu  am  putut  afla  nimic,  rului.  Drept  titlu  îi  pune  „obrăznicia  dela  putea  fi  alta,  decât  că  dcresce  şi  el   Ii rămase urmarea cu puterea!
       fiind  decisă  ţinerea  lor  în  secret  —  s’a  în­  Braşov",  şi  dela  început  pănă  la  sfîrşit  n’o  a  întră  în  hora  mare  de  înfrăţire,   Der  fiind-că  în  Roma  erau  trupe
       sărcinat  un  comitet  esecutiv,  care  constă  mai  slăbesce  din  astfel  de  terminologii  in-  pornită  şi  lăţită  dela  Turin,  din
                                                                                                                                                de  oeupaţiune  fraucese,  er  cu  Eran-
       din  d  nii:  Baron  Eudoxiu  Hormuzaclii,  juriose  şi  vătămătore.  „EgyeUrtes"  ia  de  Piemont.                                      cia  nu  puteau  se  se  strice,  acesta
       Iancu  Lupul,  Dr.  G.  Popovioi,  Dr.  I.  cav.  barbă  şi  pe  ministrul-preşedinte  Szell,  care,   Garibaldi  porni  şi  ol  din  a  lui   smulgere  a  Romei  mergea  mai  greu
       de Flondor şi baron Nicu Mustaiza.            dice,  de  când  a  venit  la  putere  şi  de  când   parte,  spre  acelaşi  punct,  spre  tru­  şi  se  putu  realisa  abia  la  1871,
             Conferenţa  partidului  nostru  se  va  a  încheiat  vestitul  pact  cu  partidele  din  pele  papale,  în  drum  însă  întâlni
                                                                                                                                                după-ce  guvernul  frances  fu  câştigat
       întruni  din  nou  în  3  Iulie  st.  n.  la  Cer­  dietă,  nu  mai  ţine  semă  de  mişcarea  na--  oştirile  lui  Franciae  II  şi  —  fu  bătut   pentru  ideia  de  a-şî  retrage  încă  în
       năuţi.                                        ţionalităţilor,  cari  acum  folosesc  buna  oea-   de  acelea!  La  o  nouă  încăerare,   1870 de bunăvoe trupele sale de aci.
             „Patria“  comentând  acestă  re-        siă  pentru  a  începe  ârăşl  „agitaţiunile".  II  fiind  erăşî  în  primejdiă  de  a  fi  în­  O  încercare  de  înţelegere  cu
       soluţiune cjice între altele:                 scutură  straşnic  pe  d-l  Szell,  pentru-câ  a  vins,  Garibaldi  primi  ajutorul  tru­  Papa  fu  peste  putinţă.  Tiebui  fo­
             „Reproba  esprimată  de  represeutunţii   desfiinţat  faimosa  „seoţiă  a  naţionalităţilor"   pelor  regulate  piomontese,  cari  să­  losită  forţa.  Lucrul  nu  merse  greu.
       noştri  este  un  avertisment  politic  puter­  şi  prin  acâsta  a  aeăţat  de  cuifi  „politica  riră  şi  ele  contra  trupelor  alunga­  Trupele  papale  erau  slabe  şi  intrase
       nic,  că  ei  sunt  decişi  a  şi  întră  în  luptă,   de  naţionalitate"  inaugurată  de  Banffy,  âr  tului  rege  Francisc,  der  pe  când  so­  frica  în  ele,  vă4eud  atâtea  succese
       şi  acăsta  constitue  în  sine  un  eventiment   urmarea  este  acum  „obrăznicia  din  Braşov"   siră  ia  teatrul  luptei,  Garibaldi  le   şi  pornirea  aprope  unanimă  a  po-
       politio,  de  care  trebue  să  se  ţină  cont  la   şi altele de felul acesteia.          pusese  deja  pe  fugă  şi  le  urmărea.      poraţiunii  de  a  se  alipi  la  noul  re­
                                                                                  0
       guvernul central din Viena.                        „AL,  hi  tare-i  minunat! ,  vorba  ăluia   Prin  faptul  păşirii  trupelor  regulate   gat mare.
             Acest  avertisment  este  un  ultimat,   din „Voevodul Ţiganilor".                   în  ajutorul  lui  Garibaldi,  se  arătă,          Regele  Victor  Emanuel  î m     b i â
       menit  să  contribue  la  lămurirea  situaţiei                                             că  rolul  personal  al  mişcării  lui  a     Papei  mâna  de  pace,  acesta  o  res­
                                                              Pagini alese.
       politice  actuale,  care  în  nelămurirea  de                                              î  icetat,  şi  e  urmat  de  Piemontul       pinse sumeţ.
       pănă  acum  nu  mai  pote  fi  continuată,  căci                                           oficial.                                           In  2  Iunie  1871  Regele  Victor
       prea ne este dăunătore.                          Din luptele I t a  l i e n  i l o r  pentru     Înaintând,  la  26  Oct.  1860  Ga­     Emanuel  întră  cu  triumf  îa  Roma,
             Ca  să  nu  rămână  îndoială  despre  se-                libertate.                  ribaldi  se  întelnl  cu  regele  Victor      4icend  celor  dm  jurul  s ă u  :   ,,Italia  e
       riositatea  manifestaţiunei  de  Marţi  săra,   Spre Roma! Duiosul sfirşit al rolului lui Garibaldi.  Emanuel  Ja  lsernia,  unde  trupele   terminată; avem Roma şi vom sci-o păs­
       pasagele  finale  ale  resoluţiunei  votate  pun             Opera terminată.              acestuia  băteau  pe  cele  papale.  Ga­      tra  !“  Şi  o  păstiăză  pană  în  4‘Ua
       în  vedere,  că  representanţii  noştri  sunt  de­  După  cucerirea  Neapolului,  va­      ribaldi  se  apropie  de  rege  cu  cu­       de adî.
       cişi  a  face  paşii  hotărîtorl  pentru  stabili­  lurile  de  contopire  a  întregei  Halii  vintele  :  Salut  pe  Regele  Italiei!  (nu   Amănuntele  acestei  cuceriri  a
       rea  definitivă  a  raporturilor  între  poporul  într’un  stat,  ajunseră  la  graniţa  sta­  numai  al Piemontului!)      âr regele    Romei,  fiind  mai  recente  şi  mai
                                                                                                                                   41
       român şi guvern.                              telor papale.                                răspun4end:  „Iţi  mulţumesc ,  îi  în­       bine  cunoscute,  nu  le  mai  înşirăm
             Limba  vorbită  de  resoluţiune  este  ca­    Papa  avea  soldaţi  mercenari,  tinse  mâna  şi  se  spune,  că  cel  puţin         aci.  Amintim  încă  numai,  că  Ga­
       tegorică  şi  bate  la  înţeles.  Prin  manifesta­  streini,  cari  îşi  băteau  joc  do  idei,  un  pătrar  de  ceas  mânile  lor  steteră   ribaldi  n’a  stat,  nu  l’a  iertat  firea
       ţia  de  Marţi  a  deputaţilor  noştri  s’a  ridicat  ca  cea  a  unităţii  poporului  italian,  strînse   una întrialta! Apoi  regele   lui  se  stea  retras  pe  insula  Caprera,
       acel  protest  energic  contra  uneltirilor  de  şi  aceşti  mercenar!  şicanau  rău  po-  dete ordin, ca trupele       lui Garibaldi    ci  a  mai  venit  de  repeţite-orl  şi  s’a
       pănă  acum,  care  se  impunea  de  sine  însuşi.  poraţiunea.                             se între în reservă. Curagiosul general       pus în Iruntea unor trupe, şi a a v u     t
       Protestul  este  serios  şi  plin  de  demnitate,   Cavour  sciu  folosi  situaţia:  tri­  se  supuse,  der  veiijend  şi  din  asta,    parte  de  glorie  şi  în  jurul  cuceririi
       precum  se  cuvine  dela  un  partid  consciu  mise  o  notă  guvernului,  acum  vecin,  că  rolul  lui  a  încetat  şi  e  dat  „în     ultimei fortăreţe, a Romei!
                                                                                                           44
       de puterea şi de valorea sa.                  al  Papei,  cerendu-i  ca,  în  interesul  reservă ,  se  esprimâ  aprope  cu  la­              De  atunci  apoi  an  de  an,  pe
             De  va  fi  protestul  înţeles  şi  apreţiat  liniştei  peninsu'ei,  se-şl  risipescă  a-  crimi  în  ochi  cătră  un  amic  ai  seu:   la  începutul  lui  Iunie  cetim  prin  toi
       după  merit,  acăsta  astăcjl  nu  se  pote  pre­  ceste  trupe,  ce  supără  şi  provâeă  „Sunt        acum lăpădat, ca  o lămâe        despre  serbările  comemorative  ale
                                                                                                         4
       vesti.  El  va  ave  acel  efect  bun,  că  va  în­  poporaţiunea,  că  de  unde  nu,  vor  stbrsă *...                                  „intrării în Roma  u
       tări  legătura  între  poporul  român  şi  repre­  trebui  se  întrevie  chiar  ei,  din  noul   La  6  Nov.  Garibaldi  îşi  mai             Duiere,  Cavour  n’a  avut  noro­
       sentanţii  săi.  Situaţiunea  presentâ  reclamă  regat!  Scia  el,  că  Papa  va  respinge  trecu  în  revistă  pentru  cea  din  urmă   cul  de-a  ajunge  şi  el  4>   acestei
                                                                                                                                                                                ua
       fapte seriose şi hotărîte.                    cu  mândriă  acest  amestec.  Aşa  şi  dată  trupele,  cu  cari  contribuise               încoronări  a  grandidsei  opere,  la
             Deputaţii  decişi  pentru  pornirea  la  fu  Atunci  guvernul  din  Turin  porni  atât  de  mult  ia  mărirea  patriei  sale,      care  atâta  a  muncit  şi  el;  murise
       aceste  fapte  vor  avă  pururea  şi  cu  bu-  armata  spre  provinciile  papale,  în  6r  la  7  Nov.  regele  Victor  Emanuel          cu  3  ani  înainte,  istovit  de  munca
       ouriă  la  spate  poporul,  care  le  va  da  spri  cari  poporaţiunea  se  revolta  mereu  avend  pe  Garibaldi  alăturea,  întră       prea  încordată  şi  de  grijile  călău­
       jin şi ouragiu“.                              contra  stăpânirii  papei  prin  trupe  în  mijlocul  unei  mari  sărbătoriri  în          zirii spre bine a patriei mărite.
                                                     sîmbriaşe,  şi  dete  îndrumare  trupelor  Neapol.                                              Aşa  a  voit  şi  aşa  a  putut  un  po­
                                                                                 14
             Supărare  fără  rost.  S’a  întâmplat,  se  „restabilescâ  oidinea .  Se  dete  o          Dupăacăsta  Garibaldi,  îndoioşat,      por,  ce  s’a  însufleţit  întreg  pentru
       că  în  şedinţa  de  Miercuri  a  representanţei  luptă,  ţrima,  cu  soldaţii  papei,  în  că'sorele  gloriei  şi  vieţii  sale  a  tre­  un  ideal,  să-şî  scuture  nu  un  jug
       oraşului  Braşov,  un  membru  sas  a  interpe­  18 Sept. 1860, şi fură respinşi.          cut  de  amia4i  şi  e  în  clin  spre  apus,   strein,  ci  cţece,  şi  să  ajungă  stăpân
       lat  pe  primar  cu  privire  la  întrebările  ofi­  In 4 Oct. deja însuşi regele Victor  se  retrase  cu  câţi  va  amici  pe  in­      pe  patria  sa  mare,  şi  domn  îtilăua-
       ciului  statistic  central  din  Pesta  în  aface­  Emanuel era in fruntea trupelor, ce mer­ sula  Caprera,  hotărît  a  şl  petrece     trul hotarelor locuite de densul!
       rea  stabilirei  numelor  oraşelor.  D-l  primar  geau  sub  nume  de  a  face  pace,  de  acolo  restul  vieţii,  şi  neprimind  nici
                                                                                                                                                  (Sfîrşit spicuirilor.)            Spic.
       a şi răspuns îndată, că a primit o colă de    fapt  însă  înaintau  spre  Roma,  spre un fel de onoruri, nici o răsplătire a



       a  învăţa  limbi  străine  şi,  ce  e  mai  mult,              unde  s’au  născut  şi  pentru  binele  şi  pros-              —  Aşa  ceva  să  ne  iâsă  din  minte.  Se  vor
       sunt  instituţiunî,  cari  cu  plăcere  îi  ajută              perarea  neamului  lor.  Clasa  industriaşilor  şi             găsi  între  noi  doră  aţâţa  omeni  cu  inimă,
       Astfel  este:  „Asociaţiunea  meseriaşilor  ro­                meseriaşilor,  se  bucură  aici  de  o  fârte  buna            câţi  credincioşi  voia  odinioră  să  afle  Domnul
             14
       mâni   din  Braşov,  care  cu  drag  primesce  pe              reputaţiă  şi  poporul  nostru  simte  pe  4*        ce        Sabaott  în  cetăţile  Sodoma  şi  Gomora,  cari
       ori  şi  cine  şi  sub  ale  cărei  aripi  se  cresc  ti­      merge  necesitatea  acestei  clase  sociale,  care             să-şî  pună  pe  inimă  sortea  poporului  nostru
       nerii  în  cea  mai  părintăscă  îngrijire.  Pentru            să  fie  legătura  de  fer  între  popor  şi  inteli­          şi să lupte din răsputeri pentru lecuirea răului.
       cei  ce  se  aplică  la  comerciu  este  „Gremiul  co­         genţă.                                                         Atunci  —  deşi  suntem  în  ceasul  al  nn-spre-
                               11
       mercianţilor  români   din  Braşov,  care  dă                        Acestea  am  avut  se  spun  astă4î,  Ono­               4ecelea — situaţiunea va fi salvată.
       anume  ajutâre  pentru  băeţî  de  13—14  ani,                 rată  Adunare,  asupra  subiectului  despre  care                   Poporul  pe  de  altă  parte  se  nu-şî  perdă
       cari  însă,  pe  lângă  cele  patru  clase  elemen­            mi-am  luat  voe  să  vorbesc.  Am  fâcut’o  acesta            nădejdea  aşa  curend,  căci  mai  sunt  Români,
       tare,  se  fi  absolvat  şi  una-două  clase  gim-             fără  nicî  o  pretensiune.  Şi  tot  ce  am  inten­           cari  trăesc  în  împrejurări  şi  mai  grele,  decât
       nasiale  seu  reale.  Aceste  sunt  avantagii,  cari           ţionat  e,  ca  cu  ocasiunea  acesta  cei  chiămaţî           noi,  şi  tot  nu  iau  lumea  în  cap,  ci  rămân
       nu trebuesc scăpate uşor din vedere.                           să  cugete  serios  asupra  acestei  cestiunî  im­             credincioşi gliei, pe care s’a născut.
             Părinţii  vor  face  un  lucru  folositor,  plă­         portante,  să  cerce  s’o  deslege  după  cum  vor                  Se  ne  desbărăm  odată  de  nefericitul  obi-
       cut  omenilor  şi  lui  Dumne4eu,  când  vor                   crede  denşii  de  bine.  Pentru  acestă  cestiune             ceiu,  că  de  vine  câte  un  năcas  mai  mare
       aplica  pe  copiii  lor  la  comerciu  şi  meserii             ardentă  —  decă  cum-va  se  va  mai  găsi  vre-un            peste  noi,  ne  luăm  casa  ’n  spinare  şi  trecem
       aici  în  ţâra.  Crescuţi  băeţii  aici,  se  vor              mijloc  de  scăpare  —  e  responsabilă  în  prima             hotarele.  Şi  apoi  cine  scie,  cât  de  greu  ne
       obicînui  cu  împrejurările  aceste,  şi  când  ajung          liniă  inteligenţa  nostră.  Ea  va  fi  cea  dintâiii         cade,  când  am  voi  se  ne  mai  reîntârcem,  der
       se  mergă  la  sorte,  vor  sci  să-şî  facă  dato-            chiămată  să-şî  facă  datorinţa,  căci  în  cas               nu mai avem unde. Să ne desbărăm, căci 4©        u:
       rinţa  cu  scumpătate.  Se  vor  bucura  de  drep­             contrar  bisericile  şi  şcâlele  nostre  cele  fru-                      „Fie punea cât de rea,
       turi,  pe  cari  mulţi  dintre  noi  a4î  nu  le  avem.        mose  pe  încetul  se  vor  părăgini  şi  din  noi                        „Tot mai buna ’n ţera mea“.
        Se  vor  obicînui  şi  nu  vor  tânji  nicî  când,            nu  se  va  alege,  decât  numai  praf  şi  cenuşă.
        căci  îşî  vor  considera  de  o  datorinţă  sfântă           Amintire  tristă  vom  lăsa  în  urma  nostră,
       a trăi şi munci pentru denşii, pentru locul                    decă şi pe viitor vom mai rămână indiferenţi.

        Cu  ocasiunea  esposiţie  mile­  Apei amare „Francisc losef“                              între  apele  omagine  cu  medalia  oea  mare  milenară  şi  cu  o  prea  înaltă  distincţiune  din  par­
        nare au fost premeiat isvorul                                                             tea Maj. Sale. Oa dosă normală este de ajuns a se lua diminâţa un pahar pe stomacul gol.
   43   44   45   46   47   48   49   50   51   52   53