Page 75 - 1899-06
P. 75

Nr. 135.—1899                                                          GAZETA  TRANSILVANIEI.
                                                                                             ;

         făţişa,  şi  ce  de  sigur  ci  se  va  pre-  ce  sciu  să  tâlcuescă  legea,  se  le  vină  1  oă  Românii  vor  să  luore  pentru  reuşita  lui  din  decl&raţiunile  vOrbirei-program  a
         senta  ca  mâue  sub  forma  congruei  în  ajutor  celor  ce  nu  sciu,  ca  să  Simionaş,  au  pus  tote  în  mişcare,  ca  in­         lui  viceşpaa.  Tnainte  de  tdfce  (fise,  că  o  cri­
         sub  condiţia  primirei  autonomiei  în  scie  cum  şi  ce  să  facă.  In  fine  mai  tenţiunea  lor  să  se  zădărnicâscă.  Lumea  tică  asupra  actului  alegerei  nu  va  face.
         cadrul  autonomiei  bisericei  maghiare  observăm,  că  numai  cei  ce  vor  fi  scie  şi  ouudsce  bine,  ce  pote  face  un  re-  Dâcă  şi  de  astă-dată  dorinţa  şi  nisuinţa
         latine  din  Ungaria,  care  biserică  înscrişi  în  lista  alegătorilor  dietalf,  presentsnt  omnipotent  al  guvernului  şi  ce  Românilor  a  rămas  desconsiderată,  acâsta
         ni-a dat dovecji pipăite, că e mai mufi  vor  avâ  drept  de  alegător!  şi  în  co­       pot  face  peste  tot,  cei  ce  sunt  astăcfi  în  o  atribue  regimului  vitreg  şi  netolerant,  la
         maghiară,  decât  catolică,  prin  în­        mună şi comitat.                             stăpânirea  puterei  de  stat,  astfel  nu  e  De-  care  e  supus  afil  elementul  român  din
         suşi actualul ei primate Vaszari.                                                          voiă  să  arăt  şi  se  înşir  câte  şi  câte  s’au  acâstâ  ţâră.  Stând  în  faţa  unui  fapt  împli­
               Fia,  ca  întreg  cleiul  unit  al                                                   întreprins pănă în cjiua alegerei.           nit,  Românii,  cari  întotdâuna  au  respectat
         provinciei  metropolitane  se  fia  pă­                 Congregaţinnea                          Un  moment  caracteristic  însă  nu-1  şi  respectâză  ordinea,  deşi  cu  mâhuire,
         truns  de  spiritul  hotărîrei  şi  abne          comitatului Hunedâra, ţinută în          pot  lăsa  neamintit.  Fişpaiîul,  înainte  de  sunt  nevoiţi  a  lua  la  cunoscinţă  alegerea
         gaţiunei  eroice,  care  ni-1  arată  isto­            Deva la 30 Iunie n. 1809            congregaţiune  cu  câte-va  (file,  a  convocat  noului  vice-şpan.  După-ce  însă  acesta  în
         ria  bisericei  creştine,  ca  se  se  ade-                                                o  conferenţă  intimă  în  causa  alegerilor  de  cuvântul  său  program  a  făcut  atâtea  pro­
                                                                            Deva, 30 Iunie 1899.
         veresoă  în  el  cuvântul  S  lui  apostol                                                 astăcfi,  la  care  a  invitat  şi  câţî-va  Români.  misiuni  solemne,  că  va  fi  un  funcţionar
         Paul: „ Sileşte te a te înfăţişa lui Dum­          Oongregaţiunea  de  astădî  a  fost  una   In  acea  conferenţă  s’au  propus  trei  can­  eonscienţios,  drept  şi  imparţial,  rămâne,  ca
                                   11
         nezeu vrednic lucrător.  (Ep. II. cătră      din  cele  mai  cercetate,  din  câte  s’au  ţinut   didaţi  :  Mora  Lâszlo,  Csulay  Lajos  şi  Ioan  şi Românii să-şi spună cuvânt,ui.
         Timoth. 2. 15).                              aici  de  ani  de  (file.  Fostul  vice-şpan  Hol-   Simionaş.  Când  a  venit  vorba  de  acesta   „Românii,  (fice,  întotdâuna  şi  prin  ur­
                                          Un preot.   laky  Arthur  a  fost  nutnit  fişpan  în  comi­  din  urmă,  toţi  membrii  conferenţei  au  re­  mare  şi  în  acâstâ  congregafiuue.  nu  au
                                                      tatul  Odorheiului,  âr  protonotarul  Kapcsa
                                                                                                    cunoscut,  că  singur  I.  Simionaş  ar  merita  cerut  şi  nu  au  pretins  alta,  decât  să  li-se
                                                      Gyula  a  trecut  în  pensiune;  ast-fel  con-
              Listele electorale. Ca în tot anul                                                    să  fiă  ales,  dâr  unul  dm  conferenţă  a  eşit  respeoteze  şi  dreptul  lor.  Luptele  nostre
         vor  fi  espuse  în  luna  acesta  (Iulie),   gregaţiunea  de  astăcfi  avea  să  alâgâ  doi   cu  farba  şi  a  declarat,  că  „deârece  sta­  pretutindeni,  şi  aşa  şi  în  acest  loc,  nici­
                                                                             r
                                                      funcţionari  de  frunte  şi să  suplinâscă  câte-va
         în  tote  comunele  listele  alegătorilor                                                  tul  acesta  e  stat  maghiar  şi  trebue  să  odată  nu  au  trecut  marginile  legei.  Cât
         dictalî,  după  cum  au  fost  alcătuite     posturi  devenite  vacante  prin  alegerile,  ce   porte  timbrul  maghiarismului,  administra-  timp  nou  alesul  vice-şpan  va  înţelege  şi
                                                      trebuiau se se facă.
         provisoriu  de  organele  oficiâse,  pen-                                                  ţiunea  unui  comitat  nu  se  pote  concrede  unui  va  voi  să  înţelâgă  intenţiunea  şi  nisuinţele
         tru-ca  fiă-cine  se  le  potă  vede  şi  se       De  sine  înţeles,  că  îndată  după  nu­  om, fire-ar ori cât de calificat şi folositor, clecă  nostre,  cât.timp  dânsul  va  traduce  în  fapte
         se  potă  folosi  de  mijlocele  legale  în   mirea  lui  Hollaky  de  fiişpau,  s’au  început   acela nu e Maghiar ! u                 promisiunile  făcute  a(fi,  fie  sigur,  că  nu
         apărarea dreptului său de alegător.          corteşirile,  căci  timpul  era  sourt,  abia  10  —   In  astfel  de  împrejurări  s’au  întrunit  Românii  vor  fi  aceia,  cari  să  caute  a-i
              Conform  legii  (ord.  38  din  1874)   12  dile.  Maghiarii  erau  mult  îngrijaţî,  căci   adl  membrii  congregaţiunei,  ca  să  facă  pune  pedeci  fără  rost.  Dâr  când  noi  pe
                                                      la  ambele  posturi  nu  aveau  pe  cine  alege,
         listele  provisorii  vor  fi  espuse  la                                                   alegerea primului funcţionar administrativ.  basa  dreptului,  ce-1  avem,  îi  vom  spune,
         primării  dela  5—25  Iulie  st.  n.,  ceea   înpuţinendu-se  în  anii  din  urmă  bărbaţii     Fişpanul  a  deschis  şedinţa  fără  multă   franc  părerile  şi-i  vom  face  oposiţiă  ba-
         ce  trebue  se  se  publice  pretutindeni.   lor mai de ceva trehă.                        vorbă.  După  publicarea  legilor  sancţionate,   sată  pe  dreptul  nostru  de  a-1  controla,  să
         Vecţend  cine-va,  că  nu  e  înscris  în          Ca  în  t6te  comitatele,  aşa  şi  la  noi,   contele  Toroczkay  propuse,  ca  să  se  facă   nu  se  preocupe  şi  să  nu  esplice  drept  duş­
         listă,  seu  nu  după  cum  cere  legea,     interesele  familiare  de-o  parte  jocă  un  rol   abatere  dela  ordinea  (filei  şi  în  primul  rend   mănia  păşirea  nostră,  ci  ca  o  datoriă  sântă,
         se  reclame  în  contra  listei,  în  tim­   destul  de  păcătos.  Mai  îotâiu  erau  corn-   să  se  facă  alegerea.  Primită  aoestă  propu­  ce  o  avem  şi  suntem  în  drept  a  ne  folosi
         pul  dela  5—25  Iulie  n.  c.  Pote  re­    binaţiunl  de-a  se  alege  viceşpan  ârăşî  un   nere,  comisiunea  candidătore  a  propus  în   de ea.
         clama  fiă-care  pentru  persona  sa,        membru  din  familia  Barcsai,  dâr  asta  nu   locul  prim  pe  Mora  Lâszlo,  er  în  locul  al   „A  mai  accentuat  noul  viceşpan,  că
         der  pot  reclama  şi  mai  multe  per-      li-a.  plăcut  la  mulţi  Maghiari,  cari  nu  voiau   doilea  pe  Ioan  Simionaş.  Membrii  români   aflând  de  „agitaţiuni  politice  sâu  confesio­
         sone  într’o  singură  hărtiă,  alăturând    nici  să  audă  de  aşa  ceva.  In  fine,  ca  totuşi   au cerut, şi s’a ordonat votare nominală.  nale ,  cari  ar  fi  în  detrimentul  bunei  înţe­
                                                                                                                                                     44
                                                               44
         documentele  (cărticica  de  dare,  es-      „dinastia   sg  nu  cadă  cu  totul,  s’au  făcut   E  de  însemnat,  că  la  deschiderea  şe­  legeri,  va  aplica  legea  cu  totă  rigorea.  Fa­
         tras  din  cartea  funduară  etc.,  prin     mari  corteşirî  pentru  ginerele  unui  membru   dinţei,  membrii  români  au  fost  în  număr   că-o  !  Dâr  s’o  facă  imparţial  şi  fără  de
         care  se  dovedesce,  că  respectivul        din  familia  Barcsai  şi  aşa  cu  stăruinţa  fiş-   aprope  de  o  sută.  Peste  tot,  din  516  mem­  consideraţiune,  dâcă  este  vorba  de  Români,
         plătesce  dare  câtă  se  cere  după  lege,   panului,  după  mult  chiu  şi  vai,  au  făcut  sâ   bri  ai  congregaţiunei,  Români  abia  sunt  cu   ori  Unguri.  ’L  mai  fac  însă  atent,  că  îna­
         ca  se  fiă  alegător).  Reclamaţiile  se    păşâscă  ca  candidat  Mora  Laszlo,  deputat   totul 120.                                 inte  de  a  face  cel  dintâi  pas  întru  aplica­
        pot  ceti  la  oficiu  de  ori  şi  cine,  şi   dietal  guvernamental.  0  altă  partidă  voia   Au  votat  291.  Mora  Laszlo  a  primit  rea  legei,  să  caute  răul  la  rădăcină,  să-şi
         se  pot  face  observaţiunî  contra  lor     să  scotă  pe  tînărul  fisolgăbirău  Csulay   251,  âr  Ioan  Simionaş  40  voturi.  Astfel   câştige  tote  dovedile  neresturnabile  şi  să
         dela  16—25  Iulie  n.  c.  Atât  recla-     Lajos,  care  însă  în  momentul  din  urmă  s’a   Mora  Laszlo  s’a  declarat  ales  şi  a  depus   nu  se  ia  după  vorbe  g61e  şi  după  spusele
        maţiunile.  cât  şi  observaţiunile  făcute   retras,  ca  nu  cumva,  împărţindu-se  voturile,   jurământul.                            (fiarelor  ungurescl,  căci  altfel  nu  va  putâ
         asupra  lor  sunt  a-se  adresa  comite­     să isbutăsoă Românii cu omul lor dorit.            Nou alesul, emoţionat mulţămesce pen­   vindeca  relele.  Atunci  şi  noi,  membrii  ro­
        tului  central  şi  a-se  preda  primăriei         Românii  adecă  se  hotărîră  a  pune   tru  încrederea  pusă  în  dânsul:  „Nu  am   mâni,  îi  vom  sta  în  ajutor,  ca  să  potă  face
         (antistiei)  său  în  comunele  mici  no­    canditatura  ,  d-lui  Ioan  Simionaş,  fost  proto-   umblat  după  aoest  post,  elice,  ci  am  primit  o  administraţiune  bună,  căci  şi  noi  acâsta
        tarului de cerc.                              notar  şi  viceşpan  substitut  în  fostul  district   să  fiu  ales  mai  cu  sâmă  la  stăruinţele  ami­  o voim. 44
              De  rândul  acesta,  după  cum  al  Zarandului  şi  de  mai  mulţi  ani  preşe­      cilor  mei .  După  câte-va  frase  obicinuite     A  urmat  apoi  alegerea  protonotaru-
                                                                                                             44
         dispune  legea  cea  nouă  asupra  ju-  dinte  la  sedria  orfanală  în  Deva.  Dorinţa   de  patriotism  şi  de  ideia  de  stat  maghiar,  lui.  S’a  ales  fostul  protonotar  substitut  Po-
        dicaturei  Curiei,  cei  ce  au  rămas  în  şi  intenţiunea  Românilor  a  fost  ou  atât  mai   mai  cfice:  „Fac  promisiunea  solemnă,  că  gâny  Bela,  ca  prim  vice-notar  Parkl  Vil-
        restanţă  cu  plata  dării  pe  1898  nu  justă,  cu  cât  d-1  I.  Simionaş,  precum  se   în  postul  meu  voiii  fi  eonscienţios,  drept  mos, ca solgăbirău Amos Gligor şi alţii.
        vor  mai  fi  şterşî  din  liste,  ci  au  recunosce  chiar  şi  în  raportul  anual,  este   şi  imparţial.  Cu  subalternii  mei  voiă  tracta   In  şedinţa  de  după  amâdl,  la  raportul
         dreptul  să  fiă  înscrişi  şi  ei,  ca  şi  unul  din  cei  mai  consoienţioşl  funcţionari   conform  purtării  lor  şi  peste  tot  îmi  voiă  anual  al  viee-şpanului,  Borosay  Kalman  a
         ceilalţi,  cari  şi-au  plătit  totă  darea  la  administraţiunea  nostră,  care  şi  ca  pre­  ţinâ  de  cea  mai  sâută  a  mea  datoriă  a  res­  făcut  propunerea,  ca  landele,  ce  ’i  se  fac
        la  timp,  numai  să  întrunâscă  condi-  şedinte  la  sedria  orfanală  şi  ca  în  mai   pecta  şi  a  aplica  legile  în  vigore.  Er  încât  d-lui  Ioan  Simionaş  în  raportul  vice-şpanu-
        ţiunile legii.                                multe  rânduri  substitutul  viceşpanului,  a   voiă  afla,  că  se  vor  ivi  agitaţiuni  antipatrio­  lui,  sâ  se  introducă  şi  in  protocolul  şedinţei
              Ca întotdeuna aşa şi acum atra­         dat  cele  mai  eclatante  dovecfi  despre  des   tice  seu  confesionale,  prin  cari  s'ar  conturba  de  astădî',  adecă  mai  întâih  o  trântelâ,  (căci
        gem  atenţiunea  tuturor  asupra  aces­       toiuioia  şi  capacitatea  sa,  ca  un  escelent   buna  înţelegere  între  locuitorii  comitatului,  nici  un  membru  maghiar  n’a  votat  ou  can­
        tor  prescrieri  ale  legii,  îndemnându-i  administrator.                                 voiă aplica legea cu totă rigorea. 44         didatul  Românilor),  apoi  —  o  mulţămită
         să  se  îngrijâscă  de  a  nu  li-se  ştirbi      Ei,  dâr  ce  să-i  faci,  dâcă  d-1  Ioan  Si­  Liniştindu-se  „âljen -urile,  luâ  cuvân­  protocolară!
                                                                                                                            44
         dreptul  de  alegător  şi  în  cas  de  mionaş,  pe  lângă  atâtea  cualificaţiunl  pre-  tul  membrul  Francisc  Hossu  Longin,  care       Celelalte  obiecte,  ca  de  regulă,  le-au
         ştirbire  să  reclame  la  timp,  er  cei ţiose,  este  Român.  Oum  au  aflat  Maghiarii, într’un  discurs  mai  lung  răspunse  la  câte-va pertractat şi resolvit cei rămaşi în număr



         se  chiărna  Ifigenia.  Agamemnon  tare  mai  ales  insulele  învecinate,  eră  o  pept  zale  şi  pe  piciore  şire  de  aramă,  din  nou.  Amendoue  părţile  duşmane
         s’a  mschnit  şi  n’a  vrut  să  primescă  parte  o  oştirilor  trebuia  se  lucre  eră  în  mân!  aveau  paveze  mar!  de  aveau  învingeri  şi  perderî  când  una,
         răspunsul  acela,  deră,  dâcă  fiică-sa  pământul.                                        piele  de  vită  învelite  tot  cu  aramă.  când alta.
         Ifigenia  n’ar  fi  fugit  de  cu  bună            Partea  aceea  din  oştiri,  care  era  Rânduiala  seu  ordinea  de  bătaie  era          Mare  daună  era  pentru  Grec!,
         vreme,  ar  fi  jertfit’o  cu  bună  seraă.  menită  se  impresure  cetatea  Troia,  încă  neregulată,  de-orece  ostaşii  nu  eă  cel  mai  vitez  bărbat  al  lor,  anume
         Povestea  ne  spune,  că  o  <4eiţ.ă  a  şi-a  făcut,  o  tabără  mare  cu  mul­           se  luptau  în  cete  deosebite  după  Aehil,  n’a  vrut  se  se  lupte  multă
         luat’o  pe  copilă  într’un  nor  şi  în  lo­  ţime  de  colibî  şi  de  corturi  şi  îm­  soiul  armelor,  ci  amestecaţi  cu  toţii  vreme  din  pricina  urei,  ce  o  avea
         cul  ei  a  lăsat  o  capră.  Capra  a  fost  prejurul  taberei  a  săpat  şanţuri  la un loc.                                          asupra  lui  Agamemnon,  cu  care  trăia
         jertfită  şi  de-odată  vântul  a  încetat,  adânc.!  şi  late.  Corăbiile  şi-le-au           Conducătorii aveau în luptă greu­        în  duşmaniă.  Ura  aceea  îl  lăcea  pe
         corăbiile  s’au  pornit  şi  au  ajuns  cu  tras  Grecii  pe  uscat  şi  le-au  pus  ca  tatea  cea  mai  mare.  Isbânda  o  ho-  Achil  chiar  se  se  bucure,  când  ve­
         bine la malurile Troiei.                     în  forma  unui  zid.  Bătăliile  între  tăria  de  multe-or!  numai  vitejia  lor.  dea,  că  Troianii  întră  învingători
              Cum s’au uimit însă Grecii, când  amândouă  părţile  duşmane  se  în­                 Pe  câud  se  aflau  adecă  liniile  duş­    în  tabera  Grecilor.  Omorînd  îuse
         au  văcjut,  că  Troia  este  întărită  cu  tâmplau  pe  şesul  cel  întins  dintre  mane  faţă  în  faţă,  de-odată  un  con­          Hector  pe  cel  mai  buu  prietin  al  lui
         ziduri  şi  cu  turnuri  înalte!  Inlănn-  corăbiile  Grecilor.  Conducătorii  se  ducător  eşia  dintr’o  parte  pe  carul  Achil,  anume  pe  Patroclu,  atunci  s’a
         trul  acelor  ziduri  era  o  oştire  luptau  de  obiceiu  de  pe'  carăle  de  seu  de  resboiu  în  mijlocul  câmpului  sculat  şi  leul  din  culcuşul  seu.  Ca
         mare  de  Troian!  şi  de  alte  popâre,  răsboiu,  ce  erau  trase  de  doi  seu  trei  de  luptă,  lăuda  cu  glas  tare  nemul  o  furtună  a  alergat  adecă  Achil  pe
         în  fruntea  căreia  sta  fiiul  cel  mai  cai,  ostaşii  de  rând  se  luptau  ca  pe­    din  care  se  trăgea  şi  aţîţa  pe  alt  câmpul  de  luptă,  străpungând  un
         mare  al  regelui  Priam,  anume  Elec­      destraşi,  âră  cavaleria  încă  nu  era  conducător  din  cealaltă  parte  se  se  Troian  după  altul,  deră  tot  sângele
         tor,  pe  care  în  curagiu  şi  în  vitejiă  cunoscută  pe  vremea  aceea.  Armele  bată  cu  dânsul.  Oştile  de  amândouă  omorîţilor  n’a  putut  stinge  setea  sa
         nu-1  întrecea  nici  un  Grec.  Asta  a  întrebuinţate  în  lupta  erau  pe  atun­        părţile  se  uitau  apoi  cu  încordare,  de  resbunare,  de-orece  ei  căuta  pe
         fost  pricina,  că  Grecii  au  cucerit  cia  lăncile,  adecă  nisce  bote  lungi  cum  ee  bateau  conducătorii,  şi  dâcă  omorîtorul  prietenului  seu,  anume  pe
         oraşul  Troia  abia  după  fiece  anî,  şi  de  lemn  cu  cuie  mar!  şi  ascuţite  de  cădea  unul  dintr’ânşii,  veniau  şi  ele  Hector.  Aflându-1  pe  acesta  de  cătră
         încă  şi  atuncia  numai  cu  înşelăciune.  fier  la  un  capăt,  apoi  erau  săbiile,  pept  la  pept,  silindu-se  se  scape  tru­    sără,  de  bucuria  a  răcnit  cât  l’a  ţi­
         Oştirile  grecesc!  numai  rar  puteau  praştiile  seu  prâştele  şi  arcurile  cu  pul  conducătorului  celui  mort  şi  ar­           nut  gura.  Pe  cât  de  vitâz  era  Hec­
         se  fiă  tâte  la  un  loc,  de-6re-ce  le  săgeţî.  Decă  pe  timpul  luptei  armele  mele  lui  cele  scumpe.  După-ce  lupta  tor,  de  astă-dată  a  apucat’o  la  săne-
         lipsea  hrana,  sâu  proviantul.  De  obi-  se  stricau,  atunci  ostaşii  începeau  a  se  sfirşia, se  făcea  pace  pe mai multe  t6sa.  Achil  îuse  l’a  ajuns  pe  loc  şi
         ceiu  ele  se  împrăştiau  în  cete  prin  arunca  cu  pietrii  unii  asupra  altora.  efile,  în  care  timp  se  ardeau  trupu­       ameudoi  s’au  încăierat  la  o  lupta  pe
         ţeră,  căutând  vite  şi  alt  nutreţ.  Luptătorii  aveau  şi  scutur!,  anume  rile  celor  căfiuţl  şi  se  serbau  praz  viaţă şi pe rnbrte.
         Unele cete au început a şi prăda             pe cap coifuri înalte de aramă, pe            nicele obicinuite. Apoi lupta începea              In sfirşit Achil a lovit pe Hec-
   70   71   72   73   74   75   76   77   78   79   80