Page 99 - 1899-06

Nr. 140.—1899 GAZETA TRANSILVANIEI. ragma a.

diei-marî, scrisă de un preot gr. cat. seriositatea de şcdlă şi de turma în Deşi timpul a fost de tot nefavorabil, fiă rugat, ca să convâoe sinod diecesan. Mai
român. Acesta broşura conţine mult credmţaţă lor, au datorinţa să-o pă dela conferinţă numai aceia au lipsit, cari departe conferinţa află de lipsă oonvocarea
adever şi m’am indignat forte de zesc-ă cjiua-ndptea, ca se nu intre au fost împiedecaţi prin morb, căci cu toţii şi a sinodului provincial la Blaşiu.
cele ce am cetit despre înveţămen- seu să se apropie de ea lupii răpi­ soiau, că conferinţa acesta va fi de mare In fine conferinţa află de sosit timpul
tul poporal, aratându-se, că şi as- tori şi să-o nimicescă. însemnătate, vor veni la dasbatere cestiunl, ca să se primâscă şi în provincia nâstră
tăc}î se află mai mult de 50 comune Mult ae plâng şi se căiesc şi cari sunt decicjătbre în viitorul bisericei metropolitană călindarul gregorian din consi-
românesc!, cari nu au nici şcolă, preoţii, atât cei gr. or.,, cât şi cei şi al neamului nostru. deraţiunl momentâse sociale-economice-reli-
nici învăţător. Vedem însă, că gu­ gr. cat., că sunt rău dotaţi, şi că In cuvântul de deschidere ReY. D. gioso-morale.*)
vernul se îngrijesce de acestea, căci abia pot trăi, ce în parte e de cre­ Vicariu al Silvaniei, ca şef tractual, a ac­ Ou privire la serbarea iubilară de
din cji în c|i tot îofiinţâză şcdle de zut. Dânşii însă totuşi au cei puţin centuat seriositatea situaţiunei în care se 200 ani a Unirii, conferinţa apreţiază mo-
stat unguresc!, în comunele româ­ timp de a putâ purta o eeonomiă află biserica, der dâcă falanga preoţimei mentuositătea aotului şi i-şl esprimă do­
nesc!. La acesta cine e de vină? în regulă; ba mai au şi alte aj itdre, bine pregătite şi bine întrarmate va fi so­ rinţa, că la festivităţile iubilare se concurgă
Dâr să revin la tema propusă: cei gr. cat. d. es. sunt ajutaţi din lidară, vremea grea ce ameninţă biserica şi diecesa nâstră, spre ridicarea nimbului
Stagneză şi e stărp învăţămân­ pai tea Escelenţei Sale episcopului va trece şi se va ivi seninul cu multă spe­ sărbătoresc al acestui act iubilar.
tul in şcdlele poporale din Bihor, Oradiei-marî. învăţătorii în9ă din ranţă pe ceriul biserici acum noros. Pro­ C.
pentru-că : partea autorităţilor nostre şcolastice vocă pe confraţi să considere seriositatea
1. Candidaţii de învăţători şi nu se bucură de nici un ajutor. Ei situaţiunei, provâoă la solidaritate între Fluerul lui Xancu.
respective preparancjii nu au fost sunt premiaţi, unii din bugetul sta­ confraţi, căci atunoî opera, ce avem a-o
crescuţi şi nici acjî nu sa cresc ast­ tului. alţii din fundaţiunea „Nepnevelesi îudeplini, va fi mai uşoră. Atrage aten- Nu de mult am împărtăşit ceti­
u
fel, ca intrând în viaţa practică, cu- Egylet -tu\m din Bihor, ce are reşe­ ţinnea la aceea, că şi acum să dăm as­ torilor noştri soirea îmbucurătore, ca
noscinţele câştigate în institut să le dinţa în Oradea-mare, — tot numai cultare acelora, oarl în Gestiunile biseri­ d-nul losif Ster ca Şu'uţiu a isbutit se
scie aplica şi străplânta în tinăra cu scopul de a-i câştiga pentru ma­ cesc! au fost anteluptătorî şi ne-au dat di­ ajunge în posesiunea unuia dintre
generaţiune conform crescerei lor, şi ghiarism. rectiva, căci soopul lor este înflorirea bi­ fiuerile iubitului nostru erou Avram
cu plăcere să-şi împiinâscă fîă-care 3) Stagneză învăţământul în sericei şi a neamului. La cuvintele acestea Iancu, pe care fluer l’a destinat pe
u
datorinţa de luminător al poporului. şcdlele poporale din Bihor, pentru-că conferinţa răspunde cu „să trăâscâ . soma fiitoruluî nostru museu naţio­
E de lipsă, ca tinerii, cari păşesc pe sdrtea învăţătorilor, nu s’a îmbună­ Se iau la pertractare obiectele stato- nal. In causa acestui fluer şi a ulti­
cariera învăţătorescă, încă din insti­ tăţit, conform recerinţelor timpului. rite în program. înainte de tâte se alege melor momente din vieţa nemurito­
tute să fiă stimaţi şi respectaţi după Nu s’a îmbunătăţit, căci cele 300 fl. notar ad. hoc Victor Vaşvari, preot în rului erou, d l Şuluţiu a primit ur-
cuviinţă, să nu crescem din ei nisce prescrise prin lege, mai numai pe Vălcăul ung., apoi se cetesce disertaţiunea mătdrea scrisdre:
6menî servili, ci 6menî independenţi, hârtia esistă. Der chiar de esistă mi­ „Ce momente militâză pentru unirea că- Prea stimate Domnule!
u
activi, zeloşi şi devotaţi bisericei, nimul de 300 florini, cei mai mulţi lindariul Iulian ou cel Gregorian , de
naţiunei şi patriei, căci numai astfel nu-1 capătă regulat, er decă învăţă­ Aliinpiu Coste, peot în Ceheiu. Răspundând la preţuita D-tale scri-
se vor grăbi şi cei mai talentaţi să torul îl scdte cu puterea, nu mai e Au urmat, conform programului, la sore ddto 20/VI a. c. referitor le fluerul
regretatului nostru martir Iancu, mă gră­
păşâscă pe cariera învăţătorescă, şi de suferit în comună. Acesta e un desbatere mai multe cestiunl, cari nefiind
besc a vă da următorea desluşiim:
numai asttel putem aştepta dela denşii, adevăr nerăsturnabil. de interes comun nu le voi aminti.
că vor produce un resultat îmbucu­ Cu tdtă siguritatea pot afirma, Punctele culminante în desbatere au Fericitul Avram înainte de mortea sa
rător pe terenul învăţământului po­ că în tot Bihorul n’ai afla nici cjece fost Gestiunea ajutorului de stat şi a auto­ mai bine de un an se susţinea în locul
poral. Altcum înzadar ni-e t6tă os- comune, cari să plătescă regulat pu­ nomiei catolice. predilecţiunei sale în Baia de Oriş şi, fără
tenela. ţinul salar, ce-1 are învăţătorul. In Propunerile au fost primite unanim, a avâ o locuinţă stabilă, se adăpostea peste
2. Preoţii, ca directori şcolari, astfel de împrejurări der e greu în­ fără ca să se fi făcut obiecţiunî, căoi cu nopte când la unul când la altul, dâr mai
afară de unele escepţiuni, nu mult văţătorului, ca uitând necasurile, ce toţii oonsimţirăm în aceea, că un preot ro­ ales la covrigarul Ioan Liber (român), unde
se intereeeză de edrtea şcolelor, nu cjiloic îl ameninţă, să potă întră în mân numai în formula propusă se pote întins pe o targă, ce era dinaintea cupto-
coutroleză, der nici nu şi împlinesc şcdlă cu suflet liniştit, după cum ar dechiara cu privire la aceste cestiunl de riştei, odihnea peste nâpte şi de unde prin
datorinţa cu cele două 6re de ieli­ trebui, unde cu tdtă conscienţ'iosita- mare importanţă. fluerul său delecta şi încânta publicul cu
ziune prescrise prin lege. Mulţi omeni tea şi cu devotament să pdtă lucra Cu privire la ajutoriul de stat s’a de­ melodiile sale melancolice sâra şi des de
diminâţă.
vedem în cjiua de acji, la cari se află şi osteni pentru binele, înaintarea şi cis protocolarminte, că la acela, deşi avem
talente mari, sciinţă frumâsă, prin­ fericirea neamului său, fiind el atât tot dreptul, dâr pănă când se va distribui Observ, că regretatul Iancu înainte
cipii s’anătâse, îcsă moralitate puţină de lipsit şi în parte despreţuit. în forma practisată din partea guvernului, de mârtea sa cu mai multe luni, având
şi religiositate şi mai puţină, pentru- (Va urma). nici unul nu-l va primi, deârece se degra- erupţiune de sânge, a fost îngrijit şi cău­
că li-a lipsit crescerea religiăsă-mo- dâză autoritatea bisericei şi a preotului, se tat mai mult timp în spitalul comitatens
desconsideră guvernul diecesan întru apre- de aici, de unde eşind ca reoonvalescent,
rală. Mişcarea clerului român unit,
A oresce cetăţeni religioşi în pri­ ţiarea meritelor şi jurstărilor acelora, că­ îşi petrecea, după cum amintii mai sus, ma:
ma liniă, ar fi datorinţa preoţilor, în (Din diecesn Gherlei.) rora se dă în cele mai multe caşuri. bucuros îu Baia de Oriş.
înţelegere cu învăţătorul, căci dânşii Celieiu, 1 Iulie 1899. Cu privire la autonmiia catolică s’a Aşa s’a întâmplat şi în fatala dimi-
sunt datori a sădi acele învăţături, Onorată redacţiune ! 0a să fiă de ob- decis, că din autonomia catolică nu voim se nâţă a morţii sale, că atins de un nou ac
cari, decă au prins rădăcină în inima see cunoscut, cumcă oierul român gr. cat. avem parte, ci din contră dorim autonomiă ces de tuşă, ’i s’a rupt verosimil o arterî
pruncului nevinovat, anevoiâ le pote pretutindenea, precum totdâuna aşa şi acum separată pentru provincia nostră gr. cat. internă şi sângerând şi-a dat nobilul săi
scăte din ea lumea cu poftele ei şi în (filele aceste norose pentru biserică, încă metropolitană, de-6rece biserica nostră gr. sufht pe targa covrigarului Liber, la careb
omenii cu esemplele lor. Cel-ce şi-a e la post şi cunosce pe deplin chiămarea cat. română numai in cadrul unei autono­ rămăsese peste nopte.
însuşit odată simţul religios deplin, sa, voesc a aduce la cunoscinţa On. ceti­ mii separate gr. cat. provinciale române Ioan Liber a fost primul, care a da
este şi rămâne religios, măcar de-ar tori ai preţuitei „ Gazeta Transilvaniei “ va putâ prospera şi progresa, pănă când de desastru, şi. care aflând fluerul în aş
trăi între omenii cei mai fără de decursul conferenţei preoţesc! din tractul dâcă ar întră în autonomia catolică, atunci ternut l’a luat şi l’a păstrat pănă ce mi-1’
lege. Cumcă crescerea religi6să-mo- Valcăului maghiar (Sălagiu). provincia nostră metropolitană îşi pierde dat mie, ca o scumpă suvenire dela ră
rală a seăcjut la noi, se vede lumi­ Oonferenţa preoţâscă din acest traot tote drepturile câştigate şi întărite prin bule posatul.
nat şi din aceea, că în multe co­ s’a ţinut în 24. Iunie st. n., adecă Sâmbătă papale.
mune românescî, credincioşii părăsesc după SS. Rosalii în parochia Yălcăul rom. S’a decis apoi, că fiind la ordinea cfilei Ges­ *) Conferenţa dela Valcău avea destul c
lucru cu năcazurile şi neajunsurile, de cari sufei
religiunea străbună şi trec la naza- Serviciul divin s’a celebrat la 8 6re dimi- tiunile aceste momentose şi pretinzând şi
acj.1 biserica şi clerul ei, şi era de prisos a m
renism. D-nii preoţi sunt păstorii, ei nâţa. Predicator Simeon Pintea, preot în alte imprejurărî, să se facă o adresă cătră
suscita şi întrebări ca acăsta, în tot caşul în<
au datorinţa să se îngrijâscă cu totă Giumolcişiu. Exoelenţia sa Domnul Episcop, în care să premature, fecendu-şi din cap călindar. — Red.

pilărescl! Şi tote acestea le f&oeau patri- a fi a posterităţii. Statul român, oa să tele patriarchilor greci. Răsuna Europa de serica, au îngrijit’o, au construit locaşo
archii şi egumenii, numai ca să rămână tranşeze odată pentru tot-dâuna acâstă jalea adâncă a stâlpilor bisericei ortodoxe sfinte, i-au dăruit avuţii colosale. Dâcă es
stăpâni peste a cincea parte din teritoriul cestiuue vitală pentru demnitatea ţărei din Asia, Africa şi Peninsula baloanică. La adevărat, că o instituţia se ridică prin se
Ţărei românescî, care da României la 1863 nâstre, decretâză secularisarea mănăstiri­ 15 Aprilie 1863, Iacob, patriarchul Ale­ viciile sale, apoi sciut este, că ea cade pr
un venit anual mai mare de 25 miliâne lor. Acest mare act naţional se îndeplinesoe xandriei, Egiptului, mărturisea cu lacrăml abusurile sale. Cât timp Românii şi-au pi
de lei. sub domnia lui Vodă Ouza. într’o scrisâre Zicând: „Tronul nostru Ale- trat moravurile lor simple, dâr cinsti
Afară de vite, stupi, prăvălii, mori, Prin legea promulgată la 17 Decem- xandrinean se ţine numai cu venitul moşie- li-a fost bine, căci viaţa lor era împărţ:
ţigani şi vii; afară de nedesfundatele pă­ vre 1863 pentru secularisarea averilor mă­ lor din ţările române! şi acum ce să ne în două soiuri de acte: I. Acte vitejescl
duri, averile mănâstirescl 86 urcau la co­ năstiresc!, se hotăresc următorele: faoem ? II. Acte religiose, acte caritabile. Dâr
u
losala sumă de un miliard. Art. I. Tote averile mănăstiresc! din Răspunsul Românilor a fost şi va fi caritatea trebue să-şi aibă limitele ei. I
Oesar Boliac, socotind cu deamărun- România sunt şi rămân averi ale Statului. tot-dâuna următorul: să vă faceţi ceea ce mânii au fost prea caritabili şi prea p
tul, găsesce, că proprietatea sfinţilor se ri­ Art. II. O sumă se afectă loourilor s’au fâout toţi acei, cari nu şi-au îndeplinit mitorl; dâcă aceste sentimente sunt ci
dica în ţt rile române la două miliarde. sfinte, ofttră cari erau închinate unele din datoriile şi legăturile, ce li-se lasă cu limbă tăţl, la Români ele au degeueret în vie
Posedând străinii a oincea parte din mănăstirile pământene, şi acâsta sub titlu de mâr te! Viciul are tot-dâuna consecinţe grave, i
teritoriul României, demnitatea . naţională de ajutor în conformitate cu intenţiunea cu sâmă când nu se iau măsuri pentru
cerea, ca aceste avuţii să fiă redate ţărei, dedicaţiunei lor. C o n c l u s i u n e . dreptarea lui.
şi deci secularisarea averilor mănăstiresc! Acâstă sumă se va mărgini în maxi­ Sentimentul religios a predominat la Domnitorii rumâni au început de t
se impunea. mum cifrei de 82 milioue lei cursul de tote popârele din evul mediu şi o bună puriu a face acte caritabile nu numai în ţi
Oonstantinopol odată pentru tot-dâuna, parte din cel modern. La Români acest dâr şi la alte locaşuri sfinte din dife
Socularisarea averilor mănăstiresc!,
ouprinZendu-se în acâstă sumă şi 31 mi­ sentiment a fost fârte puternic, pentru-că părţi ale Orientului ortodox; ei au
îi r. lioue lei, ce locurile sfinte datoresc ţărei Românii în biserică şi-au avut şcola, în- imitaţi de boerii şi negustorii bogaţi,
Secularisarea averilor mănăstirilor a românescî după stipulaţiunl anteriâre etc. tr’ensa îşi găseau mângăerea, biserica ne-a evlavioşî. Prin aceste acte caritabile,
trecut din domeniul actualităţei, cestiunea Secularisarea mănăstirilor s’a făcut, păzit limba şi prin biserică naţionalitatea; mânii singuri au chiămat pe străini în
fiind privită dela o distanţă, care începe cu tâte blăstemele, anatemele şi strigă­ pentru aceste motive Românii au iubit bi­ rile lor. Patriarchii, venind aci după n

Renumele universal Apa amară „Francisc losef“, îl mulţămesce calitatei sale celei escelents. Se pote căpăta în amândouă hemisfere. Ca dosa
ce l’au câştigat mală este de ajuns un pahar plin, beut diminâ^a pe nemâncate.