Page 123 - 1899-07
P. 123

Pagina 2                                                           GAZETA TRANSILVANIEI.                                                                    Nr. 169.—1899.



                   comandantului  şcolei  de  cădeţi,  după-care            Din F r a n c i a .               înaintea  şi  la  edificiul  gimnaziului  român  loc,  prevăZuse  „incidente“  turbulente  de
                  trupele  au  defilat  pe  dinaintea  archiduce-                                            în  faţa  uni  imens  public,  er  la  prânZ  s’a  felul acesta.
                                                                      Procesul  Dreyfus.  Tribunalul  militar
                   lui Iosif.                                                                                ţinut banchetul în sala redutei orăşenesel.         A  trebuit  să  se  ridice  un  vechili  pro­
                                                                a  continuat  în  12  1.  o.  pertractarea  procesu­
                        Pe  când  se  întâmplau  acestea  în  cur­                                                 Saşii  din  partea  lor  şi-au  dat,  firesce,   fesor  al  Saşilor,  care  ou  multă  consciinţă
                                                                lui  Dreyfus  în  şedinţă  publică.  Au  fost  as­
                   tea  şodlei  de  cădeţi,  în  Buda  s’a  făcut  o                                         totă  silinţa,  să  primâscă  cât  mai  amical  pe   de  sine  şi  în  bine  cumpănite  cuvinte,  ca
                                                                cultaţi  martorii.  Intre  aceştia  primul  fu
                   mare  demonstraţii  „anti-austriacă“  în  jurul                                           colegii lor, mai ales din centrele ungurescl.  un  fel  de  protestare  a  declarat,  oă  orl-ce
                                                                ataşatul  dela  ambasada  francesă  din  Ber­
                   statuei  honvedilor.  In  biserica  din  subur-                                                          11                             Sas  adevărat  la  o  serbare  săsâscă  are
                                                                lin  Delaroche-Vernet,  care  nu  spues  nimic     „Patrioţii   noştri  însă,  ca  preste  tot  şi
                   biul  Oristina  malcontenţii  kossuthiştl  au                                                                                           dreptul  şi  trebue  -să  vorbâscă  nemţesce,  şi
                                                                important  în  afacere.  A  urmat  ascultarea   totdâuna  cu  astfel  de  ocasiunî,  să  vede,  oâ
                   asistat  la  un  serviciă  funebru  pentru  hon­                                                                                        a  trebuit  să  răsune  glasul  pasionat  al  unui
                                                                lui  CasimirPerier,  fost  preşedinte  al  re-   dâcă  n’au  venit  cu  gândul  să  „oucerâscă“
                   vezii  căc}uţl  la  ocuparea  Budei.  Amvonul                                             oraşul  săsesc-române8C  al  Braşovului,  dea­  tînăr  Sas,  să-i  Zi°©ni  verde,  Şoare  a  pretins
                                                                publioei.  Casimir  Perier  a  spus  lucruri,
                   şi  primele  bănci  erau  îmbrăcate  în  negru,                                                                                         respectarea  reciprooâ  mai  ales  a  limbei
                                                                cari  au  produs  surprindere.  El  declară  în­  supra  căruia  „veghiază“  „alcătuitorul  de
                   ba  chiar  şi  crucea  altarului  era  îmbrăcată                                                                                        materne  a  fiă-căruia,  ca  un  semn  distinctiv
                                                                tre  altele,  că  despre  multe  câte  s’au  petre­  patriă“  Arpad,  —  căci  intenţiunile  pom­
                  în  negru.  In  naia  biserioei  era  ridicat  un                                          pierilor  nu  pot  fi  decât  „paclnice“  —  au   al  orl-cărui  om  de  „caraoter“,  pentru-oa
                                                                cut  în  afacerea  Dreyfus,  a  primit  scire  nu­
                   catafalc,  în  jurul  căruia  ardeau  49  lumi­                                           venit  cel  puţin  cu  „dulcea“  ilusiă,  că  sortea   „patrioţii“ să se mai domolâscă şi potolâscă.
                                                                mai  ulterior,  căci  ministeriul  a  lucrat  fără
                  nări.  Oei-ce  au  putut  să  între  în  biserică                                                                                             Duşul  se  vede,  că  şi-a  avut  efectul.
                                                                de  soirea  lui.  Din  pricina  aoâsta  şi-a  de­  conaţionalilor  lor  e  pe  deplin  asigurată  în
                  intrară.  In  frunte  era  purtat  un  stindard                                                                                          Surprins  se  ridică  aoum  un  tînăr  „maghiar*
                                                                pus  funcţia  de  preşedinte.  —  Al  treilea   acest  depărtat  colţ  al  ţării,  precum  şi  în
                  tricolor  maghiar  având  în  mijloo  chipul  lui                                          speranţa,  că  presenţa  lor  în  Braşov  va  con­  din  colonia  ungurâscă  din  loc  ş i . . . .   căZut
                                                                martor,  generalul  Mercier,  a  întrat  în  sală
                  Kossuth  L  (!).  Acolo  se  aflau  şi  „bătrânii                                          tribui  şi  mai  mult  la  „împletirea  puternicei   ca  din  cer  după  oele  auZite,  deprimat  şi
                                                                armat  c’un  teanc  de  scrisori.  El  Zise  între
                  eroi“ honvezi dela 1848/49.                                                                                               14             în  falnice  colori  aduce  la  cunoscinţă  „fra-
                                                                altele,  că  din  causa  afacerii  Dreyfus  Fran-   chirase a superiorităţii maghiare .
                                                                                                                                                           ţilor“  săi  din  depărtare  luptele  aprige,  ce
                        Sluşba  dumneZeâsoă  a  fost  săvârşită  cia stă înaintea unui răsboiu. In fine declară,   Ilusia  a  esistat  aşadâră;  a  mai  venit
                                                                                                                                                           are  să  le  porte  maghiarimea  aici  —  să
                  de-un  abate-pleban.  El  a  sfinţit  catafalcul,  că este firm convins despre vinovăţia lui Drey­  şi  primirea  peste  mă*ură  prevenitore  din
                                                                                                                                                           vede  că  a  voit  să  facă  alusiune  la  nau­
                  în  timp-ce  armadia  kossuthistă  întonâ  im­  fus.  Etă  ce  Zis©  generalul:  „Am  studiat  cu  partea  Saşilor,—şi  atâta  fost  de  ajuns,  pen­  fragiul  cu  limba  protocolară  ungurâscă  în
                                                      u
                  nul  „Isten  âldd  meg  a  magyart .  După  sirguinţă  întrâgâ  afacerea,  şi  ceea-ce  am  tru  ca  acâsta  prevenire  să  fiă  interpretată
                                                                                                                                                           congregaţiune  —  şi  salută  pe  fraţii  săi
                   acesta  au  eşit  cu  toţii  şi,  purtându-se  în  esperiat  este,  că  tot  mai  mult  m’am  întărit  ca  un  semn  al  „superiorităţii  şi  „priori­
                                                                                                                                                           veniţi  din  cele  patru  colţuri  ale  ţării,  ca
                                                                                                                 44
                  frunte  stindardul  ou  chipul  lui  Kossuth,  în  convingerea,  că  acest  om  e  vinovat“  Drey­  tăţii   rassei  „domnitore“  şi,  în  consecinţă,
                                                                                                                                                           pe unii, cari prin presenţa lor insuflă nur <ai
                  s’au  dus  în  cetatea  Budei  la  statua  honve­  fus  la  aceste  cuvinte  sări  nervos  din  locu-i  ca  un  semn  de  umilinţă  şi  inferioritate  a
                                                                                                                                                           curagiu şi puteri nouă pentru viitor.
                  dilor.  Pe  drum  cântau  „Kossuth-nota“  şi  şi  strigă:  „Dovedesce“.  Mare  sgomot  se  ospitalierilor Saşi.
                                                                                                                                                                Tablou!
                  strigau:  „Abzug  Szell!  Jos  cu  trădătorul  făcu  în  sală.  Atunci  Casimir  Perier  ceru,  să   In  adevăr  crâstă  de  cocoş  ungurâscă
                                                                                                                                                                                             Argus.
                  Hentzi!  Pieră  armata!“  Când  se  audiră  fiâ  înc’odată  ascultat  şi  înfăţişat  cu  gene­  trebue  să  aibă  cineva,  pentru-ca  să-i  potă
                  tunurile  dela  serbarea  inaugurării  monu­  ralul  Merăer.  Tribunalul  a  admis  cererea,  cresceîntr’o  astfel  de  măsură.  Oă  totă  serba­
                  mentului  Hentzi,  câta  esacerbată  a  kos-  înfăţişarea  lor  se  face  aZl.  Lui  Mercier  ’i  rea numai aspect săsesc n’a avut, cum te-ai fi   SC1R1LE BILEI.
                  suthiştilor  isbucni  în  strigări  de:  „Acum  s’au făcut la eşire ovaţiunl.              putut  aştepta,  când  o  corporaţiune  per  emi-
                  sărbătoreso  pe  trădătorul!  Pieră  Hentzi!       Complot?  O  telegramă  din  Paris  adu­  nentiam săsâscă, cum e cea a pompierilor vo­                           — 2 (14) August.
                  Trăâscă  honveZii  dela  48“.  Un  sgomot  ce  soirea  sensaţională,  că  deputatul  Dăou-  luntari  din  Braşov,  îşi  serbâză  jubileul,  şi   Participanţii  la  adunarea  Asocia-
                  uriaş  se  născu,  durând  minute  întregi.  Se  Ude,  preşedintele  ligei  patrioţilor,  a  fost  că  „ospeţii“  nu  te  mai  scoteau  din  „Kossuth   ţiunei.  Primim  următorul  avis:  Ospeţii  cari
                   auZiau  espectorărl  din  cele  mai  murdare.  arestat  la  proprietatea  sa  din  Oroissy.  în­  Lajos  nota“  etc.  —  trâcămergă.  Să  Zicem,   doresc  a  lua  parte  la  adunarea  „Asocia-
                   Când  au  ajuns  dinaintea  locuinţei  coman­  dată  după  acesta  s’au  mai  făcut  alte  15  că  şi  Saşii  au  fost  forte  concilianţi  şi  in­  ţiunei  pentru  literatura  română  şi  cultura
                   dantului  honveZimei,  massa  de  popor  striga:  arestări  în  Paris;  cei  arestaţi  sunt  din  par­  dulgenţi,  şi  au  închis  ochii  la  tote  dintr’un   poporului  român“,  ce  se  va  ţrnâ  în  Deva
                   „ Abzug Lobhovit»“!                          tida  roialistâ  şi  membrii  ai  ligei  patriotice  fel  de  simţ  de  reservă,  oe  ţi-1  impune   la  27  şi  28  August  n.  o.,  sunt  rugaţi,  ca
                        Au  ajuns  în  sfîrşit  la  statuă  cu  sto­  şi  antisemite.  Arestările  s’au  făcut  pe  mo­  „complesanţa“  faţă  de  ospeţii  „străinl“.   pană  în  24  August  st.  n.  să  binevoiâscă  a
                  guri  şi  c’un  sgomot  infernal.  Aici  au  de­  tiv,  că  se  pregătise  un  complot  contra  ac­  Căci  s’au  ţinut  vorbiri,  alocuţiuni,  toaste,   se anunţa la subscrisul. — Deva, 14 Aug.
                                                                                                                                                14
                  pus  o  corână  cu  inscripţia  „învingătorilor   tualei  forme  de  guvernament  în  Francia.  care  de  care  mai  în  sens  „patriotic   şi  din   n.  1899. Dr. A. L. Hossu, advocat.
                                                                                                   e
                  asupra  lui  Hentzi .  Se  ridică  apoi  să  vor-   Pressa  naţionalistă  franoesă  Zi° )  Wal-  partea Saşilor, la sâra de cunoscinţă, la sfin­  Desininţire.  piarul  saxon  „Dresdener
                                    u
                  bâscă  deputatul  Carol  Ebtvbs.  A  vorbit  fără   deck-Rousseau,  care  a  ordonat  arestările,  a  ţirea  stâgului  şi  mai  ales  la  banchet,  ba   Journal“  desminte  scirea  adusă  de  foile  un­
                                                                                                                             14
                  cumpăt.  După  el  a  vorbit  deputatul  JBara-   comis  o  lovitură  de  stat,  din  causă,  că  pro­  musica  „săsâscă   orăşenâscă  li-a  făcut  „os-   gurescl,  că  ministrul  de  interne  al  Saxoniei
                  bas  jurându-se,  că  el  şi  ai  săi  vor  lupta   cesul  din  Rennes  nu  mergea  pe  voia  drey-  peţilor“  şi  deosebita  plăcere  de  a  cânta   ar  fi  dat  ordin  autorităţilor  să  nu  respec-
                  pentru  idealul,  pentru-care  an  câZut  hon­  fusiştilor.                                „Isten  âldd  meg  a  magyart“  şi  nu  „Gott-   teze  în  corespondenţa  ou  Ungaria  numirile
                  veZii  personificaţi  în  statua,  ce  li-s’a  ridi­  Nu  trebue  să  mai  spunem  cât  de  erhalte“,  când  s’a  toastat  pentru  Maies­  maghiarisate ale oraşelor, comunelor etc.
                  cat.  S’a  recitat  şi  o  poesiă,  şi  serbarea  gă-   agitate  sunt  acum  spiritele  în  Francia,  în  tatea Sa.
                  lăgiosă s’a sfîrşit.                          urma  evenimentelor  din  Zilele  ultime.  Tote    Tote  acestea  n’au  ajuns.  „Patrioţii“     Işî fac pensii. In 1848 trecuse dii
                                                                semnele  arată,  că  sunt  în  pregătire  schim­  prinseseră  curagiă  şi  au  prins  apoi  şi  limbă,  şirurile armatei împărătesc! la insurv
                        Acum  se  începură  demonstraţiile.  S’a
                                                                bări mari în republică.                      firesce  pe  contul  prea  „complesantului“  maghiari oficerul Czecz, care drept
                  dat  cuvântul  de  „ordine“  :  „  Contra  coman­
                                                                                                             Sas.  Trebue,  că  a  fost  penibilă  posiţiunea  fu ridicat la rangul d e colonel,
                  dă  corpului  de  armată  !   şi  toţi  năvăliră
                                            u
                                                                                                             acelora  dintre  Saşi,  cari  se  ridicaseră  la  grumarea revoluţiunei Czecr *
                  spre  edificiul  comandei  de  corp.  Intreveni   impresii dela jubileul pompierilor
                  acum  poliţia.  Dinaintea  edificiului  coman­                                             banchet  să  toasteze  „nemţesce“,  în  mo­  America. Comitetul j fondul”
                                                                         voluntari din Braşov.               mentul  când  îşi  deschideau  gura  şi  se  po­  sionarea „honveZilor “
                  dei  de  corp  apăru  şi  miliţia.  Câta  scandala­                         y
                                                                                                             meneau  cu  un  povoiă  de  apostrofări,  că  anuală de 960 fi. Mini
                  giilor  se  umplu  de  groză  şi  începu  să  se   Sâmbătă  s’au  început  sărbările  ju­
                                                                                                             „unguresce  şi  nu  nemţesce.  A  fost  un  fel  însă a aflat, că suma
                  dea  îndărăt  ţ i p â n d :   „Vin  cătanele!“  Cu­  bilare  ale  corpului  pompierilor  voluntari
                                                                                                             de)„abzug“-uluit indirect acesta.            destă“ ; a dispus der
                  rând  şi  bine  terenul  fu  curăţit  de  demon­  din  loc,  prin  primirea  şi  introducerea  âspe-
                  stranţi,  pe  cari  par’oă  i-ar  fi  înghiţit  pă­  ţilor,  respective  membrilor  reuniunui  regni-  gr'’  ^Şi  bine  să  înţelegem.  Tâte  acestea   voteze anual suma d
                  mântul. S’au făcut ou totul 4 arestări.       colare  a  pompierilor,  care  a  aflat  de  ‘bine  s’au  petrecut,  după-ce  dechantul  rof.  Mor   având la an 2000 fl.
                                                                                                                                                          în patriă. Cei 1040 fl
                                                                să-şi  ţină  congresul  său  de  astădată  în  Gyula  între  vii  şi  aprope  generale  aprobări
                        Astfel  a  trecut  şi  acest  pahar  cu  pi­                                                                                      de disposiţiune“. Aşa is,
                                                                Braşov,  tocmai  din  incidentul  aniversării  a  toastat  pentru  buna  înţelegere  „fră-
                  curi  amare,  pe  care  domnii  kossuthiştl  l’aa                                                                                       pensii din banii comuni, ue>
                  înghiţit  de  voie  de  nevoie  —  pe  de-asu-   de  25  de  ani  a  esistenţei  corpului  pom­  ţâscă“  a  tuturora  în  acâstă  ţâră,  şi  în  le­  fără fund al fondurilor de „dispo»
                                                                pierilor broşovenl.                          gătură  pentru  guvernul,  care  a  inaugurat                               v
                  pra mai fâcându-se şi de rîs înaintea lumii.
                                                                     Duminecă  diminâţa  a  avut  loc  în  „noua  eră“  de  „conciliaţiune“  în  sensul  „în-   Monumentul dela Presaca. Se at.
                                                                curtea  gimnasticei  săsescl  sfinţirea  stâgului  frăţirei“.  Dealtmintrelea  în  parantesă  fiă  oă în 24 Octomvre 1848 au oăZut la co­
                                                               jubilar,  după  care  au  urmat  eserciţiile  Zis:  codiţa  guvernamentală  ungurâscă  din  muna Presaca de lângă Zlatna un număr



                        Când  văZu  pe  Nemţoice,  par’  că  îi  nu;  atunci  obida  jum’ate  s’a  supus  şi  l’a   —  Mitohan !.. Şvain de rumân !..     ochii  beliţi,  ca  de  broscâ,  şi  întorcându-se
                  pică  din  cer:  I  se  păreau,  îndrăoitele,  că  lăsat  în  pace,  pricepând,  că  ’mnealui  îi                                       la  ai  săi  —  cari  începuse  să  s’adune,  —
                  sunt  dîne,  nu  alt-ceva.  Şi  se  uita  când  la  dice:                                       Aoleo  !..  Atât  a  trebuit  lui  nea  Ma­  Zise cu o mutră victoriosă :
                  ele, când la nevastă-sa.                           —  Nu  crîcni  ciuchito!  Să  nu  crîc-  tache, ca se-i sară ţandăra:                     —  Da fiă, că şi eu i-am înjurat!..
                       Şi  când  o  vedea  p’asta:  scurtă,  grosă,  nescl,  că  te-a  găsi’  dracii,  te  umflu  la  mu-   —  Pravila  şi  tatravanghelul  tău  de   Şi da să se arate atât de satisfăcut,
                  cu  ochii  mici,  cu  dinţii  ca  neghina,  şi  tăr-  ment, — ş’al’datâ nu mai pupi Rigala...  şocăţ!.. Nu te ’nfige, că te turbur!..   ca  şi  cum  pe  Nemţi  era  să-i  dâră  şalele  de
                  tănâţă  şi  urîtă  şi  soiâsă,  numai  ce  ’şl     Apoi  ca  un  plăpămar  bine  iducat,  ca    Şi a şi cârpit pe Neamţ.                înjurăturile lui.
                  Zicea:                                        un  aprupitar  cu  efducaţiâ,  s’a  recomandirisit   D’aci  bătaia  fu  gata.  —  Cumetrele,   Cumetrii  şt  cei-l’alţî,  când  simţiră  c-ă
                        —  Ptiu!... Pocită mai e!               mai întâi şi p'ormă...                       ţipând,  deteră  masa  d’oparte,  ca  să  fiă  loc   s’a  spart  bătaia,  începură  să  iese  de  prin
                        Şi  când  vedea  pe  Nemţoice:  nalte,       Şi p’ormă, hîm !...                     de  tărbăcâlă;  cumetrii  o  luară  razna,   stufişurî,  dâr  fiind  deprinşi  cu  d’alde-d’astea,
                  galante,  mlădiose,  curate  şi  cu  manerâ,  ârăşl                *                       Zicând  s’aducă  vardiştl.  Er  bietul  Mătache   mai  ales  oum  Mâta'che  scăpase  „nevopsit“,
                                                                                    * *
                  Zicea:                                                                                     vrând  nevrând  rămase  singur  la  zor,  ca   făcură  uitată  „împrejurarea  ’ntemplării“  şi
                                                                     P'ormă  s’a  aşeZat  lângă  o  Nemţoicuşe
                        —  Halam  să  le  fie!...  Bune  bucăţele,   oare  i-s’a  părut  ’mnealui  mai  „faină   şi,   să  ţie  piept  Nemţilor,  cari  cărau  într’ânsul   trăgând  masa  mai  la  umbră,  începură  âr
                                                                                                      44
                  n’am ce Zme!                                  punându-i clondirul la gură, o pofti :       de mama focului!                             „pileala“, ca să mai se’ntremeze.
                                                                                                                                                               Aşa, neutule !
                        In  sfîrşit,  ce  mai  vorbă,  nea  Matache   —  Să  am  pardon,  co’niţă  !..  Numa  o   A  dat  şi  ’mnealui  cât  a  dat,  dâr  la
                  luâ  foc  şi  ’ncepu  să  le  ’ncurteze...  la  înce­  înghiţitură in sănătătea m  e a . . .  orma  ormei  Nemţii  l’au  răsbit  şi  l’au  lăsat   Er acum, Matache, oând povestesoe
                                                                                                                                                          despre acest chef, 9pune cu poftă cum ■
                  put  cu  ochiade  şi  zîmbirl  ademenitâre,  âr    Şi  fiind-că  Nemţoica  făcea  mutricale,  lat pământului.
                                                                                                                                                          petrecut de frumos. Dâr cum ajunge
                  p'ormă...                                     nea  Matache,  tot  ca  un  om  bine  iducat,     Şi  pe  când  nea  Matache  căuta  să-şi
                        Ei, hei p'ormă e ce e!                  o  luâ  de  mijlocel  şi  o  strînse,  ca  s’o  îndu-  vie  în  fire,  Nemţii,  tot  Nemţi,  ca  să  scape   bătaie, o reteză şi sfîrşesce:
                                                                                                                                                               —  Dup’aceea, ne-am împozat 1p
                        Pen’că  ’mnealui  credea,  că  hamurul  se  plice  să  bea.  Atunci  Nemţoica  începu  să  de  vardiştl  şi  de  secţiă,  se  luară  repede
                                                                                                                                                          tograf; er p’ormă, cân’ s’a ’nserat, pă
                  tratarisesce ca la ’mnealui în maala, s’a scu­  se  smucâscă  şi  să  ţ i p e ;   âr  Nemţii  —  sigur  după Nemţoice, cari o tuliseră deja de mult.
                                                                                                                                                          core, ne-am întorsără acasă.... Da’
                  lat  frumuşel  dela  masă,  a  luat  un  clondir  că  beţi,  căci  altfel  nu  făceau  aşa  ceva,  —            *
                  cu  vin  şi  s’a  dus  politicos  de  s’a  prisantat  se  repeZiră  la  ’mnealui  ca  nisce  turbaţi:          * *                      spun dirept... Aşa chef, halam!...
                  la  masa  Nemţilor.  —  Papuciâia  vru  ’mneei  unul  îi  dete  brânci,  altul  îi  smuci  clon­  Când  se  văZu  singur,  nea  Matache,                    JElian dela Gru *
                  să  ’l  opresoâ,  dâr  Papucu  dracului  o'ată  dirul,  âr  altul  îl  tratarisi  —  pardon  —  cu  hărţuit  şi  terfelit  ca  vai  de  capul  ’mnealui,
                                                                                                                                                                                             *
                                                                                         Q
                  se  ’neruntă  la  ea,  s’o  bage  ’n  bole  ş’alta  un ghiont pe sub fălci, Zic© du-i:     se  scula  de  jos,  cu  nădragii  plesniţi  şi  cu
   118   119   120   121   122   123   124   125