Page 15 - 1899-07

Pagina. 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 145.—1899.

acest atentat ar fi fost urcjit de aşa ţinut prin representanţii lor dreptul învăţământul în şcâlele popo­ şcblă, şi numai împinşi de forţă îşi
numiţii radicali şerbi, cari nu pot de a decide ele însele asupra intro­ împlinesc datorinţa de învăţător. în­
suferi pe Milan risipitorul, în ţâra, ducerii armelor nouă şi asupra con­ rale din Bihor. văţământul în astfel de şcole nu pbte
s’a pornit în contra căpeteniilor par­ tingentului numeric al armatelor, căci II. să fiă complet, întreg, ci defectuos,
tidei radicale o gbnă din cele mai nu de geba dor lăudata civilisaţiă 4. E defectuos învăţământul în
neîndurate. Temniţele din Belgrad de acjî a făcut din Europa „cultă" Veteranul nostru luptător Axen- multe şcble şi pentru-că nu sunt
gem de bărbaţi fruntaşi radicali şi „liberă" un mare magazin de arme, tie Severu nu de mult în preţuitul aplicaţi învăţători absolvenţi de cur­
arestaţi. Peste t6te acestea în Bel­ un stat aşa cjicend militar armat din 4iar „Gazeta Transilvaniei" prin cu­ surile pedagogice, ci nisce indivi4î
grad şi împrejurimea lui s’a procla­ crescet pănă ’n tălpi. vinte dulcî şi petrun4et6re îndemna fără de pregătiri recerute, cari mai
mat starea de asediu şi statarul şi Conferenţa din Haga ne aduce pe învăţători, ca se fiă asemenea mult strică, decât tocmesc. Despre
s’a constituit un tribunal, care asu­ cu drept cuvânt aminte de adevărul bătrânilor dăscăli, cari deşi erau rău alţii s’a constatat chiar, atât din
pra vinovaţilor e împuternicit a aduce cjicalei: de voesci pace, pregâtesce-te de dotaţi, totuşi au lucrat cu neobosită j partea părinţilor, cari se căiesc, cât
sentinţă la moment. Printre cei ares­ resboiu. ostenâlă pentru cultura şi înaintarea şi din partea forului competent, că
taţi este şi un archiereu şi vre-o doi nemului românesc. Aşa este. Din nu lucră, nu fac progres în şcblă,
preoţi, bănuiţi de a sta în legături „Noua eră“ şi naţionalităţile. tot sufletul doresc şi eu şi dorim cu ba prin purtarea lor necorectă sunt
cu cei-ce au urcjit atentatul. Toţi toţii, ca învăţătorii de a4l se imi- chiar spre stricarea tinerimei şcolare
prisonerii sunt puşi în lanţuri. Milan Am 4is articuiul prim, că teze în virtute pe înaintaşii lor. Tre- — şi totuşi se tolereză în post. Pen-
şi omenii săi susţin sus şi tare, că foile unguresc! de un timp încbce bue însă de altă parte să recunos- tru-ce bre nu se stîrpesc astfel de
au dat de urma unei mari conjura- tot de Român! şi de viitorea lor ţinută cem, că spiritul timpului modern buruene din mijlocul şcblei, căcî
ţiunî, ale cărei fire se întind pănă politică se ocupă, vestind, că con­ pretinde afli dela învăţător o îndoită sciut este, că precum e învăţătorul
la curtea principelui din Muntenegru. ducătorii acestora ar ave de gând muncă, dacă voim să ţinem paşi cu aşa e şi şcola şi respective elevii
Lumea aştâptă cu încordare se vadă, câte şi mai câte, sfătuindu-i să se celelalte neamuri din ţâră. Sunt con­ acelui dascăl.
ce va eşi de aici, şi dâcă Milan este lase de politica de pasivitate şi ur­ vins, că învăţătorii români, pe lângă Der adevăr este, că în multe
ori nu de bună credinţă, când se zind tot felul de faime, că Românii totă salarisarea cea slabă, se silesc locuri avem şi noi învăţători bine-
pune se nimicâscă cu orî-ce preţ or- aşa, că Românii pe dincolea, ba că din răsputeri a satisface chiămărei pregătiţî şi bine plătiţi, cari ar pute
ganisaţia unui partid politic în Ser­ şi guvernul român li-ar da acelaş lor. Nici nu au lipsă de controlori să facă mult progres pe terenul în­
bia, care nu este pe bunul lui plac. sfat, ca şi Ungurii, — tot numai străini, de cari har Domnului a4î văţământului şi al crescerei religibse-
* scornituri tendenţiose unguresc!. sunt în abundanţă, ci de salar onest, morale. Durere însă, mulţi dintre
Ba unele dintre foile maghiare, din care să potă trăi liniştiţi de pe aceştia puţin lucră; le place să ducă
Dintre evenimentele, cari s’au
cari nu se prea împacă cu „noua o 4i p© alta cu familiile lor. Durere, o viaţă comodă şi trăiesc numai
petrecut în srăinătate, însemnată este că statul, ale căruia cheltuelî le su­ pentru sine; ba, ca să-şi câştige cât
fără îndoială visita împăratului ger­ eră" a guvernului Szell, vrâu să în­
man Wilhelm pe o corabiă francesă făţişeze lucrul ca şi când Românii portăm cu toţii, de învăţători nu se mai mult venit, nu se îndestulesc
şi cu celelalte naţionalităţi ar sări îngrijesce, pretensiunî îşi face faţă numai cu postul învăţătoresc, ci
în Bergen. împăratul visitând pe
sus de bucuriă, că acum d-1 Szell îi cu ei, der ajutbre nu le dă, decât ca ocupă şi alte oficii. Cum pbte un
marinarii francesî ’i s’a făcut o căl- preţ de cumpărare. Ce e mai dure­ om să servescă la doi domni de o-
durosă primire, şi a telegrafat pre­ va împăca şi le va face pe voiă în ros, nici autorităţile nostre şcolare dată, nu pot pricepe, însă cred, că
şedintelui republicei francese, cât de tbte.
Astfel şi „Egyetârtâs", vrând să nu-şî bat îndeajuns capul cu sdrtea învăţământul în şcola unora ca aceş­
fericit este, că a putut se visiteze
arunce ore-care suspiţiune asupra po­ bieţilor dascăli. Aşa, trebue să ve­ tia trebue să fiă cu desăvârşire de­
pe soldaţii şi cameralii nobilei Fran- dem cu multă durere, că puterile fectuos.
cie. Preşedintele a răspuns mulţu­ liticei guvernului Szell, scrie în sen­
mind pentru rara atenţiune. Visita sul acesta, 4icend între altele: cele' mai bune din sînul nostru în- 5. In multe comune dăm de
văţătoresc trec la şcblele străine. alte pedecî, şi anume: şcblele nu
acăsta a produs pretutindeni sen- „Căderea cabinetului Banffy a deştep­
saţiă şi este considerată, ca un semn tat iute în cercurile naţionalităţilor din Mai condamnabil este, că unii o fac sunt provădute cu rechisite de în­
acâsta, nu pentru-că dâră li-ar lipsi văţământ, învăţăceii n’au cele tre*
de apropiere a Germaniei de Fran- Ungaria o mulţime de speranţe (?) Naţio­ venitul de-a aubsista modest şi cu­ buincibse la învăţare şi nu cercetâză
cia. Se mai cjice, că scopul acestei nalităţile iau cu totul în serios schimbarea
visite ar fi fost un fel de pregătire de sistem (?) Şi se încred în el (?) Este la viincios între ai săi, ci pentru-că as­ şcola regulat. Intre astfel de împre­
a călătoriei, ce vrâ s’o facă împă­ totă întâmplarea caracteristic pentru acestă piră la o trâptă mai înaltă şi la jurări nici cei mai perfecţi învăţă­
ratul Wilhelm la exposiţia din Paris. mult amintită schimbare de sistem — a cărei o stare mai favorabilă şi liniştită. tori nu pot face progres, şi învăţă­
manifestare n’o vedem pănă acum, decât in Aceşti învăţători însă amar se în­ mântul trebue să rămână sterp, de­
*
dimisionarea câtor-va fişpanî vechi—că naţio­ şelă, pentru-că: „Fie lâfa cât de rea, fectuos în tbtă privinţa. Se nasce
După soirile din Haga, CQîlfe- nalităţile aşteptă dela ea realisarea visurilor tot mai bine în casa mea". acum întrebarea, pentru-ce du cer­
renţa de pace e în ajun de a fi în­ lor. Presupunem despre Coloman Szell, că In interesul promovărei învăţă­ ceteză copiii şcblă regulat? — Acest
chisă. Mar! erau speranţele, când s’a tendinţele lui politice au puţină parte în mântului poporal spun pe basa es- punct merită tbtă atenţiunea şi cred,
deschis, puţine şi mici sunt însă acum. înbărbătarea avântată a naţionalităţilor. perienţelor mele, că o numire în un că va fi în interesul învăţământului,
S’au adunat diplomaţii şi bărbaţii de Nici nu ne putem închipui bărbat de stat post mai bun, un cuvânt de reou- dâcă despre acestea voiu vorbi mai
stat din Europa şi de peste mare. maghiar, care şi-ar face o ambiţiune din sa­ noscinţă, un dar fiă venit din par­ pe larg de altă-dată.
ca se hotărască de pace. Dâr nu s’au tisfacerea aşa numitelor pretensiunî îndreptăţite tea orî-cărui binefăcător: este un mij­ 6. E defectuos învăţământul în
putut înţelege nici asupra desarmării, ale naţionalităţilor din Ungaria, mai ales ale loc puternic de a anima şi a îocu- unele comune din lipsa edificiilor
nici asupra aşa numitelor tribunale Românilor. Sâu doră se pote închipui rea­ ragia la muncă pe învăţătorii, cari şcolare, âr unde sunt edificii, unele
de arbitrii, cum cerea Rusia în pro­ lisarea programului dela Sibiiu al Româ­ se luptă cu multe neajunsuri. Şi bre din ele du corăspund aşteptării, pen­
iectul său. Germania n’a voit să audă nilor fără de primejduirea gravă a celor autorităţile nbstre şcolare se folosesc tru-că nu-s destul de înalte şi spa-
de desarmare, er Anglia şi America mai înseninate interese ale statului ma­ de acest mijloc? — Cred, că nu se ţibse, ci mici, strimte, umede şi ne­
n’au voit să se împace cu ideia unui ghiar ? Acest program pretinde între altele folosesc. Desconsiderarea şi brusca­ curăţite, atât înăuntru, cât şi înafară.
tribunal de arbitrii aleşi, cum cerea şi autonomia Ardealului. E clar, că despre rea contribue mult, ca învăţătorii, Cumcă astfel de edificii, în cari ti-
Rusia. Tot politica a fost meşter- aoâsta nu se pbte vorbi serios ... fie cât de bine pregătiţi, să-şî perdă năra generaţiune e silită a petrece
w
strică şi aici. Tbte statele şi-au sus- voia de a face progres cu elevii în în decurs de şese ani, sunt spre atri-

rândul luptătorilor se găsesc mai alegerilor generale ale funcţionarilor pe la anul 1860 susţineau, că inte­ Cu modul acesta în Ardeal în
mulţi săraci, decât bogaţi, şi apoi în public! făcute pe basa bacanalelor seu resele lor fiind altele decât ale Ar­ acei ani de tristă memoriă, confe­
definitiv, cum se putea dice prin marcalişelor boeiesc! şi nemeşeac! (adu­ delenilor, li-ar impune presenţa în sionalismul se punea mai pe sus de­
scrisori oculte adresate tinerimei, că nări comiiaten8e) dinainte de 1848, camera din Pesta. cât naţionalismul, şi de aceea adese
„Românii n’aveau de scop a storce încât trei districte din celea mai Apoi în anii 1866—7 şi urmă­ am avut ocasiune a vedâ pe jurişti
„dela guvern o constituţiune transil­ românesc!: Năsăudul, Făgăraşul şi torii, Năsăudenii şi Făgărăşenii având discutând dogme teologice în loc de
vană româaâscă? a comitatul Hunedorei decretase, că nu­ munţi de revindicat şi fonduri de cestiunl naţionale întemeiate pe „drep­
Va să 4i°ă programul Români­ mai cei născuţi în acelea ţinuturi câştigat; er Braşovenii procese de tul public şi natural“.
lor din 1848—1849 ş\ solidaritatea na­ pot fi aleşi funcţionari judiciar! şi resolvat (procesul cu Grecii), treceau Confesionaliştii erau mai bine vă-
ţională proclamată pe „Câmpul li­ administrativi în numitele districte. cu toţii Rubiconul la Pesta, unde 4uţî de capii bisericei române, decât
bertăţii" dela Blaşiu nu mai era un Faţă cu asemenea decretări sepa­ sperau a-şî vede dorinţele realisate naţionaliştii; căci numai astfel se ea-
ideal naţional? Ei aşa! ratiste, ce 4ice juriştii din partea şi de unde se întorceau cu buzele plică, că la 1872, când cu organi-
au
0 tinerime crescută fără un locului ? umflate. sarea tribunalelor regesc!, Prelaţii
ideal naţional; o tinerime deprinsă Ei tăceau, pentru-că nu se pu­ D’aci înainte conducătorii po­ români supuseră ministrului justiţiei
numai la oportunism; o tinerime lip­ teau „compromite eclatant“ înaintea Un­ porului român se împărţiau apoi în din Pesta listele de candidaţi la ma­
sită prin educaţiune de energia şi gurilor, cari se bucurau şi încurajau Pasivişti şi Activişti; cei dintâiu res­ gistratură.
ilusiunl, eşind în viaţa publică, nu sdrobirea şi desmembrarea totală a pingeau de a intra pe terenul creat Acestea aveam, pentru moment,
pbte ave în vedere, decât numai in­ corpului naţiunei române dintre Tisa de adversari, cei din urmă primeau a-le spune Sividui popii de pe valea
teresele sale personale egoiste. şi Carpaţî! acel teren. Ampoiului, fără a cita nume sâu a
Din acesta crescere mărginită Tot interesele locale, ca se nu Printre acestea două partide face personaliăţî, în speranţă, că voiu
a tinerimei studiose, atât în vederi, 4ic personale, presidau şi la legiti­ pluteau şi ^îaghiaronii, ale căror ră­ mai ave onbrea a mă întâlni cu
cât şi în apreciărî, n’a resultat în marea acelora, cari participau său măşiţe şi astădî se mai zăresc pe Domnia-Sa în colbnele „Gaz. Tran­
Ardeal decât cultul personal, confe­ doreau a participa la lucrările adu- băncile camerei din Pesta. silvaniei".
sional şi cultul intereselor locale; nărei deputaţilor din Pesta. In fine confesionalismul încă con­
La bună vedere!
cult, care a împedecat pe Români Invocatorii intereselor locale mai cura paralel cu interesele personale
să stabilescă o atitudine solidară întâiu le-au împărţit pe provincii, şi cu interesele locale, cari tbte îm­ B u c u r e s c î , 30 Iunie 1899.
faţă cu adversarii săi. apoi pe judeţe şi in fine pe comune, preună paralisau şi anihilau inte­
Teofil Frâncu.
La 1867 acei cult luase în Ar­ sâu confesiuni. resele politice generale ale naţiunei
deal nisce proporţiunî cu ocasmnea i Bănăţenii şi Ungurenii cam de române.