Page 27 - 1899-07

Pagina. 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 147.—1899.

turi, nici privilegiile nu sunt de valâre Serbia nu va fi linişte pănă când Milan Preasfinţiilor Părinţi Archierei! âmenilor, după vechia 4i°ală: „ Veritas
u
4
eternă *... trăesoe acolo. Toţi oonducătorii partidei ra­ odium parit .
Din îndurarea lui Dumne4eu şi prin
4
In fine „Peşti Hirlap * se preface a dicale sârbesc! sunt arestaţi, şi nimeni nu votul mandatarilor diecesei Aradului, esa- Tot episoopilor li-se prescrie, că „aşa
asigura, că după t6te acestea nu voesce să e sigur, dâcă ei vor mai vedâ vre-odată minat de sinodul archieresc şi întărit de să lumineze lumina lor înaintea âmenilor,
dărîme organismul bisericelor răsăritene, lumina (jilei. Statarul publicat după pri­ M. Sa cesară şi apostolică regâscă: pri­ ca vă4ând faptele lor cele bune, să mărâscă
4
mind eu astâfjl prin punerea mânilor Prea­ pe tatăl din ceriurl *. Va să 4ioă, episcopii
„vrâ numai să realiseze armonia între aoest mele arestări n’are alt scop, decât ca Mi­
sfinţiilor Vâstre darul şi insigniile demni­ au nu numai să lumineze minţile şi să nobili-
organism şi între stat", ceea-ce decă nu va lan, cu încunjurarea tribunalelor ordinare,
tăţii archierescl, cu frica lui Dumuecjeu, cu tezeinimele turmei concre4ute archipăstorirei
succede pe cale paclnică, „se va realisa prin să dea pe prisonierl pe mâna unui tribunal credinţă şi cu dragoste stau în locul acesta, lor la tâte ocasiunile nemijlocit şi mijlocit,
luptă“. Ca pupăză pe colac sfîrşesce provo­ estraordinar. Totul se face în taină. Gu­ când cuget la însemnătatea şi greutatea prin preoţime» subalternă cu învăţături aco­
când tâte bisericele şi confesiunile „se* dea vernul sârbesc nu publică pretinsele scri­ sarcinei luate asupră-ml, sarcina apostoliei, modate, ci atât ca bărbaţi ai naţiunei lor,
cât şi ca factori în legislaţiunea statului, au
sprijin în lupta acăsta (statului) faţă cu cele sori compromiţătâre aflate la cei arestaţi, a luptei resolute pentru binele şi fericirea
poporului încredinţat conducerii mele. să fiă esemplarl de virtute.
două biserici răsăritene“. şi acesta face să apară tâtă procederea lui Recunosc greutatea acestor sarciul şi
Fost-au (jile, ani şi seoull întregi plini
Ne reţinem dela comentarii. OrI-cine Milan în colorile celei mai justificate bâ- de suferinţă pentru sfânta biserica nâstră, marea responsabilitate luată asupră-ml, dâr
va înţelege, credem, unde ţîntesce lupta, nuell. Pănă acum niol un fapt grav nu s’a fost’a şi om trimis dela Dumne4eu, numele dragostea şi consciinţa datorinţei tâte le
ce-o pune în perspeotivă foia şovinistă gu­ putut documenta în sarcina celor arestaţi. lui — Andreiu, care cu acest toiag al ar- rabdă.
vernamentală în contra celor două „bise­ Se dau însă comunicate peste comunicate, chieriei, despicând marea roşie a suferinţe­ Acâstă dragoste şi consciinţă îmi sunt
rici răsăritene *. Artieulul din „Peşti Hir­ pentru a-se acredita părerea, că uu mare lor, a scăpat pe poporul nostru român or­ temeiul resoluţiunei mele, farmecul la lup­
1
todox din Egipetul robiei absolutismului tele. ce în solidaritate cu Preasfinţiile Vâs-
lap** o spune destul de clar. complot s’a descoperit în contra dinastiei secular; oăci precum însu-şl 4^ (în ® ' tre voesc cu tâtă virtutea, cu tot sufletul
n
r
ce
Obrenovici, — peutru-ca cu atât mai aspre
duâla hirotonirei noului episcop), „pronia şi cu tot cugetul meu a suporta în genere
să fiă pedepsele asupra pretinşilor complo­ pentru interesele ierarchiei nâstre române
Cehii si situatiunea din Austria. dumne4eâscă a căutat din ceriu ou îndu­
5 J tişti. Procederea acâsta a cercurilor oficiâse rare asupra oftărilor nâstre pentru câştiga­ ortodoxe, şi în speoial pentru ale diecesei
a
„Narodni Listy scrie: „Mareşalul ţării din
din Belgrad forte uşor pote se producă o rea unei metropolii pe sâma naţiuuei nâs mele aradane.
Austria de sus, Dr. Ebenhoch, care a pe­
mare reacţiune în ţâra întrâgă, care apoi tre române de relegea ortodoxă răsăritână Amăsurat promisiunei făcute la pu­
trecut mai multe cjile la Viena, s’a reîn­ din ţările împărăţiei austro-ungare**; dâr blicarea resultatului alegerei, în inima mea
să svânture şi să pună la regulă pe omenii
tors la Linz. El a avut o convorbire cu nici acestui mare archiereu, a cărui me- diferinţă de persâne nu va fi, ci cu ase­
aventurierului Milan.
contele Thun şi cu presidentul parlamen­ moriă ni-a rămas şi va rămânâ binecuvân­ menea iubire voiţi îmbrăţişa şi pe cei-ce
tată din generaţiune în generaţiune — ca au luptat în contra mea; având noi mai
tului Dr. Fuchs. Nu pâte fi îndoială, că la Conferenţa din Haga. „Gazeta âre-când a lui Moise profetul, — nu i-a vârtos a imita pe Marele Archiereu divin,
începutul tâmnei se va face o încercare de­ de Colonia** anunţă, că deliberările oomi- favorisat sârtea de-a putâ conduce pe po­ care s’a rugat lui Dumne4eu pentru cei ce-1
cisivă pentru lămurirea situaţiunei parla­ siunei a doua a conferenţei dela'Haga asu­ por pănă la pământul făgăduinţei, la sta­ insultau şi răstigneau pe cruce. Din contră
mentare. Se pare, că guvernul face de pe pra legilor şi obiceiurilor în vigâre în răs- rea deplinei mulţămirl. Sarcina conducerei făcând, exeroiarea celor mai cardinale drep­
acum preparări pentru acest esperiment**. bâie, sunt terminate. D-l Rohn Jacquemins, ulteriâre a rămas pe umerii archiereilor turi autonomice manifestate în libera ale­
succesori. gere, ar da numai ansă la antipatiă, răs-
Acelaşi organ din 13 1. c. are un ar- delegatul Siamului, a făcut o espunere a
Precum a trebuit să trâcă 40 de ani, bunare şi persecuţiuni contra-4i°âtâre spi­
ticul din peana unui deputat distins al negocierilor dela conferenţa din Bruxella
pănă ce alesul popor pribegitor, adese-orl ritului evangelic şi intenţiunei legislaţiunei
partidului ceh tiner. Artieulul culminâză în în 1874, a căror basă a fost constituită de turbulent şi revoltat între sine, a putut fi bisericesoî.
următârele: „Acum începe încercarea bărba­ proiectul depus de Prusia. Regulamentele condus prin Arabia nemulţâmirilor la pă­ Sum convins, că pe lâDgă receruta
tului de stat; un timp, în care este de do­ stabilite sunt privitâre la Gestiunile urmă- mântul făgăduinţei: aşa a trebuit să trâoă activitate armonică între archierei, numai
vedit, că în cercurile decisive e destulă târe: 1) Autoritatea militară pe un teri- deja şi pentru noi 30 de ani dela reoâşti- aşa se pâte conta cu îndreptăţire şi la o
garea autonomiei, fără a fi ajuns la de­
putere a pune statul pe aoel teren, pe care tor inamic ocupat. 2) Recunâscerea, oa solidaritate salutară între episcop şi epar-
plina organisare şi mulţămire a tuturor fac­ chioţii săi.
unic numai el se pote desvolta : pe terenul parte beligerantă. 3) Mijlâcele de a nu pri-
torilor constitutivi ai bisericei. Acâstă sar­
echităţii istorice faţă de tote popârele. Lu­ cinui pagube inimicului. 4) Asedii şi bom­ cină a deplinei organisărl şi mulţămirl are In urmă şi mai pe sus de tâte cu
nile proxime vor decide sigur în acâstă bardări. 5) Spionii. 6) Prisonierii de răs- să preocupe mai mult pe Archiereii noştri; umilinţă rog pe Domnul vieţii şi al morţii,
dela care tâtă darea şi tot darul desăver-
privinţă, şi sperăm, că înainte de anul nou boifi. 7) Bolnavi şi răniţi. 8) Puterile auto­ acâsta sarcină apăsătâre au în parte să o şirei vine, şi dela care şi eu smeritul prin
porte şi debilii mei umeri.
în fine se va face capăt............... Pacienţa în­ rităţii militare asupra particularilor. 9) Con- mijlocirea Preasfinţiilor Vâstre am primit
cordată pănă la estrem nu mai pote fi în­ tribuţiunl de răsboiii, rechisiţiunl. 10) Par­ Când în anul 1869 la îndemnul ma­ astă4î darul archieresc, să-mi dăruâsoă aju­
relui Andreiu, motivat cu lipsa de bărbaţi torul sâu: ca toiagul conducerei să-l pot
cordată. Ori se va realisa, ce s’a promis, său lamentari, capitulări, armistiţii. 11) Belige­
cu vooaţiune şi cu cpalificaţiunea prescrisă purta cu mână tare şi cu braţ înalt, spre
se va face o schimbare a fronturilor. “ ranţii şi răniţii, cari se află pe teritoriul
pentru trepte ierarchice, părăsind eu statul binele diecesei mele; ârâ în apusul vieţii
unei puteri neutre. civil, am îmbrăţişat cel bisericesc : am fă- slobo4iudu-mă după ouvântul său în pace,
out’o acâsta din vocaţiune şi iubire cătră ca un slugă bun şi oredincios cu vredniciă
4
A 16-a confiscare a „Patriei '. Afacerea Dreyfus. „Echo de Paris *
4
biserica mea; asemenea când, deşi înaintat şi cu dreptate să întru întru bucuria Dom­
Numărul de Duminecă al „Patriei* din Cer­ află din Rennes, că procesul lui Dreyfus va în etate, de curând fui distins cu încrederea nului. Amin!
năuţi a fost ârăşi confiscat, acum pentru a 17-a începe la 10 August şi probabil va dura trei representanţei sinodale din diecesa Aradu­
oră. Oensura a eliminat un pasagiu din primul săptămâni. Sentinţa se aştâptă pe cjiua de 2 lui, am primit grâua sarcină a arohieriei
articul, în care se arată, cum pe terenul Septemvre. Comisarul guvernului va cita numai în consciinţa datorinţei faţă de sâr­ SOIRILE DILEI.
învăţământului Românii bucovineni sufer vre o 175 de martori, între cari Esterhazy, tea clerului şi a poporului, dela care mă
cea mai mare nedreptate, fiind scâla ro­ Mercier, Boisdeffre, Roget, Cavaignac, du deriv, pe care-1 iubesc pănă a ml da şi — 6 (18) Iulie
sufletul pentru dânsul.
mână de adl din Buoovina degradată la un Paty de Clam, Gonse, Pellieux, Bertillon, Recunosc, că pe cât de înaltă şi fru­ La mandatul de deputat în Se-
simplu mijloc de slavisare. Casimir-Perier, Hanotaux şi Dupuy. Apăra­ mâsă e chiămarea episcopâscă, pe atâta beşul-săsesc devenit vacant prin mârtea
rea va chiăma, pe lângă martorii din pri­ este mai grea şi dintre tote ou mai multă contelui Horvath-Tholdi, precum i-se scrie
responsabilitate; o greutate şi responsabi­
mul proces şi ai anchetei Camerei de acu- lui „Kronstădter Zeitung *, a candidat un
4
Revistă externă. litate legată de sortea bărbaţilor cu posiţiă
sare, alţi martori noi, al căror nume se jidov maghiarisat şi botezat, Vâszi Iozsef
înaltă şi de care cu atâta mai puţin se pot
Din Serbia. In temniţele Belgradu­ ţine secret. emancipa episcopii, cărora în general le (mai nainte Iosef Weiss), redactorul dela
lui Serbiei zac în lanţuri 70 de prisonierl. sună admoniţiile Marelui Apostol, adresate „Bud. Naplo *, cunoscut de altmintrelea şi
4
Printre ei se află şi vărul prinoipelui Ni- Chirotonire de episcop. lui Timoteiti episcopul Efesului: „Păzesce înaintea publicului românesc prin expec-
ohita din Muntenegru, Blaso Petrovid, des­ cetirea, mângâierea şi învăţătura; să nu toraţiunile-i murdare la adresa poporului
neglijl darul, ce este în tine!“, cărora li-se
pre care se cjice, că s’a constatat, că odiniâră Publicăm astăcjl textul discursului, ce român făcute acum vr’o doi ani când cu
mai impune: „să înveţe, să mustre şi să
a adus Dr-ului Veşnici o sorisâre din partea l’a rostit noul episcop al Aradului, losif spună adevărul cu vrem9 şi fără vreme**, procesul d-lui advocat Patiţa, petraetat la
generalului GruicI, în care se elicea, că în Goldiş cu ocasiunea chirotonirei sale: ce în loc de plăcere atrage adese-orl ura Pesta. Se 4ice, că chiar persâne marcante

primejduită şi ’n mare parte chiar stricată teanu şi Cămpeanu; apoi Peneso, Grozeso, Neamţul în verderbende are patru e ce avem să nu spun la prima ocasiune
de venetici speculativi streini de neam şi şi lanc şi Trif şi Tit şi Bud — par’ că-s de diferite sonurl, pronunţând acest cuvânt unele din cele mai nefaste, pe nimerite.
limbă, şi de păcatele şi nepăsarea scriitori­ din Otahiti, TitipuşI! Apoi dânsul, strânge, aproximativ vdrdărbonde. Ou tote acestea In politică avem destui duşmani! Ba-
4
lor noştri „literaţi * română! aghiotant! Şi de ce nu? Când sciut este, că Neamţul p’aceştl patru e îi lasă liberi, cu­ reml în litere şi în graiu să fim ouminte şi
La noi Românii, şi mai cu semă în dânsul vine dela dans, strânge dela ştreang, raţi în scris, nici un semn nu le mai pune uniţi. Să nu ne fim acasă, în familiă, duş­
Regat, domnesce o destrăbălare, o pornire, âr aghiotant dela aghiuţă, cel-ce farmecă spre diferenţiere. mani chiar noi de noi! —
o deviare în limbă şi ’n literatură, nu tristă, frumâsele fetiţe! Avem cuvântul ajutare, Naţiunile civilisate scriu şi-şi pro­ Aş mai avâ o vorbă.
ci de-adreptul criminală. Unde din întrâga ajutor. Nemţii cjic Adjutant. Francesii ase­ nunţă limba, precum libertatea şi corecti- s:
Românime limba e mai dulce, mai frumâsă,— menea dic aide major, aide-de-camp. Noi nu tji- tatea limbei o reoere, şi lasă în voia şi la Andreii! Mureşianu a 4i
Un glas ei mai aşteptă şi sar ca lupii’n
unde pronunţarea ei e mai corectă şi mai cem adjutant sâu ajutant, Domne feres.ee! La priceperea streinului să înveţe cum s’o scrie
elegantă: prin salânele din BucurescI şi noi vr’un mitocan a ciis oândva, din glumă, şi cum să o pronunţe. Naţiunile civilisate stână:
împrejurime, acolo cjiariştii şi „nuveliştii * aghiotant, şi noi cu toţii, literaţi şi acade­ nu-şl diformâzâ, nu-şl sugrumă limba de „Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri din munţi şi
4
11
4
noştri o încurcă mai urît. Un orator bucu- micieni, haidl „ţin-te după el *! dragul nimănui. Numai noi, Românii, să for­ din câmpii .
reştean in parlamentul României te îu- Este acâ.-ta faţa cinstită şi curată a ţăm blajina nâstră limba în forme strimte, Un fior ne cuprinde la înţelesul sublim
cântă, o damă de BucurescI te farmecă cu a limbei românescl? nepotrivite şi pocite, şi s’o încărcăm cu al acestor cuvinte şi stăm uimiţi pe loc.
4
limba românâscă, ce vorbesc. Er scriitorii E o mască de batjocură, e caricatura semne, s’o „înlesnim (?), s’o -simplificăm **.?) George Coşbuc are „curajul * şi face
4
u
noşţri — ! Avem escepţiunl, nu-i vorbă, dâr a tot ce-i românesc şi ce-i latin, frumos şi în hatârul streinului greoifi? pasul dela acest sublim şi observâză:
Peu numai puţine escepţiunl. nobil în limba românâscă, — un adevărat Limba, ca tot ce are viaţă în lume, deşi nu e frumos să te joci cu
u
Ceea-ce din partea scriitorilor se co­ blăstăm asupra nâstră! pretinde şi ea deplină libertate în desvol- copiii de-a săritul în stână — !
mite cu limba în ortografiă şi ’n scrieri Greci, Bulgari, Armeni, Ţigani, Ovrei tarea sa. Forţată, încătuşată, ea degenerâză Ce să fiă asta? Glumă e? Bajooură e?
literare în genere, der mai cu sâmă’n cjia- pot scrie astfel, der Românul mândru şi şi din dulce şi frumâsă, ce era, devine Nu-i mai punem nume!
ristica şi ’n „beletristica** — sit venia verbo consciu de naţionalitatea sa latină nu va prâştă şi urîtă. Şi să nu uităm : fruinseţea Destul — că simţ naţional şi pietate,
— de peste munţi, — cum am mai (jis, — primi, nu-1 rabdă inima, ca să se împace şi dulceaţea şi nobleţea limbei nostre dâr nici înţelepciune nu-i !
e crimă, e păcat! ou astfel de păcat! „Să mă baţi şi să mă dace în latinitatea ei. Purfonetismul
legi * eu astfel nu voiu scrie niel-odată! Şi nu-i vre-un ciocoi, care 4i°e asta,
4
Ce să mai cjicem de pur-fonetismul omâră latinitatea! un blăstăm asupra lim­ rămas din vremea veche, sâu vr’un frivol
în ortografia nâstră? Ce să mai cji cem Franoesul, cu limba şi literatura sa bei românescl! ■ străin, venit de ieri, ci e Românul, e Ar­
la acestă gangrenă a limbei românescl ? Ro- de vâcurl civilisată şi’nalt-organisată, ţine Deci- pănă când Francesul nu va scrie deleanul, este poetul nostru drăgălaş Cosbuc!
mîn, Rumîn, înger, oînt, grîu, cît îl de strict la rădăcina ei latină şi scrie fagade Bordo, sitoaien, fasude, amp’rSr-, Englesul nu The rest is silence.
bătrîn, mînios, mîine, polmîîne, mîlnile, şi fassion; âr noi Românii, neţinând sâmă, va scrie Ai-oh-u-ăh şi Neamţul vbrdărbonde,
cîntînd, mîngîere, rămîne, sînge, cîmp, ur- d. e. că verbul maintenir derivă dela main pănă atunci nici noi, Românii cei adevăraţi, Tăcere!
lînd oîlnil, răşchirat (resfirat) etc., apoi primind acest cuvânt, nu-1 scriem, şi nici hu vom primi purfonetismul ameninţător. Braşov, Iunie 1899.
Obadân, Muntân, Cămpân — de gândesci nu-1 rostim mânţine, ci menţine.
că ai a face cu nisce şvăbol din Transvaal Englesul scrie Iowa şi citesce Ierte-mi-se acâstă diversiune —; dâr IoAN B. Lem£NY,
şi-s bine cunoscuţii noştri Obadeanu, Mun- Aî-oh’-u’ăh. nu m’a răbdat inima, ca din multele păcate