Page 30 - 1899-07

REDACŢIUNEA, „ftAZETA“ iese în Mcare îi.
Afiministraţiunea şi Tipografia. Abonamente pentru Anstro-Ungaria:
BRAŞOV, piaţa mare Nr, 30. Pe un an 12 fb, pe şise luni
6 fI., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate nu N-rii de Duminecă 2 fi. pe an.
se primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nn se retrimet. Pe un an 40 franol, pe şăso
1BSERATE se primesc la AD- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
HIHISTRAŢIUNE în Braşov şi lu N-rii de Duminecă 8 franol.
nrmătdrele Birouri de anunolurl: Se prenumeră la tdte ofi­
In Viena: I*. Oukea Nachf. ciale poştale din întru şi din
iSiix Auganfeld AEmerioh Lesnor, afară şi la d-nii colectori.
Hslnrlch Sohalsk. Rudolf filosse. Abonamentul pentru Braşov
A. Oppallks Nachf'. Anton Oppellk.
In Budapesta: A.V. Boldbor- Adminietraţiunca, Piaţa n.are
nor, Ekstoln Bernat. In Ham- Târgul Inului Nr. 30, etaşis
burg; Marolyl & Uobmann. I.: Pe un an 10 fi., pe şese
PREŢUL INSERŢIUSILOR : o se­ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
ria garmond pe o colină 6 or. smnniBiH mp» sapi emmn ap na Cu dusut în casă : Pe un ar
şi 30 or. timbru pentru o pu­ \znjf gatmvsi wSsmi aJUa adm — 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pa trei
blicare. — Publicări mai dese luni 3 fl. — Un esomplar 5 or.
după .tarifă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atât abo­
RECLAME pe pagina a 3-a o namentele cât şi inserţiunile
seria 10 or. său 30 bani. sunt a Be plăti înainte.
Nr. 148. Braşov, Joi 8 (20) Iulie.

Saşii nu se alieză, Afirmarea nâstră din urmă e mici, âr jertfa ar fi întrâga nostră înainte, fără a căuta se pună stavilă
sprijinită şi prin faptul, că „S. D. esistenţă. răului ameninţător.
II. Tageblatt" face deosebire său, mai Aici organul săsesc din Sibiiu
Şi dâcă e vorba de nimicire „în
Aşadar organul conducetor al bine fiis, gradaţiune în ceea ce pri- adauge următorea caracteristică ob tote împrejurările", nu e mai demn,
Saşilor moderaţi se pronunţă în con­ vesce urgia şovinismului susţinând, servare: „Pote că trebue se pierdem ca un popor, fiă cât de mic, să piâră
tra orî-cărei alianţe cu Românii, ne că acâsta ameninţă pe Saşi mai pu­ acele bunuri în tâte împrejurările; luptând pentru drepturile şi esistenţă
mai vorbind de celelalte naţionali­ ţin, fiind-că micul popor sas pare nu o vom putâ împiedeca. Der nu sa, decât să lase a fi sugrumat cu
tăţi slave din Ungaria. De ar face, mai puţin periculos şoviniştilor, de­ voim se le punem în pericjil de încetul în mod rafinat.
fiice, Românii politică activă orî pa­ cât Românii. dragul unui popor străin“. Dr. Wolff pote să crâdă, că re-
sivă, tot una; alianţa Saşilor cu ei este In genere jocă un rol în argu­ Forte bine! Der situaţiunea ceta fatalistă a foiei sale este cea
şi remâne o imposibilitate. mentarea numitei foi temerea de fiind atât de rea şi de desperată, mai bună. Dâr ce vor crede şi ce
resbunarea şovinismului. „S. D. Tgbl.“ întrebăm: însâmnă acâsta a lucra
Intr’aceea remâne cestiune des­ vor cjice viitorele generaţiunî săsesc!
respinge însu-şî conceptul de alianţă cn prevedere politică? Decă Saşii
chisă, decă Românii din parte-le despre acâstă atitudine oportunistă,
a popârelor nemagbiare în contra sunt în perieul de a-şî pierde bunu­
voesc acesta alianţă şi în ce condi- care se pune aşa fiicend la discre-
elementului domnitor maghiar afir­ rile lor culturale „în tote împreju­
ţiunî ar pute-o încheia în cas, când ţiunea adversarului?
mând chiar, că o astfel de alianţă rările", cum mai pâte ave înţeles
ar voi-o şi Saşii. Dâr scopul nostru nu a fost şi
ar însemna organisarea luptei de afirmarea, că ele pot fi puse în pe­
nu este să intrăm în meritul unei
Destul, că organul săsesc sibiian rassă, oare va duce la „resboiul ci- rieul printr’o eventuală alianţă cu
s’a folosit de o mică controversă vil“, numai de temerea, ca nu cum-va Românii? Nu este aici o contradicţiă teme, care nu e la ordinea cţild
academică cu o foiă română — şi se cadă Saşii în suspiţiune, că ar fi flagrantă ? şi a fost suscitată numai aşa în ge­
acesta este momentul caracteristic duşmanii poporului maghiar, şi pe Dâr organul lui Wolff a găsit neral prin fiiaristică.
al procederei sale — pentru de a lângă acâsta în caşul de faţă pote o esplicare fiicend, că în caşul acesta Decă şi când va ajunge lucrul
lua o posiţiune hotărîtă într’o ces­ şi cu intenţiunea de a da o probă Saşii ar forma mica antegardă, care vre-odată acolo, ca să se vorbâscă
tiune, căreia nu “i-a premers încă nici despre lealitatea a parte a poporu­ ar fi mai întâiu atacată şi nimicită în serios de o alianţă ofensivă şi
un fel de propunere seu tratare se- lui săsesc, care ar justifica apoi o de adversar, şi atunci ar fi indiferent defensivă între Români şi Saşi, atunci
riâsă şi care a fost numai aşa în ge­ tratare a lui mai cu mănuşi din par­ pentru ei, dâcă marea massă a alia­ credem, că cestiunea principală va
nere şi în trecet atinsă. tea şovinismului cutropitor. ţilor ar învinge sâu ar fi învinsă. trebui să fiă programul de acţiune.
Dâcă cu tâte acestea Dr. Carol Se lăsăm înse la o parte ces­ Asemănarea acâsta schiopătâză Ou două planuri de bataiă deosebite
Wolff a aflat de bine a lua o posi- tiunea motivelor, ce au condus or­ forte tare, în sensul fiicalei germane. nu pote întră în luptă o âste aliată.
ţiă atât de hotărîtă în cestiunea unei ganul lui Wolff în a lua acâsta ati­ In tot caşul ea nu esprimă nici o Şi aici nu-i vorbă de tactică, ci de
eventuale alianţe cu Românii şi cu tudine „categorică", — pentru care ideiă politică, şi analisată cu dea- programul de luptă însuşi, care nu
celelalte naţionalităţi, atunci motivele una din toile guvernului actual s’a meruntul, ea susţine o curată impo­ pâte să fiă jumătate guvernamental
sale trebuesc căutate în altă parte, şi grăbit a-i da un testimoniu de sibilitate. Odată făcând parte dintr’o şi jumătate oposiţional.
şi mai aprâpe de mintea nostră este, bună purtare patriotică — şi se în­ alianţă, cum s’ar putâ admite, ca
că densul a voit se predispună spi­ cercăm a contempla puţin mai de-a- Saşii, fiă chiar şi cei în prima liniă
ritele între Saşi în contra ideii de prâpe motivul principal, ce-1 aduce atacaţi, se fia nimiciţi cu totul şi se „Sieb, D. Tgbltt.“ despre alianţa
alianţă cu naţionalităţile şi în deo­ înainte pentru a-şî susţinâ părerea, nu se mai pâtă reculege nici după cu Românii.
sebi cu Românii; a mai voit apoi că o alianţă a Saşilor cu Românii o învingere a aliaţilor lor ? Aşa ceva
se taie apa dela m6ra acelora din e imposibilă. nu putem înţelege nicidecum şi Ca să-şî dovedâscă afirmarea, că
sînul Saşilor, cari sunt preocupaţi Şi numai anunţarea platonică nici nu putem afla cât de puţin sens este o contradicţiă între pasivitate şi
u
de acâstăideă, ba pâte şi doresc reali- pe bârtiă a unei alianţe cu Românii politic într’o astfel de afirmare. Dâr alianţă, „Sieb. T). Tagblatt scrie în
sarea ei; în fine — şi acâsta după — fiice D. Tgblt" — ar face, şi în caşul, când întrâga 6ste a alia­ ar'ticuiul, despre care am făcut amin­
atitudinea de pană acum a aminti­ ca ura mai mare, ce o are şovinis­ ţilor ar fi învinsă, pericolul ce ame­ tire în numărul de erî al fâiei nâstre,
tului conducetor sas nu pare a fi cu mul în contra Românilor şi resbu­ ninţă esistenţă naţională a Saşilor următârele:
totul eschis — pote că Dr. Wolff a narea lui se se spargă mai întâiu în nu va fi mai mare ca astăfiî, dâr cel „In teoriă pare acceptabil a Zice, că
mai avut în vedere un fel de captatio capul Saşilor. Suntem un popor forte puţin Saşii ar pute fiice, că au făcut luptăm aliaţi în contra adversarului comun,
benevolentiae a celor dela cârma sta­ mic, adauge numita f6iă, şi avem o încercare de a-şî asigura bunurile unul c’o tactică, celalalt cu alta. In praxă
tului prin refusul categoric a priori, de încă fârte mult de pierdut, căci po- culturale, pe cari şi aşa pâte vor însă lucrul n’ar fi nici pe departe aşa de
a conlucra în luptele politice cu aceia, sedem bunuri culturale mai multe, trebui se le piârdă „în tote împre­ simplu.
cari sunt atât de urgisiţi de şovinis­ decât Românii; asupra acestora s’ar jurările" şi pe cari le vor şi pierde, „Să admitem, că unei alianţe nu s’ar
mul maghiar dominant. arunca atunci şovinismul şi le-ar ni­ decă vor lăsa lucrurile se mârgă aşa opune acele piedecl principiare, despre oarî

FOILETONUL „GAZ. TRANS". biului pe strade înainte, nisuindn-se fiă-care asupra vitrinei dela prăvăliă şi rămase ui­ că nevastă-sa e forte fricâsă din fire, a
să ajungă cât mai curând la fabrioa, unde mit pe loc. cumpărat revolverul, ca s’o liniştâsoă. Tot­
lucra. Mărfurile, cari erau espuse acolo, cons­ deodată m’a rugat să-i arăt, cum trebue
Revisuirea cassei. Dintr’odată rămase înmărmurit pe tau din recvisite de vânătâre, revolvere, mănuit".

De loc; o figură, care tocmai eşia dintr’o pră­ pistole şi patrone; âre ce să fi căutat cassa­ „Aşa!" murmura Neumeister, de ju­
vălia îi atrase fără de voe privirea. rul aici? mătate uimit, de jumătate îngrozit, „vă
Frideric Tbieme.
Un moment chibzui Neumeister; atunci
„Oe îutîlnire minunată", murmura Neu­ mulţâmesc!" Apoi părăsi prăvălia.
I. îi veni o ideă cu totul deosebită. In mo­
meister. „Acesta e prietinul meu Vogt. Să Aşadâră prietinul său Vogt îşi cumpă­
Intr’o dimiDeţă posomorită şi negu- mentul următor păşi în prăvăliă.
fi plecat şi el la preumblare? Sâu ce sfân­ rase un revolver! Aoesta era un lucru, care
rosă de Martie eşi Albert Neumeister, pro- „îmi pot lua permisiunea să vă în­
tul caută el aşa de diminăţă în partea trebuia să-l turbure. La ce ’i trebuia lui
curistul şi directorul filialei unui institut treb, ce & căutat aici domnul, ce a eşit
acâsta a oraşului?" revolverul? La ce a lăsat să fie instruit în
bine vădut de bancă din unul din oraşele adiuâurea de aici?" clise el vânzătorului.
Ernst Vogt era cassarul filialei, cel manuarea lui. La ce s’a sculat aşa de di-
mai mari idustriale, cu o durere nespusă Acesta îl privi lung pe străin fără de
mai bun prietin al său, cu care lucra de minâţă, să vină într’o parte atât de depăr­
de cap să se preumble pe stradele ora­ a-i răspunde la întrebare.
atâţia ani împreună. Amândoi îşi petrecu­ tată a oraşului ? La ce spusese vânZătoru-
şului. „II ounosceţl pe d-1 acesta?" întreba
seră în săra treoută multă vreme împreună Ini un neadevăr? OăcI dâr el nu era nici
Directorul băncii n’avea obiceiul să el în sfîrşit.
la masa lor obicinuită dela „Bîrlogul lu­ însurat şi nici să se mute nu avea de gând !
se scole aşa de diminăţă, astăcjî însă o du­ „Da, forte bine. Mă interesez mult
pului". Oe voia să facă aşadâră cu revolve­
rere insuportabilă de cap îl alunga din de el".
pat afară sub cerul liber. Aerul rece şi Neumeister a voit să strige după el, Vânzătorul tot mai stătea la îndoâlă; rul ? Disgust de viaţă şi melanooliă n’a ob­
prospăt de diminăţă a fost ca un balsam însă acesta a tre'cut atât de repede, încât în fine îi răspunse încet: servat el nici când la omul acesta. Din
alinător pentru capul său arZător; de ju­ dispăruse pe la colţul din apropiere. Aşa „Atunci să vă spun. Pote că va fi contră, cassarul era tocmai mire şi încă un
mătate inconsciu înainta mai departe, de­ se lăsa directorul de a-1 mai urmări şi bine. Domnul acela a cumpărat un revol­ mire norocos, şi avea de gând să se însâre
cât cum îşi propusese, şi ajunse în subur- pleca curios spre prăvălia, din . care eşise ver şi patrone". în câteva săptămâni.
biul muncitorilor, unde deşi era încă de cassarul. Ore ce să fi putut cumpăra el in „Nu ţi-a spus el, pentru-ce?“ Muncit de gânduri plecâ el, fără de
vreme — nu erau nici şepte 6re — pră­ acest suburbiu? Pote ţigări, căci era un „Ba da. El a Zis, că se va muta în a putâ afla vre-o esplicare la acest fapt
văliile şi localele de venejare erau deja fumător forte pasionat. curând într’o locuinţă nouă afară de oraş, curios.
deschise. Grăbiţi treceau locuitorii subur- Neumeister arunca o privire scrutătore într’un colţ din cele mai depărtate. Şi fiind­ Diutr’odată îi fulgera o ideă prin cap :