Page 58 - 1899-07
P. 58
RED ACŢIUNE A, „uazeta“ iese în flâcare t^i.
Aiiinistraţiimea ţi TiDOgrala, Abonamente pentru Anstro-Ungaria:
BRAŞOV, piaţa mara Nr. 30. Pe un an 12 TI., pe şăso luni
6 fI., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrancate nu N-rii de Dumineci 2 fl. pe an.
ae primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nn ae retrimet.
Pe un an 40 franol, pe şăse
IM 8 ERA TE se primeso la AD- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
BIMISTRAŢIUHE în Braşov şi la N-rii de Dumineci 8 franol.
armăt/irolo Birouri do anunolurl: Se prenumeră la tdto ofi-
In Viena: M. Dukos Nachf. ciele poştale din întru şi din
I3ax. Augonfold & Emerloh Lesnar, afară şi la d-nii colectori.
Holnrloh Sohalek. Rudolf Mosse.
A. OppollksNacbf. Anton Oppellk. Abonamentul pentru Braşov
In Budapesta: A.V. Boldbor- Admmistraţiunea, Piaţa nait
gsr, Ekateln Bernat. InHam- Tfirgul Inului Nr. 30, al o cit
burg; Marolyl k Llebmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şest
PREŢUL INSERŢIUHILOR : o se luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
ria gnrmoud pe o eolOnă G or. Cu dusul în casă : Pe un ar
5 i 30 or. timbru pentru o pu- O S I I . 12 fl., pe 6 luni 6 fl.. po trei
lioaTe. — Publicări mai dese luni 3 fl. — Un esemplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atăt abo
RECLAME pe pagina a 3-a o namentele căt şi insorţiunile
seria 10 or. său 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 156. Braşov, Sâmbătă 17 (29) Mie.
„Altă“ politică de maghiarisare. Am trece uşor cu vederea peste li-au fost de-ajuns pentru a se în succedă şi întru cât nu, e greu de
ideile lui Beksics, decă n’am fi ob grădi după plac. Decă pe noi nu prevăcjut. Ce-i drept, noi nu ne pu
Cei ce odini6ră se însufleţiau servat, că aceste idei au început ne-au putut sdrobi, apoi au sdrobit tem închipui, ce căi nouă ar mai
atât de mult pentru „bravurile lui se-şî afle ore-care teren printre Ma ei alt-ceva: Cel dintâiii lucru pe pute găsi „statul maghiar" pentru
11
Tisza, care se lăuda în gura mare, ghiari. Aşa, de esemplu, guverna care l’au sdrobit a fost legea de ridicarea culturală şi materială a ele
că va sdrobi naţionalităţile, astăc|î mentalul „Nemzet a publicat de naţionalitate, din care se pote cjice, mentului unguresc, căci ridicatu-l’au
44
par a-şî fi perdut răbdarea. Şi cum nu, curend nn articul de fond, în care că acjî nici umbră n’a rămas. De-o- destul şi pănă acum, dăr pentru aceea
când Tisza s’a dus de mult şi după intră cu totul în vederile lui Bek dată cu ea au sdrobit şi puţina li tot cam acolo a rămas, unde a fost
el s’a dus şi un şir întreg de mi- sics, la ale căruia date şi constatări bertate de desvoltare naţională, ce la început. Ridicatu-li-a generosul
niştri-preşedinţî, ba s’a dus şi „teri se provocă. Foia guvernamentală era prevectută şi pentru noi în acea „stat maghiar scole unguresc! pre-
44
bilul Banffy, şi naţionalităţile ne vorbesce şi ea de „un nou funda lege. Mai întâiu ni-au scos limba tutindenea şi de tătă categoria, der
44
maghiare încă tot nu sunt sdro- ment naţional şi emite părerea, că din tote diregetoriile, apoi ni au im pentru aceea nu ne impun cu „cul
bite! statul naţional maghiar ar trebui ri pus învăţarea limbei maghiare în tura lor măcar cât de puţin; înfun-
44
Cei mai mult, „statisticianul" dicat pe torţa naturală de espan- şcolele nostre poporale, au Introdus datuli-a gura cu miliăne şi 4 °î de
e
maghiar, faimosul Secui Beksics, a siune a poporului maghiar, care forţă limba maghiară şi în şcolele năstre milione, bani gata luaţi în mare parte
publicat numai de curend o statis ar fi tot atât de mare, pe cât este medii, âr la urmă, ca pupăză pe din busunarul toştilor iobag! român!,
tică cu scop de-a dovedi, că resul- de mică puterea de-a asimila a Ma colac, ni-au aruncat în gât legea dăr milionele s’au dus şi pentru
tatele maghiarisărei, dobândite în cei ghiarilor. „kisdedovurilor". Nu mai vorbim de aceea nemeşii tot calic! au rămas şi
trei-cfecî de ani de muncă de pană Se pare din tote acestea, că alte leg! şi ordinaţiunî nenumărate, plin! de datorii ca vai de capul lor.
acum, sunt aprope microscopice atât maghiarisatorii. după cum am (ţis car! tind la înăsprirea legilor de Şi aşa s’a întâmplat şi în celelalte
în Ardeal, cât şi în Bănat şi Un mai sus, au început se-şî perdă răb mai sus şi la strîmtorarea nostră. şi totul s’a făcut ce numai s’a pu
garia. După constatările lui Beksics, darea, căci după speranţele, ce li-se Vor fi de-ajuns, credem, şi numai tut, der pentru aceea Ungurii de a4î
numai între Saşi şi în oraşele în- dedeau la început, ei s’au îndulcit câte am, c}is pentru ca să vadă or! cu nimic nu sunt mai fericiţi, mai
cungiurate de populaţiune maghiară, cu ideia, că încâţî-va an! naţionali cine, ca acum le este uşor Unguri „impunător! , or! mai „cuceritori"
44
cu deosebire înse în Budapesta, a tăţile au se fiă „sdrobite , pe când lor de-a vorbi despre o „renunţare ca cei dinainte cu 80 de ani.
44
44
făcut rassa maghiară „adevărate cu un progres nu se simte în privinţa la politica maghiarisării prin forţă.
Sperăm în Dumne4eu şi în drep
ceriri “, pe când în alte părţi, der acâsta nicî chiar acum, după trei- Ne-au ferecat bine de mân! şi tatea lui, că nicî de aici înainte faţa
mai ales între Român! şi Slovaci, cjecl de an! din cei mai graşî ai de piciore, ne-au legat aşa-cjicend
pământului nu se va schimba, or!
nu numai că nu s’au făcut „cuce epocei de maghiarisare. fedeleş: ce sens mai are acum, ca
care ar fi politica de maghiarisare
riri", dâr „s’a perdut mult sânge N’avem dec! se ne mirăm prea să ne lovescă cu biciul şi să ne facă
a îngâmfaţilor dela putere.
maghiar“. mult, decă au început se se audă să mai alarmăm lumea cu ţîpetele
Ideile lui Beksics ne sunt cu chiar din sinul ce] or mai incarnaţi nostre ? N’ar fi ore mult mai con
noscute mai de mult, căci le-am ve- Maghiar! glasuri, car! pretind a în sult pentru ei, ca cel puţin acum Conferenţa interparlamentară
cjut încă cu câţî-va an! înainte ven locui politica de maghiarisare cu să ne lase „în pace" şi să-şî vadă din Cristiania. Ungurii ârăşl sa pregă
tilate în foile maghiare. După espe- toporul prin altă politică, mai do de trebile lor? tesc la o mare „acţiune". De astă-datâ nu
nenţele şi datele statistice, ce şi- molă la părere şi mai puţin brutală, Decă e vorba de-o maghiarisare aici acasă, oi eitiar în Cristiania, unde Marţia
le-a câştigat pănă acum, el a ajuns der tot politică de maghiarisare. cu forţa, acesta e pusă deja la cale viitore se va deschide conferenţa interpar
la convingerea, că ideia „contopi- N’ar fi nimic mai firesc, decât prin înse-şî legile, ce ni-s’au adus. lamentară. Le-au venit la urechi, că grupul
rei", în modul şi cu mijlbcele de acâsta. După ce şi aşa n’au între- Acum va fi bine să profite de oca- român interparlamentar va fi representat
44
pănă acum, este o „chimeră şi „fan lăsat de-a face tote esperimentările siune şi, pe cât timp noi suntem le aoolo prin bărbaţi distinşi şi de greutate,
44
tomă , cum a numit’o însu-şî. De posibile, de-a recurge la tote mij- gaţi, ei să-şî facă mendrele, căci cari vor aduce în discusiunile conferenţei
aceea el e de părere, că politica de ldcele forţei şi presiunei, der aprbpe doră budgetele statului le au în şi causa Românilor asupriţi. Soirea acesta le
maghiarisare de pănă acum nu e fără nici un succes: pentru ce se mână. Acestea să le folosescă pen turbură liniştea sufletăscă domnilor din gru
bună, maghiarisarea nu se va pute nu încerce şi pe altă cale ? De per tru întărirea culturală şi materială pul interparlamentar maghiar. S’an înţeles
face cu forţa brutală, ci statul va trebui dut nu pot perde nimic, de nu a elementului maghiar, ca acesta să dăr să mârgă la Cristiania cu grămada. Ya
se-şî întorcă întâiîi şi întâiu privirile cumva vor câştiga chiar, căci p6te se ridice pănă în nor! şi prin gran- merge contele Apponyi, conducătorul gru
asupra Maghiarilor înşi-şî, pe car! ar isbuti se mai acopere pentru diositatea şi splendorea sa să cuce- pului maghiar, va merge şi faimosul Paz-
se-i întărescă în tote direcţiunile, câtva timp în ochii lumei streine re- rescă totă suflarea. mandy, apoi abatele Molnar, preşedintele
aşa ca ei se se impună şi, prin su voltătorele lor uneltiri de maghia Acesta este sensul minunatei partidei poporale catolice, Ovary, Dessewffy,
perioritatea puterei lor morale, cul risare. idei a Săcuiului Beksics, care a în br. Fedor Nicolicl, Şerbul pururea mame-
turale şi materiale, se atragă şi cu- De perdut n’ar pute perde, de- ceput să ş! câştige aderenţi printre luo, ba vedem alături de aceştia chiar şi
cerescă de bună voiă naţionalităţile. 6rece cei trei-c|ec! de an! din urmă Maghiar!. Intru cât ea ar pută să pe vecinie guvernamentalu Gr. Szerb, care
u
FOILETONUL „GAZ. TRANS". cântat şi cântă pănă în cţ' & de acţl bala şi dulci ale fluerului. Acordurile fine ale
sul). Ditirambul greceso, bună-oră, din care
dele nostre poporale, „cântecele bătrânesc!", instrumentului tălmăcesc sentimentele, ce
s’a desvoltat mai târdiu poesia dramatică
ou acompaniament de vioră. Numele lui stăpânesc inima înduioşată a celui frămân
a fost la Greoi o intimă contopire a musi-
Doina şi daina. cei, poesiei şi jocului. Poporul nostru ase Barbu-Lăutarul va ocupa totdăuna un loc tat de dor şi cuprins de jale, cu mult mai
menea nu improvisăză nimic, fără să cânte de frunte îu şirul purtătorilor şi propaga espresiv, decât cea mai precisă şi intuibilă
De torilor musicei nostre naţionale şi a poesiei espresiune a graiului viu. S’ar pută elice,
în acelaşi timp, său fără să observe cel pu
Nieolae Sulică. cântate a poporului român. că musica, melodia, acest eloquent graiii
ţin ritmul unei melodii său al unui joc,
(Urmare.) ăr horele, chiuiturile său strigăturile po Numai în urma acestei intime şi ne fără cuvinte, e espresiunea nemijlocită a
despărţite legături a musicei şi a poesiei, sentimentelor, cari îmbracă apoi şi haina
înainte de-a trece însă mai departe, o porului nostru presentă în modul cel mai
său mai bine dis, a textului poetic şi a esterioră a graiului poetic. Melodia e fun
mioă clarificare prealabilă. eclatant acăstă întreită contopire a jocului
E vorba, dâcă doina, său daina năstră poesiei şi melodisării. Evreii la rândul lor melodiei, se esplică în limba română coin damentul, ea e principalul în composiţiu-
cidenţa de sens a versului şi a cântecului, nile musicale-poetice ale poporului. Numai
indioă textul seu melodia acestui gen spe asemenea cântau cântecile lor rituale ju
cific al poesiei lirice române? Răspunsul când în jurul lăcţii, în care se conservau coincidenţă, ce resultă în modul cel mai aşa se esplică, că sunt melodii, cari pote
va fi fără îndoâlă: şi una şi alta, căci de. tablele celor 12 porunci ale lui Moise. Grecii clar între altele tocmai din doina doinelor, n’au avut nici când text, său dâcă l’au
cântecul tipic şi caracteristic al doinei avut, l’au perdut, cum e bunăoră cânteoul
fapt doina românâscă, ca în genere tote acompaniau poesiile lor lirice cu lira, de
productele versificate ale literaturei popo unde a şi resultat numirea de poesiă lirică. românescl: ciobanului „când şl-a perdut oile", pe când
rale, nu se rostesce, oi se cântă. Melodia doi Poesia epică narativă asemenea a fost ne „Doină, doină, cântec dulce, text poporal mai ales liric, care să n’aibă
Când te-aud, nu m’aş mai duce. seu să nu fi avut melodiă, nu esistă.
nei se nasce de-odată cu textul ei şi ne despărţită la început de musică. întocmai
Doină, doină, vers cu foc
despărţite rămân una de alta. Acesta aşa a ea în epoca homerică ropsocţii la anticii Când răsuni, eu stau pe loc". Tot faptului, că textul poesiei poporale
fost la tote poporele, şi aşa este şi la po Greci, aşa mai târcţiu barcţii la Celţl, scaieţii Doina românăscă aşa-dâră e un gen e nedespărţit de melodiă, avem să-l atri
porul român. Musica a fost la început ne la poporele scandinavice, recitau composi- poetic-musical în sensul strict al cuvântului buim şi usul graiului românesc de-a aplica
despărţită de poesiă şi aşa este şi acll peste ţiunile poetice ales poporului, însoţindu-le compus. Ciobanul nostru dela munte, verbul a dţice, oare are sensul comun şi
tot în literatura poporală; dăr nu numai primii cu acordurile ritmice ale lirei, ăr cei Mândrul ciobănaş, fundamental de-a rosti, esclusiv în sensul
aceste două specii seu ramuri ale artei au din urmă, barcţii Britaniei şi scaieţii Scan Din fluer doinaş, de-a cânta, decâte ori e vorba de musica
fost la început contopite, ci şi un al 3-lea dinavici, acompaniându-le cu acordurile îşi varsă focul dela inimă în liniştea amur nostră poporală, cum e bunăâră în frasele:
ram de artă, asemenea caracterisat prin re nudulătore ale harfei; ăr lăutarii noştri, gului de sără, său în accentele răsunătore a cţice din fluer, din cobză, din vioră, etc.
gularitatea sa ritmică, înţeleg jocul (dan aceşti trubaduri ai poporului românesc, au ale buciumului său în acordurile gingaşe oa d. e. în „Mioriţa":
