Page 62 - 1899-07

REDACŢIUNEA, „gazeta“ ^se în Mcare }1.
Almlnistratînneg si Tipograf. ADouamente pentru Austro-Dngaria:
BRAŞOV, piaţa maro Nr. 30. Pe un an 12 fl., pe şAso luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori nefrnncnte nu N-rii de Duminică 3 fi. pe an.
ee primesc. Manuscripte Pentru România si străinătate:
nu se retrimet. Pe un an 40 franot, pe şAso
IKSERATE se pnmeso la AD- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
BmiSTRAŢIUHE în Braşov şi la N-rii de Duminici 8 franol.
următrtrole Birouri de anunolurl: So prenumeră la tdte ofi-
In Yiena : M. Duka» Naehf. cielo poştale din întru şi din
Mu. Augenfsld iEmerloh Le»ner. afară şi la d-nii colectori.
Halnrloh Sohalek. Rudolf Moste.
A. Oppellks Naehf. Anton Oppsllk. ADonamentnl pentru Braav
InBudapesta: A. V. Boldbor- Admmictrafiunta. Piaţa ir ai c
nor, Ekstela Bernat. In Hnm- Târgul Inului Nr. 30, ataşit
bnrg: Marolyl A Llobmann. I.: Pe un an 10 fl., pe şds<
PREŢUL IHSERŢIUMILOR : o se­ luni 5 fl.. pe trei luni 2 fl. 50 or.
ria garmond pe o coldnă 6 or. Ou dusul în casă : Pe nn ar
şi 30 or. timbru pentru o pn- (KT'Ujnnier d_e ZD“ciz^Lln.ecă, 20) 12 fl., pe 0 luni 6 fl., p>: trei
blioare. — Pnblieărî mai dese luni 3 fl. — Un esomplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. sAu 15 bani. — Atât abo­
RECLAME pe pagina a 3-a o namentele eftt şi inserţiunilo
feriă 10 or. sAu 30 bani. sunt a se plăti înainte.
Nr. 157.—Anul LXSI. Braşov, Duminecă 18 (30) Iulie.

Se îngrijim de meseriaşi! aşa şi măestriă, nu ajunge numai s’o legătura dintre ei şi fiii lor nu se ajuta s’o înmulţim an de an, trebue
îmbrăţişăm, ci trebue să o şi păcjim va răci, aceştia vor păstra iubire că- mai pe sus de tote să ne îngrijim
Acjî săptămâna am sfătuit pe şi stăpânim în aşa chip, ca ea să fiă trâ părinţi şi, în iubirea lor, îi vor a-o şi păstra, ăr aefistă datorinţă şi
cetitorii noştri se îmbrăţişeze nego­ a nfistră şi să servescă spre onfirea asculta şi vor iubi împreună cu ei răspundere grea pentru neîmplinirea
ţul, căci el pfite se asigure omului şi înflorirea naţiunei nfistre, er nu să aceeaşi lege, aceeaşi limbă, aceleaşi ei cade în locul prim fasupra proto­
cinstit şi iubitor de muncă un vii­ servescă ca mijloc, prin care cei ce o obiceiuri si pe acelaşi Dumnecjeu. popilor şi a preoţilor de pe la oraşe,
tor mai fericit, decât multe alte ca­ îmbrăţişeză să fiă răpiţi din sinul nos­ Ba făcând astfel, fruntaşii români precum şi asupra tuturor acelora,
riere, cari prin strălucirea lor dina­ tru şi aruncaţi în ghiarele străinilor. de prin oraşe încă se vor pune mai car! au cap să înţelfigă, dăr n’au
fară pot se fiâ mai ademenitore, dâr Tocmai acesta este, care ne în- dinadins pe gânduri şi se vor con­ inimă să facă.
prea adese-orî sunt în acelaşi timp grijesce şi ne face să scriem aces­ vinge, că 4© u 1111 mai e nici pentru
şi ffirte înşelătfire, căci, după vorba tea. Dăcă' vom ţină semă de fru­ ei timp de-a sta cu mânile în sîn.
Românului, „nu-i tot aur ce lucesbe". mosul spor, ce-1 arată an de an nu­ Se vor apuca şi, unde nu au o so­ Revista politică.
Astăcjî vom vorbi ceva despre mărul copiilor români aplicaţi la cietate anumită pentru meseriaşii
măestriă, căci acâstă carieră e soră meserii, am fi în drept să ne aştep­ români, îşî vor face, ăr unde au, o Săptămâna acăsta a fost săracă
bună cu cea dintâiu. Neguţătorul şi tăm şi la o înmulţire mai mare a vor organisa şi întocmi astfel, ca în întâmplări politice interifire mai
de însămnătate. Dieta fiind în va­
meseriaşul sunt omenii muncei, âr numărului măestrilor români. înţele­ nici un elev meseriaş român să nu
munca e darul dumnecjeesc, care gem adecă a măestrilor adevărat ro­ rămână necontrolat şi nesuprave- canţă, sgomotul ce-1 făceau în ea
omului îi câştigă mulţumire, fericire mâni, căci ne sângeră inima, când prin ghiat, cu atât mai puţin fără cate- „părinţii" patriei, e înlocuit cu sfâ-
şi cinste înaintea tuturor fimenilor oraşe streine trebue să vedem mă- chisaţiune regulată. răiala ce-o fac gazetele unguresc!
de bine. estri români, în ale căror case şi Elevii trebuesc crescuţi în spi­ scriind acum despre un lucru, acum
despre altul, în tote însă manifes-
Pe cât de rău stăm în privinţa familii se vorbesce, de esemplu, un- ritul moralităţii şi al iubirei de Dum-
comerciului, pe care pănă acum Ro­ guresce, ori în altă limbă străină, şi nec|eu. De aceea fruntaşii români de tându-se preocupările lor de rassă,
mânii nu l’au îmbrăţişat aprfipe de ai căror copii nici nu sciu limba ta­ pe la oraşe sunt datori pe răspun­ ura faţă de cei de alt neam şi duş­
loc, pe atât de îmbucurătfire sunt tălui lor. Astfel de măestri români derea sufletului lor să se intereseze, mănia în potriva celor ce nu vor
să-şî plece capul dinaintea poruncilor
progresele, ce le facem în privinţa nu dorim să avem şi nici datorinţa ca elevii noştri dela meserii din acel
îmbrăţişărei meseriilor. După statis­ de a-i sprijini nu o avem, căci ei oraş necondiţionat să aibă catechi­ şovinismului cutropitor,
tica oficifisă a comisarului ministe­ nu mai sunt ai noştri şi nu mai sator bun şi conscienţios, care pe Mult ’i supără pe şovinişti miş­
rial, al căreia cuprins l’am publicat trăesc pentru noi, ci pentru înmul­ băieţi să-i crăscă în spiritul credinţei carea Slovacilor. Este sciut, că Slo­
în numărul de Dumineca trecută, în ţirea şi îmbogăţirea unui neam şi legei strămoşesc! şi dela biserică vacii au ţinut câte-va adunări popo­
anul şcolar 1895—96 am avut în în- strein de sângele şi legea nostră. pe cât se pfită să nu lipsfiscă în nici rale forte bine cercetate. In resolu-
tregă Transilvania, Bănatul şi Ţâra Tocmai de aceea avem una din­ una dîn sărbătorile mari. ţiunile luate unanim, Slovacii pretind
ungurăscâ 2518 ucenici români în­ tre cele mai principale datorinţe de Ce generoşi erau bătrânii noştri, estinderea dreptului electoral, revi-
scrişi la şcolele de meserii, âr în Români şi de creştini, ca asupra ce mar! la suflet şi calflî la inimă suirea legilor politice-bisericescî, apli­
1§96—97 numărul lor s’a urcat la băeţilor aşecjaţî la meserii să fim cu erau odată bărbaţii distinşi ai Ro­ carea legii de naţionalitate ş. a.
28)70, va să <4ică într’un singur an deosebită preveghiare şi îngrijire. mânilor. întrebaţi pe măestri noştri Adunările acestea au deşteptat în
s’au sporit cu 352. Nu este de-ajuns părinţilor, ca după mai bătrân! de ac|î şi vă vor spune, şoviniştii dela gazetele unguresc! bă­
Noi însă putem afirma cu tfită ce şî-au aşezat fiii la cutare şi cu­ cu câtă dragoste, cu câtă iubire şi nuiala, că Slovacii vor să se organiseze
hotărîrea, că numărul adevărat al tare măestru dela oraş, să-i lase ui­ îngrijire părintescă erau ei în tine­ ca partidă naţională, şi să între în
învăţăceilor români meseriaşi este taţi în soirea Domnului, ci tocmai reţe povăţuit!, îngrijiţi şi primiţi în ca­ dietă cu program naţional slovac âr a-
mult mai mare, de cum îl arată fiind-că i-au depărtat dela casă, şi de sele celor mai distinse familii române cesta nu este pe placul stăpânitorilor.
statistica ungurescă. Aşa, de esemplu, sub ochii părinţilor, aceştia sunt da­ de pe la oraşe, unde li-s’a inspirat în După Slovac! vin la rând Rutenii.
în întreg comitatul Braşovului sta­ tori să fiă cu deosebită îngrijire asu­ inimi credinţă şi entusiasm naţional, Ministrul unguresc de agricultură
tistica ungurescă n’a găsit, decât pra lor, ca nu cum-va mai târejiu de care sunt încălcjiţî pănă acjî. face tocmai acum nisce călătorii
245 învăţăcei români meseriaşi, pe să-i perdă. Părinţii sunt datori să Dfimne, unde şi câţi mai sunt printre Rutenî, ca să-ş! ia informa-
când numai în oraşul Braşov se află cerceteze cât mai des pe copii în dintre aceştia astăc}!, — chiar astăcţi, ţiunî la faţa locului despre resul-
peste 300 de învăţăcei, cari stau sub tot timpul cât stau la măetriă şi să când mai mare lipsă am avă de aseme­ tatele măsurilor luate pentru aju­
ocrotirea vechei Asociaţiunî de aici caute a afla, cum se portă, cum îşî nea ânger! păzitor! ai Românismului! torarea Rutenilor. Politica guver­
a meseriaşilor români. văd de meşteşug, cum cercetâM bi­ Despre avere se cjice, că e mai nelor unguresc! din urmă faţă cu
Destul, că în privinţa acesta ne serica română şi firele de Catechi- uşor a-o câştiga, decât a-o păstra. Rutenii a fost şi este, ca prin mic!
aflăm pe cale bună. S’a deşteptat şi saţiă la preotul român. Să întrebe Der meseria română, pentru a căreia fărimătur! să-i câştige pentru rassa
poporul nostru şi a început să recu- mereu şi de unul şi -de altul dintre agonisire atât de mult au jertfit şi oste­ maghiară, adecă să-i 'maghiarism ze.
nfiscă, că măestria-i plug de aur pen­ Românii buni din acel oraş, der mai nit bărbaţii generoşi ai noştri, fire nu Multe laude au încărcat gazetele şo-
tru cei ce stau de ea şi o manueză ales de preotul catechisator, cum este o avere pentru naţiunea română? viniste maghiare pe capul Rutenilor
cu pricepere şi tragere de inimă. se pfirta fiiul lor şi ce scie despre el. Decă am agonisit acestă avere pe cuvânt că sunt „patrioţi bun!",
Dâr, ca tote lucrurile din lume, Dăcă părinţii vor face astfel, preţifisă, pe care Dumnecjeu ne va Pornind din punctul acesta, ele cer

— „Nu fie cu supărare, mult — „Bucuros", răspunse calfa şi aşteptă să-l cheme de două or!. Iş!
FOILETONUL „GAZ. TRANS".
mai e păn’la cetate?" purceseră amândoi prin pădure. După aruncă straista într’un unghiu trase
— „Spre cetate ai plecat?" în­ scurtă umblare ajunseră la un lu­ un scaunencî lângă masă şi se aşedă
C i o b o t e l e f e r m e c a t e . trebă omuleţul. „ A c i eşti pe drumul miniş,. unde era o căsuţă. Din cămin lângă cei şepte pitici. Carne şi mă­
(De Rudolf Baumbach.) lemnelor, iertate. Cetatea-i într’a- eşia fum gros. măligă era de ajuns. Apoi dădură
colo". Şi dicând aceste, arătă cu — „Suntem acasă", dise omuţul. o c o l unui urcior borhănos, din care nu
Pe cărarea cu năsip din pădure degetul spre drepta,. „După-ce ai „Apropie-te, prietine Crispin, şi nu eşia bere subţirică, ci un vin de care
merge un soual obosit. Spre a scurta urcat brădetul, ajungi la un părău, te teme, chiar de ved! ceva deo­ nu mai gustase ciobotarul cel âm-
o lăcă . din cale, la sfatul unui ţă­ pe acela trebue ee-1 treci, apoi mergi sebit". • blat nici odată.
ran lăsase drumul ţării, acum ră­ pe cărarea muschită pănă ajung! la Uşa se deschise, la o masă şe­ Fu o seră plăcută. Străinul tre­
tăcise ca de două ceaun printre cei drumul ţării, şi de acolo mai ai trei deau f şese pitic! cu barbele cărunte bui să le povesteseă, şi apoi poves­
bracţl şi pădurea nu se mai stîrşesce. ceasuri bune pănă la cetate". pe7 lângă un blid ce aburea ; al şâp- tiră piticii despre fata cea de îm­
„Drumul bătut nu-i cu o c o l " mur­ teljea scâun era gol. Piticii se ridi­ părat, albă ca neua, roşie ca sân­
se
— „Mulţămesc d t a l e " di obo­
mură el supărat, dâr vechiul pro- cară şi salutară pe cei sosiţi. gele şi negrâ ca abanosul, care mai
situl flăcău şi suspină adânc. Apoi
verbu’i veni prea târeţiu în minte. — „Aceştia-s. fraţii m e i " , di de m u l t a locuit la ei. Ciobotarul
0e
plecă mai departe. Mieiiţui înşă îl
Trupinele bracţdor se coloraseră .flăcăului'"călăuzul. „ N o i topim meta­ cam scia povestea, că l-o spusese
opri, dicâfidu-i: • y;. » /* ;V
auriu de radele sfirelui, ce se apro- lele ÎA' munţi, noi fierbem sarea şi de m u l t e or! bunică-sa, der ca să
pia de apunere şi prin cetinele bra- — t.k'G.um'^te ehia&na -,;şi ce 'pro­ lustruita) pietrife.-'cele scumpe. Dâr nu supere pe pitici, o ascultă cu
:
\ dilor fluera vânt rece. Năs'pui că­ fesiune .'âfi^V§d bine,rai,j| şţî copilul prin, âmblările n$stre îa munţî şi atenţiune pănă îu capăt. Apoi îi
rării deveni tot mai adânc şi ge­ Duminqjcii, bâ'altcum rrii âgfrăiai". pdn şpâliîh^- ni^ăe strică tare în- dădură nn pat, şi adormi înainte de
nunchii călătorului tot mai osteniţi. — şMă’ chiamă CS^s^iîţ şi spnt călţămintele şi dş-mult ne lipsia un aş! fi putut revoca în memoriă tfită
Aci-i eşi înainte un omuleţ din­ calfă 'de' ciobo.tjar„, răiţptţnfe făcj&îll*. ciubotar iscusit/ Răinţţi cu noi câte- aveutura.
tre arbori, care avea un sac de-a 4 „Tu, eşti ciobotaiv?'^întrjbăf va; (jiJo şi ne tălpălesce încălţămin- Când se deşteptă Crispin în di-
u.măr. Sodalul îşî ridică de pe cap omuţul ves^l „Tare ««poţrivîlylucfu ! tej-e. flu-ţî -va pare rău. Acum însă j mineţa următfire, află în chiliuţa
pălăria cea învălită în pânză cerată, Hai cp mine, ţi-oă’-'eţa ^onae şr'dş vino şi mănâncă cu noi". iui o grămadă de încălţăminte stri­
şi di ee: lucru. Vrei?" , if - Obositul şi flămândul -sodal nu cate. Piele, răşină, sîrmă, erau de a
‘ V-