Page 63 - 1899-07

Pagina. 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 157.—1899.

se se facă totul pentru Ruteni, ca Din pricina celor ce se întâm­ când alegătorii dietall saşi din Sebeş lasă specială, d. e. măiestria, comerciul
să-i câştige ca bagaj pentru imulţirea plă în Austria, Ungurii sunt puşî şi să li-se impună din partea guvernului, ca ş. a., şi a-se perfecţiona într’ânsa. In
nemului unguresc. Drept aceea lauda ei pe griji, şi nu fără cuvânt. Se representat în dietă, pe cel mai declarat duş­ înţelesul acesta avem să învăţăm şi
paşii ministrului unguresc de agri­ tem, că totă truda şi ostenâla lor, man al lor, — că mai esistă în Ungaria să ne pregătim la vieţă.
cultură, care acum se scoboră în t6te succesele, car! le-au dobândit în caractere politice şi că acestea se pot afla Avem lipsă de multă sciinţă şi
a
„popor", ca pe popor să-l câştige afacerea pactului, vor fi nimicite şi între ei, şi între ai lor . de putere trupescă, decă vrem, ca
pentru maghiarism. Aşadâr nu sortea spulberate, ca şi când n’ar fi fost In urma acâsta oomitetul electoral al să ne eluptăm esistenţa. Omenimea
poporului ţăran ’i interesâză pe Ma­ nicl-odată. Dâr să mai tem, că din Românilor din Sebeş, publică în ultimul progreseză din an în an în desvoltarea
ghiari, ci maghiarisarea şi ârăşî ma- lupta acesta va eşi ceva şi mai rău : număr al cjiarului săsesc o categorică des- sa spirituală. D u p ă natura lucrului,
ghiarisarea. „Poporul" e considerat sguduirea dualismului, pe umerii că­ minşire şi declară tot-deodată, că în adu­ omul cult şi deştept are să preţu-
numai ca bun material de maghia- ruia trei-cţecî de an! ei au stăpânit narea oonchemată dâcă, s’ar fi putut ţină, âscă mai mult, ca altul cu mai pu­
risare, şi un astfel de material sunt neturburaţî şi şî-au făcut mendrele s’ar fi declarat hotărît pentru pasivitate, in- ţină cultură şi mai puţin studiat.
în ochii şoviniştilor Rutenii cei amă- după bunul lor plac. indeferent, dâcă Saşii îşi vor alege de de­ Acest adevăr nu se pote răsturna
rîţî şi slăbănogi, ai căror conducă­ * putat un Jidov, un Ungur, seu un Sas. nic! prin legi, nici prin sisteme po­
tori bucuroşi dau pe gârlă interesele litice, pentru asta trebue să ne si­
Din străinătate remarcăm, că
naţionale pentr’un blid de fiertură Rusia şi Polonii. Din Varşovia, lim a instrui copii! noştri de ambele
conferenţa de pace din Haga se în­
ungurâscă. oapitala Poloniei rusescl, sosesce o soire de sexe în diferite ramuri ale sciinţei,
chide a4î. Ea fu deschisă la 18 Maiu,
Ungurii îşi mai îndrăptă privi­ mare însemnătate. Guvernul din Petersburg artei, meseriei şi comerciului, căci
rile şi la conferenţa interparlamentară, a lucrat der mai bine de două Iun! a dat poruncă, ca cu începerea anului numai prin asta putem susţină cu
de 4ile. Vorba e însă, că ce a lu­
ce se va deschide Marţi în capitala şcolar viitor, limba de propunere în tote succes concurenţa cu neamurile con-
crat şi care este resultatul ? Dâcă ar
Norvegiei, Cristiania. Alergă cu gră­ clasele gimnasiale interiore şi superiâre de locuitâre.
fi să ne dăm sâmă despre acâsta în­
mada într’acolo, căci li-se năzăresce, trebare, cel mai potrivit răspuns ar pe teritorul Poloniei, să fiă limba polonă. Cine la tinereţe s’a dedat a fi
rogu-te, o primejdiă — chiar din Mare este acum bucuria Polonilor de sub diligent, va fi şi va rămâne diligent
fi : vorbă multă — serăciâ. Nimic, aprope
partea Românilor. Au dat de veste, stăpânirea rusescă. Pănă acum limba de şi în vieţa practică, şi va fi un mun­
nimic nu s’a hotărît la Haga- T6tă
că bărbaţi însemnaţi din România propunere în scâlele polonese era cea ru- citor valoros. Desvoltarea spirituală
lucrarea se reduce numai lu o do­
s’au dus la Cristiania, unde vor pune săscă, chiar şi limba maternă a Polonilor pune pe om în plăcuta posiţiune, ca
rinţă comună, care însă nu obligă gu-
pe tapet causa Românilor asupriţi. li-se propunea rusesce.—Gând îşi vor veni să cunâscă condiţiunile de vieţă şi
, vernele. Hotărîrile din Haga se vor
Drept aceea au plecat şi Ungurii la minţi şi Ungurii cu privire la maghia­ de esistenţă ale societăţii omenesc!,
comunica guvernelor, er acestea le
cu grămada, ca să sucăscă gâtul risarea naţionalităţilor? Etă, puternica Ru­ ca Să cunâscă legătura diferitelor
vor primi, dâcă vor voi. Se vor su­
„daco-românismului" şi să sdrobescă sia e convinsă, că rusificarea e o barbariă. stabilimente sociale, şi a înţelege,
11
pe „agitator! . Nu se scie, ce va pune anumit guvernelor spre apro­ De ce să fiă Ungurii mai năzdrăvani, decât că înaintarea unui om nu depinde
bare mai multe convenţiunî: despre
mai eşi şi de acî, destul că foile Ruşii, puternicul popor? dela o simplă întâmplare, ci în ge­
aplanarea conflictelor internaţionale
unguresc! îşî dau de pe acum vent neral numai şi numai dela voinţa
pe cale pacînică, despre schimbarea
şi profeţesc o „victoriă" a Maghia­ Muncă şi păstrare, proprie şi dela puterea omului: „ V o -
unor măsurî şi obiceiuri cu privire
rilor asupra „neastâmpăraţilor" Va­ esce şi vei pute", 4i° proverbul.
e
lah!. Vom vede. la purtarea răsboielor pe uscat şi i. In caşul acesta rolul principal îl are
* mare; apoi se vor declara cu pri­ Din marginea Câmpiei, 23 Iulie 1899. munca neobosită, ajutată de inteli­
vire la aruncarea de materii esplo-
Pe cât de liniştite sunt la pă­ On. JD-le Redactor! Cu permisiu­ genţa şi de sciinţa câştigată. „In su-
sive din balone, cu privire la obuse
rere spiritele dincoce de Laita, pe nea D-tale voiesc se scriu ceva des­ dârea feţei tale îţî vei câştiga pâ-
şi la glonţele, car! conţin gazurî,
atât de turburate şi agitate sunt în pre o temă naţionaleconomică, care nea t a ! " Asta se pâte aplica peste
precum şi la plumbii, car! se sparg
Austria. De când s’a publicat, pe [te­ în corpul omenesc. In ce privesce atât pe fruntaşii, cât şi poporul nos­ tot la tinerii noştri, cari n’au capi­
mem §-lui 14, patenta împărătâscă tru îi privesce forte de-aprâpe. tale de ajuns spre a putâ trăi din
dorinţele, conferenţa a decis să se ia
privitore la încassarea dărilor urcate Avem lipsă de învăţătură, de o venitele lor, ci numai prin lucru în­
la protocol, că doresce: restrîngerea
de consum, cum este prevăcjut în lucrare continuă, intensivă, de păs­ cordat îşî pot câştiga cele de lipsă
sarcinilor militare; o nouă confe-
legile pactului cu Ungaria, Germa­ trarea celor agonisite şi de asigura­ şi a-şî pune ceva de-o parte. Aşa-
renţă să se ocupe cu drepturile şi
nii austriac! au pornit o mişcare cu rea lor. Dâcă îmbrăţişăm cu tot- dâră numai o cale duce la o stare
datorinţele statelor neutre şi, în fine
caracter fârte ameninţător. T6te par­ adinsul acsiomele acestea, atunci ne bună şi fericită economică şi garan-
4ice, că proictele referitore la răs-
tidele germane oposiţionale au pu­ vom putâ ridica de pe trepta infe- teză resultate sigure, şi calea acâsta
bâiele pe mare să fiă supuse din
blicat manifeste, protestând în contra riâră, în care ne aflăm, şi vom putâ este cea a muncei intensive, avem dâr
nou spre desbatere. — Ce s’a făcut
e e
guvernului, care—4*° l —prin intro­ dâr la Haga ? Răspundă-şî fiâ-care. ajunge la bunăstare, bună aflare şi se lucrăm şi erăş! lucrăm.
ducerea legilor despre pact cu ajutorul va4ă, şi când vom pute şi păstra Ca să ajungem la o stare mate­
Suntem tot unde am fost înainte de
§-lui 14, calcă constituţiunea. Protes- cele agonisite, atunci viitorul nea­ rială bună se recere însă, afară de
deschiderea conferenţei, — însă c’o
tâză oraşele prin representanţii lor mului nostru este asigurat. sciinţă şi lucrare, încă o condiţiune
desamăgire mai mult.
şi se ţin adunări sgomotâse. Până Învăţătura este chiămarea cea însemnată. Despre „calea spre bo-
acum s’au ţinut numărose adunări mai însemnată a omului. Proverbul găţiă", „arta de a deveni bogat",
şi mai multe oraşe au luat hotărîrea La alegerea din Sebeş. ţfiarul român 4ice: „Cine n’are carte, n’are „arta de a câştiga avere'', s’au scris
să nu încasseze dările amintite, car! săsesc „Sieb. D. Tageblatt“ adusese soirea, parte". Mulţămită lui Dumne4eu, multe disertaţiunî, ba şi cărţi v o l u -
nu sunt votate de parlament, adecă că comitetul electoral al Românilor din am ajuns acolo, încât astă4î şi cel minâse. Filosof!, economi, comer­
n’au aprobarea acestuia. In urma cercul Sebeşului-săsesc, ar fi trimis o de- de pe urmă plugar cunâsce însem­ cianţi, finanţierî, industriaşi, şi alţ!
mişcării acesteia posiţiunea minis- legaţiune de trei, care sâ pacteze cu can­ nătatea înveţaturei Şi, decă între­ şi alţ! bărbaţi de diferite condiţiuni
teriului Thun este fârte ameninţată. didatul guvernului Veszi. F6ia săsescă în­ băm, că în ce constă învăţătura, — au scris despre tema acâsta, şi toţi
El nici gândi nu se mai p6te, că îi registrând acâsta scire tendenţiosă, a în- ca răspuns aflăm, că o m u l încă în se unesc în părerea, cumcă deşi
va succede se facă parlamentul, care soţit’o de un comentar, în care c}ice& între prunciă începe a se cultjva în şcolă. o m u l lucră necontenit, câştigă, ago-
se va întruni la tomnă, capabil altele: Cu capul adecă începe a-şî aduna nisesce şi pe lângă tote acestea la
de lucrare. Partidele germane sunt „La tot caşul, alegătorii români ar fi cunoscinţele de lipsă teoretice, şi finea vieţei sale pâte deveni lipsit,
decise a face ârăş! obstrucţiune, de trebuit să observe cea mai strictă pasivi­ a le prelucra cu spiritul, a şî însuşi dâcă în decursul vieţii n’a învăţat
astă-dată şi mai vehementă, în con­ tate ; ei ar fi trebuit să arate guvernului, desterităţî corporale, fiă acelea ge­ şi nu s’a dedat la aceea, ca să pâtă
tra pactului. că în acâstă epocă de decadenţă morală — nerale, seu n u m a i pentru o chiămare cruţa şi păstra cele agonisite.

’ndămână şi pe o măsuţă un dejun învălită într’o negură dâsă. Un sco- piâtră spre a-şî încălţa numai decât în traistă, apucă bâta cea nodurâsă
bogat. Piticii însă erau duşi. pot merseră tăcuţi lângă olaltă, de-o- ciobotele cele miraculose. „ A c u m şi plecă mai departe voios.
El se puse la lucru şi cârpi şi dată stă piticul locului, îşî desfăcu mai întâiu de tote merg în ţâra au­ Era o diminâţă senină. Pe fâ-
bontănl pănă sâra. Atuncî se întâr- legătura, ce o avea în spate, şi scdse r u l u i " , îşi 4ise el, „şi-m! u m p l u tote naţele, printre care ducea drumul,
seră cei şâpte pitici şi se puseră la din ea o părechiă de ciobote vechi. buzunarele cu pulvere de aur, apoi erau cosaş! şi fete la făcut de fân
cină. Aşa petrecu o săptămână în- voiu vedâ eu ce-a mai fi". cu năfrămile lor cele roşii pe cap.
9
— „Aceste-ţî sunt plata", 4> ©
trâgă. Se descălţase deja de ciobotele „Acuş! rn’oiu trage eu de aici
el cătră ciobotar. „Nu dispreţul da­
In sera ultimă privi calfa cea r u l " , adause el mai departe, când sale cele de călător, când de odatâ-i prin ţările cele calde", 4i ciobo­
90
harnică cu fală la şirul cel lung de observă, cum îşi muşcă flăcăul bu­ că4ură mânile şi privi gânditor în tarul, „printre plantaţii, unde arapii
papuc! negri sclipicioşî, şi spre a jos. „Dâcă mi-ar spune cine-va în cei negrii taie trestia de zahar şi
zele. „Ciobotele sunt moştenite dela
mai face ceva, cusu el peste nâpte, care parte-i ţâra aurului". îşî în­ scutură bâbele de cafea. Da, voi
strămoşul nostru, a vestitului piticot,
pănă dormiră piticii, fie-căruia la tinse gruma4ii şi şi-i întârse în dâpta plop! bătrâni, nu m u l t m ă mai ve­
despre care de bună s â m ă ai au4it“.
pantaloni câte un petecuţ de piele şi în stânga, dâr nu zări nicăir! vr’un deţi umblând printre voi. Preste
— „Ciobotele micului piticot?"
în forma inimei, ca să-i scutâscă de călăuz, care să-i arete în cotro e ţă- câte-va săptămâni m’oiu preumbla
strigă ciobotarul voios, „ciobotele
pietrile ascuţite, preste care le era ra aurului. Crispin se scărpinâ după printre palm!, m i - o i u doborî cu bâta
cele fermecate, cu care fac! câte şâpte
umblarea. urechiă şi prinse a f i l o s o f i a : „ A ş a nuc! de cocus, unde printre crengi în
mile într’un p a s ? "
Cu bucuriă priviră piticii în di- pe nimerite să fug! în lume, ar fi loc de vrăbi şi pasări stau ps pagai şi ca
se
minâţa următâre la rodul iubirei, — „ A ş a ! " 4’ piticul. „Ia-le şi o prostiă. In fine în loc să ajungi cadus şi m o i m e , şi pisici de mare mi-or
le întrebuinţeză spre norocui teu.
apoi îşi adunară capetele la olaltâ în ţâra aurului, aş! putâ nimeri la arunca sărutări de mână. De-m! vine
şi-’şî şoptiră ceva. Crispin ciobotarul Fi sănătos". mâncătorii de âmenl. Şi apoi n ’ a m în cale vr’un leu, ori vr’un tigru cu
îşi luă traista în spate, şi ş! luă ră­ Piticul dispăruse, negura se îm- nic! ban! de d r u m . N u face prostia gând să mă mănânce, una, două, trei,
mas bun dela căsenî. Aceia-i dădură prăşţiase de-odată şi Crispin.sta în aceea Crispin. Mai bine va fi să văd sunt dincolo de deal şi-m! rid de
mâna mulţămiţî, dâr acela, care-l drumul ţărei cel l u m i n a t de sâre şi după lucru în cetatea cea mare de fiâră. Nu, nic! un om din l u m e n’a
aduse aci, îşî luă un sac în spate ocolit de plop!. In mână ţinea cio­ aprope şi să mă gat cum se cade nimerit, ca mine de bine".
şi-l petrecu. „ V r â u se te scot la dru­ botele cele fermecate. r_ de o cale aşa lungă". Cătră amâ4! ajunse ciobotarul
mul cel drept", 4>se el. „ A c u m se trăesc e u ! " strigă el Acâsta era o ideiă cum se cade. în cetate fericit, şi-şî căpătă numai
Când eşiră din casă, era lumea voios, punându-se pe o grămadă de El îşî pachetâ ciobotele fermecate decât de lucru. Din plata cea din-

I