Page 71 - 1899-07

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 158.—1899.

Astfel de conclus a luat şi comuna tonomia pe basa statutului din 1871. Niol — Zice — diecesele de Gherla, Oradea- este cea mai puternică şi cea mai trainică
1
nemţâscă Jamul mare (Nagy Zsam). Ape­ de rândul acesta însă nu se va realisa, mare şi Arad * (vrâ să cjică Lugoş), Ziarul din tote simţirile câte a sădit firea în inima
lând — probabil notarul oomunal — con­ decât în cas, dâoă organismul autonomie şi lui Bartha apelâză la guvern să grijască, omeuâsâă. începe de odată cu nascerea
nostră şi nu ne părăsesce, decât la cea din
tra acestui conclus, a ajuns la cougregaţia cercul lui de influenţă nu se va isbi în dog­ „oa arborii din Blaşiii să nu crâscă pănă’n urmă resufllare a ei. Celelalte doruri, tâte
comitatului Timiş, ţinută la 19 ale curentei, mele de oredinţă neschimbate ale bise- cerifi“. In fine Ziarul, kossuthist afirmă, că sunt vremelnice şi trecătore. Se ivesc, ne
când deputatul dietal Em. Vargics, ca yiri- rioei romano-oatolice universale, precum şi de bună semă Colcman Seell nu şi-a uitat înalţă în lumi închipuita, apoi încetul cu
list în congregaţia, a escelat în ounoscutul în disposiţiunea hotărîrei prea înalte, ca cuvintele lui Francisc Deali, prin care a încetul aripele slăbesc, sborul lâuceZcsoe şi
în oele din urmă se sting şi pier, par’oă
patriotism al renegaţilor, a combătut, âr dreptul patronatului şi de supremă inspeo- dat odinioră lui Andrassy sfatul, să chieme nici n’ar fi fost
congregaţia a disolvat condusul numitei ro- ţiune al Maj. Sale să fiă conservat integru. ad audiendum verburn pe episcopul de Alba- Dorul măririi te încălZesee numai
presentanţe. Din asta s’a născut apoi în Cu considerare la aceste principii, regală Yicenţiu Jeckelfalussy— lucru, ce s’a pănă ce ai atins culmea, apoi strălucirea
părţile Bisericei albe o dispută jurnalistică comisiunea a elaborat statutul de autonomia, şi întâmplat. „Ei, dâr ceea-ce se pregătesc ei îţi pare orbitore şi sgomotul obositor;
1
cu Yargics, la care acest vrednic patriot ţinând în acelaşi timp semă de legile de la Blaşiii — sfîrşesce „Magyarorszâg * — dorul bogăţiei, dâcă-1 vetjl împlinit, nu te
răspunde în „Temesvarer Zeitung“ de aici, stat esistente, a căror modificare ar în­ nu e mai puţin decât ceea-ce a făcut Je­ mai îndestulesce, îţi deştâptâ âr alte do­
numărul apărut ac3î, între altele şi aceste: târzia introducerea autonomiei catolice. ckelfalussy la bătrâneţele sale“. — Cu alte rinţe şi eşti vecinie nemulţumit; dorul
frumseţei, care ademenesce atâtea inimi
u
„A mea posiţiă principiară — (jice Din motivele acestea comisiunea a cuvinte cere, inderect, ca I. P. S. Sa me- tinere, cu trecerea anilor se duce şi el;
Yargics — „este... că legea pentru naţio­ fost silită a-se abate, în pregătirea elabo­ tropolitul Mihalyi să fiă citat de ministrul dorul dragostei, atât de dogoritor la în­
nalităţi e deja învechită, eră modificarea ei ratului seu, dela acele hotărîrl din 1870/71, preşedinte Szell ad audiendum verburn. ceput, cu timpul scade, se potolesce şi de
u
este neapărat de lipsă .„. cari au împiedecat şi până acum intro­ Etă unde am ajuns 1 multe-orî răoesoe eu totul: numai dorul
„Eu şi acjl sunt de părerea, ba repet ducerea autonomiei. Comisiunea s’a îngrijit, mamei nu trece, nu încetâză nicî-odată;
cu intonare, că şi pănă la revisuirea legii ca vechiul eserciţiu de drept al statului ca­ Acţiunea Slovacilor. Unul dintre numai acela ne luminâză necontenit, ve-
ghiând cu atâta bucuriă la lâgănul nostru,
5
despre naţionalităţi nu se mai p6te suferi, tolic din Ardeal şi cercul lui de drept st‘a- oratorii dela adunarea poporală slovacă din cu câtă însufleţire ne înouuună fruntea în
ca sub mantaua acestei legi liniştea cetă­ torit în lege să nu fiă rcstrîns prin noul Liptoszentmildos, a trimis Z' aru u luptele vieţii, cu câtă duioşiă ne legă ra-
' i „Buda-
ţenilor să fiă conturbată prin agitaţiuni de­ organism regnicolar, şi totuşi la adunarea pesti Hirlap * o declaraţiă privitor la cele nele, cu câtă compătimire ne mângâe în
1
monstrative inimice patriei ... catolică regnicolară să fiă representată şi oe s’au vorbit în amintita adunare, precum dureri şi cu câtă sfinţenia ne ţine pururea
u
ardândă candela amintirii jelitore şi ne­
Mai am să vă descoper, că Em. V&r- diecesa din Ardeal, er cercul de influenţă şi la scopul ce-l urmăresc adunările Slova- mângâiate.
gics (de origine Vargich, croat), pe la anii al autonomiei regnicolare să se estiudă şi oilor. D-1 Emil Stodola, căci acesta e ora­ A nu-ţî iubi mama, este cel mai mare
1868 — 1878 era unul dintre cei mai valo­ asupra părţilor ardelene. torul adunării din eestiune, protestâză în păcat; a o părăsi şi chiar a te lăpăda de
roşi oposiţionall în comitatul nostru, âr cam Urmâză acum acea parte din raport, contra acusaţiunilor de nepstriotism şi pan­ ea, tocmai în vremuri de primejdia, este
dela 1880 a fost neîntrerupt deputat dietal care se referă la biserioa română unită. slavism, cu care l’a gratificat „Bud. Hirlp , cea mai murdară ticăloşia; a-ţî ridica pum­
u
guvernamental, ales — more patrio — în Traducem verbal: şi Zi°®: «Noi naţionaliştii (slovaci) decla­ nalul asupra ei, este a te doborî mai jos
cercul Rittbergutui (acum Yâgvâr), un cerc „Comisiunea a luat la desbatere răm, că partida naţională slovacă, vrâ ca de fiarele sălbatice.
Mama nostră a tuturora e naţiunea:
aprope curat românesc, pe care odinioră adresa romano-catolicilor de rit grecesc apar­ în cadrul legilor patriei să realiseze con- o vrednică mamă, care a îndurat mii de
şi înainte de a se decreta pasivitatea, îl ţinători arohidiecesei de Alba-lulia şi Fă­ diţiunile necesare, ca Slovacul, ca Slovac, suferinţe; iubitore şi bună, care şi-a pus
representa în dietă ilustrul nostru bărbat găraş şi provinciei metropolitane, în care şi trăind ca Slovac, să-şi desvolte naţiona­ în cumpănă pentru noi tote podobele; de
d-1 Alexandru Mocsonyi. dau espresiune dorinţei, ca ei să fiă lăsaţi litatea sa pe tote terenele şi să se fericâscă neam mare, căci e odrasla gintei latine,
Acest Yargics este un matador între afară din acest organism autonomie regnicolar, astfel în patria sa“. Apoi citâză următOrele din oare şl-a adus comori de însuşiri —
nepreţuite, ce alţii n’au. A fi vlăstarii ei,
deputaţii dietal! semper guvernamentali, respective, ca autonomia archidiecesei şi me- din vorbirea ce a ţinut’o în Liptoszentmi- e mândria nostră. A o iubi şi a jertfi pentru
membru în mai multe comisiunl dietale, tropoliei de Alba-lulia şi Făgăraş de rit gre­ klos : „Declarăm bărbătesce şi sărbătoresce, ea tot, chiar şi viaţa, e datoria nostră de
1
chiar şi în cea de „imunitate *, prin ur­ cesc se se organiseze separat. Comisiunea că şi înaintea nostră e sânt conceptul de omeni cinstiţi.
mare enunciaţiunea lui se pote privi cu n’a aflat de realisabilă acesta preten- patriă, sânte sunt însă şi drepturile popo­ Etă cuvântul pentru care Românul
multă verosimilitate ca o răsuflare a guver­ siune, deorece scdterea romano-catolicilor rului nostru garantate în lege, drepturi, îşi iubesce nâmul, cuvântul pentru care e
nului acţual in cestiunea pomenită. (le rit grecesc din organismul regnicolar, cari nu vom lăsa să fie strivite. Singura dator să-l iubâscâ şi pentru oare despre-
s'ar opune rescriptului prea graţios al Majes- ţuesce orî-ce momeli şi nu-i pasă de câte
Şi răsuflarea este sinceră şi clară: dorinţă a nâstră este, oa să putem trăi în piedecl i-s’ar pune în calea acestei iubiri.
tăţii Sale; căci interesul tuturor cato­
„Legea despre egala îndreptăţire a naţio­ patria acâsta, ca Slovaci, să ne desvoltăm Dragostea de nâm a fost din moşl-
licilor maghiari pretinde, ca în acest or­
nalităţilor este deja învechită, revisuirea ei naţionalitatea, er în schimb oferim fidelita­ strămoşl chiagul vieţii nâstre naţionale. Ea
ganism biserica nostră să rămână in între-
1
o lipsă inteţitore *. Se p6te mai clar şi mai tea nostră neclintită faţă de rege şi patriă*. ne-a scăpat din urgiile vâcurilor trecute;
gitatea sa, şi ţinem a fi în interesul chiar al ea ni-i şi acuma stâua oonduoătore pe calea
sincer ?
coreligionarilor noştri romano-catolicl de vieţii; tot ea are să rămâie în veci far­
Mă opresc de astă-dată la acâstă cons­
rit grecesc, oa şi ei să se împărtâşescă de mecul, care ne domnesce inima şi ne ro-
tatare, deşi de alt-cum nu aşi pute decât Adunarea „Societ. pentru fond de besce sufletul.
favorurile autonomiei, ce se va înfiinţa*.
să felicitez guvernul, care mai bucuros ar teatru român“. Poţi să fi cât de sărbătorit: departe
In fine raportul spune, că oâţl-va
şterge o lege ce stă scrisă numai pe hăr- de nâmul tău, de vatra ta, de-odată te
membri 'ai comisiunei de 27 doresc a (Discursul preşedintelui Iosif Vulcan).
tiă de atâţia ani, dâr de fapt nu a fost treZesd, că ţi-s’a urît de tote; tămâiareh.
înainta vot separat faţă cu proiectul ei de nu-ţî mai face plăcere, pompa nu te ma:
nici când eseoutată, ci numai despreţuită, Etă discursul prin care d-1 Iosif
statut. farmecă — şi afli, că împresorat de co­
călcată şi dripită. * Vulcan, preşedintele Societăţii pentru morile tale, eşti sărac, căci inima ţi-i golâ;
fond de teatru român, a deschis
In legătură cu acâsta amintim, că că în mijlocul veseliilor sgomotose, sufletul
ieri, adunarea generală a acestei So­ tău tace nepăsător, — că între cei ce te
Autonomia catolică—Românii unitî. Magyarorszăg“ dela 30 Iulie publică ârăşl cietăţi. omoră cu dragostea lor, te simţi atât de
7 un veninos articol în contra bisericei ro­
Pilele acestea a fost trimis membrilor mâne unite. Foia ungurâscă se ocupă de Onorabilă adunare generală! Gândul, străin, atât de trist. In momentele acelea
te apucă urîtul, care te usucă Z^ia-noptea
din Congresul pentru autonomia catolică rândul acesta cu un aşa numit „Sinod gr. care trebue să ne stăpânâscă tot-dâuna, în şi-ţi deşteptă un dor, ce-ţl mistue totă
raportul comisiunei de 27 a acelui Congres cat. valah , ce se va convoca la Blaşiă, viaţa familiară şi obştescă, în cercuri mai fiinţa: dorul de nâmul tău, de vatra ta,
u
asupra elaboratorului acesteia, împreună pentru a protesta în contra ajutorului de restrînse şi în întruniri d’ale fruntaşilor, care te-a născut, şi unde ai fost atât de
este dorul d’a ne ridica naţiunea.
ou o sorisore a primatelui Claudiu Vaszary. stat, a Oongruei catolice şi a autonomiei Gate doruri are sufletul omenesc, nici fericit. Şi dorul te mână să te scapi de
Raportul, subscris de preşedintele oo- catolice. Dupăce spune, că acest sinod ar unul nu este atât de frumos şi atât de sfânt, tot ce-ai agonisit, să laşi pompă şi mărire
în plata Domnului: să te reîntorcl acasă,
misiunei conte Iuliu Szapary, şi de rapor­ avă caracter politic şi de naţionalitate, căci I ca şi acesta; căci nu pote fi nimic mai de unde ai plecat în lume, sărac cum ai
torul Dr. Iuliu Havanyi, sehiţâză în linia- el ar fi identic cu „ruperea întregei biserici măreţ, decât a-ţl servi mama, a-ţî face da­ venit, dâr cu credinţa să găsesc! acolo o
mente generale proiectul de statut elaborat române gr. cat. de biserica latină , şi toria de fiu credincios al ei: iubindu-o cu comoră mult mai preţiosă, mulţumirea, care
11
e
r
de cătră comisiunea de 27. pice, că co- după-ce scie să mai asigure, că „Roma nu evlavia, ocrotindu-o de tote relele şi fă- să înaurâscă amurgul Z^ l° tale şi să-ţi
cându-i un trală priincios, de care să vă
misiunea a avut în vedere, că dela 1871 au va da autorisaţiă pentru un astfel de Si­ puteţi bucura împreună. redea fericirea, pe care ai perdut’o. Căci
nu este în lume fericire, decât numai în
trecut 3 decenii, fără de a-se fi realisat au­ nod *, în care de altfel „nu s’ar representa Dragostea mamei pentru copilul ei sînul nemului tău, şi nu-i pe pământ nem
1
câsoă, seu românâscă cu coda scurtă etc.). fără îndoială după analogia formelor muşte, începetore cu silaba doi-, precum e însuşi unei ingeniose etim. pop. pusă în legătură
Căprar e formă etimologisată poporală a muşteriu etc., fără să esiste vre-o legătură numeralul doi, apoi substantivul doiă, (lat. cu verbul adiere, căci testamentul mani­
ungurescului kâplâr (corporal), deşi n’are de sens între ele. Lexiconul de Buda men- dolium), de unde adjectivul doios, aseme festă tot-dâuna ultima suflare (adiere) a
de a face nimic cu capra. Ooropişniţă, un ţionâză şi o formă numeresc a cuvântului nea doică, doiniţă (doniţa) etc. — pe când •murindului. Amânar în loc de amnar (lat.
greer mare şi veninos, ce trăesce prin gră­ nimeresc, formă născută sub influinţa sub­ cuvinte începătore cu silaba dai- în limba ignarium) asemenea e o plastică etim. pop.,
dini, se mai numesce în România şi cono- stantivului, sâu verbului număr. Picidrcă, românâscă nu esistă afară doră de forma voind âre-cum să esprime, că amnarul este
piştiriţâ, prin alăturare la grupul cuvântului probabil din ungurescul pecserke, se nu- ou totul dialectală daică (ung. daika) a cu­ un instrument de mână. Forma ciurciuvea
conopidă (un soifi de varză); din conochif- mesoe în uuele părţi cartoful, deşi n’are vântului doică, — întocmai precum bunăoră în loc de cercevea s’a născut sub iafluinţa
tiriţă, formă dialectală a oonopişdriţei, a nici în clin, nici în mânecă cu piciorul. din ziafet (turc. ziâfet, chef, petrecere cu substantivului ciur. Dator în loc de detor
resultat, tot prin etimologisare poporală, for­ Un evident cas de etimologisare poporală ospăţ) a resultat forma zaifet după analo­ (din lat. debitor), precum îl mai aflăm încă
mele : cdna chiftiriţa şi cocona chiftiriţa. Ta- avem şi în forma solomândră, o variantă a gia lui zaif (indispus), zaiflîc (indisposiţiă), în lexiconul de Buda, asemenea s’a născut
nacetum se numesce românesce ferece din substantivului salamandră, sâu sălămâzdră. zaim (soldat turc) etc., fără să esiste nici sub influinţa verbului a da, dare, voind să
lat. filix, filicis. O formă etimologisată a Din forma rusâscă somă (Silurus, pesce) a cea mai mică legătură de sens între ele. esprime, că cel ce e dator, are să dea şi
acestui cuvânt e fericea, ca şi când ar fi o resultat românesce somn prin confusiune cu A doua clasă a etimologiilor pop. în nu să ia. Mormânt în loc de murmânt (la
derivaţiune din ferice, fericit. Din palatum substantivul somn (lat. somnus), întocmai sensul mai strîns al cuvântului cuprinde în Aromâni murmintu ) din lat. monumentum,
1
latinesc (cercul gurei) a trebuit să resulte precum strugul, se mai numesce şi strung sine acele caşuri de etimologisare, când e o formă nu mai puţin plastică a etim.
românesce părat, deminutiv părătaş. Prin prin confusiune cu substantivul strungă. Se transformarea se întâmplă după analogia pop., formă născută sub influinţa cuvinte­
confusiune însă cu substantivul împărat, a mai Zice şi trancafusc, în loc de catrafuse unor cuvinte, înrudite şi ca sens, cu cuvân­ lor mort, morte, mor ). Tot aşa se esplică
2
resultat forma etimologisată împărâtuş (par­ prin alăturare la grupul cuvintelor: a trăn­ tul obsour, trecut prin procesul etimologi- piparcă (sub influinţa lui piper), în loc
tea eărnâsă şi răsărită în mijlocul cerului căni, trânoa flânca etc., âr în loc de jidă- sării poporale. Damă se numesce în graiul de paprică; patrafir (după analogia lui fir)
gurei, la intrarea gâtlejului, numită şi omu- resc se aude pe alocurea şi zădărcsc, ca şi poporului nostru de regulă o femeia decă-
şor). Măricica se Zio® P® alocurea în loc de când ar sta în legătură cu în zadar. Zută. Forma adamâ a aceluiaşi cuvânt s’a ’) P^pahagi, Jocuri copilărescl la Românii
din Macedonia pg 66.
Mariţica (Mariora), întocmai ca şi când ar In chipul acesta din forma originală născut fără îndoială sub impresiunea păca­
5 ) Forma etimologisată morimentum o aflăm
fi o derivaţiune din adjectivul mare, mări­ daiua, forte uşor s’a putut face doină, prin tului strâmoşeso a lui Adam. Adiiată (tes­
deja în inscripţiunile latine Jucerare din cata­
cel. Muştegaiă se mai numesce mucegaiul, alăturare la grupul altor cuvinte românesc! tament), o variantă a lui diată, e resultatul combe. Comp. Haşdău, Columna 1. Tr. 1832 pag. 646