Page 86 - 1899-07

RED ACŢIUNEA, „sazeta* ţese în nacare iţL
AdBinistraţiiiiiea ţi TipomiU. ADonamente pentru Anstro-Ungaria:
BRAŞOV, piaţa mare îlr, 30. Pe un an 12 fl., pe şăse luni
6 fl., pe trei luni 3 fl.
Scrisori ne francate au N-rii de Duminici 2 fi. pe an.
ce primesc. Manuscripte Pentru România şi străinătate:
nu se retrimet. Po un an 40 franol, pe şăse
INSERATE se pnmoso 1& AD- luni 20 fr., pe trei luni 10 fr.
■INISTRAŢIUNE In Braşov şi la N-rii de Dumineci 8 franol.
următArolo Birouri da anuaoliirl:
Se prennmoră la tbte ofi-
In Viona: M. Dukes'Nachf. ciele poştale din Intru şi din
Bax. Augonfold A Emsrloh Lesner. afară şi la d-nii colectori.
Heinrloh Sohalek. Rudolf Kosse. Abonamentul pentru Brasti
A. OppsIlksNachf. Anton Oppellk.
In Budapesta : A. V. Qaldbor- ■ Admmietrufiunea. Piaţa iran
ger, Ekstoln Bornat. In Ham- Târgul Inului Nr. 30, stagiu
Burg: Msrslyl A Llobrasnn. I.: Pe un an 10 fl.. pe şest
PREŢUL IHSERŢIUHILOR : o se­ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or.
ria garmond po o colon» 6 cr. Cu dusul In casă : Pe un ai
ai 30 or. timbra pentrn o pu­ (IKTiarrLer cLe IDijiincLliZLecă, 30) 12 fl., pe 8 luni 6 fl., pe trei
blicare. — Publicări mai dese luni 3 fl. — Un esemplar 5 or.
după tarifă şi învoială. v. a. său 15 bani. — Atât abo­
S.a o namentele c&t şi inserţiunile
sunt a se plăti înainte.
Braşov, Duminecă 25 Iulie (6 August). 1899.

Sorele „frăţietăţii". nisuit la alt-ceva, decât la „sdrobirea este acusat pentru vr’un delict său spună, că contele Ştefan Tisza în
naţionalităţilor", prin călcarea drep­ crimă, dăcă îu fine are vre-o durere tot discursul său n’a spus nimica
Ore aşa se fia, cum vestesc turilor lor, prin violenţe şi corup- său trebuinţă, fiă ea de orî-ce soiu, el alta, decât că a apelat la Români,
de câte-va 4^ foile unguresc!, că ţiuni. Mai mult ne minunăm însă, întâluesce aprope pretutindeni urecbî ca să se încheie pace cu Ungurii, să
e
sdrele „frăţietăţii" între Români şi ba stăm înmărmuriţi, când vedem, surde, car! nu-i înţeleg limba, şi uite tot şi să se ’mpace cu tote, ca
Maghiari a răsărit la Arad? că după pilda, ce a dat’o tatăl său ărnenî, pe car! puţin îi dăre de de aci încolo să fiă cu Ungurii
Mult se vor minuna Românii şi faimosul lui şcolar, Banffy, ti- drepturile lui, ba chiar le despreţu- fraţî de cruce.
noştri, când vor auc)i vestea acesta nărul grof tot mai are obrazul de-a esc. Acest Român după Ştefan Tisza Cei car! la banchet coverşiţ! de
neaşteptată. susţină ca un fariseu încarnat, că nu e asuprit, căci „din punctul de cinstea cea mare, ce Ie-a făcut’o tru­
Tocmai acum, când, cum 4ice „Maghiarii nicî-odată n’au asuprit pe vedere al interesului patriei" e tot- faşul grof unguresc, ciocnind paha­
poporul, cuţitul a ajuns la os, încât concetăţenii de limbă străină", ca atâta pentru el, dăcă funcţionarii rul cu ei, au ascultat cu gurile căs­
nu mai scie bietul Român ce e de „nicî-odată n’au privit la ei, ca la din ţăra acăsta sciu numai ungu- cate vorbirea lui, au înghiţit fiă-care
capul lui şi cum se se mai apere în nisce duşman!, ci i-au cinstit şi i-au resce or! că mai rup şi câte-o vorba cuvânt al lui, şi au cre4ut pdte, că
potriva nesfârşitelor volnicii, asupriri preţuit ca amici". românăscă, ce au învăţat’o dela ser­ ele vestesc începutul unui timp fe­
şi nedreptăţirî, tocmai acum se fi Der ore cine a născocit tote vitorii de pe la oficii şi tribunale. ricit de bună înţelegere pentru po­
sosit vremea de a ne îmbrăţişa cu poreclele miserabile, ce li-se dau Ajunge pentru fericirea acestui „bă­ pdrele ţării, de dragoste şi de fră­
contrarii noştri, cărora avem se le Românilor, înfăţişându-i ca duşmanii dăran" de Român, dăcă fruntaşii lui ţietate neprefăcută, au trecut cu ve­
mulţămim tristele stări politice de a(ţî ? statului şi ai naţiunei maghiare, decă cu carte, în frunte cu vlădicii, pot derea sub impresiunea momentului
E în adevăr lucru de necrecjut nu sistemul de guvernare tiszaist, bea şampaniă la masa albă cu domnii sărbătoresc şi neobicinuit, că alian­
şi totuşi s’a întîmplat, ca un bărbat care ca să potă „sfărma" pe Ro­ maghiar! şi se pot îmbrăţişa cu ei. ţele nu se încheie la mese întinse,
politic de frunte din sînul acelei fa­ mâni, Slav! etc., i-a învinovăţit mai E uşor grofului Tisza să vor- că împăciuirea între două popore,
milii maghiare, care de aprăpe 25 întâiu, că sunt cei mai aprig! ini­ băscă de iubire frăţăscă, amiciţia şi car! de văcur! trăesc în continuă
de ani a stat mereu în fruntea tre- mic! ai patriei ? Şi ce a făcut Banffy, de fraternisare, dăr ăn poftăscă pu­ luptă, nu se pdte face, decât pe
bilor unguresc!, să-şî ridice glasul la cu care tînărul Tisza a mers mână ţin nu la masa vlădicului din Arad, câmpul activităţii şi al luptelor pu­
masa, ce a dat’o episcopul Goldiş în mână, dându-i tot sprijinul pen- ci la masa unui ţăran român, care blice politice naţionale, pe temeiul
cu ocasiunea instalării sale, să şi-l tru-ca să se pdtă 4ice, că a privit îşî mâncă cu destul amar mămăli- reeunoscerei reciproce a intereselor
ridice pentru înfrăţirea dintre Ro­ pe concetăţenii de altă limbă ca guţa lui şi fără să-i spue, ce domn şi a drepturilor fiă-căruia.
mân! şi Maghiari. Acesta a fost gro­ prietin! şi i-a cinstit şi preţuit? şi deputat mare e, să-i asculte odată Nu! Ceea ce s’a petrecut la
ful Ştefan Tisza, fiiul acelui Coloman A mai 4i St. Tisza o vorba părerea despre cum sunt tractaţi masa episcopăscă din Arad n’a fost
s
Tisza, a căruia guvernare de 15 an! grea, care pdte i-a eşit din gură cetăţenii de limbă străină şi despre şi n’a putut să fiă nimic serios, ce
a fost atât de fatală şi plină de amă­ numai aşa, ca să întărescă, cele spuse frăţietatea cu domnii dela stăpânire. poţî să ve4î cu ochii şi să prin4î cu
răciuni pentru poporul român. mai înainte. A 4i adecă: „Şi decă Atunci fie sigur, va căpăta alt răs­ mâna! Vorbe umflate, fală golă, şi
s
Invitat fiind dimpreună cu mulţî naţiunea maghiară vrea se esists mai puns, decât cum l’a primit la ban­ viclenia ungurâscă, atâta a fost totul,
i.lţî deputaţi, fişpanî etc. maghiar!, departe, atunci nici în viitor nu-i e per­ chetul din Arad, şi atunci va vedă şi efectul n’a avut mai multă durată,
la masa festivă episcopăscă, groful mis se se facă asupritor ea concetăţenilor şi va cunăsce ce trebue să facă na­ decât pănă ce au spumegat paharele
numai o privire a aruncat asupra de limbă streină . ţiunea maghiară, ca se-ş! potă asi­ de şampaniă.
11
prietinului său sărbătorit Goldiş, pen­ Pentru noi cuvintele acestea au gura şi mai departe esistenţa ei. Dăcă e vorba să răsară vre­
tru ca să se aprindă de dorul de a alt sunet, decât pentru urechile fiu­ Atunci păte se va convinge şi de odată sdrele adevăratei frăţietăţi şi
se îmbrăţişa cu el şi cu toţi Românii lui răsfăţat al bărbatului de stat, aceea, că era mai bine şi mai cu ea să nu se arate numai la ospeţe
de pănura lui şi de a se însufleţi care a pricinuit cea mai mare parte sfat a nu 4^°©) că istoria şi geo­ şi la banchete, ci să se dovedâscă
pentru „alianţa cu rassa română“, din relele, ce bântue astă4î popdrele grafia ne învaţă, „că rassa română prin fapte şi în viâţa publică de
care, după el, e destinată să ajute nemaghiare din acestă ţeră. Au4iţî! se pdte ferici numai în frăţietate cu stat: atunci trebue să domnăscă cu
naţiunei maghiare, de a ’şî împlini El se jura adinăorî, că Maghiarii Ungurii", ci a întorce vorba şi a 4ice
totul alt spirit, să se manifesteze cu
„chiămarea istorică în mijlocul po- nicî-odată n’au asuprit pe Nema- din contră, că aceşti Unguri, puţin! totul altă pricepere, alt tact şi iubire
porelor din Europa răsăritănă“. ghiarî. Ce putea să fiă dăr pentru şi ameninţaţi cum sunt ei din tdte de dreptate. 6r mai întâiu de tdte
Şi care să fiă acestă chiămare ? el mai uşor, decât a 4^ > ca nic! părţile, ameninţaţi mai cu sămă o putere cu totul alta de abnegare,
ce
Groful Ştefan Tisza 4i° > că în viitor ei n’au să-i asuprescă? înlăuntrul lor de veninul şovinis­ decât ar fi în stare s’o dovedâscă
e
acea misiune a naţiunei maghiare Ştefan Tisza are o părere ciu­ mului şi al jidovismului, ce rode la prietinii şi ortacii din dietă ai epis­
este „de-a fi cea mai înaltă păzitore dată despre asupriri El crede, că pe tulpina vieţii maghiare, nu pot să copului Goldiş.
şi apărătore a desvoltării poporelor câtă vreme se vor afla Român!, car!, scape de peirea sigură ce-i aştăptă, Din îmbrăţişările dela masa aces­
locultdre în acestă parte a Europei". ca la Arad, să pdtă bea şampaniă decât numai împăcându-se sincer şi tuia nu se va nasce nicî-odată fră­
Stăm pe loc şi ne întrebăm cu la bancbeturî, nu pote fi vorba de pe dreptate cu rassa româna mult mai ţietatea între Maghiar! şi Român!.
ce faţă pote să susţină aşa ceva asuprire. Dăcă Românul se duce cu nuinărosă şi mai trainică decât a lor.
Sdrele nu răsare la Arad!
fiiul acelui Coloman Tisza, care 15 jalba la deregătoriă, decă are să-şî Nu era aşa-deră de lipsă să
an! de-arendul nu s’a gândit şi n’a apere un drept la judecătoriă, decă vină chiar o foiă tiszaistă, să ne

FOILETONUL „GAZ. TRANS". Vădând bietul om, că chiar nu-i vor­ vorbă, luâ slănina în spate şi se duse pănă păta, când vei fi ajuns la jumătate drum
bă de glumă, neavând decât o singură acasă cu ea, unde cum întrâ, muierea îl spre casă (ji-i lui: Acum cocoşelul meu
gâscă la totă casa, se gândi să mergâ să întâmpina cu vorbele: Oe ne aduci ? „Slă­ cântă-mi unuţa! Aucjl?
Calicul înavuţit.
vândă gâscă la frate-său,. ca să mai aibă nină ! fu răspunsul, „der nu pentru noi, ci — Aud şi-ţi mulţămesc, moşule, lun-
Au fost odată doi fraţi, dintre cari cu ce stâmpăra pănă la un timp fâmea fe­ pentru dracu, căci frate-meu la el mă tri­ gâscă-ţî dragul Dumnedeu firul vieţii — îi
unul de tot bogat, âr celalalt forte calic şi tiţelor. mise cu ea". cjise cel cu slănina, oare după acâsta s’a
ua
avea o casă grea, căci îl binecuvântase îşi luâ dâr gâscă subsuoră şi merse Omul năcăjit în cfi urmâtore cu luat şi s’a cam mai dus, pănă ce colea pe
Dumnedeu cu şâpte fete. cu ea la frate-său, care fiindcă-i plăcea •bună deminiciorâ porni la drum cu slănina la ujiniţă ajunse cu slănina la dracu, care
Pe oând frate-său se îmbuiba îu avu- fârte friptura de gâscă şi.;'văc]end, că o :va legată în spate. S’a tot dus pănâ-ce a dat cum îl vădii îl şi întreba, că ce poftesce
ţiă, acesta cu femeia sa şi cu cele şâpte putâ cumpăra eftin,-’ fiintj' stăpânul ei atât de o păduţe, în care se întâlni cu un om pentru prămânlla adusă?
fetiţe nu aveau nici ce mânca, ba veni o de lipsit, o şi cumpăra dan <3. pentru ea nisce forte bătrân, care îl opri în loc şi-l întrebă El i-a dis, că nimic alt-ceva, decât
vreme, oând nu aveau o bucată de pâne făină şi unsore. Bietul om’ ASe mulţămi cu unde se duce şi ce duce? numai cocoşul, ce se aude cântând de-asu-
în totâ casa, âr bietele fete, rupte de fome, cât căpăta, căci îi fu liniştită casa în două — Mă duc la dracu cu slănina asta, pra bălegarului de lângă grajd.
strigau: „pită, tată"! „pită, mamă"! Bie­ cjile; dâr în diua a treia ne "'mai având ce răspunse el. La aucjul acestora, dracul strîmbâ una
tului om şi tnuerei sale, numai că le crepa vinde, âr în casă nici o6jă, decupa miecj de — D’apoi ce vei sci tu cere pentru din nări, dâr în urmă tot îi dete cocoşul,
inima de necăjiţi, când aucjiau plânsul feti­ pită, luându-se după sfatul ţiuiepi sale, se slănina aceea? cu care apoi bietul om pleoâ cătră casă,
s
ţelor ostovite de fâme. duse la frate-său, ca să-i mandea.'.Ceva, căci — Da mai sciu şi eu ce! âr când sosi la jumătate de drum i-a (fi •
Pe atunci vremurile erau fârte rele, prea cu puţin a plătit gâsc® — AibI grijă, îl sfătpi bătrânul, cum Acum, cocoşul meu, cântă-mi unuţa!
căci să fi fost omul ori-cât de muncitor Frate-său aucjend ac'eîrte vorbe', mâ­ vei întră în curţile năprasnice ale dracilor, ]£r cocoşul aşa i-a cântat, încât i-a
şi sîrguincios, de nu avea la casă, dela nios grozav se duse în căinară, de unde ei de loc te. volt’ întreba, că ce poftesci umplut pălăria cu bani. De aci el se duse
altul nu căpăta nici pentru lucru, şi aşa scose o jumătate de slănină şi 6. dete fra- pentru • prămânda, ce li-o dud, dâr tu nu mai departe — nepomenit de voios pănă ce
cel sărman nu putea câştiga nici chiar un lui său cu aceste vorbe: „Na, dy-te dra­ cere decât cocoşul, ce a cânta pe bălega­ colea cu sâră bună ajunge la un birt, unde
ban de-al orbului. cului cu ea" ! Bietul om, fără' sŞ , clică; o rul de lângă grajd, âr după-ce îl vei că­ se şi băga ca se odihnâscă peste nâpte, fiind-