Page 80 - 1901-07
P. 80

Pagina 4.                                                          GAZETA TRANSILVANIEI.                                                              Nr. 168.—1901.


          pentru-ca  să-şi  ferâseă  poporul  de  a  nu  Reuniunei  învăţătorilor  şi  în  special  pen­   Sfârşindu-se  şedinţa,  văd  pe  acel  bă­  cu  lacrămila  în  ochi  au  venit  să  dea  ulti­
          cădâ  jertfă  străinilor  şi  de  a-se  pierde  tru  d-1  Oltean,  harnioul  v.-preşedinte  al  trân,  cum  se  apropie  de  o  venerabilă  ma-  mul onor vrednicului bărbat!
          ast-fel pentru biserica şi nârnul nostru.     Reuniunei  ;  părintele  vicar  vobesce  apoi  tronă  octogenară  şi-i  sărută  mâna  cu  mult                  *
                Dâr să trec la obiect.                  fârte  frumos  pentru  distinsul  bărbat  al  Să-   respect.                                                   ❖  ^
                                                                                                           Acea  matronă  era  văduva  preotâsă
                In  preziua  adunării,  13  Iulie,  fiind  şi  iagiului  d-1  Andreiii  Oosma,  apoi  pentru                                            A  lucra  mai  bine  de  o  jumătate  de
                                                                                                     din  Remetea,  în  casa  căreia  a  găsit  adă­
          4i  de  Sâmbătă,  după  întâmpinarea  la  gară  părintele  protopop  Gregoriu.  Pop.  Seria                                              secol  pentru  binele  neamului  său,  învolvă
                                                                                                     post  cu  patru  decenii  în  urmă  bătrânul  de   în sine şi enorme dificultăţi.
          din  Acâş  a  Reverendissimului  domn  Vicar  toastelor au închis’o d-1 Vasile Pop şi Andreiii   astâcjl.
          al  Sălagiului  Alimpiu  Barboloviciii,  preşe­  Oosma,  toastând  pentru  poporul  român  din   Era  sâra  târdiu  ...  Preotul  din  Reme­  La  noi,  cari  suntem  un  popor  tînăr
          dintele  Reuniunei,  care  a  fost  însoţit  de  Aoâş.  Sub  decursul  banchetului  mult  ne-a  tea  se  culcase  ...  în  odaia  din  dos  poves­  încă,  ca  popor  alcătuitor  de  stat,  —  ini­
                                                                                                                                                   ţiativa  privată  întimpină  o  mulţime  de  pe-
          yice-preşedinte'.e  Vasile  Oltean,  învăţător  delectat  corul  tinerimei  române  din  loc  ou  teau  despre  evenimentele  revoluţiunei  preo-   deeî  din  causa  lipsei  de  încredere  reciprocă
                                                                                                     tâsa  Domnica  Pop  n.  Dalea,  fiica  ei  Anica
          în  Pericei,  de  oassariul  V.  Pop,  învăţător  feliurite  cântări  naţionale  sub  conducerea                                         în  onorabilitatea  nostră.  Trebue  să  mai
                                                                                                     îu  etate  de  vre-o  14—15  ani  şi  un  tînăr
          în  Hidig  şi  alţi  membrii  ai  corpului  di­  învăţătorului Tiuhan.                                                                   adaog  aici  şi  lipsa  de  încredere,  provenită
                                                                                                     conducător  de  glâte,  care  aspira  la  mâna
          dactic  vre-o  20,  şi  dopă-ce  am  fost  aşedaţî   A  urmat  la  8  ore  sera  „petrecerea  de  Auicăi.  De-odată  se  aud  zuruituri  de  săbii...   din deosebirea de profesiune politică.
          pe  la  cuartire,  am  mers  cu  toţii  la  sf.  bi­  vară  a  tinerimei  teologice  din  Sălagiii  şi   Husarii!...                          Greutăţile,  pe  cari  le-a  biruit  Popescu
          serică,  unde  s’a  ofeiat  insăratui,  la  care  a   Chior .                                    Era după ciocnirea din Săcălăşeni 1     erau  atât  de  mari,  încât  ori  care  altul,
                                                             u
                                                                                                                                                   aflându-se  în  locul  lui,  ar  fi  sucombat  ori
          cântat  fârte  frumos  corul  corpului  didactic   De  câţl-va  ani  clerul  tînăr  din  Să­  Preoteasa  cu  o  presenţă  de  spirit  admira­  s’ar  fi  retras  desgustat.  El  însă  nu.  Nu  îu
                                                                                                                                                                                        u
          din  Sălagifi.  Apoi  ne-am  împrăştiat  cu  toţii   lagiii  are  frumosul  obiceiii  de-a  arangia  în  bilă,  ascunde  repede  pe  tinăr,  âr  dânsa  ie­  zadar  era  el  din  „Cetatea  de  Piatră ,  căci
          pe la cuartire.                               tot  anul  în  decursul  feriilor  câte  o  petre­  şind  în  uşă,  ca  cloşca,  când  îşi  apără  puii...   de  piatră,  de  granit  îi  era  întrâga  fiinţă  şi
                In  altă  di,  Dumineca,  14  Iulie  dimi-   cere,  care  devine  apoi  ocasionea  de  întâl­  spuue husarilor: „Vă rog, nu îutraţl în acâstă   nu  înzadar  numele  comunei  sale  natale,  pe
                                                                                                                                                                                 1
                                                                                                     odaiâ,  avem  prunci  la  ţîţă  şi  se  sparie  de   românesce  însemnâză  „cremene *,  căci  ade­
          nâţa  la  8  âre,  conform  programului,  s’a   nire pentru mulţi tineri şi bătrâni.                                                     vărată  cremene  a  fost  caracterul  lui,  de
          oficiat  sf.  liturgie,  poutificând  d-1  Vicar                                           arme“.
                                                             Petrecerea  peste  tot  a  reuşit  perie  aş­  Ori  cât  de  răsboinic  şi  feroce  ar  fi  un   care  multe  lovituri  de  amnarifi  s’au  atins
          Alimpiu  Barboloviciii  asistat  fiind  de  M.                                                                                           şi  resultatul  acestor  atingeri  n’a  fost  decât
                                                        teptare,  fiind  atât  de  mulţi  şi  de  multe,  în-  husar  maghiar  în  timp  de  revoluţia...  în
          O.  D.  Gregoriu  Pop,  protopopul  Eriului,  şi                                                                                         scânteile de lumină pentru iubitul său popor.
                                                        oât  sala  de  dans,  cu  tâte  oă  era  spaţiâsâ,  faţa  unei  mame,  ce-şT  apără  copiii,  se  simte
          de  preoţii  Autoniu  Băliban  şi  Avram  Cor-                                             înduioşat.  Husarii  trecură  în  odaia  părin­    Şi  să  nu  creacjă  cine-va,  că  activita­
                                                        nui  mai  încăpea.  A  fost  o  petrecere  forte
          diş.  Iu  decursul  liturgici  a  cântat  corul                                            telui,  îşi  făcură  formalităţile,  âr  în  acest   tea  lui  a  fost  activitatea  unui  Sisyphus  din
                                                        animată  şi  adevărat  românâscă.  Veselia  a                                              mitologie,  condamnat  a  rostogoli  la  deal
          tinerimei  române  din  Acâş  sub  conducerea                                              timp tînărul scăpa.
                                                        fost.  la  culme,  când  la  miedul  nopţii  în                                            în  sus  o  povară  mare,  pe  care,  ajuns
          învăţătoriului  Tiuhan  ,  asistând  corpul                                                      Acel  tînâr  era  Ion  Popescu,  care  după   aprope  în  vârf,  o  scăpa  ârăşl  deyale.  0,  nu!
                                                        pausă  preotul  diu  Acâş  Antoniu  Băliban,
          învăţătoresc  din  Sălagiii  în  număr  de                                                 patru-decî  de  ani  săruta  mâna  preotesei,   Cu  tote  aparenţele  înşelătâre,  resultatele
                                                        într’un  toast  plin  de  însufleţire,  a  salutat   care  i-a  salvat  viaţa,  âr  preotâsa  era...
          vre-o 60.                                                                                                                                activităţii lui Popescu au fost splendide !
                                                        ospeţii  îu  Acâş,  acâsta  societate  românâscă  bunica  mea  şi  Anica,  pe  care  avea  de  gând
                La  10  âre  a  urmat  şedinţa  Reuniunei   alâsă,  unde  atât  de  mare  lipsă  e9te  de  în-  să  o  ia  de  soţiă,  e r a . . .   mama  mea.  —  Toţi   Cuvintele  lui,  esemplul  lui,  conducerea
          învăţătorilor,  fiind  deschisă  prin  o  vorbire                                          trei  sunt  astădî  într’o  lume  mai  fericită.   lui,  escursiunile  făcute  cu  elevii  şcâlei  nor­
                                                        curagiarea  poporului  român  diu  Acâş,  şi  ou                                           male,  prin  ţâră  şi  prin  Transilvania,  tote
          măduâsă  a  preşedintelui  ei  Alimpiu  Barbo­                                             Dumnedeu să le iert9 păcatele!
                                                        deosebire  a  golit  paharul  întru  fericirea  ti­                                        acestea  au  fost  opera  sămânătorului  din  s.
          loviciii,  căruia  a  răspuns  preotul  locului                                                                                          Scriptură.  Nu  vor  fi  cădut,  în  adevăr,  tote
                                                        nerilor  şi  a  domoişârelor  de  faţă.  După                     *
          Autoniu  Băliban,  bineventând  frumosa  adu­                                                                  * *                       seminţele  pe  pământ  roditor,  dâr  nu  e  mai
                                                        pausă  s’a  ooutinuat  dansul  cu  şi  mai  mare
          nare  în  numele  poporului  român  din  Aoâş.                                                   Scăpa  Popescu  de  primejdia  momen­   puţin  adevărat,  că  multe  mii  de  minţi  şi
                                                        veseliă pănă dimineţa.
          A  urmat  apoi  alegerea  .unui  notar  ad  hoc,                                           tană,  dâr  nu  scăpa  de  urmăi-irl.  Ga  să  scape   inimi,  răspândite  în  totă  ţâra,  s’au  adăpat
                                                             Deşi  în  comuna  Acâş  sunt  o  mulţime                                              la  lumina  minţii  şi  s’au  încălzit  la  căldura
          cetirea  procesului  verbal  al  adunării  gene­                                           de  acestea,  trecu  în  Bucovina,  unde  se  afla
                                                        de  Maghiari  inteligenţi,  dintre  cari  mai   refugiat  şi  boierul  Iorgu  Radu  diu  Tutova.   inimii  lui,  şi  Lucreză  astădî  pentru  prospe­
          rale  trecute,  raportul  cetit  de  vioe-preşe-,                                                                                        rarea neamului şi a ţărei românescl.
                                                        mulţi  au  fost  invitaţi,  firesce  ou  invitări  ti­  Acesta  îi  dădu  o  recomandaţiă,  cu  care
          dintele  Vasile  Oltean  despre  activitatea                                                                                                  Toţi  aceştia  vin  astădî  să  depună  o
                                                        părite  în  limba  română,  nu  ne-a  învrednicit   veni  la  Dealu-Mare,  unde  găsi  ocupaţiă  pe
          reuniunei  şi  a  cercurilor  filiale  pe  anul                                            moşia numitului boier.                        sărutare  jfe  mâna  veştedă  a  învăţătorului
                                                        nici unul cu presenţa.
          1900—1901.                                                                                                                               lor,  cum  a  venit  unul  dintre.iubiţii  lui  elevi
                                                                                    Dela Crama.            Bărbat  cu  studii  seriâse,  care  chiar   din  prima  promoţiă  a  şcolei  normale  şi
                Urma  cetirea  raportului  cassariului                                               şi  astădî  yorbia  latinesce,  aprâpe  ca  şi  ro-   stând  mut  şi  cu  lacrămile  în  ochi  lângă
          despre  starea  cassei.  Aci  am  să  observ,  oă                                          mânesce,  nu  stătu  mult  timp  la  Dealu-Mare.   patul  lui  de  agoniă,  s’a  plecat  şi  i-a  sărutat
          suma  restanţelor  e  considerabilă;  ar  fi                                               El  avea  un  ideal,  pe  care  doria  să-l  reali-   mâna,  plin  de  recunoscinţă  pentru  binefa­
                                                               In amintirea profesorului             seze.  Dorinţa  lui  coincidă  cu  tendinţa  spre
          de  dorit,  ca  să  satisfacem  cu  toţii  da-                                             cultură  şi  renascere  naţională,  ivită  în  prin­  cerile primite înainte cu un pătrar dâ secol.
          torinţei  de  a-ue  solvi  regulat  taxele  de              ion Popescu.                                                                      O  !  dragostea  inimilor  românescl,  dra­
                                                                                                     cipatele  Dunărene  după  memorabilii  ani
          membrii!                                                                                   dela  1848.  —  Popescu  veni  la  Bârlad  pe  gostea  de  care  se  bucură  la  toţi  Românii
                                                             Discurs  funebru  rostit  de  d-1  profesor
                Se  aleg  apoi'  comisiunile  :  pentru  în­                                         la  1851  ca  profesor  la  şcola  primară,  nu­  adevăraţi,  sunt  o  covârşitâre  recompensă
                                                        Auguslin  Paul  la  înmormântarea  lui  Ion  Popescu
                                                                                                     mită  şcola  împărătâscă,  unica  şcolă  pe   pentru  densul  şi  combat  cu  energie  cuvin­
          scrierea  membrilor  noi  ;  pentru  îucassarea  din Bârlad în diua de 13 Iulie st. v. 1901.
                                                                                                     atunci în acest oraş.                         tele  lui  Ovid,  citate  mai  cjiLle  trecute  de
          taxelor  restante  şi  cursive  de  membri  la
                                                                Jalnică adunare!                                                                   distinsul defunct:
                                                    K
          reuniune,  precum  şi  la  „fondul  funebra  1 ;                                                 De  atunci  şi  până  astădî  a  participat
          pentru  înscrierea  de  membrii  fundatori,        La  pâlele  munţilor  maramureşeni,  din   la  tote  mişcările  politice  şi  culturale,  cari   „Vix duo tresve de tot superestis amici
          ajutători  şi  înoassarea  ofertelor  benevole;   vârful  cărora  se  vede  patria  lui  Dragoş-  au  creat  România  de  astădî,  liberâ  şi  in­  „Caeteri fortunae, non fueratis mei!“
                                                        vodă,  care  în  secolul  XIV  a  desoălecat  în  dependentă.  Nu  esistă  în  Bârlad  şi  judeţ
          pentru  constatarea  membrilor  presenţl  şi   partea  de  dincâce,  întemeiând  Moldova,  se  o  singură  instituţiă,  fie  culturală,  fie  filan­  (Abia doi-trei prieteni ml-aţl rămas
          absenţi;  pentru  scontrarea  cassei;  pentru  află  situată  comuna  Ooaş,  pe  malul  rîului  tropică,  la  întemeierea  căreia  să  nu  fi  par­  din câţi îi aveam______  — Ceilalţi nu erau
          critisarea  propunerilor  de  probă  şi  diserta­  Lăpuş.  Comuna  Coaş  numără  astădî  1142   ticipat,  în  cele  mai  multe  caşuri  ca  iniţia­  prietenii mei, ci ai norocului meu).
          ţia;   pentru   oernerea   propunerilor   di­  de locuitori şi este o comună pur românâscă.  tor,  în  tot  caşul  însă  ca  colaborator,  şi  ră­  0,  nu!  Nu  doi  trei  amici  ţi-au  rămas
                                                                                                     posatul.
          verse eto.                                         în  acâstă  comună,  care  face  parte  din                                           ilustre  bărbat!  —  Tot  neamul  românesc
                                                        districtul  istoric  „Cetatea  de  Piatră",  a  vă-   Nu  vorbesc  de  spitalul  din  Bârlad,  îţi  este  amic!  Amică  îţi  este  istoria  ţărei
                Se  ţin  prelegerile  de  probă  prin  în-
                                                        cjut  lumina  dilei  la  anul  1830,  Ianuarie,  un   creat  de  Dr.  Oodrescu,  neuitatul  său  elev  şi  cu  deosebire  a  părţilor  moldovene,  care
          văţâtoriul  din  Dob,  Vasiliu  Barna,  şi  se  oi-   prunc,  care,  botezat  la  biserica  cu  hramul  şi  mai  pe  urmă  prieten,  la  care,  cu  alţi  îţi  va  săpa  numele  în  piatra  nemurirei,
          tesce  disertaţiunea  învăţătoriului  din  Săuoa  ss. Arhangheli, primi numele de Ioan.    bărbaţi  de  inimă,  a  cooperat  şi  defunctul;  Exegisti monumentum aere perennius!
          Ioan Toduţ eto.                                    Ajuns  în  vârsta  de  şcâlă,  tînărul  Ioan,   nu  vorbesc  de  mulţimea  de  şcoli  secundare   Aşa  vei  vieţui  tu  în  veci  pentru  pos­
                Şedinţa  se  suspendâză,  âr  după  re­  cu  numele  de  familiă  Popovicî,  fu  dat  la   şi  primare  din  oraş,  la  fonnarea  cărora  a   teritate,  ca  esemplu  viu  de  sobrietate,  de
                                                                                                     participat  şi  dânsul  mai  tot-dâuna  ca  ini­
                                                        şcâla  primară  din  oraşul  apropiat,  Baia-                                              muncă, de energie şi de dragoste de neam.
          deschidere  au  urmat  rapârtele  diferitelor  oo-                                         ţiator,  cu  cuvântul,  cu  sfatul  şi  cu  fapta;
                                                        Mare,  pe  care  absolvindu-o  trecu  la  gim­
                                                                                                                                                                        *
          misiunl esmise. S’a  decis, ca adunarea gene­  nastul  părinţilor  minoriţl  din  acel  oraş.  Ter­  nu  vorbesc  de  activitatea  lui  politică  încă       * *
          rală viitâre pe anul 1902 să se ţină în comuna  minând  gimnasiul  cu  bun  succes,  se  duse   de  pe  timpul  unirii  principatelor;  nu  vor­
                                                                                                     besc  nici  chiar  de  activitatea  lui  conscien-   Mai  staţi  vă  rog  puţintel.  Mai  staţi
          Bobota.  De  disertant.  şi  propunător  la  adu­  în  capitala  Transilvaniei,  la  Cluşiii,  unde   ţiosă  pe  terenul  pedagogico-didactic  timp  iubiţi  BârlădenI,  între  cari  văd  sute  din
          narea  viitâre  a  fost  aies  d-1  Traian  Husti,   fu  primit  ca  bursier  la  colegiul  învăţaţilor   de  41  ani,  —  ci  relevez  mai  ales  „Societatea  fiii  mei  spirituali.  Mai  staţi  numai  cincl-
                                                        călugări, numiţi piariştî.
          învăţător  în  Bobota.  Urmând  disousiunile,                                              pentru  învăţătura  poporului  român  —  sec­  cţecl  şi  două  de  secunde,  pentru  cei  cind-
                                                             Aici  l’a  ajuns  anul  istoric  1848,  când
                                                                                                                w
          au  luat  parte  la  ele,  pe  lângă  d-1  vicar                                           ţia  Tutova ,  al  cărei  preşedinte  a  fost  ră­  decl  şi  doi  de  ani,  ce  i-arn  petrecut  între
                                                        toţi  tinerii  români  erau  cuprinşi  de  o  în­                                          zidurile  vâstre  ospitaliere!  Mai  staţi  în  ar­
          Barbolovicî,  şi  d-1  Andreiii  Oosma,  directo­  sufleţire  fără  margini  şi  de  un  dor  nemă­  posatul timp de mai bine de trei decenii.  şiţa  sârelui  numai  atât  timp,  pănă  îmi  voia
          rul  Silvamei  şi  protopopul  Greg.  Pop,  după  surat  de  a  înfrânge  cătuşile  iobăgiei,  în   Popescu  n’a  fost  teoretician,  care  să   lua rămas bun dela iubiţii mei:
          care  părintele  vicar  Barboloviciii  ou  cu-  care  zăcea  pănă  atunci  poporul  român.  Ion  lanseze  numai  idei  şi  să  lase  altora  eseou-
                                                        Popescu  se  înrola  ca  voluntar  şi  fu  numit  tarea  lor.  El  era  par  excellence  omul  ese-   Mă  adresez  înainte  de  tote  fiului  meu
          noscuta-i  eloouiuţă  într’un  discurs  avântat
                                                        „conducător  de  glote“,  ataşat  cu  glotele  cutării.                                    Pompeiii,  căruia  îi  mulţumesc  de  îngrijirile
          a  închis  şedinţa  între  vii  strigări  de  „să                                                                                        ce mi-le-a dat, împi-evmă cu nora mea Elena,
                                                        de  sub  conducerea  prefectului  Floriau  Mi-     Spirit  luminat  şi  inimă  caldă,  el  a  re­
          trăiescă .                                    eaş  trupelor  comandate  de  colonelul  Urban.  cunoscut,  că  în  ţâra  acâsta  e  nevoie  să  fie   în  boia  crudă,  care  m’a  răpit  din  mijlocul
                  u
                La  2  6re  din  di  şi  pe  o  căldură  tro­  —  Ga  atare  luă  parte  la  ciocnirea,  ce  s’a  luminat  poporul  dela  ţâră  prin  învăţători   vostru!  Vă  iert  greşelele,  de  cari  nici  un
          picală  s’a  ţinut  banchetul,  la  oare  au  luat  dat  între  Români  şi  Unguri  pe  şesul  de  harnici,  pricepători  nu  numai  de  învăţături   om  nu  este  liber  şi  Vă  rog  să  mă  iertaţi
                                                        lângă  Săcălăşeni,  în  apropierea  comunei  transcendentale,  ci  mai  cu  sâmă  de  nevoile   şi voi, dâcă v’am greşit !
          parte  vre-o  50  de  persâne.  In  fruntea  me­
                                                        sale  natale.  Românii  erau  înarmaţi  primitiv,  dilei,  de  gospodăria,  de  lucru  manual,  în­  Apoi  mă  adresez  fiicelor  mele  Lucre-
          selor  ocupa  loc  venerabilul  vioar  Alimpiu
                                                        âr  Ungurii  aveau  husari,  aveau  pusei  şi  tu­  văţători  pătrunşi  în  acelaşi  timp  de  spiri­  ţia,  Emilia  şi  Cornelia,  pe  care  mult  le-am
          Barboloviciii,  directorul  „Silvaniei *  d-1  An­
                                           1
                                                        nuri.  Resultatul  acestei  ciocniri  a  fost  pen­  tul  creştin  şi  naţional.  în  sensul  acesta  a  iubit  şi  cărora  le  doresc  să  petrâcă  în  pace,
          dreiii  Oosma,  la  stânga  părintele  protopop  tru  Români  desastruos,  âr  tinerii  „condu­  educat  el  suerescenţa  de  învăţători  ca  di­  cât  vor  fi  pe  pământ  şi  să-mi  ierte  greşe­
          Gregoriu  Pop,  preotul  Băliban,  învăţătorul  cători  de  glote"  erau  căutaţi,  ca  să  fie  rector  şi  profesor  timp  de  21  ani  la  şcola  lile,  de  cari  nici  un  om  nu  este  liber,  pre­
                                                        spâncjmraţl  după  legea  marţială.  —  Popes­  normală,*)  creată  de  societate  prin  iniţia­  cum le iert şi eu pe ale lor.
          Oltean  şi  aşa  mai  departe.  Seria  toastelor
                                                        cu scăpa ca prin minune.                     tiva  lui  şi  întreţinută  —  pănă  la  trecerea
          a  deschis’o  Revereudissimul  Domn  Alimpiu                                               la  stat  —  de  spiritul  de  jertfă  al  lui  şi  al   Ginerilor  mei  Panaite,  Lazăr  şi  Ga-
                                                                             *
          Barbolovicî  ridioând  paharul  pentru  Ma-                       * *                      colegilor  lui,  astădî  trecuţi  şi  ei  în  mare   vril  le  dau  de  pe  marginea  mormântului,
          jestatea  Sa  monarchul  şi  casa  domnitâre;                                              parte la cele veclnice.                       în  care  întră,  ultima  sărutare  şi-i  rog  să-mi
                                                             Permiteţi-mî  acum,  să  vă  istorisesc  un                                           ierte  greşelile,  de  cari  nimeni  nu  este  liber,
          au  urmat  apoi  toastul  M.  O.  D.  Gregoriu                                                   A  mai  priceput  răposatul  şi  o  altă
                                                        episod întâmplat cu 38 ani mai târdiu:                                                     precum le iert şi eu pe ale lor.
          Pop,  protopop,  pentru  Escelenţa  Sa  Epis­                                              mare  nevoie  a  ţărei,  nevoia  unei  clase  de
                                                             La  1886  eram  de  faţă  la  adunarea                                                     Nepoţilor  mei  Tiberiu,  Caifi  şi  Pia,
          copul  dieoesan  ;  d-1  Andreifi  Oosma  într’un   generală  a  Societăţii  pentru,fond  de  teatru   industriaşi  naţionali.  De  aceea  tot  prin  spri­  le  doresc  prosperitate  şi  le  trimit  sărutarea
          avântat  toast  golesoe  păharul  pentru  părin­  român  în  Şomcuta-Mare,  centrul  districtu­  jinul  societâţei  a  trimis  mai  bine  de  o  sută   de dragoste din pragul eternităţei.
                                                                                                     de  ucenici  în  Transilvania,  unde  au  învăţat
                                                                             u
          tele  vioar,  ca  preşedintele  Reuniunei  învă­  lui „Cetatea de Piati*ă .                diferite  meşteşuguri.  întorşi  acasă,  cei  mai   Sufletul  meu  sbâră  acum  peste  Car-
          ţătorilor,  mai  apoi  pentru  învăţătorul  local   Un  bărbat  cu  părul  alb,  originar  din   mulţi  au  devenit  harnici  şi  muncitori  in­  paţi,  la  casa  părintâscă,  părssită  de  atâta
          Tiuhan  şi  pentru  poporul  român  din  Acâş.   acele  părţi,  însă  acum  departe  de  plaiurile,   dustriaşi  şi  pe  mulţi  dintr’enşii  îi  văd  as-   vreme,  unde  locuesce  sora  mea  Maria,  că­
                                                        unde  îşi  petrecuse  copilăria,  veni  la  acea   tădl  presenţl  în  acâstă  tristă  adunare,  unde  reia îi dau ultima sărutare de frate.
           D-1 Vasile Oltean din Periceiu a toastat pen­
                                                        adunare  şi  luâ  cuvântul,  cerând  să  fie  îns­                                              Sărut  pe  nepotul  meu  Gheorghe,  care
          tru  oorpul  învăţătoresc  din  Selagiii  ;  preo­  cris  între  membrii  fundatori  şi  depunend   *) Sub şcolă normală se înţelege în Româ­  este  pe  drum  şi,  care  nu  mă  va  vedâ  pe
          tul Antoniu Băliban pentru prosperarea        taxa prescrisă de 100 florini.                nia preparandia. — Culeg.                    pământ.
   75   76   77   78   79   80   81   82   83   84   85