Page 34 - 1901-08

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 177. —1901.
o--------------------------------------------------------------------------- -
ste ounosout răspunsul Sultanului. Guver­ 't'itOre române în metropola Banatu­ Prea Induratul Dumnedeu, ca să dea vân­ olarat, că numai crede posibil un răsboifi
nul frnnces însă a pus la disposiţiă repre- lui de odini6ră : OLimişâra. turi curate corbului, ca el să nu devină în- franco-german. Cele mai multe cl' ar0 di
0
sentantului său o parte din. escadra medi- Intru tâte asemenea ca prorocul Ilie: pedecat sâu înapoiat în sborul său, oi să ne Paris sunt forte satisfăcute de recunosoinţa, ce
terană, care la primul ordin îşî va ridica cu asemenea dor, cu asemenea sete, ou ace­ sosâscă ou mana sa cât mai îngrabă. contele Waldersee o dă armatei francese,
ancorele şi va pleca spre Constantinopole. laşi devotament şi ou aceeaşi răbdare am Vă rugăm deci, Eminenţă, să bine­ geueralilor şi ofiţerilor ei. Mulţumind ma­
Acâsta este ultima faşă, a conflictului aşteptat şi aşteptăm cu toţii ivirea acestui voiţi prea graţios a primi personal espre- reşalului, ele declară, că sentimentele de
turco-frances. „corb** divin, oare să ne aducă a nâstră siunile recunosoinţei celei mai nefăţărite, a stimă reciprocă între soldaţii germani şi
mană! Şi cum nu, când — cum bine se devotamentului celui mai curat şi al mân­ franoesl din timpul cooperării lor în China,
0 adresă cătră Metropolit si scie şi în public — mai ales în timpul pre- gâierii nostre sufletesol, şi a le notifica şi trebue să aibă însemnate urmări.
sinte pe terenul celor sufletesol abia câte o măritului congres naţional bisericesc, pre­
Congres. încurcăturile din China, piarul
frunzuliţă ne mai umbresce în contra arşi­ oum şi preavener. oonsistoriu metropolitan,
1
Ni-se comunică textul următdrei adrese, ce ţei sârelui, abia câte un mio rîuleţ seu is­ apoi tuturor bărbaţilor, factorilor şi prela­ engles „Times * publică procesul verbal, ce
s’a trimis din partea sinodului protopresbiteral ai vor ne mai alină setea, pănă când „acope- ţilor bisericesc!, oarl au promovat şi vor s’a predat plenipotenţiaţilor din China. Pro­
tractului Timişorei înalt P. S. Sale Metropolitului remântul“ nostru prea adesea ne trimite promova şi în viitor acâsta causă de mare cesul verbal, menit a descurca afacerea
I o a n M e ţ i a n u ; ohinesă, este următorul:
reoeală, oâte-odatâ ger, fulger şi trăsnet, importanţă morală-bisericâsoă pentru aceste
Eminenţa Vdstră, âră patul nostru nu e decât pământul gol, părţi cât şi, credem, pentru întrâgă metro- Articolul 1 2 şi 3 glăsuesce despre
1. P. S. d-le archiepiscop şi metropolit! fără iarbă şi fără flori! polia nâstră dreptmăritore. deputaţiunea espiatore şi despre pedepsirea

Din viaţa sfântului proroc Ilie, de pe Şi acest corb divin pare-ni-se că s’a Şi tot-odată adresăm în numele sino­ funcţionarilor superiori.
timpul pe când trăia în pustie, soim, că ivit nouă: generaţiunea actuală a credin­ dului protopresbiteral cele mai respectuâse Art. 4. Fiind-că China a căcjut de
numitul proroc nu avea decât un arbore cioşilor. Pare-ni-se oă-1 vedem apropiin- rugărl atât cătră Etninenţia vâstră, oât şi acord, ca să ridice monumente espiatâre
sub care se umbrea pe timpul arşiţei sore- du-se de noi! cătră măritul congres naţional bisericesc, ca pentru profanarea cimiteriilor streine, va
lui, şi câte un rîuleţ său isvor cu apă din Acest „corb** al nostru pare-ni-se a fi : să binevoiţi a continua lucrarea ou totă plăti cheltuielile acestor monumente ou
oare-şl stîmpăra setea. Alt-oeva pentru nu- Conclusul luat la 5/18 Octomvrie anul bunăvoinţa şi cu tătă energia posibilă; şi suma de 15.000 taelî.
trirea şi susţinerea corpului său nu avea, 1900 din partea măritului congres naţional- ca pe lângă recerutele ostenele să binevoiţi Art. 5. Un edict, ou data în alb, în
âră încât pentru scutire, ceriul îi era aoo- bisericese al Românilor de legea orth. or. a aocelera fiualisarea resp. ajungerea defi­ care se interzice pe doi ani importul de
peremânt, aşternut îi era pământul. din Transilvania şi Ungaria, conclusul re­ nitivă a scopului măreţ. arme şi material esplosibil. Acest termin
După un timp 6re-oare de astfel de feritor la decretarea înfiinţării celor trei După cari sărutând sânta dreptă a se va putâ prelungi încă pe doi ani.
viaţă Domnului din ceriu i-s’a făcut milă nouă episcopii, între cari şi a celei din Eminenţiei Vostre şi reeomandându-ne bună­ Art. 6. China s’a învoit prin edictul
de numitul proroc şi, pentru nutrirea cor­ Timişâra. voinţei măritului congres naţion. bis., rămâ­ dela 29 Maih, oa să plătâscă despăgubiri
pului său i-a trimis un corb, care i-a adus Acest bărbăteso conclus, cât atâta, to­ nem ai Em. Vâstre şi ai măritului congres în suma de 450 milidne de taelî, pe caro
o bucată de pâne. tuşi e oeva! Ori cât de îndepărtat, orî-cât Timişâra, luna Iuliu 1901 o va plăti în 30 de ani în rate semestrale,
Un moment înălţător de suflet consti- de espus vânturilor rele şi turbate, orî-cât aducând în aoest timp dobândă de 4 la
umiliţi şi devotaţi fii sufletesc!, ca autorisaţl în sută. Pentru asigurarea acestei sume s’au
tuesc aceste momente! Căci, uşor de înţe­ de puţină speranţă la o grabnică realisare,
causă din partea sinodului protopresbiteral
les, la vederea corbului prorocul Ilie va fi însă totuşi acest conclus merită a fi asemă­ al tractului Timişorei seovestrat veniturile dela prisosul tarifelor
simţit o mare bucurie în inima sa şi, d’o- nat ou „corbul** din viaţa s-tului proroo vamale ridicate cu 5°/ .
0
Pavel Hotar iu, Georgiu Ardelean,
dată, şi o gratitudine estraordinar de mare Ilie, din care causă credincioşii acestui traot Art. 7. Circumscrie cartierul ambasa­
Traian Lungu. dorilor, drepturile lor şi orearea de gardă
se va fi deşteptat în pieptul său faţă de protopresbiteral au salutat şi salută cu ne­
Pronia divină, care în chipul acesta l’a să­ spus de mare însufleţire şi cu nespus de pentru apărarea străinilor.
turat, mângâiat şi remunerat. Lumea de mare bucuriă apariţia corbului pe orisontul Din streinătate. Art. 8. China se învoesce la dărîma-
adl însă nu va cuprinde mărimea bucuriei pustietăţii nostre, eră representanţii aoestor rea forturilor dela Talcu şi a fortificaţiilor,
şi a gratitudinei prorocului, decât numai credincioşi, întruniţi în sinodul protopres­ Yisita Ţarului în Francia, f)ia- cari împedecau oomunioaţia între Peking
cu mintea; şi numai acei eredinoioşl o vor biteral ordinar din anul curent ai acestui rele monarchiste spun, oă Ţarul chiar decă şi între mare.
ouprinde pe deplin, cari trăesc şi ei în nea­ tract, l’au salutat cu asemenea bucuriă, cu va veni în Franoia, la Paris nu se va duce, Art. 9 cuprinde învoirea Chinei, fă­
junsuri şi în aşteptări, pre cum trăia s-tul asemenea însufleţire şi cu asemenea devo­ căci nu vrea să stea alăturea ou ministrul- cută înoă la 16 Ianuarie, relativ la dreptul
Ilie pe timpul pomenit. tament, şi unanim în voinţa sa au autorisat preşedinte Waldeck-Rousseau şi cu minis­ puterilor de a ocupa punctele mai însem­
Credincioşii de legea dreptmăritâre din pe umilit subscrişii săi membri, cum dove- trul de resboia Andre, cari au oompromis nate între Peking şi mare.
u
tractul protopresbiteral al Timişorii încă desce aoludatul sub A. ca printr’o adresă armata francesă. Riarul Matin scrie, că Ţa­ Art. 10. China se învoesoe, oa în timp
v
suferă de multe neajunsuri în timpul pre- să notifice aoeste simţăminte ale sale atât rul la 1896 afăoutvisita oficială după ocupa­ de doi ani, să publice prin afişurl edictul
sinte, şi de mult flămâncleso şi însetâză şi Eminenţiei Vâstre ea cap al prea ven. rea trouului, âr visita de aouma nu va fi o vi- dela 1 Februar 1901, prin c&re sub pedâpsă
dânşii! Pe terenul vieţei nâstre sufletesc!: consistoriu metro p. şi al măritului congres sită de ceremonie, ci de pretinie. piarul sooia- de morte se intere}'ce participarea ia so­
încât privesce lipsa lor de mană sufletâscă, naţional bisericesc, precum şi tuturor ace­ list „Petite Republique** spune, că vişita- cietăţile formate în potriva străinilor, pre­
setea lor nesecată pentru de a-şi vedea lor factori cari, au adus lăudatul conclus Ţarului, acel domnitor, oare asupresoe miş­ oum şi edictul prin care vice-regii şi toţi
cândva realisate speranţele şi aspiraţiunile oongresual. carea studenţâscă şi apasă pe proletari, — funcţionarii responsabili de menţinerea or-
lor morale-bisericescl şi naţionale, speranţe înalt P. S. D-le archiepiscop ! Mărit pentru FrancesI este umilitâre. De ce n’a dinei publice, dâcă se vor dovedi a fi fost
şi aspiraţiunl pe cât de întemeiate în isto­ congres naţional bisericesc! Când venim a venit anul trecut în Franoia, ca să admire culpabili, vor fi ooncediaţl.
ria sântei nbstre biserici şi juste, pe atât satisface mandatului primit din partea sino­ la esposiţie resultatele muncii paclnice? El Art. 11. China primesce a îucepe
de trăg&nate, înapoiate, ba ohiar maltra­ dului protopopesc, mărturisim, înainte de vine să facă numai revistă militară, ceea tratative relativ la convenţiile oomeroiale.
tate; în aceste privinţe, repetăm, fâmea, t6te, că puterile şi talentele nâstre sunt ce trebue să umple de îngrijire pe cetă­ Art. 12. Stabilesoe sfera de autoritate
setea şi neajunsurile nostre pot fi pe deplin mult mai debile, decât se reoer spre a reda ţenii ’pacîoicî. piarul engles y,Daily Tele~ a ministeriului de esterne chiues, înălţat
u
graph scrie, că Francia şi Rusia sunt avi- ca putere pede-asupra celorlalte ministerii.
asemenate cu ale sfântului proroo Ilie, de întocmai espresiunea bucuriei, gratitudinei
pe timpul pomenit. şi devotamentului de cari sunt iuspiraţl cre­ sate una la alta şi alianţa lor este o garan­ Tot în acest articol se schimbă ceremonia­
Căci de multe decenii aşteptăm şi noi dincioşii acestui protopresbiterat şi întreg ţie pentru echilibrul european. lul de primire a representanţilor străini.
şi neîntrerupt suspinăm, preoum au aşteptat sinodul protopresbiteral al acestui tract. Waldersee despre Francesi. Un
şi suspinat şi părinţii şi fraţii noştri, acum Nici că încercăm a face asta altcum, decât redactor al diarului „Echo de Paris'* a in- Propaganda rusescă în România.
deja adormiţi în Domnul, după o mângâiere prin asemănare ou buouria, gratitudinea şi terviewat la Hanovra pe mareşalul Wal-
biserieâsoă-naţională, după realisarea faptică devotamentul ce-1 va fi avut la timpul său dersee. Acesta a lăudat fârte mult armata In numeral de er! al foiei n6s-
a drepturilor lor istorice bisericesc!: sântul proroo Ilie, şi pe lângă asigurarea, francesă, spunând că sunt trupe de elită şi tre am vorbit despre apariţiunea re­
Inactivarea episcopiei dreptmă- oă toţi dăm rugăminte ferbinţî cătră Atot adversari forte de temut. Mareşalul a de- vistei septemânale „Pravoslavni Vos-

operele lui Spinozu alături cu Victor Hugo, Nu e de mirare, că munoind dilnic uu pote, când ar avâ gust, să-şi aprindă — p iele acestea ara cetit o carte,
pe Voltaire, Rousseau, Shakespeare, Ion fizicesce, aoest literat, şî-a păstrat sănăta­ luleaua la razele sale. clise Lew NioolaevicI, oprindu-se lângă un
gură de Aur, Talmudul, Testamentul nou tea pănă la acâstă vârstă înaintată! Fi- isvor. . nisce poesii a unui poet spaniol,
în limba grâoă, Dostoewski, o sumedenia de resce, că l’a mai ajutat şi faptul, că cea — Nenorocirea nâstră, continuă co­ recent repausat. Afară de talentul acestui
cărţi populare germane, englese, francese, mai mare parte a vieţii sale a petrecut’o rniţele, nenorocirea literaţilor ruşi constă poet m’a interesat mult şi biografia sa.
suedeze, eto. la ţâră, în mijlocul unui aer curat cu ceriul în aceea, că poporul nostru nu ne ounâsce. Biograful său povestesee următorele aucj'te
Bietul popor!... pentru dânsul a-şl vrâ să
Biurol oomitelui de-o lungime de trei albastru. scriu... şi mă încerc, mă încerc mereu..,. . dela doica poetului. Femeia acâsta adese-orl
coturî e acoperit cu postav verde, are un Lew Nicolaewicî a pierdut pe mama era îngrijită, că băiatul nu dormea nopţile
mio grilaj de lemn sculptat; pe dânsul în sa fiind copil de 9 ani; la 1887, el a fost întregi, ofta, vorbea ou sine, fugea nâptea
mare desordine sunt aruncate kărtiă, ma- adus dela ţâră la Moscova, apoi la 1840 a în oâmp, oând era lună plină.
Ne întârceam din pădure, unde co­
nunsorise, broşuri, cărţi, ţigarete. Cartea intrat ca student la universitatea din Ka- Odată, noptea, povestesee doica, a
rniţele a cules o mulţime de ciuperol.
deschisă înaintea chiar a oomitelui, e evan­ zan, unde s’a înscris întâia la facultatea oreejut că băiatul a înnebunit. Băiatul oare
ghelia. limbelor orientale, apoi a trecut la faculta­ — Ce bine e şi cât de bine mirosă, era deja măricel, se sculă şi merse la o
Din ferâstră, care aruncă lumina di­ tea juridică. La 1851—1855, a servit ca pădurea, dise el apropiindu-se de trunchiul fântână. Doica după dânsul. Privesce şi vede
rect pe masă se vede şi grădina. Ladrâpta militar, şi a petrecut în principatele Dună­ unui vechia copac, acoperit cu muschifi. că băiatul scose o gălâtă de apă şi apoi o
se vede o alee de mesteaoenl, la stânga rene, eră dela 1861 s’a retras la ţâră, unde Etă — acest copac, un om de artă adevă­ varsă încetine! în pământ, apoi scăse altă
grupa bătrânilor tei. a trăit neîntrerupt. rat numai, pote să-l descrie, der să-l des­ gălâtă din fântână şi erăşl o vărsa. Biata
crie în aşa mod, ca cetind să miroşi pu­
— Dâoă n’aţl ostenit de drum vă pro­ Am trecut printr’o grădină cu pomi doică începu a plânge, gândindu-se „că aîn-
pun să facem o mică plimbare prin pă­ roditori, sădită întrâgă de însu-şl corniţele, tregaiul lemnului amestecat cu ţărîna şi nebuuit de-a bine băiatul**. Ei bine, poetul
dure, şi cu acâstă ooasiune, putem culege apoi printr’un oâmp şi ne-am afundat în cu vlaga umbrei... Da, eu am dragoste asculta sgomotul apei, oare se vărsa nop­
şi ceva ciuperci, îmi cjise corniţele. pădure. Mergeam alături. Corniţele vorbea pentru artistul, care îşî întineresce forţele tea la lumina lunei. Acâsta i-a trebuit pen­
— Cu plăcere! răspunsei. despre artă, despre literatura rusă, ou mare sale din isvorul vecinie al naturei. Natura tru o poesie... Cetind pe poeţii străini sâu
Lew Nicolaewicî puse în cap pălăria tristeţă aminti despre Turghenieff şi Dos­ e odajdia lui Dumnedeu! Intrânsa e ade­ ai noştri ruşi eu simt care din ei e cre­
oea mole şi luâ un ooşuleţ peDtru ciuperci, toewski. Vorbind despre oel dintâiă, se vărul şi puterea neţărmurită. dincios naturei şi care jonglâză cu cuvinte
eu asemenea luai şi-noi alesei un baston din plânse, că nenorocirea lui Turghenieff a fost, îmi adusei aminte de romanul „In- şi e falş în oeea ce simte.
u
unghier. Ieşind din grădină m’am oprit oă n’a putut trăi în Rusia şi că a murit vierea , şi Z 1S0 i părerea mea despre — Şi oare, credeţi, Lew Nicolaevioî,
lângă gimnastică. chiar în străinătate. eroul romanului. întrebaieu, oă e deosebirea, între modul de
— Faceţi gimnastică îl întrebai? — Acesta a fost un om independent, — Eroul scrierilor mele — e acelaş a scrie al dumitale, şi al lui Dostoewski?
— Nu, acum nu mai fac, dâr fac co­ un adevărat om de artă, un psyholog ne­ — Unul esenţial mai presus de tote,
piii din sat. Gimnastica mea e acolo, îmi întrecut, un spirit convins. Criticii noştri în tot ce am scris, el e adevărul (pravda). îmi răspunse contele. Dostoewski e un
arătâ corniţele ou degetul spre nisce lemne nu-i pot ierta convingerile sale, precum un Vorbirăm apoi despre' diferite metode psiholog idealist, eu sunt psiholog-realist.
tăiate. Neamţ n’a putut ierta sorelui, pentru-că de artă în literatură, piotură şi musică. Eu simt că sunt poet în sensul vechia al