Page 88 - 1901-08

Pagina 4. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 189.—1901-

şcola din Perne a va Aradului, a aranjat o fost învăţătorul, carele prin şcola sa a arătat propriii al bisericei au primit în decursul
cu grijă agrul cel fraged al sufletului ele­
petrecere de joc împreunată cu represen- omenilor modalitatea, de după care îşi pot timpului numirea de şcole confesionale, âr vilor săi.
asigura fericire vremelnică şi veclnică. Din­ cele protegiate şi direse de cătră stat, se
taţiune teatrală. S’au jucat „Paraclişierul 44 Dorinţa nostră însă rămâne un pium
tre toţi învăţătorii lumii numai densul a numesc astăcjl şcdle de stat. Deosebit bise­
seu „Florin şi Florica“, opereta lui V. Alec- desiderium, căci omul a devenit pradă mul-
recomandat: „să fac^m bine, pentru-câ e bine, rica apusână a fost, care s’a pus în luptă
sandri. D-l Mihail Bila, factor telegrafic, în tifarielor valuri nimicitore ale lumii sgo-
şi să-l facem chiar vrăjmaşilor noştri! Şi cine cu statele şi ni-s încă prospete în memoriă
rolul lui Florin a fost admirabil. De ase­ se nutresce cu pâne de acesta, nu va mai discusiunile de condeiii şi parlamentare pen­ motose, din care nu-1 pote mântui, decât
o cură de tot radicală; âr acâsta se va
menea frumos şi natural au jucat d-şora fiămândi; âr cine se adapă din isvorul tru dominaţiunea asupra şcolelor. Nicăirî putâ realisa numai, dâcă şi noi astădl, ca
Ersilia Ştef şi Yasilie Ştef, ambii fiind di­ acesta, nu va mai însetoşa. Mâncarea şi insă, nici biserica, nici statul nu devine
beutura, ce şi-le câştigă omul din şcola în­ protector desinteresât al şcolelor, căci amân­ odinioră Moise în pustiă, vom avâ paciinţă
letanţi rutinaţi. A doua piesă „Otrava de fer şi vom lucra într’acolo, ca nouăle
temeiată de Isus Christos, îi dau putere, două lasă să li-se vadă încă de apropo in-
de liârciogI de A. Pop, jucată de d-na generaţiunl să fie separisate de păcatele
u
să fiă stăpân şi peste duhurile necurate! tenţiunile particulare. în atarl valuri ade­
Floriţa Torni şi Miliai Bila a dat prilej în­ Omul, înzestrat cu învăţăturile răsărite din vărata educaţiune, sâu luminarea poporelor sdrobitore ale generaţiunilor auteriore. Şi
puterea de regenerare o are aici numai
văţătorilor de a se delecta. D-na Torni a şcola lui Isus Christos, poruncesce puterilor tângesce, cum tângesce vegetaţiunea în ur­
jucat rolul „măistăriţei Crina * într’adevăr naturei; densul pote strămuta cursul apelor marea secetei îndelungate. Er din acâstă şcola, care privesce neclintit la virtuţile
4
creştinescl, adecă cea întemeiată de mân­
şi direcţiunea vânturilor; din munte îţi pote stare anormală se produce o societate ome-
forte măiestrit. tuitorul nostru Isus Christos, la care îi di-
face şes şi vice-versa; din iernă îţi pote nâscă bolnavă, plină de păcate strigătore
După representaţiă a urmat jocul cu face vară, din frig — căldură, din secetă — la ceriurî, de cari gem astăcll chiar şi foile cem astădl de comun „şcdlă confesională
14
„Ardelene , „Romane 14 etc. în pausă 12 ploiă, din di -— nopte; şi tote le pote duce de prin provincie, vorbind ,despre atâtea sprijinită conscicnţios de sânta biserică“.
meseriaşi din Arad sub conducerea văta­ în îndeplinire, însă numai dâcă îşi baseză falimente, omoruri şi sinucideri. Acâstă şcolă, condusă de un învăţător
fului Iustin Olariu, au jucat „Bătuta 14 şi cunoscinţele pe instituţiunea de mai sus, deplin conscifi de nobila sa chiămare, dâr
adecă pe şcola întemeiată de Isus Christos. Cine are idee corectă despre educa­ acesta posedând încrederea absolută a pă­
„Căluşerul . La insistinţele numerosului pu­ ţiune, aceluia trebue să-i sângereze inima,
44
— Acesta a dis: „lăsaţi pruncă să vmă la rinţilor şi a statului, acâstă şcâlă pote rea­
blic privitor, aceste jocuri naţionale s’au când vede omenimea înnotând prin atât de
mine, că d unora ca acestora este împărăţia lisa scopul, ce noi îl urmărim, adecă pote
repetat. Incassările petrecerei au fost vre-o lui Dumnecţeu , şi noi înţelegem acesta aşa, păcătose valuri ale vieţii. Şi dâcă atât sta­ prepara spiritul elevilor aşa, ca de acolo
44
360 corone. că pruncii, fiind neînficiaţî de valurile;tur­ tul, cât şi biserica vor esamina cu scrupu- să erâscă la timpul său numai virtuţi creş­
lositate acest period bolnav al omenimii,
Felicitând pe d-l Moldovan, care a bulente ale lumii, pot fi pregătiţi, ca să atunci cu bună-sâmă vor trebui să constate, tinescl, decorea creştinului ortbdox şi a
primâscă în spiritul cel fraged sămânţa bi­ cetăţanului onest.
aranjat acâstă petrecere pe risicul său, spe­ că morala lui Christos a dispărut mai de
nelui suprem, âr din acâsta apoi în decursul f . . .
răm, că fie-care învăţător se va nisui, ca tot de pe orisont; âr acâsta provine de Etă dâră D-lor şi fraţilor modalitatea,
vremilor omul desvoltat pote afla acea hrană
în satul său încă se pună la cale astfel de sufletâscă, ce e în stare să-l facă domn şi acolo, că astădl nici statul, nici biserica prin care îşi pote ajunge omul fericirea
petreceri împreunate cu representaţie de stăpân peste tote celelalte făpturi ale lui nu-şl face datorinţa faţă de şcolă, ci o con­ vremelnică şi veclnică! Etă calea, pe care
piese teatrale uşore şi pricepute de popor. Dumnedeu ! sideră pe acâsta mai mult ca un mijloc, purcedând, putem crea bisericei Caractere
>
prin care şi unul şi celalalt voesoe să-şi firme şi statului cetăţeni gata pentru ori-ce
Având aşa-deră în vedere, că şcola
Cor. realiseze scopuri clandestine. eventualităţi! însă lucrurile de durată pe­
întemeiată de Isus Christos este atât de renă se pot efectul numai prin mijloce ra-
puternică în resultate, de aici se pote es- Personă etică este atât biserica, cât radieale ; consideraţiunile personali sunt ca-
Cuvent de deschidere plica şi greutatea aplicării mijlocelor spre şi statul, dâr greşesc amândouă, când uită, riul, ce rode întru ascuns la inima orl-cărei
ajungerea scopului prin trensa. că în demersul desvoltării lor morala lui fiinţe vieţuitore! Drept aceea, ca să ne
rostit de prof. Teodor Ceontea la a Xl-a adunare Christos are să fie firul Ariadnei. Nu ne
Catastrofa, ce a îndurat’o păgânismul ajungem pe pământ scopul măreţ, avem să
generală ordinară a „Reuniunei învăţătorilor ro­ privesc pe noi luptele, ce s’au petrecut şi
în lupta purtată cu şcola întemeiată de ne îndreptăm atenţiunea deosebit asupra
mâni dela şcdlele poporale confesionale ortodoxe se mai petrec prin apusul Europei între
11
Isus Christos, a sguduit îutrâga societate şcâlelor nostre confesionale, căci ele nu sunt
din protopopiatele Aradane I—'VII, ţinută în Arad omenescă. Pe ruinele păgânismului, duhul biserică si stat; căutând la noi acasă, ve­ făpturi de mâni omencscî, ci. sunt întemeiate
la 26 şi 27 August st. n. 1901. dem deosebit la catolici, că clerul a pus
Domnului a împrâsciat sămânţa produsă de mâna pe şcole, ca să potă infiltra în popor principialiter de cătră însuşi mântuitorul nos­
Onorată adunare generală! şcola nouă, âr acestă sămânţă udată de fanatism religionar; statul de altă parte tru Isus Christos. Dânsul n’a grăit numai
sângele martirilor a încolţit şi a produs pe unui popor, ci la totă lumea, parte direct,
Domnilor şi fraţilor învăţători! şî-a revindicat dreptul asupra şcolelor, dâr
multe locuri fructe îmbelşugate. Iubirea că- âră I în scopul, de a putâ dispune la tim­ parte prin apostolii săi, cărora li-a dat în­
Puterea de viaţă a orl-cărui popor tră Dumnedeu şi deapropele se desvoltau pul său de popor, după dorinţa şi trebuin­ drumare şi putere să propoveduâscă fie­
este încetăţenită în aşedămintele sale cul­ prin paiaţe şi colibe. Nisuinţa după reali- ţele proprii. Scopul adevărat al statului ca căruia în limba sa îmbrăţişarea virtuţilor
turale; magistra vieţii ne confirmă pe de­ sarea binelui suprem prindea rădăcini chiar personă etică s’ar putâ ajuuge prin şcolă, creştinesc!. N’a forţat pe nime să cuprindă
plin acest adevăr. In orî-ce parte ne vom în- din leagăn, căci mamele rivalisau întru numai dâcă ni-am închipui, că trăim în re­ adevărul în limba cutare, său cutare, c>. a (ţis
torce, ori la care popor vom petrece, ne propagarea virtuţilor creştinescl. Dâr pre­ publica spiritului deplin liber, când adecă numai apostolilor, se vropoveduăscă tuturor
vom convinge, că acela s’a avântat la mai cum după trecerea unei tempestăţl se ivesc am putea face pe fie-care om să voâscă adevărul. Aşa-dâră modul, prin care se pote
strălucită mărire vremelnică, oare a avut ici şi colea adese-orî furtune locali, ce ame­ binele din convingere, şi să urască viţiile scote din ghiarele perdării neamul omenesc,
instituţiunl culturale mai profunde. Profun- ninţă cu distrugere fragedele creaturi, ast­ ârăşl din convingere. O atare republică însă atârnă direct dela şcola confesională, âr
ditatea instituţiunilor n’a constat din zidi­ fel s’a întâmplat, că şi omenimea nutrită am putea întemeia, numai dâcă am începe factorul principal este aici însuşi învăţătorul.
rile ciclopice, nici ale Indienilor, nici ale de şcola lui Isus Christos, a avut să sufere a clădi chiar dela fundament, adecă dela Familia, biserica şi statul de-opotrivă
Egiptenilor, nu s’a basat nici pe milionele după căderea păgânismului nenumărate ca­ casa părintâscă. Dâr atunci trebue să pre­ sunt chiămaţî să contribue la perfecţionarea
răsboinice ale lui Xerxe, ori ale altor eroi tastrofe, dintre cari cele mai ameninţătore supunem, că pruncii au părinţi înzestraţi şcolelor confesionale ; tustrei au să vegheze
formidabili, ci. mai mult pe deprinderea s’au pornit chiar din nepriceperea fiilor săi. cu tote virtuţile creştinescl, căci numai şi particular şi în comun, ca şcola să nu
omului întru a iubi din convingere binele Vanitatea omonâscă şi dorul mârşav după aceştia pot prepara inimile mititeilor, ca sufere din nici o privinţă. înţelegem lucrul
şi a lupta consecvent pentru isbânda lui. gloriă antică lumâscă, au născocit în unele în decursul vremilor acele inimi să fie în astfel, ca materialicesce şcola să fie pe de­
(
Binele suprem, căruia avem să ne consa- capete de lumină închipuită idei scâlciate, stare a desvolta vituţile creştinescl. Er ca să plin provădută; elevii să frecventeze re­
crăm tot eul nostru, nu presupune mulţu­ de după cari omenimea avea să fie dirigiută ai părinţi provăcluţl cu atarl virtuţi, poporul gulat, âr învăţătorul să fiă la culmea mi­
mirea boldurilor, nici frumseţea atâtor apa- pe pământ în tote privinţele ca o turmă deun trebue ţinut în frâu necontenit, adecă în siunii sale. Şi ca să fim bine înţeleşi din
riţiunî trecetore, el se compune dintr’un păstor. Şcola prin acâsta nu mai putea fi frâul, ce ni-1 descriu atât de frumos lumi­ orl-care parte, când vorbim de înălţimea
lanţ nesfârşit de pietri scumpe, ce nu pot acel isvor de virtuţi, cum ni-l’a întemeiat naţii părinţi apostolescl. Anume de pe am­ chiămării învăţătorului, aflăm de bine a ne
deveni pradă nici chiar dintelui timpului. Isus Christos, ci a trebuit să lucre într’acolo, vonul bisericei să răsune cuvântul lui Dum­ pronunţa aici pe faţă, că învăţătorul se va
Şi aceste mărgăritare veclnice, nu ni-le pote ea să contribue la realisarea scopurilor jos­ nedeu în totă Dumineca şi sărbătorea, dâr afla pe culmea chiămării sale numai atunci,
înfăţişa nici o instituţiune de pe pământ, nice ale unor factori de valore disputabilă. aşa, ca din citatele sfintei scripturi, cre­ dâcă pe lângă duchul blândeţelor, ce trebue
numai şcola. ]£r de aici apoi a urmat, că referitor la dincioşii să guste fie-carele câte o bucătură să-l caracteriseze, va sci propune elevilor
şcolă, omenimea s’a desbinat şi a format
Sfântă instituţiune a fost şcola înain­ de ambrozie şi câte-un picurel de nectar. săi, conform gradului lor de desvoltare, ne
tea. tuturor poporelor şi acesteia ş’au con­ două direcţiuni ; una, care voia cu orî-ce Credincioşii noştri în modul acesta nutriţi trecând cu vederea nici odată împrejurarea,
sacrat viaţa toţi muncitorii de valore; dâr preţ, ca şcola să aterne strictisim dela bi­ ar deveni un isvor nesăcat de bunătăţi mo­ că elevii — fie pi'in ajutorul învăţătorului,
la puţini li-a succes a-se apropia de idealul serică, er a doua, ce afirmă, că numai sta­ rali ; fie-carele s’ar nisui din totă inima, din dâr mai bine ei din priceperea lor proprie, —
tului îi compete dreptul de a-se îngriji de
ei. Adevărată şcolă pe pământ este numai tot sufletul şi din tot cugetul său să fie din iote cunoscinţele împărtăşite de cătră în­
şcola întemeiată de Isus Christos, căci el crescerea cetăţenilor săi. înaintea pruncilor săi model de virtuţi creş­ văţător, să potă ajunge la atare conclusiune,
a demândat apostolilor săi, să mergă şi se Aici aflăm D-lor desfăcută idea ome­ tinesc!, prin ce învăţătorul nostru, consciu ce ar fi cât de cât stropită, ori afidată de
înveţe pe iote neamurile.... Isus Christos a nilor despre şcolă. Şcolele de sub scutul de chiămarea sa, ar fi în stare să prelucreze cutare său cutare doctrină religioso-morală!

— Acuma v’aduceţl aminte cine sunt — Ce este Costache? spune? e bine, e sănătos, şi am vrut să-l sciţi şi Un flăcău chipeş, curat îmbrăcat, bine
d-le maior ? întrâbă cu mândriă ţăranul. — Ce-să fie, d-le maior; ia cu femeia d-vostră, că e feciorul meu. Vă rog, d-le legat la trup, se presintă mândru şi regle­
— Aşteptă... cjise maiorul trecendu-şî nu . mai am di bună în casă de când ne-a maior, să aveţi milă de el, să nu-1 bată, mentar.
mâna peste frunte... tu trebue să fii Cio­ întrat băiatu la oste. Hojma plânge, dimi- că: dor mi-am pus viaţa în primejdiă pen­ — Tu eşti Oiobanu Mitriţă?
banul Costache. nâţa şi sera tot de el îmi pomenesce. M’a tru ţâră. Să vă fiă milă de copilul lui Cio-
— Eu, să trăiţi, d-le maior.
— Chiar eu, chip şi trup, să trăiţi luat cu nepusă masă.şi m’a trimes la Iaşi banu Costache, care nu v’a dat. de ruşine
— Cunosc pe tatăl tău, am slujit îm­
d-le maior! să-i aduc răspuns, ce face copilul nostru. pe câmpul de răsboifi.
preună în acest regiment, am fost cu el în
— Da! te reeunosc Costache, dragă Am venit, am; fost pe la casarmă, l’am vă- Şi ţăranului îi venise lacrimile în ochi,
foc, s’a purtat vitejesce, era un brav sol­
Costache! Dâr cum te-ai trecut L . 4 Ia şeclî dut • şi m’am abătut c’o mică rugăminte şi uitându-se ţîntă la maiorul, care nu spunea
dat. Caută să fii ca el.
jos, nu sta ’n piciore, ci şeclî când îţi spun, pe la d-vostră. nici un cuvânt de târna, să nu-1 ;cuprindă — Unde am eu norocul lui!
clise cam poruncitor maiorul, că dor ne-am — în care regiment slujesce' băiatu, plânsul.
— Cum, norocul lui?
cunoscut în vremuri grele, de cumpănă! şi de ce l’ai dat aşa de tînăr la oste? Bravii ostaşi rămaseră un timp privind
— Grele, d-le maior, răspunse ţăranul — Par’că eu l’am dat?... De câte-orl unul Ja altul, pănă ce maiorul emoţionat — Vedeţi, d-le maior, pe vremea lui
aşecîându-se încetişor pe marginea unui mă întorceam sera dela muncă şi ne aşe- întrerupse tăcerea.. 1 era răsboifi, dâr acum... pace bună!...
scaun; grele de tot. clam în -jurul mesciorei cu mâncare, spu­ — Nu te teme Costache, du-te liniştit — Ei şi dâc’o fi răsboifi!
— Ş’acum vorbesce Costache, spune — Dâc’ar vrâ Dumnecjeu să fie, o să
neam şi eu din câte ’mi mai aduceam aminte acasă; la casarmă la noi nu se bate, şi fiii
ce vrei, că fac tot ce-oifi. putâ pentru tine; de pe vremea răsboiului. Ei bine, d-le ma­ de viteji, nu trebue să fie atinşi de nimeni. audă el, tata, de mine!
ai fost un băiat vitez şi îndrăsneţ.la luptă, ior, diavolul de băeţandru sta nemişcat şi Lasă pe băiat în sâma mea .., cum îl Şi băiatul puse ochii în jos ca şi cum
şi Dumnedeu ţi-a ajutat, de ai scăpat. nu mai mânca privind ţîntă la mine; ochii-I chiamă ? credea, că a făcut o greşală destăinuindu-şî
focul sufletului.
— Da, d-le maior, Dumnezeu m’a aju­ sticleau, faţa i-se îmbujora şi par’că îmi — Ciobanul Mitriţă, e în compania
tat în tote, nu sunt vrednic să-i mulţumesc. sorbea vorbele. Astă primăvară s’a dus sin­ a clecea, să trăiţi d-le maior! „Neamul ăsta de românaşî sunt pui
După-ce m’am liberat, m’am întors în satul gur la primăriă când venise comisia de re- A doua eh întreba la casarmă pe ser­ de lei se vede, gândi maiorul, şi bine dice
nostru, unde am luat o fată de gospodar. crutaţiă prin sat pe la noi şi a cerut să fiă gentul companiei despre băiat. poetul:
Acjl am trei fălci de pământ, car cu doi scris ca ostaş. Am alergat jeluindu-mă la — E cel mai bun soldat, să trăiţi Că din vultur, vultur nasce
boi, vacă, viţel şi căruţă cu cal; am o co- colonelu să nu se potrivâscă unui copil; d-le maior! e băieţan .sprinten, harnic, i-e Din stejar, stejar resare!
ece
piliţă de vre-o 4 ani. şi un băeţandru aşi! diavolul se. ruga de totă lumea să-l dragă arma şi slujba; în vre-o două luni
(,,Patr.“) luvenal.
de nouă-spre-clece. Nevasta îi bună gospo- primescă, âr eu vădând că se trage numai a învăţat mai mult, decât un soldat vechifi
.dină şi -vrednică încă, şi trăesc, slavă Dom­ decât la oste, l’am lăsat. Acum e în regi­ de un an.
nului, bine... decât... mentul 13,unde am slujit şi eu; l’am vădut, — Chiamă-1 la mine.