Page 90 - 1901-08
P. 90

Pagina 6.                                                           GAZETA TRANSILVANIEI                                                               Nr. 189.—1901.


              par  6răşî  în  suprafaţa  pământului.             Nu vă luaţi dup’aparenţă,               beutură.  Şi,  o,  Domne,  de  câte  rele  nu  am   gur  în  acest  mare  salon,  sâu  când  cine-va
              După-ce  astupăm  bine  gropa  cu  pă­             Că vă ’nşală tot mereu!...              fi  păziţi  noi  Bomânii,  de  n’ar  fi  aşa  răs­  se  ducea  noptea  să  caute  vr’o  carte  uitată,
              mânt  îndesat, de-asupra capului ridi­             Braşov, 9/21 August 1901.               pândită  acâstă  ticălosă  patimă  între  omenii   tăcerea  cea  mare  scotea  în  relief  pentru
              căm  pământ  uşor,  ca  un  muşuroiu                                           31 arion.   noştri!  Puţini  ar  sbura  spre  înflorire  ca  noi,   ureche  ritmul  oscilat,  tic-tacul  pendul  ei,
              la înălţime de un căluş.                                                                   — aşa însă puţini sboră ca melcul, ca noi....  care  însemna  secundele;  în  acâstă  linişte
                   Plantarea  o  putem  începe  dela                                                                                                  mare,  tic-tacul  regulat  şi  mouoton  al  ve­
              10  Aprilie  pănă  la  1—10  Maiu.  E               Nu daţi copiilor beuturî!                                                           chiului  orologii!  atrăgea  atenţia,  şi  tăcerea
              lucru  principal,  că  pănă  la  planta-                                                   Influenţa maniei asupra crescerei            nopţei  părea  că  e  mai  mare  în  urma  acestei
              ţiune  lozele  seu  ultâiele  se  le  ţinem        0  vedeniă  din  cele  mai  triste  ne  face            copiilor.                    sensaţiunl  paradoxale,  care  forţa,  să  dic  aşa,
                                                           să  scriem  aceste  rânduri,  ca  o  pildă  înfri­
              în loc recoros în nisip.                                                                        Ce  influenţa  p'âte  să  aibă  o  mamă   urechia se asculte tăcerea.
                                                           coşată  pentru  părinţii  români,  scrie  „Dcş-
                   Plantaţiunea  apoi  o  lăsăm  în                1                                     harnică  asupra  crescerei  copiilor  săi,  despre   Acest  orologih  întors  în  mod  regulat
              pace,  pănă  când  va  eşi  din  pământ,     testarea'  din Cernăuţi.                      acâsta avem numărâse esemple :               la  fiă-care  di  întâi  a  fie-cărei  luni  de  cătră
              atunci  îi  dăm  ajutor  prin  delătura-           Am  trecut  într’o  di  printr’un  sat  de-al   „Arborii  tineri  sunt  uşor  de  încovoiat *,  paznicul  castelului  şi  tot-dâuna  el  mer­
                                                                                                                                                  1
                                                           nostru.  Era  (ii  de  sărbătore.  O  ceată  mare
              rea  ierbei,  sâu  a  altor  buruieni,  ce                                                 dice  proverbul  şi  „într’o  minută  poţi  să  faci   gea  fără  să-şi  întrerupă  mersul.  Vara,
              ar  cresce  prin  vie,  plivindu-o  şi  să-   de  omeni  sta  adunaţi  înaintea  unei  case   ori  ce  figură  dintr’o  grămadă  de  lut,  mai  iârna,  el  însemna  ceasurile  vieţei,  ale
              pându-o regulat pănă ce lăstarii cresc       sărăcăciose,  în  uliţă,  şi  să  uitau  a  minune   degrabă  deoât  ai  putâ  să  faci  ceva  îutr’o  prândurilor,  preumblărilor,  întâlnirilor,  par­
              pentru a-i pute lega de par.                 la  un  copil  cam  de  4—5  ani,  şi  erau,  pri-   âră din nisce cărămicll tari/'        tidelor  de  petreceri,  de  vânători,  ale  ser-
                                                           vindu-1,  câţi  omeni  atâtea  feţe  deosebite,
                   în  anul  plantaţiunii  nu  e  permis                                                      Tot  aşa  este  şi  cu  fragedele  inimi  co­  bărilor, seratelor şi ale somnului.
              a  rupe  seu  a  piţiga  lăstarii,  ci  se-i   unii  forte  serioşi,  înfioraţi  ore-cum,  dând   pilăresc!,  cari  sunt  atât  de  primitore  pentru   Gând  castelul  era  gol,  închis,  tăcut,
              lăsăm  a  cresce  în  voia  lor.  Peste      din  cap  cu  spaimă,  alţii  pipând  indiferent,   tot  ce  e  bun  şi  nobil,  dâcă  o  bună  marnă  el  îşi  urma  mersul,  însemna  secundele,  mi­
                                                           âr  alţii  zîmbind  şi  glumind  de  curiosa  ve­
              vară,  când  se  recere,  pământul  tre-                                                   soie  să  planteze  în  adevăr  în  acele  inimi  nutele,  orele  sunate  de  clopoţelul  de  argint,
              bue  săpat  mai  de  multe-orî,  aşa  că     deniă,  ce  aveau  înainte.  Era  adecă  copilul   tot ce e bun şi nobil.                  însemna  dilele  lunelor  însorise  pe  cadranul
                                                           un  tip  al  bătăii  lui  Dumnedeu  pe  neamul
              în  vie  nicT-odată  se  nu  fie  nici  un   omenesc  cel  păcătos  şi  câdut  în  patima                                               cel  mic  din  stânga,  lunele  anului  înscrise
              fel  de  buruiană,  care  se  sugă  puterea   băuturii.  Era  copilul  unor  omeni  mai  să­    Un  bărbat  al  sciinţei  obicînnia  a   pe  cadranul  din  drâpta,  pe  când  pe  vârful
              de alimentaţiune a viţei, âr pământul                                                      spune  :  „Eu  aşi  fi  devenit  un  ateist,  dâcă   lui  Timpul  rămânea  nemişcat,  răzimat  pe
                                                           raci  ca  mai  cu  prindere,  care  aveau  patima  nu  mi-aşl  fi  adus  mereu  aminte  de  mama,
              se de tot-deuna sfărîmat.                                                                                                               cosa  sa,  cu  aripele  strînse,  în  atitudinea
                                                           băuturii,  credeau  că  fac  o  plăcere  şi  neno­  onm  îmi  lua  mânuţele  mele,  le  împreuna,
                   în  ce  privesce  devastaţiunea  vii­   rocitului  lor  fiu,  dându-i  încă  din  fragedă  le  cuprindea  în  rnânile  ei  şi  îngenunchiând   mornă a Destinului.            1
              lor prin urgisita de „Philoxeră  ne-am       copilăriă  câte  un  picur  două  de  holercă  lângă  mine,  mă  învăţa  să  rostesc  numele  lui   El  suna  ceasurile  în  tăcerea  salonului
                                               11
              armat  cu  seiinţa  reconstruării  viilor    „ca  să  nu  descrâscă**  vădându-i  pe  ei  bând!  Isus“.                                 cel  mare,  ceasuri,  pe  cari  nimeni  nu  le
              cu  viţă  americană  ultuită.  De  altă      Şi  i-au  dat  pentru  acest  motiv  băbesc,  încă                                         aurfia,  cari  nu  servea  la  nimic  şi  balan­
              parte  înse  ne  ameninţă  alt  inimic,      de  pe  când  era  sugător  la  peptul  mamei      Cătră  Adatns,  marele  president  din   cierul  său  regulat  suna  cu  o  puternică  so­
              care nu e  mai  puţin  periculos, anume      sale,  şi  cu  vremea  copilul  s’a  dedat  cu   Amerioa,  dicea  odată  un  domn:  „Aoum   noritate  secundele,  cari  urmau  neîntrerupt.
              „Peronospora“.  Acesta  bolă  a  viilor      băutura,  încât  plângea  şi  făcea  larmă  de   sein,  cum  aţi  ajuns  d-vostră  acolo,  unde   Un  fir  telefonic,  care  ar  fi  legat  cu  Parisul
              are  însuşirea,  că  nimicesce  fruncţele    fugeau  din  casă,  dâcă  nu-i  dădeau.  Ei,  „mi­  vă aflaţi *.                           acest  castel,  ar  fi  permis  proprietarilor  săi
                                                                                                                1
              aşa,  încât  la  culesul  viilor  nu  mai    loşi *  şi  veclend  că  şi  lui  „îi  place ,  îşi  di-   „Ei, onm?“                      să  asculte  acâsta  oscilaţie  neîntreruptă  şi
                                                                                              u
                                                              1
              avem franci e pe loze.                       ceau:  dă-i  sărăcuţul  să  nu  descrească,  şi    Am  cetit  scrisorile,  ce  le-a  soris  mama   fatală, solemnă şi aprope lugubră.
                                               v
                                              ( a urma).   i-au  dat  adî,  i-au  dat  mâne,  şi  adl  au  în   d-vâstră cătră fiul său.                    Ce  este  timpul  în  lipsa  orl-cărei  cu­
                                                                                                                                                      getări, care să-l aprecieze ?
                                                           casa  lor  un  teribil  tip  nenorocit  de  copil
                                                                                                              Mama  unui  alt  preşedinte  al  uniunei      Acest  timp  nu  esistă  acolo  pentru  ni­
                                                           beţiv.  Copilul  e  palid,  e  slab,  e  întunecat
                          Aşa-’i lumea.                                                                  uordamericatie,  Washington,  îşi  crescuse  meni  şi  se  scurge  ca  o  apă  singuratică
                                                           la  minte  şi  numai  atunci  mai  e  viaţă  în
                                                                                                         fiul  în  sinceritate  şi  pietate.  Când  la  adân­  într’o  pădure  vergină,  pe  care  privirea
                                                           el,  când  băutura  îl  iriteză,  îi  mai  aţîţă  şi
                   P’unu-1 vedî fudul pe stradă                                                          cile  ei  bătrâneţe  i-se  aduse  vestea,  că  fiul  omului n’a vădut’o nici odată.
                                                           mişcă  sângele.  Atunci  el  începe  a  sări  şi
                   Făcând ţanţoş orî-ce pas                                                              ei,  Gheorghe,  a  fost  înălţat  la  cea  mai  înaltă   Timpul,  acâstă  imagine  mişcătore  a
                                                           a  juca,  cum  juca  şi  acum  când  se  uita  sa­
                   Că nu poţi nici cu prăjina                                                            treptă  a  republice!  nordamericane,  răspunse  nemişcătârei  eternităţi,  părea  că  se  anihi-
                                                           tul  la  el,  şi  jucând  ochii  îi  sclipesc  şi-i
                   Ca să-i dai, parol, de nas...                                                         vrednica  femeie  cu  linişte:  „D’apoi,oă  fiul  lâză  în  eternitate,  precum  în  contempla-
                                                           strălucesc  ca  la  lunatici,  par’că  ar  fi  privind
                   Cine credeţi că e domnul ?                                                            meu  Gheorgbe  a  fost  totdâima  un  bun  ţiunile  astronomice  spaţiul  se  pierde,  se
                                                           pe  cealaltă  lume,  dela  o  vreme  băutura  ce-i
                   Vr’un ministru?... Vr’un boer?                                                        bftiat**.                                    şterge în imensitate.
                                                           arde  stomacul  începe  a  se  domoli,  flăcările
                   Da de unde!... Fugi d’acolo!...                                                                                                          Gândindu-mă  la  acest  ceasornic,  care-
                                                           din  lăuutrul  lui  dau  a  se  potoli,  puterile  îl   Intr’o  sâră  şedea  o  mamă  pe  pragul
                   Un ... dricar ajuns ... bancher ...                                                                                                bate  regulat,  absolut,  secundele,  în  deşert
                                                           părăsesc,  să  înmâie  din  ce  în  ce,  apoi  cade  dela  uşa  casei  Ea  vorbia  cu  fiul  său  des­
                                   *                                                                                                                  mă  întrebam:  ce  este  Trupul?  Da,  ce  este
                                 * *                       într’un  fel  de  leşin  urmat  de  epilepsiă  pre  patimile  Mâutuitorului,  âr  din  ochii  ei
                                                                                                                                                      acest  timp,  care  cade  astfel  picătură  cu
                                                           (bolă  rea),  sgârcindu-se  muşchii  şi  sbătân-  curgeau  lacrâml  ea  mărgelele  pe  capul  co­
                   Colo vedî pe-o cuconă                                                                                                              picătură în neant?
                                                           du-se  cu  spume  la  gură.  Cade  apoi  în  somn  pilului.  Acest  băiat  a  devenit  ou  timpul  un
                   Par’că umblă numa ’n nori                                                                                                                Cugetarea  nâstră  crede,  că-1  pricepe
                                                           lung şi dorme câte-o di şl-o nopte,          însemnat bărbat,  pe care  eâud  duşmanii cre­
                   Şi ’n caleasca-i răsturnată                                                                                                        privindu-1  mai  ales  în  ordinea  sa  în  care
                   Face ’n lume mari furori?...                 Nemernicii lui părinţi dic: „e bătaia    dinţei creştine, voiau a-1 trage în cursele lor,   se  succede,  împărţindu-1  în  trei  părţi:  pre-
                                                                        1
                   Cine credeţi că e domna?                lui Dumnedeu *, „aşa o vrut Dumne4eu“,       le-a  răspuns:  „Lacremile  mamei,  ce  mi-au   sentul, trecutul şi viitorul.
                   Yre-o cuconă d’ale mari ?               şi după-ce se scolă şi le cere eră, îi dau    cădut  pe  cap,  când  eram  copil,  nu  mă  lasă   Trecutul  nu  mai  esistă,  viitorul  nu
                   Aşi!... O fostă vizitoică               de nou băutură, „ca să-i mai uşureze setea   să mă fac duşmanul lut Dus**.                 esistă  încă.  Presentul  singur  ne  atinge  prin
                   Cea ţinut doi cârciumarî....            si năcazul**.                                                                              realitatea sa actuală.
                                                           >
                                                                E  acesta  un  cas  rar,  ca  la  un  copil                                                Dâr,  aşi  voi  să  sciu,  în  ce  consistă  în
                                 * *                       încă  mic,  să  se  învenineze  tinerelul  trup             Timpul.                        adevăr  acest  present.  Decă  socotesc  o  se­
                   Vedî pe ăla care are                    aşa  de  mult,  der  e  adevărat  şi  e  trist.  Dâcă   Articulul,  care  urmâză,  a  fost  scris  în  cundă,  acest  interval  aşa  de  scurt,  care  se
                   Lanţ de aur forte gros                  părinţii  înşişi  sunt  nisce  beţivi,  va  fi  şi  fiiul  mănăstirea  Grand-Chartreuse  din  Francia.  urmâză  între  cele  două  bătăi  ale  balancie-
                   Şi inele cu briliante                   lor  chiar  şi  de-1  vor  feri  pe  el  de  băutură,  Singurătatea  locului,  tăcerea  mănăstirei,  rului  orologiului,  pot  s’o  împart  în  gând,
                   Şi în haine e luxos?                    er  de  vor  mai  face  şi  păcatul  a-i  da  deja  simplicitatea  celulei,  unde  îşi  petrece  cine-va  forte  uşor,  în  4   părţi  egale,  şi  asta  e
                                                                                                                                                                       ece
                   Cine credeţi că e domnul?...            ca  copilaş  să  bee,  îl  nenoroqesc  dinainte  nopţile,  slujbe  de  nopte,  viaţa  contempla­  un  obiceiii  constant  în  observaţiile  astro­
                   Vre-un moşier vestit?...                de  sigur,  şi-l  fac  o  figură  de  jale  în  lu­  tivă  a  călugărilor,  totul  te  depărtâzâ  de  nomice. . . . .
                   Da de unde!... Fugi d’acolo!...         mea asta.                                    viaţa  agitată,  în  care  se  sbuciumă  patimele   Acum  să  mergem  încă  puţin  mai  de­
                   E un negustor falit!...                       Mulţi  părinţi,  cari  altfel  ei  nu-s  bău­  omenesc!.                             parte  cu  precisiunea.  A  decea  parte  din-
                                                           tori,  au  răul  obiceiii  a  da  şi  copilaşilor  lor   Timpul  nu-şl  însemnâză  mersul'  său,  tr’o  secundă  sunt  intervale  destul  de  lungi,
                                   *
                                 * *                       „să  guste“  din  băutura  ce  ei  beau  din  când  decât  prin  urmarea  încâtă  şi  monotonă  a  şi  când  e  vorba  de  comparaţii  delicate,
                   Vedî pe dama cea de colo                în  când,  şi  nu  se  gândesc  la  aceea,  că  decă  dilelor  şi  dela  anul  1084  dela  fundarea  precum,  de  pildă,  măsurile  proprii  ale  ste­
                   Sprintenă la orî-ce pas                 trupul  lor  deja  crescut  şi  întărit,  pote  su­  acestui  ordin  de  călugări,  de  mai  bine  de  lelor,  ele  sunt  determinate  tot-dâuna  într’a
                   Şi cochetă peste fire                   porta  gustările  cumpătate  din  beutură,  apoi  opt  secule,  regatele  şi  imperiile  s’au  urmat  suta parte din secundă.
                   Şi cu voalul tras pe nas?...            fragedul  corp  al  copilaşului  nu  le  pote,  în  Europa,  fără  ca  eserciţiile  dilnice  ale   Acâsta  este  unitatea  adevărată  în  as­
                   Cine credeţi că e domna?                pentru  acâsta  a-i  da  beutură,  e  ca  a-i  da  călugărilor,  cari  trăesc  acolo,  să  se  fi  schim­  tronomia  de  precisiune.  Durata  rotaţiunei
                   Vre-o tînără de şic?...                 un  venin  mai  mole,  care  nu  omoră  îndată,  bat în mod simţitor.                      planetei  Martie  asupra  ei  însăşi  se  esprimă
                   Aşi! ... Ia-i voalul ... Şi de ’ndată   ci  stînge  şi  ruinâză  corpul  pe  încetul,  pe   Acâstă mănăstire tăcută şi singuratică   prin  numărul  24  ore,  37  minute,  22  secunde
                   Dai de-o babă, ş’alt nimic....          încetul.                                      îmi reamintesce castelul de Bourgogne, pe    şi  65  părţi  din  secundă.  Cele  mai  bune  fo­
                                   *                             Dâcă  beutură,  mai  ales  beutură  prostă  ' care ’l părăsisem cu câte-va chle mai îna-   tografii  ale  Sorelui  se  obţin  în  mai  puţin
                                 * *                       nu  face  nici  un  bine  nici  omului  mare,  apoi  _ iute şi care fusese închis, căci proprietarii   decât a o sută parte din secundă.
                   VecJI pe tînărul cu plete               pentru  copil  mici,  e  dovedit  prin  învăţaţi,  lui se întorseseră la Paris.                  Am  putâ  să  considerăm  presentul  ca
                   Care umblă nas în vânt                  că  e  curat  venin!  Nenorocit  părintele,  care   în  salonul  cel  mare  al  castelului,  în  durând a o sută parte din secundă.
                   Şi cu ochii ’n ceriurl cată             dă  fiilor  săi  beuturî  spirtuose  şi  şi  mai  ne­  care  se  adunau  de  obiceiii  număroşii  invi­  Şi  cu  tote  astea  am  putâ  să  observăm,
                   Uitând tot de pe pământ ? ...           norocit  nevinovatul  lui  fiu,  pe  care  îl  fac  taţi  din  timpul  sesonului  şi  în  care  în  fie­  că  acâstă  apreciare  depinde  numai  de  or­
                   Cine credeţi că-i băiatul?              un  nemernic  în  lumea  asta,  pe  când  va  fi  care  sâră  —  jocurile,  cântecul,  musica,  co­  ganele  nostre,  de  facultăţile  nostre,  de  cree-
                   Vr’un poet picat din cer !...           mare.                                         media,  fără  a  mai  număra  convorbirile,  dis­  rul  nostru.  Fiind  de  o  sută  de  ori  mai
                   Da de unde!... Fugi d’acolo!...               Bunule  cetitor!  Fă-te  cel  mai  aprig  cuţiile  şi  flirtul,  aruncau  timp  de  mâi  multe  scurtă,  decât  o  secundă,  acâstă  durată  este
                   E copist la minister!...                propovăduitor  printre  poporul  nostru  al  în­  luni  radele  unei  vieţi  pline  de  mişcare;  în  lungă  în  ea  însăşi.  E  posibil,  ca  fiinţe  din
                                   *                       văţăturii  de  a  ţină  departe  pe  copii  dela  acest  mare  salon  se  putea  observa  un  oro­  infinitul  mic,  microbii,  să  trăiască  a  o  suta
                                  * *
                                                           cunoscerea  şi  gustarea  băuturilor  spirtuose  !  logiu  mare  şi  frumos  din  timpul  lui  Ludo­  parte  dintr’o  secundă,  care  pentru  ei  este
                   Deci, nu totul ce lucesce               Nici  a  bea  între  ei  nu  e  un  lucru  cuminte,  vic  al  XlV-lea,  al  căruia  balancier  înfăţişa  un  secul,  în  acest  timp  ei  s’au  născut,  au
                   Este aur, ci şi sci'um,                 căci  ei  atunci  cer,  er  dâcă  chiar  ai  beut,  un sâre de aur.                        crescut,  s’au  reprodus,  au  trăit,  au  îmbă­
                   Aparenţa te înşală                      şi  ei  au  cerut,  pâcăleşte-i  cumva  cât  să  nu   în  timpul  sgomotului  dilei,  sâu  al  agi­  trânit.  într’a  o  suta  parte  din  o  secundă
                   Mai ales când eşti pe drum...           mai  poftâscă  altă-dată.  Mai  ales  să  spune,  taţiei  serei,  acest  orologiu,  cu  balancierul  lumina  percurge  trei  mii  de  chilometri,
                   Ascultaţi dâr de povaţa                 că  copii  sub  6  ani  devin  beţivi  ordinari,  lui,  trecea  neobservat.  Dâr  când,  din  în­  distanţa  dela  Paris  pănă  la  capul  Nord,  sâu
                   Ce v’o dau acuma eu :                   decă  în  vârsta  asta  au  fost  deprinşi  ou tâmplare,  cine-va  rămânea  un  moment  sin­  la Oaucas.
   85   86   87   88   89   90   91   92   93   94   95