Page 111 - 1901-09
P. 111

Divizia 5 de infanteria înaintâză la    adecă  în  diua  de  s-tul  Uie  profetul,  s’a  pre-   Nu  pot  trece  cu  vederea  un  incident   marea  acestui  chirurg  a  produs  mare  con­
         Zoiţa.                                       sentat  poporul  la  casa  parochială  înaintea  petrecut  cu  ocasiunea  acestei  alegeri.  Es-   sternare  îa  oerourile  înalte  berlinese.  îngri­
                    Diua de 2G Septemvrie             preotului  local,  în  frunte  cu  mai  mulţi  in­  misul  comisiunei  administrative  din  Făgă­  jirile  acestea  sunt  justificate  prin  o  soire
                                                      teligenţi  posesori  şi  învăţători  pensionaţi,  raş,  ca  să  conducă  alegerea,  inspectorul   sosită  alaltă-erî  din  Londra,  în  oare  se
                   întâlnirea celor două Cavalerii
                                                      ca  să  declare  solidari  a  se  abţine  pe  timp  şcolastic  Varo  Băni,  ajungând  din  întâm­  spune,  că  invitările  la  înooronare  au  fost
              Partidul  de  Nord.  —  Divizia  de  ro­  nedeterminat  de  beuturile  spirtuose,  şi  mai  plare  vorba  la  greutăţile,  ce  are  poporul   retrasa  din  causa  bolei  incurabile  de  care
         şiori  înaintezi  cstrâ  Sad  spre  Rîmnic,  se   ales  de  beutura  puturosă  a  vinarsului.  In  cu  susţinerea  şcolei,  s’a  grăbit  numai  decât
         întenlnesoe  cu  cavaleria  adversă,  o  atacă  şi                                                                          44           sufere Regele.
         o respinge.                                  faţa  preotului  s’a  luat  un  protocol  subscris  a  adauge  în  ton  de  „compătimire   (?),  v«Zî   E  de  notat  faptul  caracteristic,  că  de
                                                      de  peste  200  capi  de  familiă,  cari  solemn  Domne,  că:  pentru-ce  n’au  cerut  Tobăneuii
              Ine.iulând  mai  departe,  ia  contacul  cu                                                                                        aoeeaşl  teribilă  bâlă  au  murit  ducele  Albert,
         avanfc-garda  diviziei  a  6-a,  oare  o  silesce,  şi  resolut  să  declară,  că  pragurile  a  şese  la  timpul  său  ajutor  dela  stat  pentru  şcâlă,   bărbatul  răposatei  regine  Victoria,  bunicul
         după  o  sourtă  resistenţă  la  trecerile  peste  cârciume  din  comună,  nici  ei,  nici  familiie  căci  statul  de  bună-sâmâ  li-ar  fi  dat  chiar  actualului  rege  duoele  de  Albany,  sora  Re­
         Slimio,  să  se  retragă  la  Plăinescî.-Aici,  di­  lor  nu-1  vor  călca,  beuturl  spirtuose  din  pentru  toţi  învăţătorii  —  4  la  număr?  —   gelui  văduva  împărătâsă  Frideric  (Victoria)
         vizia  de  roşiori  se  va  menţine  pănă  la  so-
         Birea  avant-gardei  diviziei  6-a,  în  urmă  se   loc  nu  vor  bea,  ci  la  cas  de  lipsă  extraor­  şi altele____                  şi  fratele  mai  mio  al  Regelui,  Alfred  du-
         retrage ia Gugeşti.                          dinară  vor  procura  spirt  din  Cluşifl.  şi-şi   Dâcă  d-1  inspector,  care  şi  pănă  acum  oeie de Saxa-Coburg.
              Divizia  6-a  înaintâză  cu  grosul  ia  Plă-   vor  face  ei  beuturl  după  plac.  Au  pus  ei  ni-a  dat  destule  doveZi  de  bunăvoinţă  de   Atât  spune  telegrama  numitei  foi.  Se
         iuescl,  âr  avantgarda  sa  ooupă  solid  drâpta  înşişi  o  taxă  de  10  corone  pedepsă,  pentru  a  d-sale  arebişovinista  —  alte  poveţe  mai  aştepta  acum  cu  mare  încordare  confirma­
         Rămuei.                                      cei cari ar călca acest propus.               puţin  deocbiate  nu  scie,  ori  nu  vrâ  să  spună  rea  sâu  combaterea  din  parte  oficială  a

              Partidul  de  Sud.  —  Brigada  a.  3-a       Şi  mirare!  poporul  din  Borşa  în  mâ­  Românilor,  apoi  pentru  d’ald’astea  numai  scirei,  despre  grava  îmbolnăvire  a  Regelui
         de  cavaleria,  îu  timpul  oiocnirei  sale  ou   nia  mare  a  jidanilor  acest  propus  şi  l’a  îi  mulţămim,  şi  le  pote  ţinâ,  căci  seim  şi  Eduard.
         divizia  de  roşiori,  se  retrage  pe  flancul   ţinut  şi-l  ţin  şi  astădl  cu  cea  mai  mare  noi  de  unde  bate  vântul.  Prea  bine  cunos-
         drept  al  avaut-gardei  corpului  de  sud  şi  la                                                        44
         terminarea acţiunei, oantonâză la Sihlele.   acurateţă.  Şi  a  doua  mirare!  în  3  şi  4  Oc-  cem  „dragostea   statului  faţă  de  noi  şi  faţă   Resboiul sud-african.
              Divizia  a  B-a  de  infanteria,  înaintâză   tomvrie  în  Borşa  se  ţine  târg  de  ţâră  la  de şcolele nostre în general.
         în  două  ooione,  pănă  ia  Obrejita  şi  Sihlele   care  vine  jurul.  Afară  de  străini  un  Borşan   Ne-a  strins  deja  pănă  acum  aşa  de   (Doue-deeî şi şepte de mii de Buri sub arme.)
         unde  se  opresce,  după  oe  a  isg'onit  mai  în-  în crâjmele jidanilor n’a intrat.     bine  în  curele,  cât  în  casa  nostră  nu  mai
         tâih de aici.divizia de roşiori.                   Apucatu-s’au  jidanii  de  preotul  nostru   suntem  noi  stăpâni.  Eie  sigur  —  inspec­  Piarul   „Matin    publică   următo-
                                                                                                                                                                       11
                                                      Ioan  Bochiş,  descrisu-l’au  prin  gazetele  un-   torul  —  seim  şi  noi,  că  dâcă  statul  dă  bani   rea corespondenţă din Africa-de-Sud:
                                                                                        44
                                                      gurescl  de  „agitator ,  „antisemit   şi  aşa   tot  din  punga  nâstră  îi  ia,  şi  nu  din  a
                                                                           14
               0 comună românescă mode!.              mai  departe.  Cercat’au  a  tupili  pe  cei  mai   Americanilor.                                     Efectivul «Je rcslioiu.
                                                      slabi  de  ânger,  însă  tote  svercolirile  jido­  Dâr  ce  să  le  fad!  Aceşti  domni  folo­                     . . . .  August 1901.
                               JBorşa, 9 Oct. 1901.
                                                      vesc! au rămas fără efectul dorit.            sesc  ori-ce  prilej  pentru  a  corteşi  în  favo­  „...Resboiul  a  reînceput,  mai  vajnic
              Onorată  Redacţiune!  Comuna  Borşa                                                   rul maghiarisării.
                                                            Lăţitu-s’a  vestea  despre  ţinuta  borşie-                                           ca  nici  odată,  dela  venirea  primăverei.  Aici
         din  comitatul  Ooşocnei,  afară  de  puţini                                                                             Un asistent.
                                                      nilor  în  jur,  şi  întreb,  că  ore  ceialalţî  preoţi                                    credem  cu  toţii,  că  acâstă  luptă  nesfirşită
         Unguri  şi  Jidani,  numără  aprope  2000  su­
                                                      făcut’au  asemenea  ?  Nici  vorbă,  toţi  tac                                             trebue  să  neliniştâscă  pe  prietenii  noştri
         flete  românesc!.  Poporul  din  Borşa  e  forte
                                                      tăcerea  pescelui.  Ba  ne  rîd  şi  ne  fac  proşti                                        din  Europa,  îutrebându-se,  dâcă  mai  suntem
         sîrguincios,  sănătos  şi  bine  nutrit.  îmbrăcă­                                               Regele Eduard VI! nu se va
                                                      a nu da trupului aceea ce doresce.                                                          în  stare  s’o  ducem  înainte.  Dorim  ea  amă­
         mintea  lui  mai  ales  la  bărbaţi,  încă  şi  as-
                                                            Vedeţi,  D-le  Redactor,  ce  pote  face                încorona?                     nuntele  ce  urmeză  să  cadă  sub  ochii  nu­
         tădl  e  portul  original  românesc.  De  patru­
                                                      cu  turma  sa  un  preot  zelos  şi  conseiu  de                                           miţilor  amici.  Pentru  adversarii  noştri  nu
         zeci  de  ani  având  tot  preoţi  harnici,  cari                                               Pentru  luna  Maih  a  anului  viitor  s’a
                                                      cbiămarea  sa!  îi  mulţămese  preotului  de                                                e  nimic  nou  în  tote  acestea,  ei  sciu  cum
         l’au  crescut  moralminte,  nume  bun  şl-a                                                plănuii^încorouarea  lui  Eduard  VII  de
                                                      lucrul  început,  şi  dic  poporenil,  „că  pentru                                          stau  lucrurile  pănă  acum.  Peste  puţin  timp,
         eluptat în tot jurul acesta.                                                               Rege al Angliei.
                                                      ce  nu  s’a  început  lucrul  acesta  barăm  cu  10                                         vor  sci  şi  mai  bine.  Nicl-odată  luptătorii
              Cumcă  Borşanul  e  om  pe  talpă  cum   ani  mai  înainte,  că  astădl  ar  fi  în  altă  stare   Oe  se  întâmplă  însă.  După  oum  i-se   pentru  neatârnare  nu  fură  mai  număroşl  în
         se  dice,  se  vede  din  împrejurarea,  că   materială .  —  S’a  presentat  înaintea  preo­  telegrafâză  din  Berlin  diarialui  „P.  Naplâ ,   cele  două  republici.  Nicl-odată  nu  fură  în­
                                                                                                                                              44
                                                               44
         în  răstimp  de  20  de  ani  şl-a  adunat  o  avere   tului  un  poporean  cu  numele  Dascal  Ioan,   în  cercurile  bine  informate  de  acolo  a   sufleţiţi  de  mai  multă  hotărîre.  Nicl-odată
         bisericâscă  de  20,000  florini,  din  care  şl-a   care  dice:  „că  de  când  s’a  subscris,  şl-a   produs  colosală  sensaţiă  şi  consternare   n’avură  mâi  multă  încredere  în  isbânda
         zidit  şi  terminat  în  auul  trecut  o  biserică,   pus  la  o  parte  10  fl.  în  restimp  de  2  luni,   soirea  sosită  din  Londra,  după  care  fes­  finală.
         ca  şi  care  la  sate  nu-i  în  tot  comitatul;  i-a   cari,  de  nu  se  făcea  lucrul  acesta,  toţi  mer­  tivităţile de încoronare s'au amânat] mai mult,   Se  pote  evalua  destul  de  esact  la
         impus  legea  şcolară  să-şi  renoiască  şcola   geau  în  punga  jidanilor,  dâr  aşa  ca  banii   tâte  pregătirile  pentru  încoronare  au  fost   cind-spre-dţece  mii  numărul  burgherilor  sub
         conform  legilor  vigente  şcolare,  şi  numai   adunaţi  i-a  dat  împrumut.  Din  acest  unic   sistate.                               sub arme în Transvaal; la doue-spre-cjţece mii
         ca  să  nu  o  scape  din  mână  în  vara  acâsta   cas  să  pote  vede  câtă  avere  românâscâ   Măsura  aoâsta  e  ou  atât  mai  surprin-   acei,  cari  duc  lupta  în  Orange.  In  total  ei
         a  spesat  pentru  renoirea  edificiului  şcolar   merge  în  punga  jidanilor.  Ei  rădimând  us-  Zătâre,  Z'   telegrama  numitei  foi,  ou  oât   formâză  o  armată  de  două-Zecî  şi  şâpte  de
                                                                                                              00
         1000  florini,  aşa,  că  şcola  statului  să  pote   ciorul  uşii  se  înavuţesc,  âr  noi  din  di-în  numai  c’o  săptămână  înainte  s’as  dis­  mii  bărbaţi,  având  cu  toţii  un  singur  gând,
         ascunde  dinaintea  ei;  i-a  impus  susţinerea   cli ce merge văcjend cu ochii sărăcim;   tribuit  invitările  la  festivitatea  încoro­  însufleţiţi  de  acelaşi  patriotism  şi  devota­
         a  2  învăţători,  şi  la  aceea  s’a  obligat  nu­                                        nării  tuturor  membrilor  din  înalta  aristo­
                                                                                          I. P. M.                                                ment,  botărîţl  să  lupte  pănă  la  cel  din  urmă,
         mai Români să fiă.                                                                         craţia  englesă  şi  scoţiană  şi  tuturor  colo­  pentru independenţa lor.
              Despre  un  fapt  de  mare  însemnătate                                               niilor.  In  invitările  trimise  aristocraţiei,  cei
         voiesc  a  raporta,  care  merită  atenţiunea   Corespondenţa „Gazetei Transitaiei".       invitaţi  erau  rugaţi  să  apară  la  serbări  în         Punea şi glânţele.
         a  tot  Românului.  Am  tot  aşteptat  ca  până                                            costume  vechi  oeltioe  şi  auglo-saxone  si  să   Ei  an  în  belşug  tot  ce  le  e  trebuin­
         mai  dibace  decât  a  mea  să  raporteze  un               Tolianul-vechiu, 6 Oct. n. 1901.  participe  la  convoiul  festiv.  Coloniilor  ii-se   cios.  Şefii  lor  păn’  acum  nici  n’au  avut
         lucru  început  acum  mai  bine  de  două  luni,   Adî  s’a  făcut  alegerea  de  învăţătore  cerea,  să  participe  la  couvoib  fiă-care  cu   măcar  nevoie  să  le  dea  din  reservele  de
         şi  după-ce  pănă  astădl  nimeni  nu  s’a  aflata  la  şcola  nostră  comunală  —  fostă  grăniţe-  simbolul lor distinct.
                                                                                                                                                  muniţii,  căci  numărosele  luări  de  convoiuii
         apreţia  resignarea  unui  popor  brav  —  după  râscă  —  din  Tohanul-vechih.  Dintre  cele    Când  înainte  ou  oâte-va  Z^ e  80   lă­  d’ale  inimicilor  şi  produsul  gibernelor  (rani­
         puterile  mele  voiesc  a  aduce  la  publicitate  12  concurente  a  fost  cn  maiorRate  de  vo­  ţise  vestea  despre  repentina  îmbolnăvire  a  ţelor)  prisonierilor  englesi,  ajung  pentru
         un fapt de mare bravură bărbătâscă.          turi  alâsă  d-şora  Olimpia  Sassebeşi,  învăţă­  Regelui  şi  au  fost  chemaţi  medici  în  cas­  alimentarea tirului.
              După  mai  multe  învăţături  date  de  tore diplomată.                               telul  din  Aberdeen,  buletinele  ofioiose  spu­  In  ce  privesce  merindele,  e  o  prostiă
         păstoriul  nostru,  care  a  combătut  din  tote   Alegerea  a  decurs  în  perfectă  ordine.   neau,  că  Regele  s’a  răcit,  dâr  că  urmările  d’a  crede,  că  o  armată  de  două-sute  de  mii
         puterile  beutura,  ajutat  fiind  preotul  nostru  Sperăm,  că  nou  alesa  învăţătore  se  va  de­  răcelei  vor  dispare  în  curând.  De  atunci  de  omeni,  răspândită  pe  un  teritoriu  de
         şi  de  două  puteri  tinere  în  personele  d-lor  dica  cu  tote  puterile  şi  frumosele-i  calităţi   nici  o  soire  n’a  mai  eşit  din  castel.  In  7  două  ori  mai  întins  decât'  Spania  şi  Fran-
         Ioan  Bochiş  şi  Ioan  Bodocan,  teologi  se-  chemării sale şi ne va produce mulţămire.  Oct.  n.  însă  a  fost  ohemat  ia  castel  un  re­  cia  la  daltă,  ar  pută  chiar  prin  procedeu-
         cundianiţî,  în  2  August  a  anului  cureut,                     *                       numit  chirurg  engles.  Soirea  despre  che­  rile cele mai sălbatice, să distrugă tote re-




              Cu  aceste  vorbe  se  făcu  nevăc).ut.  O    Cum  o  vădu,  reamintindu-şî  binele  ce     Scuturându-se,  rămase  curat  şi  frumos    —  Bine ! . . .  fie ş’aşa.
                                                                                                                                  0
         lâcă  mai  trecu  şi  veni  eapa  cu  mânzul.  In-  făcuse  vulturului,  lupului  şi  pescelui,  cari  de nu mai avea cum. Apoi er Zis :      Să  prefăcură  în  perl  de  foc.  Oum  se
         călecând  pe  ea  o  duse  acasă.  Să  moră  baba  îi  spusese,  că  şi  dânşii  îi  vor  face  mult   —  Stăpâne,  stăpâne  !.  ..  vîră  mâna  în   luptau,  âtă  că  vine  un  vultur.  Smăul,  cum
         nu  alt  ceva  de  ciudă,  când  o  vădu.  Luând  bine,  dise:  „Binele  în  tot-dâuna  cu  bine  se  ureebia  drâptă  şi  scote:  şâua,  biciul  de  foc   îl văZu, începu a-1 striga Zi c0n du-i:
                                                                 44
         un  fus  de  letcă,  înferbântat  în  foc  începu  răsplătesce . Incălecând pe eapă porni acasă.  şi dăsagii cu galbinl.
                                                                                                                                                       —  Vulture,  vulture!...  Moieţi  aripele
                                                                                         1
         a  o  frige,  a  o.  înţepa  şi  a  o  mustra,  că  Foc  se  făcu  baba  şi  de  astă-dată.   Vai  de                      S0:
                                                                                                         Când se se sue călare, 6r îi Z’         în  apă,  şi  vino  de  stinge  acâstă  pară  roşie
         de ce nu-s’a ascuns bine.                    capul  iepei,  ce  păţi.  Intrând  baba  în  grajd   —   Stăpâne,  stăpâne!.....  spune-mi   de  foc,  că-ţî  voia  da  să  mănânci  boitul  unui
              —  între  lupi  m’am  ascuns  şi  acolo  se  puse  pe  ţesălat  caii  totă  noptea.  Pe  foţi   cum să te duc: „ca vântul ori ca gândul ? u  om şi a unui cal.
         am  fost  găsită.  Nu  sunt  vinovată,  nu  mă  caii  îi  făcuse  de  strălucia  părul  pe  ei,  ca   —  Ba ca gândul.
                                                                                                                                                       AuZind  aşa,  calul  lui  Ionică  se  repeZi
         mai chinui degeaba.                          sorele,  numai  pe  cel  cu  trei-ZecI  de  inimi   Când  auZi  ca  gândul,  îl  amestecă  cu   asupra  smăului  şi  asupra  calului  său,  şi  îi
              A  treia  di  îl  porni  âr.  Abia  ajunse  la  îl  lăsase  feştelit,  ca  vai  de  el.  Diminăţa   nourii  şi  într’o  clipă  fu  la  podul  de  aramă.
                                                                             0
         jumătatea  drumului  şi  se  trezesce  pe  o  ră­  cbiemând pe Ionică îi Zis :             Acolo  se  întâlni  cu  smăul,  care  venea  tot   făcură bucăţele p’amândoi.
                                                                                                                                                       După  acâsta,  luând  Ionică  inelul  din
         dăcină; âr eapa nicăirî.                           —  Hei!...  băete,  m’ai  servit  trei  Zd   călare.  Calul  smăului  era  frate  cu  calul  lui
                                                                                                 0
                                                                                                                                                  degetul  smăului  se  întorse  la  Ilâna  Cosîn-
              S’apueă  de  plâns  şi  de  văieărat,  când  forte  bine.  Uite  caii,  alegeţi  drept  plată  Ionică;  însă  cu  Z c   inimi  mai  puţin.  Apro-   zâna,  care  văZ ndu-l  cu  inelul  în  deget  îl
                                                                                                                     0 0
                                                                                                                                                                 0
         âtă că vine pescele, pe care îl dăduse în apă.  unul, care voescl din toţi.                piindu-se  unul  de  altul,  calul  smăului  în­
                                                                                                                                                  apuca  în  braţe  şi,  sărutându-1  pe  frunte  îi
              —  Ce plângi Ionică?...                       —  Apoi,  răpciugosul  şi  urîciosul  ista,   cepu  a  sforăi.  Smăul  uitându-se  spre  Ionică   Zise:  „De  acuma  al  meu  să  fii  Ionică  şi  eu
              —  Cum  n’oiă  plânge,  dâcă  am  per-   am  să-l  iau  mătuşă;  apucând  de  căpăstru   i-se păru eă-1 cunosce şi de aceea îl întrâbă :  a ta“.
         dut eapa babei.                              calul cel neţesălat.                                —  Nu  cumva  tu  esc!  Ionică,  pe  care
              —  Taci,  nu  mai  plânge.  Eapa  s’a  as­                                            eu l’am ucis şi l’am prefăcut în cenuşă?...        I-am  lăsat  să  trăiâscă  în  linişte  şi  în
                                                            —  Mei  băete,  de  te-a  invăţat  eine-va                                           pace  sub  paza  celui  a  tot  puternic  şi,  dâcă
         cuns  între  pescl  în  fundul  mărei.  Am  să-i                                                —  Ba  da,  eu  ! . . .   răspunse.  Am  venit
                                                      să  iai  pe  acesta,  mult  bine  ţi-a  voit;  âr  de                                      n’or  fi  murit,  sigur,  că  trăiesc  şi  astăZl  tot
         pun  pe  toţi  s’o  isgonâscă  şi  numai  decât                                            să ne luptăm din nou.
                                                      l’ai ales din capul tău, halal să-ţî fie.                                                  amândoi.
         o  să  vină  c’un  mânz  cu  trei-cleci  de  inimi.                                             —  Hei ? . . .  cum vreai ? ... Să ne tăiem
         Sein  că  ai  să  iai  dela  babă  un  cal;  să  nu   Calul  uitându-se  ou  ochi  dulci  la  Io­  în săbii sâu luptă dreptă să ne luptăm ? . . .  Banca (Tutova).   Gr. JV. Coatu.
         iai decât pe acest mânz.                     nică îi Zi S0:                                     —  Ba  nu.  Să  ne  facem  două  perl  de
              Pescele  se  făcu  nevăclut.  Peste  puţin    —   Stăpâne,  stăpâne!...  Dă-ml  dru­  foc,  eu  roşie  şi  d-ta  verde;  ş’apoi  să  ne
         timp veni eapa cu mânzul.                    mul o lâcă, ca să mă scutur.                  luptăm.
   106   107   108   109   110   111   112   113   114   115