Page 83 - 1901-09
P. 83

Pagina 4.                                                          GAZETA TRANSILVANIEI.                                                               Nr. 210.—1901



            liu  compus  din  delegaţii  academiei,  ai  uni­  multe  discursuri,  între  car!  primul      Când  sosi  deci  a  doua  efi  vestea  la   lupta.  Din  nefericire,  cu  tăte  că  aceste  dis-
            versităţii şi ai oonsi8torului episoopeso.   a  fost  al  lui  C.  F.  Robescu,  fost  pri­  casarmă,  că  se  apropie  Turcii  de  oraş  din   posiţii  de  spirit  speriau  forte  pe  Turci,  oş­
                                                         mar  al  Bucurescilor,  care  a  predat  partea  aceea,  se  trimise  în  grabă  de  scire   tenii  român!  nu  aveau  cartuşe  de  ajuns  şi
                 Duel  îngrozitor.  Duelul  este  o  mare   monumentul  în  îngrijirea  primarului  pompierilor,  ca  să  sosâscă  şi  ei  la  casarma   ar  fi  fost  măcelăriţi  de  sigur.  De  altă  parte
            gogomănia,  dâr  aşa  un  duel  cum  s’a  în
                                                         şi   a   ministrului  de     resboiu.  La  pedestrimei.  La  apropierea  Turcilor  banda   un  ore-care  pitar  Grigore,  venit  cu  Turcii
            tâmplat  nu  de  mult  în  Spania,  nu’mai  este   acest  discurs  a  răspuns  I.  G.  Bibi-  cântă  marşul  şi  soldaţii  presentară  armele.   şi  trimis  de  ei  în  casarmă,  esplica  soldaţilor
            duel,  ci  asasinat.  Acest  duel  s’a  petrecut
                                                         cescu,  locţiitor  de  primar  —  şi  pe  Turcii,  însă,  în  vreme  ce  o  parte  se  opriau   că  se  făcuse  o  greşală,  că  Turcii  nu  aveau
            în  Madrid  între  colonelul  Corbon  şi  majo­
                                                         urmă  D  A.  Sturdza  ministru-preşe-  în  faţa  casarmei,  trecură  repede  tunurile      de  gând  să  atace  pe  Români,  că  fusese  o
            rul  Yalasquez.  Doelanţii  au  împuşcat,  fie­
                                                         dinte  şi  ministru  de  resboiu.  Monu­      de  cealaltă  parte  şi  le  aşedarâ  în  bătaie.   întâmplare  nenorocită.  Astfel,  spiritele  se
            care câte de 14 ori, ptntru-că aşa erau condi-
                                                         mentul  făcut  de  sculptorul  Hegel  Apoi  se  dete  ordin,  ca  o  parte  din  trupe     mai calmară.
            ţiunile,  să  tot  împusce  pănă  va  oădâ  unul  la
                                                         pdrtă  inscripţia  :  Luptătorilor  dela  13  să trâcă de asemenea lângă tunuri.                 Că  fusese  o  greşală  numai  şi  nu  rea
            pământ.  Fiecare  împuşcătură  a  nimerit  şi
                                                         Septemvrie  1848.  —  Poporul  român  recu­        Pe  când  tocmai  începuse  trecerea,  âtă   intenţiă  spunea  şi  generalul  turc  colonelului
            sângele curgea părău, pănă-ee în fine împuş­
                                                         noscător — 1900.                              sosesc  şi  pompierii,  cari  întârcliaseră.  In   Golescu.  El  declară,  că  nu  avea  nici  un
            cătura  a  14-a  l’a  trântit  pe  Valasquez  la
                                                               Dintre  vitejii  luptător!  mai  sunt  fruntea  lor  mergea  căpitanul  Zăgănescu,  a   gând  râu  asupra  oştenilor  români,  că  voia
            păment.  Cauwa  duelului  nu  se  scie.  ţharele
                                                         în  viaţă  astă(ţî  17  inşi,  car!  au  asis­  căruia  istorisire  forte  amănunţită  o  vom   numai  ca  să  le  câră  casarmele.  Dâr  în  urma
            din  Madrid  sunt  revoltate  în  potriva  du­
                                                         tat  şi  ei  la  solemnitatea  din  16  Sep­  urma în acestă parte.                        celor  întâmplate  şi  pentru  a  preveni  alte
            elului  şi  soriu  articole  fulminante  contra
                                                         temvrie. Aceştia sunt:                             Deşi  vădu  oştirea  rânduită  în  bătaie   ciocniri,  Turcii  reclamau  atunci  ca  oştenii
            obiceiului de a duela.
                                                               1)  Căpitanul  Gr.  Pctrescu,  domioiliat   şi  cu  tunurile  gata,  de  ore-ce  însă  avea  or­  români  să  depună  armele  şi  apoi  să  se  re­
                                                         în  Bucuresci,  strada  Eininescu  Nr.  1,  care  din  să  trăcă  la  casarma  pedestrimei,  căpi­  tragă.
                  Soldat  condamnat  la  spândnrătdre.
                                                          la 13 Septemvrie 1848 era „iunker".          tanul  merse  înainte.  Comanda  însă  pas  iute,
            In  cjtua  de  3  Oct.  au  spâncjurat  în  Bud-                                                                                              Nu  era  încătrău.  Oştenii  trebuiră  să
                                                               2)  Constantin  sin  Gheorghc  Bunea,  cel  pentru  a  nu-se  încurca  în  cale  cu  Turcii,   trâcă  şi  pe  aci.  Dâr  lucrurile  nu  se  sfârşi­
            veis  pe  un  soldat,  care  împuşoase  pe  un  ca­
                                                          mai  bătrân  din  toţi,  având  90  de  ani  îm­  ce  începuse  şi  ei  a  trece  dintr’o  parte  în-
            poral. Delincuentul,|loan Rehor, era infante­  pliniţi,  domiciliat  în  comuna  Ciuteştl-Oăzl-                                         seră.  Dupâ-ce  armele  fură  depuse,  Turcii
            rist  în  reg.  75.  Rehor  a  împuşcat  în  cliua  de  neştl,  jud.  Argeş,  care  la  13  Septemvrie   tr’alta.  Se  ferea  de  orl-ce  conflict,  cu  atât   reîncepură  a  trage  în  soldaţii  nearmaţi  şi
            13  Martie  a.  o.  în  oasarma  din  Wittingau  pe   1848 făcea parte din corpul pompierilor.  mai  mult  cu  cât  pompierii  soseau  cu  pus-   ai  măcelări  fără  milă.  Căpitanul  Zăgănescu
            caporalul  Blazej  Emanuel.  Tribunalul  mili­     3)  Gheorghe  Nicolae,  locuind  în  Bucu­  cile  neîncărcate.  In  trecere  însă,  observa   istorisesce,  că  acest  nou  atao  ar  fi  început
                                                          resci,  strada  Traian  185,  în  vârstă  de  79  că  fitilurile  tunurilor  erau  deja  aprinse  şi   mai  întâii!  asupra  a  doi  pompieri,  cari  fiind
            tar  l’a  coudamnat  la  morte  prin  spânzurâ-
                                                          de  ani,  a  fost  pănă  acum  oâţî-va  ani  în  că tunarii stau gata la comandă.
            tore.  Două  c^ile  înainte  de  esecutare,  când                                                                                       depărtaţi  de  ceilalţi,  n’audiseră  decisia  luată
                                                          serviciu  la  Curtea  de  conturi,  asemenea
            i-s’a  cetit  sentinţa,  a  îngâlbiriit  şi  a  înoe-  pompier.                                 Porunci  pas  şi  mai  iute,  ca  să  trâcă  şi  nu  depuneau  armele  destul  de  iute.  în­
            put  să  tremure,  âr  când  i-s’a  spus,  că  pesie   4)  Ion  llie  TJrîtu,  locuind  în  Buou   de  cealaltă  parte  a  tunurilor.  Cum  însă  la  dată  însă  atacul  se  generalisâ  şi  oştenii  ro­
            48  ore  îl  vor  esecuta,  a  început  să  se  cla­  rescl,  strada  Venerei  Nr.  8,  de  81  ani,  pom­  sosire,  pompierii  îşi  făcuseră  drum  chiar  mâni  nn  mai  avură  altă  scăpare,  desarmaţl
            tine  pe  pioiâra  şi  punând  mâna  la  cap   pier şi el.                                 printre  trupa  turcă  ce-şl  începuse  trecerea  cum erau, decât în fugă.
            a  4's:  „Isuse  Christose  şi  Maica  Domnului,   5)  Şerban  Deleanu,  domiciliat  în  Bu-  şi  cum  acâsta  primi  ordin  să-şi  urmeze     Căpitanul  Deivos  dă,  însă,  asupra
            ertaţi-mă!“  —  Imediat  a  fost  dus  în  ce­  ouresol,  şoseaua  Basarab  Nr.  44,  de  ani  85,  marşul,  unul  din  pompieri  se  împiedeca  în  acestui  nou  atac,  amănunte  mult  mai  grave.
                                                          din  oceuia  de  oomandă  la  13  Septem­    drum  de  unul  din  Turci.  Un  ofiţer  turc  lovi  El  istorisesce,  că  după  ce  se  luase  hotă-
            lulă,  unde  i-s’a  luat  uniforma  militară  şi  a
                                                          vrie 1848.
            fost  îmbrăoat  în  haine  de  rob.  Soldatul  s’a                                         cu  latul  săbiei  pe  pompier;  er  un  alt  sol­  rîrea  de  a  se  da  armele,  mersese  însuşi  la
                                                               6)  loan  Ciurileanu,  locuind  în  Bucu-
            arătat  fârte  pocăit  şi  nădăjduia  pănă  în   resoî,  strada  Tunari  Nr.  34,  de  ani  81,  a   dat  turc,  îndată-ce  vădu  pe  ofiţer  lovind,  generalul  turc,  ca  să-şi  dea  sabia.  Generalul
            ultimul  moment,  că  va  fi  graţiat.  Seutiuţa  luat parte la luptă oa simplu particular.  descărca  puşca  într’alt  pompier  român  şi-l  îi  dise  însă  să  o  ţie  şi,  cum  Deivos  scia
            a  eseoutat’o  în  numita  cfi  orele  6  dîm.     7)  Stanca  Badea  Mustaţa,  domioiliat   culca  mort.  Tocmai  în  momentul  acela  turcesce  şi-i  vorbise  în  acăstă  limbă,  înce­
            călăul  Wohlsohlăger  cu  două  calfe  ale  în  Bucuresci,  strada  Uranus  Nr.  14,  în  însă  trupa  română  era  în  dreptul  chiar  al  pură a convorbi.
                                                          vârstă  de  86  ani,  pompier  la  1848,  trăesoe  tunurilor.                                   —  Cine a început? întreba generalul.
            sale, Drexler şi Szoszna.
                                                          din o mică pensie.                                 Căpitanul  Zăgănescu  comandă  pas  ac­      —  Yoi, răspunse Deivos.
                  Fapta grozavă a unei nebune. In              8)  Nicolae  Gabrian,  din  Câmpulung,   celerat,  spre  a-se  apropia  mai  iute  de  ca-   Generalul se uita atunci urît la el şi
                                                          de  78  ani,  pompier,  trăesce  din  o  mică
                                oe
            comuna  Răcaş,  c|'   „Foia  Pop.“,  trăesce                                               sarmâ.  Când  trecuse  însă  mai  bine  de  ju­  stărui de două trei ori:
                                                          pensie.
            o  văduva  nebună,  despre  care  însă  credeau,                                           mătate  dincolo  de  linia  de  tunuri  şi  când,   —  Ba, voi, voi, voi!
                                                               9)   Stan  Dobre  Vagaon,  din  oomuna
            că  nu  face  nimănui  nici  un  rău.  Ea  îşi  pe­                                        în  vremea  acâsta,  şi  Turcii  îşi  terminaseră   In  timpul  acesta,  soldaţii  români  lă­
                                                          Chiojdesnca,  judeţul  Prahova,  în  vârstă  de
            trecea  timpul  mai  eu  sâmă  în  podul  unei   78  de  ani,  făcea  parte  din  corpul  pompie­  trecerea  lor,  se  audi  o  bubuitură  de  tun,  sau  armele.  Fiind  aprope  de  Turci,  Deivos
             case  pustii,  p  lele  trecute  s’au  aflat  din  în­  rilor, se mai ocupă cu agricultura.  urmată  în  clipă  de  alta  şi  apoi  de  altele,  îi  vădu  însă  pe  aceştia,  că  pe  măsură  ce
            tâmplare  în  podul  acesta  cadavrele  jumă­      10)  Gheorglte  Deacu,  diu  comuna  Co-  cari  deschiseră  portă  largă  în  biata  trupă  Românii  rămâneau  desarmaţl,  ei  se  pregă­
             tate  putredite,  dela  două  fetiţe,  cari  erau  reştî,  jud.  Musoel,  de  86  ani,  asemenea   de  200  pompieri.  Tot  atunci  începură  a  ră-  teau  de  nn  nou  atac  şi  începuseră  a  trage
             acoperite  ou  flori  şi  cununi.  Intr’unul  din   pompier, trăind din o mică pensie. ' '  păi  şi pocniturile carabinelor turcescl. Acuma  pe furiş cocoşurile puscilor.
                                                               11)  Stan  Petre,  din  Oraiova,  în  vârstă
             cadavre  s’a  recunoscut  o  fetiţă  de  3  ani  şi                                       însă  trupa  română  ajunsese  aprope  de  ca­     —  Copii,  strigă  atunci  Deivos  oşte­
                                                          de  81  de  ani,  la  13  Septemvrie  făcea  parte
            în  celălalt  una  de  4  ani,  amăndouă  din  sa­                                         sarmă.                                        nilor săi, risipiţi-vă iute şi la picior!
                                                          din escadronul 2 comandat de Vlădoianu.
            tul  aoela.  Ele  dispăruseră  de  vre-o  cj '                                                   Pompierii  umplură  puscile  şi  răspun­     N’apucase  a  sfirşi,  când  din  nou  re­
                                                      er e
                                                               12)  Bina  Şerbănoiu,  locuind  în  Bucu­
             cjile  şi  bieţii  părinţi  nu  le  putuseră  afla  ni-                                   deau  acum  şi  ei  vitejesce  la  glonţe  cu  începură  a  pocni  puscile  şi  tunurile  tur­
                                                          resci,  strada  Fraţilor  Nr.  1,  de  84  ani,
             căirl.  Luând  pe  nebuna  la  întrebări,  a  spus,  făcea  parte  din  regimentul  2,  astăc}!  pen­  glonţe.  Mitralia  tunurilor  îi  prăpădea  to­  cescl, măcelărind fără de cumpăt.
             că  le-n  sugrumat,  „fiind-că  în  cer  sunt  prea  sionar.                              tuşi.  „Pe  tunuri,  copii"  !  răsunară  de-odată   Mulţime  de  omeni  desarmaţl  fură  ucişi
             puţini  ângerl".  Nefericita  a  fost  trimisă  la   13)  Dumitra  St.oenescu,  domioiliat  în   mai multe strigăte.                    şi  alţii  scăpară  cu  fuga,  răniţi  şi  plini  de
             casa nebunilor.                              Rucuresel,  strada  Fluerului  Nr.  1,  de  84     „Pe  tunuri,  că  ne  prăpădesc".In  vreme  sânge.
                                                          ani, din pompieri.
                  In  prăvălia  Gr.  T.  Eremie,  strada       14)  Griqorie  Iqnat,  domiciliat  în  Bu-   chiar  ce  Turcii  puneau  foc  la  tunuri,  pom­  Din  mulţimea  de  incidente  urmate
             Hirsoher,  lângă  Mutzig,  au  sosit:  cel  mai  ouresel  str.  Ioan  Nr.  5,  de  75  ani,  din   pierii  sunt  pe  ei,  se  năpustesc  ca  nisce  lei,  după  acest  al  doilea  atac  al  Turcilor,  rele­
             bun  caşoaval  de  munte  cu  preţul  cel  mai  pompieri.                                 asupră-le:  câţi  erau  de  puţini,  se  fac  stă­  văm  încă  pe  unul.  Soldatul  pus  de  pază
             eftin,  en  gros  şi  en  detail;  dilnio  sosesoe   15)  Toader  Severin,  din  comuna  On-  pâni  pe  tunuri  şi  le  întorc  asupra  Turcilor  la  casa  regimentului  român  de  pedestraşi,
             transport  de  struguri,  pepeni  vercpf,  galbeni,  ceşt.I,  judeţul  Tecuciu,  de  79  ani,  fost  în   din  cari  omoră  un  număr  destul  de  consi­  rămăsese  la  post  tot  timpul  luptei,  nesciind
             Tuerchestan,  Cantalupi,  Icrie  negre  moi  pompieri.
                                                                                                        derabil.  Greutatea  era  însă  acum  ca  pom­  ce  se  întâmpla  afară.  Tot  acolo  rămase  şi
             prdspete,  bon  întreg,  1  klgr.  11  fl.,  1  deoa   16)  llie  Ion  Chiriţoiu  Trăsnea,  de  73
             12 or.                                       ani,  e  şi  aoum  în  serviciu  la  grajdurile  co­  pierii să ţină tunurile.             după  luptă.  Turcii,  visitând  casarma,  îl  gă­
                                                          munei,  fost  în  pompieri,  grav  rănit  lâ  13   Turcii  se  întorceau  asupră-le  cu  furiă  siră  şi-l  somară  să  se  predea.  Soldatul  fâcti.
                  5.  Efect  sigur  vindecător.  Toţi  aceia,  cari
                                                          Septemvrie.                                   sub  comanda  unui  colonel.  însuşi  Zăgănescu  semne,  că  nu  pricepe,  şi  se  aduse  un  inter­
             sufer  de  nemistuire,  lipsă  de  apetit,  său  stomacul
             nu le funcţionezi regulat, pot conta la vindecare si­  17)  Nae  Bobescu  Purcel,  locuind  în   ia  atunci  o  puşcă,  ocbesce  şi  trântesce  mort  pret  eare-i  esplica,  că  trebue  să  îşi  dea
             gură  în  scurt  timp  prin  folosirea  cunoscutelor   BuourescI,  str.  Dionisie  82,  în  vârstă  de  pe  colonelul  turc.  Intr’aceeaşî  vreme,  sol­  arma. La acseta, soldatul răspunse:
             prafuri  seidlitz  ale  lui  Moli.  Preţul  unei  cutii  2  cor   89 ani, fost asemenea în pompieri şi rănit.  daţii  români  din  casarmă  încep  şi  ei  a  trage   —  Să vie efleiterul.
             Se  trimite  efigie  prin  postă  cu  rambursă,  de  far­         *                        focuri  asupra  Turcilor.  Bstălia  se  încinge    —  A murit.
             macistul  Moli,  liferantul  curţii  din  Viena  Tuchlau-                                  de-abinele.  Dâr  din  nenorocire,  pompierii      —  Să vie prapurcicul.
             ben  9.  In  farmaciile  diD  provinciă  să  se  ceră  pre­  Etă  cum  descrie  regretatul  C.  Colescu-Var-
             paratul  A.  Moli,  provăcţut  cu  marca  de  contra-  tic,  în  cartea  sa  „ţ>ile  revoluţionarepartea  dilei   sfirşiau  cartuşele,  âr  glonţele  pedestraşilor   —  A murit.
             venţiă şi subscriere.                        de  18  Septemvrie  1848,  în  care  a  avut  loc  lupta  români  veneau  prea  de  departe.  Totuşi  Tur­  —  Să vie căpitanul, seu orl-cine d’ai
                                                          din  Dealul  Spirei  între  pompierii  români  şi  oştile  cilor  li-a  fost  de-ajuns  cum  începuse  lupta.  mei.
                                                          turcescl de sub comanda lui Omer-Paşa, venite să  Generalul  turc,  căruia  i-se  omorîse  calul   —  Au murit toţi.          • - -c
                       13 Septemvrie 1848.                înăbuşe mişcarea de redeşteptare naţională: •  sub  dânsul,  strigă  să  stea  focul,  şi  se  în­  —  Atunci nu m& dau.
                                                                                              ’ti.l; J fi
                                                                       .
                                                                *
                                                                            .
                                                                încă din ajun se luaseră măsuri în      cepu  parlamentarea  între  el  şi  colonelul      într’acelaşl timp dete brânci uşei, o
                  In  cjiua  de  16  Sept.  v.  s’a  ţinut  vederea întrărei armatei turcescl în oraş.  Golescu.                                     încuie  pe  dinăuntru  şi  începu  să  tragă  pe
             în  Bucuresci  o  frumdsa  serbare.  In            Colonelul  Radu  G-olescu  mersese  la       In  acest  timp,  pompierii  întrară  toţi,  ferâstră glonţe în Turci.
             acea  cji  s’a  sfinţit  de  cătra  I.  P.  S.  generalul  Teii,  ca  să-l  întrebe  ce  este  de  câţi  mai  erau  în  viaţă,  în  casarma  oştenilor   Când el sfârşi cârtuşele, Turcii spar-
             Sa  metropolitul  primat  Iosif  Gheor-  făcut,  dâcâ  Turcii  vor  cere  casarma.  Teii  îi  pedeştri.                                 seră uşa, întrară şi-l omorîră.
             ghian  monumentul  ridicat  în  ondrea  disese  să  dea  în  acest  cas  Turcilor  casar-       In  timpul  când  se  parlamenta,  oştenii
             celor  600  de  luptători  viteji,  cari  mele  amândouă.  Acea  a  călărimei  era  deja  turci  maltratară  sălbatic  pe  răniţii  români
             la  13  Septemvrie  1848  au  ţinut  piept  deşertatată.  Numai  pompierii  se  mai  aflau  rămaşi  pe  câmpul  do  luptă.  Locotenentul          Canalisarea Oltului.
             trupelor  turcesc!  în  numer  de  5000.  într’ânsa.  Cea  de  pedestraşi  trebuia  deşer­  Dănescu,  care  zăcea  rănit  greu,  fu  străpuns     (Coresp. part. a „Gaz. Trans“.)
             In  cele  de  mai  jos  dăm  descrierea  în­  tată  şi  ea,  însă  numai  în  cas  de  cerere  din  cu  baioneta  şi  apoi  împuşcat,  de  un  turc.
                                                                                                                                                                        Sdcădate, în Sept. 1901.
             tâmplărilor  de  atunci.  Aic!  amintim  partea  Turcilor.  De-ocamdată,  la  sosirea  Crudul  sălbatic  şi-a  luat  de  altfel  îndată
             numai,  că  monumentul  ridicat  pe  lor,  generalul  Teii  recomanda  colonelului  pedepsa.  Un  Român  spirean,  care  văduse                între  t6te  comunele  mărginaşe  cu
             cheltuelile   comunei      Bucuresci    re-  Golescu  ca  atât  ostaşii  (vre-o  400),  cât  şi  acestă  crudime,  smulse  dintr’un  gard  vecin  Oltul,  dor  la  uicî  una  apa  nu  a  făcut  atâta
             presintă  un  înger,  care  întinde  mâna  pompierii  (200  la  număr)  să  se  adune  în  un  par  şi,  dintr’o  lovitură,  culcă  mort  pe  daună,  nu  numai  auul  acesta,  când  şi  pe
             unui  pompier,  âr  în  cealaltă  ţine  o  curtea  casarmei  pedestraşilor  şi  şă  facă  ar­  turc,  căruia  îl  luă  îndată  puşca.  Un  alt  la  alte  comune  s’a  vărsat  şi  a  înecat  tot  ce
             trîmbiţă,  în  care  suflă  cântecul  re­    miei împărătesei onorurile cuvenite.          turc  se  repede  asupră-i,  dâr  şi  acela  e  ucis  i-a  stat  în  cale,  ci  şi  într’alţlanlmai  ploioşl.
             deşteptării  naţionale,  şi  a  fost  desve-       —  Dâr  decă  ne  vor  cere  armele  ?.  mai  îndată cu baioneta celuilalt.          La comuna acâsta, Săcădate Oltul prin cotitu­
             lit  în  numita  (ţi  în  asistenţa  tuturor  întreba colonelul Golescu.                        In  vremea  acâsta,  parlamentările  ur­  rile  sale  atâta  pământ  roditor  a  mai  rupt,
             autorităţilor  civile  şi  militare.  Cu           —■  Su  nu  le  daţi,  răspunse  generalul  mau,  soldaţii  români,  forte  îndîrjiţî,  strigau  încât,  dâcă  te  uiţi  pe  întinderi  destul  de
             acâstă  ocasiune  s’au  pronunţat  mai Teii. Prietinii nu cer armele.                      însă că au fost trădaţi şi cereau să încăpă  mari, nu vecjî alta decât petriş rămas de
   78   79   80   81   82   83   84   85   86   87   88