Page 50 - 1901-10

Pagina 6. 'GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 228.—1901.

punem tot-deuna sub cucuruz, napi Sămănatul cu maşina e cel mai inima omenâscă, ca şi pământul, este tot- — Ah, de ce nu sunt eu acel muncitor?
ş. a., cari se îngrijesc prin săpat, şi bun, păcat că sunt aşa de scumpe dâuna roditore. Şi, dâcă nu se cultivă, pro­ — şi... îngerul scoborându-se din ceriu, îi
în chipul acesta pregătesc locul pen­ maşinele. Alt-cum, dâcă mai mulţi duce buruieni, spini şi polomidă morală. cjise: — Fie în voia ta! şi stânca se făcu
tru grâu. inşi în tovărăşie ar aduce una, încă O, dâcă s’ar desmeteci odată conducătorii muncitor, care trăesce mulţămit cu sor­
Decă pamentul din moşia nos- s’ar putâ uşor ajuta, sămănând pe nemurilor, spre a lua măsuri şi a îngriji tea sa.........
tră e bun, gras, atunci se face grâul rând. Maşina nu te înşală, âr sămă­ de o bună crescere a tuturor femeilor, spre Povestea acâsta, dela un popor dir.
şi după ogorul verde, adecă în care natul cu mâna forte adeseori. E drept a deveni soţii credinciose, mame duiose şi spre Răsărit, ne dovedesce, că nici o me-
am. semănat primăvara tare de tim­ şi aceea, că avem cu ceva mai mult gospodine adevărate, regine în interiorul seriă şi nici o mărire nu se pote asămăna
puriu (prin Martie) măzăriclie, ma­ de lucrat. Ostenela ni-să întorce însă casei! încât pentru sănătate, mulţămim lui cu munca. Oum munciam noi mereu, urî tul
zăre său cucuruz verde de nutreţ.. cu dobândă. Trebue să facem, ce e Dumnedeu, că s’a milostivit de ne-a dă- sâu plictisâla nu ne-a găsit nici odată. Nouă
Acestea pregătesc locul pentru grâu. drept, cu un lucru mai mult, dâr ruit’o cu prisosinţă şi noi am păstrat’o ca ne treceau dilele ca minutele,- şi anii ne
Trebue însă să le cosim cel mult la cruţăm în sămânţă. Anume pămân­ ochii din cap. Ne sculam în dori de dină, păreau luni, încât, cum vedeţi, nici bâtrâ-
capătul lui Iunie, âr pamentul în­ tul în care voim să sămănăm cu ne spălam cu apă rece, ne îmbrăcam cu neţele nu se prea legară de noi. Şi nici­
dată să-l întorceai. Decă-i lipsa mai maşina, îl arăm la timpul său, îl haine simple, dâr curate, ne închinam lui odată nu ni-am dori altă sorte, mai bună.
târziu îl grăpăm şi arăm din nou şi grăpăm şi a doua-cji, după-ce adecă Dumnedeu, cerendu-i ajutorul prea-puternic Dâr din muncă şi din economiile, ce
astfel îl pregătim pentru semănatul s’a svântat puţin ţărina ca să se cu- la munca dilei; apoi ne făceam planul lu­ le făceam cjilnic, ne-am făcut şi o frumosă
grâului. noscă mai bine brezduţele şi urmele crărilor ce aveam sâ isprăvim fie-care. Din stare.... Avuţia ne-a venit dela sine, fără
Pentru-că să nu se pierdă un maşinei, sămănăm. După maşină căl­ planul acesta nu rămânea niol-odată şi pro- să o fi căutat noi.
an, în câmpia Ardealului şi în Ro­ căm cu tăvălicul. posul: Oe bine să facem astăcjl şi de-apro-
mânia cu deosebire să sămenă grâul Pentru un jugăr sămănat cu pelui nostru? Apoi plecam fie-care la lu­ Adevărat, că am moştenit şi dela pă­
în cucuruzaşcină. îndată-ce se culege mâna ne trebue 7 — 8 feldere (litri) crul său. Eu, afară de casă, în şcâlă, în rinţi o bună parte din ceea-ce avem. Dâr,
cucuruzul se ară şi se semăna. In de grâu; cu maşina întră numai 5—6 grădină, în sat şi la câmp; nevasta mea moştenirea, dâcă nu munciam- înainte, şi
dâcă nu o chivernisiam bine, de mult s’ar
unele părţi ale României să sămănă litri. Va să clică la fie-care ju'gher în casă, în bucătăria şi în grădină. Eram fi isprăvit. Cine muncesce însă mereu şi îşi
încă înainte de a se culege cucuruzul cruţăm 2—3 feldere sân 4-5 corone, cumpătaţi şi în mâncare şi în beutură şi la
şi se acopere cu sapele. ceea-ce la 10 jughăre fac 40—60 co­ muncă, astfel că am îavăţat prin noi înşine, pune nădejdea în Dumnezeu, acela, chiar
Decă suntem siliţi să semănăm rone. O sumă cu care în 8—4 anî că în cumpăt se află puterea omului. Nu dela nimic să plece, tot pote să ajungă la
în cucuruzaşcină, mai bine e se fo­ ne putem plăti maşina şi dâcă am pot să înşir aci şi faptele bune, la care fă­ ceva. Cunâscem cu toţii pe fraţii Andreea,
losim grâu schimbător orî de pri­ sămăna numai moşia nostră. Mai ceam părtaşi pe cei ce aveau cu adevărat Petre şi Vasile, dela noi din sat. Cred că
măvară. Acesta se face mai bine, ca adaug, că cu aceiaşi maşină putem nevoe de ajutorul nostru. Destul a pomeni, nu va fi fără folos să împrospătez aci is­
cel de tomna. sămăna încă napi, luţernă, trifoiu că la masa nostră tot-deuna era cu un ta­ toria acestor doi fraţi, cari nu semănau
Când semănăm, trebue se îngri­ său chiar şi cucuruz. câm mai mult — pentru cutare sărac sâu unul cu altul nici de frică.
jim, ca sămânţa să ajungă la afun- (Va'-urina. străin călător. Săra, la masă, ne trăgeam (Va urma.)
cjimea de lipsă, pentru-că rădăcinile samă, care ce am lucrat, care ce bine am
grâului nu pot cresce alt-cum. In- făcut şi ce bine mai puteam face, dâr n’am MULTE ŞI DB TOÎS.
colţirea şi resărirea săminţiî atârnă Căsnicia nostră. făcut, spre a-1 face în cjiua următâre. Copiii
dela afunc[imea potrivită. Decă să­ (Urmare.) noştri erau pururea cu unul din noi, după
mânţa a ajuns prea afund, atunci natura lucrului ce făceam. Când erau mai Soţia Iui Menelik.
nu pote resărl, nu pote străbate prin Fiind soţia mea înzestrată de Dum­ mici, erau în grija şi în tovărăşia mamei; Un diar italian scrie nesce lucruri in­
pătura cea grosa de pământ, ce-o nedeu şi dela fire cu asemenea virtuţi fru- când se făcură mai mari, pe Ionel îl luam teresante despre relaţiunile familiare ale
acopere. Chiar şi dâcă răsare, răsare mose, nu-i mirare, că între noi a domnit tot-deuna cu mine: în curte, în grădină, la Negusului Menelik.
numai târcjiu, e slabă în paiu, mai şi domnesce cea mai mare încredere şi că şcolă, pe câmp! fetiţa era tot pe lângă
mică şi slab rodită. nici umbră de bănuâlă nu s’a furişat vre­ mamă-sa. Copiii — cu întrebările, cu ob­ Intre Menelik şi guraliva lui soţiâ, e
Asemenea şi decă sămânţa nu-i odată prin minţile nostre; nici odată vre-o servările lor naive, cu jocurile, cu jucăriile cârtă continuă şi regele Abisiniei e forte
destul de afund în pământ, nici atunci pornire său vre-o poftă necurată nu ne-a şi cu veselia lor, ne desfătau şi ne îndulciau supărat din causa purtării soţiei sale. Spune
nu pote resări, de-orece îi lipsesce cuprins inima, orl-ce frumseţe omenâscă viâţa. La binele, ce ne propuneam să fa­ diarul, că Menelik a ajuns cu totul sub
umecjela de o parte; er de altă parte am întâlnit pe calea vieţii. Eram pururea cem, ne ajuta sănătatea, ne impintena bu­ pantof. în palatul regal poruncesce regina;
o adună cu multă uşurinţă pasările. deschişi la inimă, iertători unul altuia, fără curia ce o simţiam şi ne da_ mâna şi pri­ Taitu ; ea dă ordine şi cu cei din jurul ei
Firea locului şi a climei hotărăsc mănic, fără certă. Par’că un suflet ne îu- sosul ce aveam din munca nostră drâptă, — mai ales în timpul din urmă — se portă
afuncjimea la care trebue să arăm sufleţia, căci aceeaşi gândiam, aceeaşi sim- cinstită şi neîntreruptă...... Da, munca, în mod forte tiran. Curteanul, care nu as­
şi semănăm. Lucrul acesta fie-care ţiam, aceeaşi doriam, aceeaşi lucram; eram adaugă mai mult decât orl-ce la sănătatea, cultă de capriciile ei, e snopit de însăşi
plugar trebue să-l scie, fie-care tre­ de-o potrivă la chibzuâlă; de-o potrivă la la avuţia şi la fericirea nâstră, pe pământ. regina.
bue să-l cuiîdscă. lucru, fie-care după puterile sale şi la locul De aceea spun aci povestea muncii: Regina Taitu cheltuesce nebunesce,
său. Aşa s’a început şi aşa a dăinuit viâţa Odată un om tăia bucăţi de pietri dintr’o ea într’una îşi comandâzâ din Paris, Berlin
Avem o lege vecină, adusă de
mai mulţi plugari cu minte şi păţiţi. nostră căsătoricâscă, pănă în diua de adl. stâncă uriaşă. Anevoiosă era munca, şi ne- şi Viena toaletele cele mai preţiose, oglincll
Ar trebui să se convingă odată totă însemnată-i era plata. Şi muncitorul se văi- şi alte bijuterii, aşa încât Menelik abia pote
După legea acâsta, cu atâta trebue
să semănăm mai adânc, cu, cât sunt lumea, dela vlădică pănă la opincă, despre căria mereu dicând: — Ah, pentru-ce nu achita conturile reginei. Regele Menelik
chiemarea cea mare, ce o are femeia în sunt bogat, ca să mă pot odihni pe un pat s’a plictisit aşa de mult de viâţa destrăbă­
mai mari bobele, grăunţele, ce sămenăm
şi cu cât e mai uscat pamentul şi clima lume. Ea din fiinţa sa propriă brodesce pe mole? — Atunci un înger se coborî din lată a Reginei, încât e aprope decis s^
ţinutului, în care trăim. om, care e sânge din sângele ei, carne din ceriu şi-i dise: — Fie în voia ta! — şi închidă într’o mănăstire. Acâsta însă nu
carnea ei, os din osele ei — viâţă din vieţa muncitorul se făcu pe dată bogat, îucât se merge aşa uşor, de-orece regina Taitu nu
Alt-cum legea generală e: „Pe ei. Şi, după-ce a născut, ea ca mamă hră- odihnia pe un pat de mătasă albă. prea vrea să asculte.
fie-care sămânţă să punem numai de nesce, ea priveghiâză, ea suride, ea plânge
două-ori atâta pământ, cât e mărimea ei“. Dâr âtă, că regele acelei ţări trecu, *
lângă copilaşul nesciutor de ceea-ce este însoţit de sfetnicii săi, pe dinaintea casei
Plugarii cei învăţaţi din ţâră şi şi are sâ fie; femeia dă cele diutâiu des- bogatului. Slujitori îmbrăcaţi în haine au­ $ «Iii ml» «Ic femei.
străinătate, profesorii, cari pregătesc mierdărl şi povăţuesce primii paşi ai omului. O foiă englesă enarâză următârele lu­
rite ţineau o umbrelă mare de.aur de-asupra
pe tinerii, cari voiesc să fie economi, IŞa, femeia, e ângerul păzitor al familiei; cruri interesante:
capului regelui. Atunci bogatul, vădând
deregătorî şi.administratori de moşii ea este cel dintâiu, cel mai credincios şi
acâsta, ofta şi (lise: — Ah, pentru-ce nu In oraşul Luton s’a întâmplat, că un
mai mari; — aceia c]ic, au cercat cel mai devotat educator al omenirii. Fe­
sunt eu rege. Şi ârăşî se scobori îngerul domn mai bătrân a făcut unui prietin ai
firea tuturor soiurilor de pământ şi meia formâză obiceiurile bune, caro trebue
din ceriu şi-i dise: — Fie în voia ta! — său propunerea să-şi schimbe nevestele. Fi-
săminţe şi în urma cercetărilor fă­ sâ fie temelia legilor*) alcătuite de băr­ şi se făcu — rege, şi când eşia undeva, ind-că şi amicul s’a învoit la acâsta, mai*
cute au aflat, cumcă grâul, săcara, baţii înţelepţi ai poporelor. „Virtutea tre­
slujitorii îi ţineau de-asupra capului o um­ mult din curiositate, schimbul de neveste
orzul, ovăsul ş. a. spicose trebue se bue pusă în obiceiuri, mai nainte de a-o
brelă mare de aur.... Odată, când regele s’a făcut între martori.
le semănăm la o afuncjime dela 2—6 pune în minte, ca o judecată. Să nu căutăm
eşi ârăşî, îmbrăcat în totă pompa, însoţit Un cas mai interesant s’a întâmplat-
cm., adecă cam în o afuncjime de pentru densa alt. profesor, decât dragostea de slujitorii săi auriţi, cu neplăcere băga
2—4 degete. maternă . * **) De aceea cu drept cuvânt de sâmă, că sorele îl întrece în strălucire. în Inverues, Acolo un farmer a observat,
u
că soţia lui se interesâză în mod suspect
Putem sămăna cu mâna seu îm­ s’a dis şi se susţine, că societăţile valoreză Atunci ârăşî se mâhni omul nostru şi striga de vecinul său; farmerul într’o efi făcu ve­
prăştiat şi cu maşina în rânduri. — în proporţiune cu aceea ce valoreză femeile. întristat: — Ah, pentru-ce nu sunt eu.sore ? cinului, din glumă, propunerea să schimbe
Şi decă semănăm cu mâna putem O femeiă bine crescută: cu mintea lumi­ —- Şi ârăşî veni din ceriu îngerul şi îi cfise : nevestele. Din glumă a devenit lucru se­
face, ca sămânţa să ajungă la aceiaşi nată, cu inima inobilată de sentimentele — Fie în voia ta! şi regele se făcu sore, rios şi fiind-că cu toţii se învoiră, s’a fă­
adâncime, decă lucrăm locul bine, adevărului, binelui, dreptului şi frumosului, care strălucia peste pământ.. . . Der un nor cut schimbare.
îl oblim înainte de sămănat cu grapa, cu voinţa tare şi statornică a îndeplini ceea- gros şi negru se ridică pe ceriu din spre
După-ce am sămănat îl cormănim ce scie şi ceea-ce simte, o asemenea femeiă apus, care îndată se întinse şi cuprinse în­ Un al treilea cas şi mai interesant
şi-l grăpăm bine, apoi îl mai călcăm va nasce copil cu disposiţiunl bune şi îi treg ceriul şi întuneca sorele, de nu i-se s’a petrecut în America, unde pe o ne­
său băr.ucim puţin şi cu tăvălugul va cresce în adevăr, în dreptate, în înţe­ mai vedea nici o radă. — Ah, pentru-ce vastă cu patru copii bărbatul a dat’o pen-
3-
(tăvălicul). Tăvălugul nu lasă ca urne- lepciune şi în dragoste de sine şi de ome­ nu suut eu nor. Şi numai decât se auc}i tr’o altă nevastă fără copii. Că ce au (fi
cjelă să iasă aşa repede din pământ nire. Din contră, o. femeiă lipsită de edu- glasul îngerului: — Fie în voia ta! şi so­ copiii despre acest schimb, numita foiă nus
şi în chipul acesta ajută în mod în­ caţiune murală, îşi pierde şi simţul pentru rele se prefăcu în nor.... Şi din nor începu spune nimic.
semnat încolţirea şi resărirea grăun­ bine, se umilesce, se înjosesce, se înreesce să cadă o ploe mare, grâznică, care umplu Un al patrulea cas şi mai şi e, că
ţelor. Cu un tăvălug cu 2 vac! încă şi uşor alunecă. Vieţa ei este robiă fără văile, inunda câmpiile şi rupse şi rostogoli unul dintre bărbaţii, cari şi-au schimbat
poţi călca pe cji 10 jugăre. sfirşit: în casa părintâscă e roba părinţilor, totul cu siue. Numai o stâncă uriaşă habar nevestele a căpătat pe de-asupra şi o socră,.
Sămănatul cu maşina se pote în căsătoria e roba bărbatului. Şi, dâcă n’avea nici de ploiă, nici de nor. — Ah, dâr se înţelege, că partida contrară a tre­
regula şi mai uşor. Dâcă voim ca ajunge, precum multe ajung, să fie mamă, pentru-ce nu sunt eu stâncă? strigă norul, buit să plătâseă o sumuliţă frumosă pen­
sămânţa să mergă ceva mai afund vai de copiii ce-i va nasce în stricăciune, şi îngerul ârăşî veni din c°riu şi îi cjise: tru-că — a scăpat de socră. Şi acâsta s’a.
in pământ, atunci pe scârţele maşi- că în stricăciune îi va şi cresce. Pentru-că Fie voia ta!... Şi norul se făcu stâncă... întâmplat tot în America.
nei punem o greutate mai mare şi Dâr âtă un tăietor de piâtră, care se
*1 Quid leges sine moribus?
întors luăm din greutate, dâcă nu apuca se isbâscă stânca cu unâlta lui, încât Proprietar: Dr. Aurel Mureşiaint.
**) Aime Martin îti Educaţia mamelor de
voim să sămănăm aşa de afund. familie Voi. I. p. 145. începură să sară bucăţi dintr’ensa________ — Redartor responsabil: Troian ÎI. JV:v .